Antropologie

Antropologie Antropologie
fizică culturală

Arheologie Lingvistică Etnografie

Etnologie

Antropologie
socială

Antropologia

➢ Studierea omului sub toate aspectele sale, în timp şi spaţiu

➢ Combină perspective diverse privind comportamentul uman – abordări ştiinţifice, biologice, istorice,
psihologice şi sociale

⚫ Antropologia fizică
➢ Studiază caracteristicile biologice, fiziologice, anatomice şi genetice ale populaţiilor umane
vechi şi moderne.
➢ Studiază evoluţia speciilor prin analiza comparativă a primatelor fosile şi actuale.
➢ Studiază mecanica schimbărilor evolutive prin analiza variaţiei genetice din interiorul
populaţiilor umane.
⚫ Antropologia culturală
➢ Studiază comportamentul învăţat întâlnit în societăţile umane.
➢ Cultura*: totalitatea manifestărilor spirituale şi materiale caracteristice unei societăţi.
➢ Arheologia studiază cultura materială a societăţilor dispărute sau încă existente.
➢ Etnografia reprezintă descrierea sistematică a unei societăţi umane, de regulă bazată pe munca
de teren.
➢ Etnologia reprezintă explicarea interpretativă a comportamentului uman, pe baza etnografiei.
➢ Antropologia socială studiază grupurile umane cu accent pe structura socială.
➢ Lingvistica studiază modul în care limbajul serveşte ca mediu de comunicare.
⚫ Preistoria
 ➢ Perioadă a istoriei umane în care are loc procesul de apariţie a speciei umane (antropogeneza),
marcată de absenţa surselor scrise şi a monedei, a instituţiilor birocratice şi a statului
➢ Termenul de protoistorie
➢ Variaţie în termeni cronologici între diferitele spaţii geografice
⚫ Periodizare
➢ Paleolitic (3 700 000 – 13 000/12000 a.Chr.)
➢ Epipaleolitic (13 000/12 000 – 9 000 a.Chr.)
➢ Mezolitic (9 000 – 6 600/6 500 a.Chr.)
➢ Neolitic (6 600/6500 – 5 000 a.Chr.)
➢ Eneolitic (5 000 – 3 800/3 700 a.Chr.)
➢ Perioada de tranziţie (3 800/3 700 – 3 500 a.Chr.)
➢ Epoca bronzului (3 500 – 1 200/1 150 a.Chr.)
➢ Prima epocă a fierului (Hallstatt) (1 200/ 1150 – 450/400 a.Chr.)
➢ A doua epocă a fierului (Latène) (450/400 a. Chr. – 106 p.Chr.)
⚫ Paleolitic – condiţii de mediu
➢ Nu există uniformitate climatică pe spaţii largi
➢ Clima – factor important în evoluţia speciilor umane (dar nu decisiv?)
➢ Fluctuaţiile climatice sunt de lungă durată şi influenţează un număr mare de generaţii
➢ Sistem cronologic bazat pe secvenţele glaciare
⚫ Clima - 4 perioade glaciare:
➢ Günz / Nebraska (5 000 000 BP) -> prima perioadă interglaciară (1 500 000 BP)
➢ Mindel / Kansas (750 000 BP) -> a doua perioadă interglaciară (600 000 BP)
➢ Riss / Illinois (350 000 BP) -> a treia perioadă interglaciară (200 000 BP)
➢ Würm / Wisconsin (100 000 BP) -> clima se încălzeşte (11 000/10 000 BP)
⚫ Fauna și fauna

⚫ Procesul de antropogeneză
➢ Australopithecus afarensis
➢ Australopithecs robustus
➢ Australopithecus africanus
➢ Homo hailis
➢ Homo erectus
➢ Homo sapiens fossilis
➢ Homo sapiens sapiens
Factorii care influențează procesul de antropogeneză

⚫ Mediul
➢ Varietatea condițiilor de mediu
➢ Sursele de hrană
➢ Concurența cu alte specii
⚫ Comportamentul general al primatelor
➢ Protejarea femelelor și puilor
➢ Identificarea surselor de hrană
⚫ Gradul de izolare/contact între populații
➢ Precizarea speciei se realizează prin absența/prezența fluxului genetic dintre populații, ce
influențează direct transmiterea variațiilor intra-specifice și a mutațiilor

Specia: grup de organisme separat de alte grupe similare prin bagajul genetic și incapacitatea de metisaj

Criterii

⚫ Modificări la nivelul anatomic

➢ Poziția de mers
➢ Modificarea membrelor
➢ Modificarea coloanei
➢ Lărgirea și adâncirea bazinului
➢ Modificarea cutiei craniene
⚫ Modificări la nivel cerebral
➢ Evoluția occipitalului
➢ Creșterea ariilor anterioare (lobii frontali)
➢ Precizarea ariilor corticale (specializare - ex.Aria 44/Boca)
➢ Apariția circumvoluțiunilor
⚫ Modificări la nivel comportamental
➢ Comportamentul legat de obținerea hranei (vânătoare și cules; repartizarea activităților
economic; realizarea și utilizarea uneltelor)
➢ Comportamentul de grup (adulți; adulți - copii; tipul de comunicare)
➢ Abilitățile de comunicare (limbaj articulat; gândire abstractă)
 Structura socială

Societatea
⚫ Grup de indivizi legați printr-o serie de principii comune (cultura).
⚫ Persistă în timp, deși indivizii ce o compun vin și pleacă, astfel încât trăsăturile sale
definitorii, comportamentele și ideile sale obișnuite continuă să fie transmise.
⚫ Căile normate prin care indivizii și grupurile relaționează în interiorul unei societăți.
⚫ Se compune din:
➢ Instituții sociale: rețele de proceduri concentrate pe anumite interese.
➢ Carte ale instituțiilor: explicații privind motivele pentru care instituţiile există,
precum și rolul acestora.
➢ Statut social: poziţia individului în interiorul societăţii
➢ Rol social: gama comportamentelor admise asociate unui anumit statut
➢ Determinanţi ai diferenţierilor de statut.
 Familia

⚫ Grup constituit din soți căsătoriți și urmașii acestora.

⚫ Definește un set de statute și roluri sociale asociate care guvernează relațiile
membrilor grupului ca soți, părinți, urmași și frați/surori.
⚫ Definește statutele și rolurile lor în relație cu grupe mai largi de rude și cu persoane
ce nu le sunt rude.
⚫ Tipuri:
➢ Nucleară
- De orientare
- De procreare
➢ Extinsă (extinderea legăturii conjugale; grupuri bazate pe descendență)
➢ Compusă (multi-generațională)
⚫ Funcții:
➢ Reglementarea relațiilor sexuale
➢ Obținerea de urmași
➢ Diviziunea muncii și reglementarea transferului de proprietate
➢ Stabilirea locului membrilor familiei în grupul mai larg de rude
 Descendența

⚫ Tipuri:
➢ bilaterală: descendenţă comună prin ambii părinţi (sistemul european actual)
➢ uniliniară: prin unul dintre părinţi
- patriliniară (Omaha)
- matriliniară (Crow; Hopi)
➢ dubla descendenţă (Yako; Kwanja)

⚫ Grupul de cognați (kindred): cognați (consanguinitate) + agnați + afini (căsătorie)

⚫ Linia de descendență (lineage): strămoș comun (5-6 generații)
⚫ Clanul (clan): grup format din două sau mai multe linii de descendență ce au un
strămoș comun

⚫ Funcții:
➢ Lărgirea bazei grupului prin ajutor reciproc, protecție, ajutor în dispute
➢ Reglementarea și controlul căsătoriilor
➢ Corp legal sau de guvernare (reglementarea disputelor și respectarea normelor)
➢ Administrarea proprietății comune
➢ Respectarea normelor religioase

⚫ Terminologie:
➢ Termeni descriptivi (mamă, tată, frate, soră, fiu, fiică)
➢ Termeni clasificatori (văr, nepot)
 Sisteme de terminologie a rudeniei

➢ Diferența de generație (tată/fiu)

➢ Diferența de vârstă în interiorul aceleiași generații (frate mai mare/frate mai mic)
➢ Diferența dintre relații directe și colaterale (tată/unchi)
➢ Diferența de gen între rude (frate/soră)
➢ Diferența de gen a lui Ego (fratele lui Ego când acesta este un bărbat/fratele lui Ego când acesta
este o femeie)
➢ Diferența de gen a persoanei prin care se realizează legătura de rudenie (fratele mamei/fratele
tatălui)
➢ Diferența dintre rude de sânge și rude prin căsătorie (mamă/soacră)
➢ Diferența în condiția persoanei prin care se realizează legătura de rudenie (fiul unei surori în
viață/fiul unei surori decedate)

⚫ Pe baza clasificării generației parentale:

➢ Sistemul liniar: se face distincția dintre rudele directe și cele colaterale
➢ Sistemul generațional: toate rudele de același gen din generația anterioară sunt cuprinse în
aceeași categorie
➢ Sistemul compus bifurcat: rudele de același gen cu părintele sunt incluse în aceeași categorie cu
acesta
➢ Sistemul compus colateral: complet descriptiv
⚫ Bazat pe clasificarea verilor:
➢ Eskimo -> sistemul liniar
➢ Hawaiian -> sistemul generațional
➢ Iroquois -> sistemul compus bifurcat
➢ Omaha -> sistemul compus bifurcat
➢ Sudanez -> sistemul compus colateral
 Rituri de trecere

4 momente de prag:
1. Nașterea
2. Adolescența/maturitatea
3. Căsătoria
4. Moartea

1. Nașterea
⚫ Venirea pe lume a unui copil -> act biologic cu implicații sociale
⚫ Etape:
➢ Concepția
➢ Perioada de graviditate
➢ Nașterea
➢ Perioada următoare nașterii
⚫ Recunoașterea legăturii cauzale dintre actul sexual și concepție (există și excepții: populații
australiene) -> efecte asupra instituțiilor sociale și statutelor aferente
⚫ Perioada de graviditate: ritualuri, taboo, magie
⚫ Nașterea: ritualuri, participare (inclusiv couvade)
⚫ Perioada următoare nașterii: recunoașterea copilului (situații speciale, inclusiv couvade, și excepții),
primirea numelui, fixarea statutelor sociale
2. Adolescența/Maturitatea
⚫ Pubertatea reprezintă o schimbare biologică universală în condiția unui individ, da semnificația sa
socială diferă de la o societate la alta
⚫ În multe cazuri, maturitatea biologică și cea socială nu coincid; obținerea statutului de adult are loc
atunci când comunitatea decide că individul își poate asuma obligațiile aferente
⚫ Momentul de prag este marcat adesea de ritualuri de inițiere, ce au rol sublinierea legăturii dintre
individ și grup -> maturizarea devine un act social
⚫ Presupune modificări ale statuetelor și rolurilor sociale, ale drepturilor și obligațiilor, atât pentru
individul ce devine adult, cât și pentru rudele acestuia
⚫ Ca și în cazul celorlalte rituri de trecere, trecerea la maturitate aduce cu sine modificări în rețeaua
socială -> schimbarea trebuie acceptată la nivelul grupului
⚫ Vârsta la care o persoană devine adultă în societățile tradiționale este mai scăzută decât în
societățile moderne: frecvent 12-14 ani în cazul fetelor, 14-16 ani în cazul băieților (există și
excepții, de ex. Samburu)
⚫ Un adult este un participant cu drepturi depline la viața comunității: privilegii, dar și responsabilități
-> statute noi (soț/soție, părinte), participare la viața economică, politică și religioasă -> riscuri mari
pentru comunitate dacă noul adult nu poate face față -> ritualurile asociate trecerii se pot transforma
în probe (presupun rezistența la durere, la stres, la lipsuri)
⚫ Printre cele mai frecvente probe:
➢ Separarea de comunitate (inclusiv supraviețuire în medii ostile, vânătoare, obținerea unei
viziuni)
➢ Rezistență la durere (tatuare, scarificare, mutilare, perforarea pielii, flagelare, trecerea prin foc,
ingerare de substanțe toxice, vomitive sau halucinogene)
⚫ Unele categorii de probe lasă urme permanente și vizibile pe corp: dovada apartenenței la un anumit
grup social (etnie, vârstă, gen, poziție socială) -> semnele servesc drept „carte de vizită”
⚫ Riturile de trecere includ perioade de pregătire în vederea asumării noului statut: informații ce nu
sunt accesibile copiilor (eligioase, sociale etc.), acomodare psihologică
3. Căsătoria
 ⚫ Căsătoria
➢ Instituție socială -> familia
➢ Uniune acceptată social între două persoane
➢ Set complex de idei și activități ce definesc și controlează relațiile celor doi membri ai cuplului
între ei, între cuplu și rude, familii și comunitate -> noi statute și roluri sociale, precum și seturi
noi de drepturi și obligații
➢ Importanța căsătoriei din perspectiva societății:
- Perpetuarea grupului în sens fizic
- Perpetuarea grupului în sens social/cultural
- Interese privind prestigiul, proprietatea și schimbul de bunuri și servicii între grupurile ce
încheie alianța
-> dreptul de decizie privind alegerea partenerilor aparține grupului social
⚫ Logodna: angajament luat de către cele două grupuri
➢ Dacă momentul încheierii căsătoriei este legat de obicei de obținerea statutului de adult,
logodna poate fi încheiată în copilărie sau chiar înainte de nașterea viitorilor soți (China - „nora
crescută în casă”; Africa de Vest)
➢ Criterii privind alegerea partenerului- Criterii de clasificare:
- Numărul de soți/soții (căsătorii simultane)
→ Monogamia (un singur partener)
→ Poligamia:
◼ Poligynia
◼ Poliandria
- Grupul din care provine partenerul -> tabuuri privind incestul
→ Exogamia
→ Endogamia
- Rezidența noii familii
→ Virilocală
→ Patrilocală
→ Uxorilocală
→ Matrilocală
→ Avunculocală
→ Neolocală
- Forme speciale (a doua căsătorie)
→ Levirat
→ Sororat
- Obligații economice
→ Zestre
→ Prețul miresei (brideprice, bride service, child wealth)
→ Schimb de daruri
4. Moartea
⚫ Ultimul rit de trecere major din viața unui individ
⚫ Practic în fiecare cultură există credința într-o formă de viață după moarte fizică -> moartea este
privită ca o trecere, deci un alt moment de prag
⚫ Ca orice alt moment de prag, aduce schimbări în statutul social al individului
⚫ Implicit, se modifică relațiile dintre individ și cei din jurul său, precum și statutele și rolurile sociale,
drepturile și obligațiile acestor persoane -> schimbări în rețeaua socială (inclusiv adopții; levirat/
sororat)
⚫ Moartea unei persoane aduce cu sine obligația unor reglementări: transmitere de statute, drepturi și
obligații, bunuri materiale
⚫ Termeni:
➢ Rit funerar: tratamentul aplicat corpului (ex: inhumație, incinerație, mumificare)
➢ Ritual funerar: ansamblu de acțiuni ce însoțesc decesul
⚫ Au dublul scop de a asigura trecerea fără probleme a celui decedat și de a împăca restul comunității
cu pierderea suferită
⚫ Viziunea asupra celor decedați:
 ➢ Benefici pentru comunitate: se implică în sens pozitiv în viața urmașilor (ex: cultul strămoșilor)
➢ Potențial periculoși pentru comunitate (spirite, strigoi, moroi): în ansamblu sau doar anumite
categorii (ex: moarte violentă, sinucigași)
⚫ În ambele cazuri pot exista intervenții după deces: manipularea oaselor (cultul strămoșilor);
„fixarea” celui decedat (ex: țăruș în inimă - strigoi)
⚫ Moartea poate permite manipularea socială în ambele sensuri:
➢ A celor vii din partea celui decedat (ex: ultima dorință, testament, blesteme, sinucidere)
➢ A celui decedat în interesul celor vii: luarea unor decizii; legitimare ca urmași (inclusiv prin
căsătorie); transmiterea proprietății (ex: ultima suflare; canibalism funerar), răzbunare/pedeapsă
(intervenții asupra trupurilor dușmanilor (ex: profanare; micșorarea capetelor)
 Reciprocitatea - schimburi de daruri

Reciprocitatea reprezintă schimbul normat de bunuri și servicii între indivizi sau grupuri cu statute
sociale echivalente.
Schimbu normat -> Schimbul respectiv se desfășoară conform unui set de reguli.
Obiectul schimbului -> Bunuri și servicii -> Darurile pot avea o formă materială sau imaterială
Persoanele respective (cine face schimbul) -> Indivizi sau grupuri sociale se implică în schimb
Grupul acționează unitar.
Statute sociale echivalente -> Poziții de egalitate (mai mult social)

Regulile schimbului de daruri au fost identificate de un antropolog (Marcel Mauss). Sunt 3 reguli care,
de fapt, 3 obligații ale membrilor acelor comunități:

1. Obligația de a da
Deși schimbul de daruri este proiect ca fiind un obicei pus în mișcare de generozitate, de fapt are un
strat destul de pragmatic. Practic dacă faci parte dintr-o societate tradițională, nu ai cum să alegi dacă dai sau
nu daruri. Sub această umbrelă a generozitate se află obligația de a da daruri egalilor.
De ce se simt oamenii obligați de a da daruri:
➢ reflectă statutul social și mijloacele pe care le ai la dispoziție
➢ disponibilitatea de a ajuta
➢ deschiderea spre crearea de relații -> alianțele pornesc cu daruri
În momentul în care cineva face un dar, creează obligații -> persoanele care primesc devin datoare

2. Obligația de a primi
În societățile tradiționale dar și în cele moderne, cineva nu își poate permite să nu primească darul
oferit.
Obligația de a primi -> se acceptă începerea unei relații -> o parte oferă, cealaltă primește iar din acel
moment se consideră că există o alianță între cele 2 părți.
Refuzarea unui dar duce la un conflict între cele 2 părți -> Primirea darului reflectă, de asemenea, lipsa
intențiilor agresive.
Din punct de vedere social, primirea unui dar pune pe cel care a primit pe o treaptă inferioară față de cel
care a oferit darul

3. Obligația de a da înapoi / de a returna

Darul oferit trebuie să fie de aceeași valoare sau chiar mai mare față de darul primit.
Valoarea darului oferit mai mare decât cel primit -> cel care a oferit primul dar devine dator.
Dacă valorile darurilor schimbate sunt egale între ele -> relația poate fi încheiată.
Pentru ca legătura socială să continue trebuie ca darul returnat să aibă o valoare mai mare decât cel
primit.
Continuarea legăturii sociale funcționează ca o spirală ascendentă pentru că nimeni nu va dori să fie
datoare, fiecare va dori să pluseze la darul oferit. La un moment dat se va ajunge la faptul că cineva va
rămâne îndatorat, putând exista pericolul de a apărea un conflict.
Ierarhiile se stabilesc în interiorul comunității.

Schimbul de daruri este gândit și pentru a oferi sprijin celor care au nevoie.
Mecanismul schimbului de daruri reprezintă o plasă de siguranță pentru momentele de criză.
Întotdeauna cei care au, la un moment dat, oferă celorlalți. În momentul în care ceilalți își revin economic
trebuie să întoarcă darul. Astfel crește siguranța economică a societăților tradiționale.
 De la observațiile lui Mauss, Sahlinz face un pas mai departe la relațiile de rudenie. Vrea să vadă care
este legătura între schimbul de daruri și proximitatea socială. Găsește 3 tipuri de reciprocitate în funcție de
proximitatea socială:

1. Reciprocitate generalizată
Apare între rude apropiate, prin urmare are caracteristici proprii:
Este forma în care generozitatea joacă cel mai mare rol. Cu alte cuvinte se oferă daruri fără a se
specifica valoarea darului returnat și momentul la care trebuie returnat darul. Cel puțin în teorie, nimeni nu
se supără dacă se întârzie returnarea darului sau dacă valoarea acestuia nu este mai mare decât cea a darului
primit.

2. Reciprocitate echilibrată
Această formă se manifestă între rudele de clan, deci în cadrul grupului social larg sau al comunității.
Persoane care se consideră că sunt înrudite din punct de vedere social: nu sunt rude de sânge dar există
totuși niște legături.
În această variantă, în momentul în care se oferă darul se precizează valoarea darului returnat și
momentul returnării.

3. Reciprocitatea negativă
Reflectă relația stabilită cu străinii. La această categorie intră următorul aspect: Se încearcă să se ofere
cât mai puțin și să se primească cât mai mult și cât mai repede. (De multe ori, furtul intră la reciprocitate
negativă. Deoarece regulile comunității nu funcționează și în relația cu străinii.)
Ceea ce se schimbă sunt bunuri și servicii. Se schimbă și în relații comerciale. Există un sistem. Există,
de asemenea, și troc (aici nu intervine moneda; se schimbă bunuri cu valori egale între ele.)
Schimbul de daruri diferă de comerț și troc prin punctualitate. Odată ce schimbul a avut loc, relația se
încheie; se poate relua relația. În cazul schimbului de daruri, abia schimbul în sine pornește relația. Cu alte
cuvinte schimbul economic are efecte sociale.
Categorii de bunuri și servicii:
➢ Alimente (Bunuri alimentare)
➢ Obiecte din ceramică, os, lemn etc.
➢ Persoane (Sclavi sau persoane cum ar fi partenerii de căsătorie, copii pentru adopție etc.) -> De obicei
schimbul de daruri cu persoane libere poate duce la creșterea statutului social al acestora.
➢ Ajutor reciproc

Există 2 situații:

1. Sistemul POTLATCH (existent în America de Nord) -> Termenul POTLATCH care la bază înseamnă a
hrăni, a mânca.
Participă comunități, sunt sate care se implică.
Cuvântul ia forma unor ospețe. Cu alte cuvinte, în sezonul de iarnă, o comunitate pune la un loc
rezervele, organizează o ospețe și invită o altă comunitate. Invitațiile și partea de ceremonie revin șefului
comunității, el fiind cel care organizează invitația. Aceste ospețe durează zile întregi și se pun la bătaie toate
rezervele. Se oferă un belșug de mâncare și băutură, se înearcă să se consume tot. Tot ceea ce rămâne se
distruge. De regulă distrugerea se realizează cu ajutorul focului. Se fac niște ruguri pe care se aruncă nu doar
resturile de mâncare, dar și vasele, mobilierul care a fost utilizat, țesăturile care au împodobit pereții, uneori
și clădirile unde s-a ținut ospețea, ajungându-se chiar și la bărcile cu care au vânat.
Comunitatea musafir este datoare până peste cap. Comunitatea oaspete trebuie să procedeze într-o
manieră similară.
Comunitățile bazându-se pe rezerve, una dintre ele sunt șanse să cedeze, ciclul de ospețe oprindu-se în
momentul în care una din comunități nu va mai putea organiza vreo ospețe. Atunci se realizează o ierarhie
între comunități ceea ce înseamnă că acea comunitate ieșită învingătoare din ospețe poate să ceară datoria pe
alte căi. Adică comunitatea câștigătoare obține avantajul terenului de vânătoare și pescuit în următorul sezon.
O comunitate în vinsă poate fi obligată să părăsească zona.
Acest sistem înlocuiește un conflict deschis (războiul).
 Sistem extrem de concurențial deși se consideră că a fost creat pentru a evita conflictele deschise, se
poate ajunge la încăierări pe parcursul ospeței.
Este și o manifestare care îi prinde și pe cei vi dar și pe cei morți. Se consideră că strămoșii participă
activ la ospețe.

2. Sistemul KULA este întâlnit în insulele din Pacificul de Vest.

Este un sistem care în traducere înseamnă „cerc/inel”.
Se desfășoară între comunități vecine, circulându-se de pe o insulă pe alta.
Toată comunitatea participă dar căpetenia are un rol esențial.
Un grup mare de persoane pleacă din comunitate și se duce în vizită pe insula vecină. Căpetenia duce o
podoabă care poate să fie un colier sau o brățară din sidef. În momentul în care oaspeții ajung, sunt
întâmpinați de către gazde în frunte cu căpetenia locală. Căpetenia oaspete oferă darul cu umilința cuvenită,
ținând un discurs. Căpetenia gazdă primește darul cu dispreț. Numai că obiectele respective sunt obiective
care au o încărcătură socială foarte mare. Sistemul acesta funcționează pe durată îndelungată iar obiectele
respective schimbă proprietarii. Căpetenia gazdă va lua obiectul respectiv, soția căpeteniei va purta darul
primit o vreme public apoi obiectul este dat mai departe. Obiectele respective trec de la o insulă la alta iar la
fiecare schimbare își mai adaugă ceva la biografie pentru că se ține cont cine le-a avut. Cu cât a circulat mai
mult, cu atât are o valoare mai mare. Reprezintă un schimb de obiecte de prestigiu, ajutând căpeteniile să
capete prestigiu în fața comunității.
Schimbul de bunuri de prestigiu maschează, de fapt, schimbul de bunuri între supușii căpeteniilor. Cu
alte cuvinte, cei care vin în vizită cu căpetenia aduc bunuri locale pe care le schimbă cu produse din insula
pe care o vizitează.