marți, 17 octombrie 2023

GENETICĂ

SLIDE 1

Așa cum spune încă de la început și autorul articolului nostru, mai avem multe de aflat în
ceea ce privește evoluția protoumană, însă astăzi o să discutăm despre ce informații s-au
descoperit până în prezent.

Cimpanzeii sunt considerați cele mai apropiate rude genetice ale noastre, însă, majoritatea
biologilor, consideră că în urma cu 4-5 milioane de ani oamenii și cimpanzeii au fost separați
de un alt strămoș în Africa.

Una dintre trăsăturile distinctive care i-a diferențiat pe strămoșii noștri umani de cimpanzei a
fost dezvoltarea posturii verticale.

Printre primele genuri umane, Australopitecinele, cunoscute sub denumirea de "maimuța

sudică", au adoptat această postură verticală.

În timp ce mergeau pe două picioare și aveau mâini modificate, în multe alte aspecte, ei
aveau asemănări cu cimpanzeii.

Acești hominizi timpurii erau relativ mici, având o înălțime între 90-120 cm, cu degete
curbate și o structură craniană distinctivă, caracterizată prin maxilar proeminent, o cutie
craniană retrasă și creste proeminente acolo unde se află acum sprâncenele.

Această divergență evolutivă a pus bazele dezvoltării ulterioare a liniei noastre umane.

SLIDE 2

Dezvoltarea posturii verticale la Australopitecine a avut mai multe avantaje, cum ar fi

capacitatea de a parcurge distanțe lungi, eliberarea mâinilor pentru transportul obiectelor și,
posibil, îmbunătățirea termoreglării.

Mulți antropologi cred că această adaptare la postura verticală a indicat o trecere către viața
în savană, în timp ce strămoșii cimpanzeilor rămâneau în zonele împădurite din Africa
centrală.

1
Pe parcursul a 2 milioane de ani, diferite varietăți și specii de Australopitecine au coexistat în
savană și în pădurile învecinate.

Cu toate că se știe puțin despre comportamentul lor, este probabil că au folosit unelte și au
fost foarte sociabili, asemenea cimpanzeilor din zilele noastre și a oamenilor.

SLIDE 3

În jur de 2 milioane de ani în urmă, genul Homo a apărut, cu Homo erectus ca un

reprezentant important.

O evoluție semnificativă în această perioadă a fost transformarea formei craniului, care a

permis o creștere semnificativă a dimensiunii creierului (de la aproximativ 450 cc la
800-1200 cc).

Alte schimbări au inclus retragerea maxilarului, dinți mai mici și o înălțime mai mare.
Homo erectus a folosit unelte, și avem ca dovezi uneltele de piatră și silex create în diverse
scopuri. Mai mult, Homo erectus a migrat din Africa, fiind găsite fosile în China, Asia de
Sud-Est și Europa și Asia de sud.

Se presupune că Homo erectus a păstrat caracterul social al strămoșilor lor.

De-a lungul timpului, evoluția scheletului a continuat, s-au observat creșteri ale dimensiunii
craniului și a creierului, un maxilar care a recedat, sprâncene mai mici și dinți mai mici.

În perioade mai recente (în jur de 100.000 de ani în urmă sau mai mult), variațiile anatomice
au devenit evidente în registrul fosilelor. Neandertalienii, hominizi cu oase mai grele, au
existat de la Europa de Vest până în Orientul Mijlociu. O a doua variantă, cu o formă
scheletică mai subțire, a apărut între acum 100.000- 200.000 de ani. La aproximativ 50.000
de ani în urmă, acești indivizi conviețuiau cu Neandertalienii în anumite regiuni.

Identitatea acestor hominizi, dar și legătura cu oamenii moderni sau cu Homo erectus
reprezintă subiecte de dezbatere semnificativă între antropologi și geneticieni, fiind propuse
două teorii principale și mai multe subteorii.

SLIDE 4

Teoria multiregională

Această teorie susținută de unii antropologi, sugerează că populațiile Homo erectus din
diferite părți ale lumii au trecut printr-o evoluție convergentă, ducând la apariția oamenilor
moderni.

Evoluția convergentă apare atunci când presiuni similare ale mediului duc la adaptări
similare.

2
Ca să înțelegeți mai bine, dezvoltarea înotătoarei la pești și la balene este un exemplu clasic
în care două tipuri foarte diferite de organisme au dezvoltat un mecanism similar pentru a
înota prin apă. Sau la oameni, nevoia de adaptare termică existentă indiferent de regiunea
geografică, ar putea reprezenta motivul dezvoltării abilităților necesare pentru a construi un
adăpost.

Fluxul genetic și migrația între aceste populații geografic separate au jucat un rol crucial în
această teorie, permitând răspândirea mutațiilor benefice.

Conform acestui punct de vedere, neandertalienii nu au fost o specie separată, ci au făcut

parte din continuumul evoluției strămoșilor umani, cu încrucișarea și genele avantajoase
contribuind la tranziția către oamenii moderni.

SLIDE 5

Teoria Grădinii Edenului (GOE)

Aceasta nu este legată de relatări religioase, se bazează pe studii genetice precum "Eva
mitocondrială" și "Adam Cromozomului Y".

Aceste două elemente sunt esențiale pentru studierea evoluției umane deoarece se transmit
direct de la mamă la copil (mitocondrii) sau de la tată la fiu (cromozomul Y). Prin analiza lor,
cercetătorii estimează că exista o populație străveche cu o vechime cuprinsă între 100.000 și
200.000 de ani.

SLIDE 6

Cu toate acestea, Eva și Adam nu sunt strămoșii tuturor oamenilor moderni; ei sunt doar
strămoșii ADN-ului mitocondrial și a cromozomului Y, în timp ce alți indivizi au contribuit la
ADN-ul cromozomilor autosomali.

Conform ipotezei GOE, oamenii moderni au apărut în Africa în urmă cu aproximativ 50.000
până la 150.000 de ani. Această populație a înlocuit speciile Homo mai vechi și a emigrat din
Africa.

Susținerea acestei teorii vine din diferențele scheletice din fosile, datele genetice moleculare
și descoperirile arheologice.

SLIDE 7

Evoluția umană în era istorică a fost martoră la schimbări semnificative. Între acum 100.000
și 50.000 de ani, fruntea înclinată a lui Homo erectus a evoluat în fruntea mare și verticală a
oamenilor moderni, permițând creșterea creierului.(media actuală fiind între 1300 și 1400 cc,
dar dimensiunea maximă ajungând până la 2000)

3
Structura scheletică a devenit mai asemănătoare cu cea a oamenilor moderni. Utilizarea
uneltelor a evoluat într-o formă artistică, inclusiv inventarea vârfurilor de lance, a uneltelor
din oase pentru cusut, a picturilor în peșteri și a obiectelor gravate.

Se crede că stilul de viață al primilor oameni moderni anatomic implica grupuri mici
cooperative de vânători-culegători. Aceste grupuri s-au adaptat la schimbările sezoniere,
migreau către zonele optime pentru vânătoare și colectare, când resursele se terminau, aceștia
se mutau în altă parte.Mulți presupun că în această perioadă existau diferențe semnificative
între sexe - bărbații vânau, femeile adunau.

În timp, a avut loc o schimbare în structurile de împerechere spre relații permanente, inclusiv
recunoașterea genealogiei, transferând proprietatea și prestigiul descendenților.

SLIDE 8

Creșterea capacității craniene pe parcursul evoluției umane a fost însoțită de creșterea

abilităților intelectuale, cum ar fi memorie, gândire simbolică și capacitate de învățare.

Cele mai semnificative diferențe dintre creierele oamenilor și ale cimpanzeilor sunt găsite în
lobii frontali, asociați cu funcții executive, evaluare și raționament.

Acest lucru a permis oamenilor din genul Homo să dezvolte culturi complexe care au depășit
culturile simple de învățare socială ale altor primate.

Motivele pentru a existat creșterea dimensiunii creierului în evoluție sunt încă dezbătute, dar
probabil implică necesitatea uneltelor mai bune, interacțiune socială, gândire simbolică și
limbaj.

Creierul mai mare a avut costuri metabolice (consuma aprox 20% din resurele corpului) și a
generat dificultăți în timpul nașterii.

SLIDE 9

Două mari invenții culturale au schimbat mediul pentru oamenii moderni anatomic:
domesticirea animalelor și dezvoltarea agriculturii.

Prin domesticirea animalelor, oamenii nu mai trebuiau să vâneze pentru carne.

Agricultura a dus la creșterea populațiilor agricole, care, în cele din urmă, au depășit
societățile vânătorilor-culegători prin migrație, încrucișare sau asimilare culturală.

Agricultura a dus, de asemenea, la specializarea rolurilor sociale, creșterea orașelor și apariția

civilizației.

Civilizațiile au apărut sporadic în întreaga lume, iar motivele ascensiunii și decăderii lor
rămân un mister.

4
5