Evoluția

OMULU
I
 Antropologii au fost mult timp fascinaţi de calităţile aparte ale lui Homo
Sapiens, cum ar fi limbajul, abilităţile tehnice deosebite şi capacitatea de a emite judecăţi morale.
Una dintre cele mai semnificative schimbări survenite în antropologia ultimilor ani
a fost admiterea faptului că înrudirea noastră cu maimuţele africane este  foarte strânsă. Care
a fost cauza acestei importante modificări de ati­tudine? Cel mai important
factor este reprezentat de modul în care ideile lui Charles Darwin privind natura deosebită a omului tim
puriu au influenţat antropologii timp de mai bine de un secol şi cum noile cercetări au demon­
strat apropierea noastră evolutivă de maimuţele africane, obligându-
ne să admitem un punct de vedere asupra locului pe care îl ocupăm în natură foarte diferit de acela cu
care fuseserăm obişnuiţi.​
 Leagănul omenirii, spunea Darwin,
a fost Africa. Raţionamentul său era simplu:în orice mare regiune a lumii, mamiferele exist
ente sunt strâns Înrudite cu toate speciile originare din zona respectivă.
De aceea, este foarte probabil ca
Africa să fi fost iniţial populată de maimuţe superioare astăzi dis­
părute, înrudite strâns cu gorila şi cimpanzeul: şi cum aceste două specii sunt astăzi cele ma
i apropiate rude ale omului, este mai plauzibil să presupunem că strămoşii noştri tim­
purii au trăit pe continentul african decât in altă parte.Darwin a ajuns la aceasta concluzie c
ând nu fuseseră găsite nicăieri fosile de oameni timpurii,astfel ,concluzia sa era în întregim
e intuitivă. 
 Aceasta idee nu era deloc nouă. Ca un exemplu, în anul 1377, istoricul tunisian Ibn Khaldūn (1332 –
1406) anticipa ceea ce azi numim teoria evoluției biologice, susținând în lucrarea sa „Prolegomene” că 
„oamenii s-au dezvoltat din lumea maimuțelor” și că „lumea vie se află într-
o continuă schimbare, combinând și recombinând părți ale creației în forme remarcabile și nesfârșite.Th
omas Huxley, și nu Darwin,
a scris prima lucrare elaborată în care vorbea despre asemănarea dintre om și maimuțele antropoide asia
tice dar, mai ales, cele africane (Evidence as to man`s place in nature). Având loc în 1863.Darwin care,
opt
ani mai târziu, publică un nou volum revoluționar în care reia ideile lui Huxley și le expune mult mai cl
ar sub forma
a două idei :originea simiană a omului, respectiv originea africană a speciei noastre.În acestă lucrare ara
tă clar că „este cunoscut faptul că omul este construit pe baza aceluiaşi model ca şi celelalte mamifere“.
Reprezentare-evoluția omului
Evoluția omului.
Primatele sunt primul grup de mamifere cu caractere morfologice și sociale
asemănătoare. Toate ar fi evoluat dintr-un strămoș comun.Principalele
caractere ale primatelor sunt: cap rotund, față plată, ochi așezați în față, deget
mare opozabil, creier complex, vedere colorată.
Primatele cu caractere
asemănătoare omului se
numesc ANTROPOIDE, care
cuprind genul
HOMINOIDAE, care
cuprinde omul și maimuțele
fără coadă: giboni,
urgangutani, gorile,
cimpanzei, specii adaptate la
mersul biped.
 o viață arboricolă-caracteristici traiului
pe arbori
Primele fosile încadrate în linia evolutivă a o membre prehensile- care au însușirea
omului sunt hominide din Africa încadrate în de a prinde
grupul australopitecilor:Australopithecus
Australopithecus
afarensis (3 milioane de ani).
afarensis

Aveau caractere asemanatoare:

-maimuțelor: adaptate la viața arboricolă,
membre prehensile, creier mic
-omului: mers biped, postură verticală,
capacitate craniană asemănătoare cimpazeilor
400-500cm3, dietă omnivoră, viață socială.
 Australopithecus afarensis
o Australopitecus afarensis este o specie extinctă de australopitecine care a trăit cu aproximativ
3,9-2,9 milioane de ani în urmă, în Pliocen, în Africa de Est. Primele fosile au fost descoperite
în anii 1930, dar descoperirile majore de fosile au avut loc în anii 1970. Din 1972–1977,
Expediția Internațională de Cercetare Afar – condusă de antropologii Maurice Taieb, Donald
Johanson și Yves Coppens – a descoperit câteva sute de exemplare de hominin în Hadar, Etiopia
, cel mai semnificativ fiind scheletul extrem de bine conservat AL 288-1 („Lucy”) și situl AL
333 („Prima familie”).
o În 1978 specia a fost descrisă pentru prima dată, și descrierea a fost urmată de argumente pentru
scindarea exemplarelor în diferite specii având în vedere gama largă de variație care au fost
atribuite dimorfismului sexual (diferențe între masculi și femele). Probabil 
Australopithecus  afarensis descinde din  Australopithecus  anamensis și, posibil, a dat
naștere la Homo, deși acestă ipoteză este dezbătută.
Fosile-”Lucy”
Australopithecus anamensis este o specie
extinctă de hominini care a trăit cu
aproximativ 4,2-3,8 milioane de ani în
urmă. Sunt cunoscute aproape o sută de
specimene fosile din Kenya și Etiopia
, reprezentând peste 20 de indivizi. Este
acceptat faptul că A. anamensis este
strămoș pentru A. afarensis și a continuat o
linie în evoluție. Dovezile fosile determină
faptul că Australopithecus anamensis este Fosile-Australopithecus
cea mai timpurie specie de hominin din anamensis 
Bazinul Turkana.
• Cea mai veche fosilă descoperită face parte din grupul ARDIPITECUS; Australopithecus ramidus, cunoscut sub numele
de “Omul Ardi”- Ethiopia 5,8-4,4 milioane de ani, scheletul combină capacitatea de cățărare cu mersul biped, H=120
cm, kg=50, capacitate craniană= 300-350 cm3 ( la fel ca ceea a cimpanzeilor actuali).
• Ardipithecus ramidus este un hominid descoperit relativ recent pe teritorriul Etiopiei, care a trăit acum circa 4,4
milioane de ani, deci cu circa 1,2 milioane de ani înaintea celebrei Lucy (Australopithecus afarensis). A. ramidus se
asemănau mai mult cu maimuțele primitive, și foarte puțin cu cimpanzeii. Totodată aveau surprinzător de multe trăsături
asemănătoare omului de azi. Erau mai curând animale/maimuțe pașnice (deoarece caninii nu erau mari), care puteau să
meargă în picioare, dar și să se cațere (s-a dedus din proporțiile corpului). Descoperirea sa are o importanță deosebită
pentru înțelegerea modului cum omul s-a despărțit de maimuță de-a lungul evoluției. Scheletul găsit a fost supranumit
"Ardi". El dovedește că mersul în picioare (biped) a apărut încă pe timpul când hominizii trăiau în păduri, deci încă
înainte de a se strămuta în savane. Ardi trăia și în copaci, și pe pământ.
• Prezentarea festivă a rezultatelor a 17 ani de cercetări antropologice asupra lui Ardi a avut loc în octombrie 2009 la 
Addis Abeba, Etiopia, și Washington, D.C., SUA, precum și într-un supliment recent al revistei științifice americane 
Science.
 Fosile-
Ardipithecus
ramidus ("Ardi")
 Ardipithecus
ramidus ("Ardi")
 Homo habils( lat:îndemânatic)-
Tanzania 2-1,6 milioane de ani-asociat cu
Homo habilis  
construirea primelor unelte de piatră, cc
500 cm3, H=1m.
• A existat o dezbatere academică privind plasarea sa în genul Homo, mai degrabă decât în genul 
Australopithecus. Dimensiunile mici și atributele mai degrabă primitive i-au determinat pe unii
experți (Richard Leakey printre ei) să propună excluderea H. habilis din genul Homo și plasarea
acestora în Australopithecus ca Australopithecus habilis.
• Louis Leakey (tatăl lui Richard Leakey), paleoantropologul britanico-kenyan care a fost primul
care a sugerat existența lui H. habilis și soția sa, Mary Leakey, au găsit prima urmă a lui H.
habilis în 1955: doi dinți hominin. Aceștia au fost mai târziu clasificați ca "dinți de lapte", și, prin
urmare, dificil de identificat cărei specii aparține, spre deosebire de dinții permanenți. Cu toate
acestea, în 1959, Mary Leakey a recuperat craniul unui adult tânăr care avea un creier mic, o față
mare, canini mici și dinți masivi de mestecat (care i-au câștigat porecla "Spărgătorul de nuci").
• H. habilis era mic de înălțime și avea brațe disproporționat de lungi comparativ cu oamenii
moderni; totuși, avea o față mai puțin proeminentă decât australopitecinele din care se crede că a
coborât. H. habilis a avut o capacitate craniană puțin mai mică decât jumătate din dimensiunea
oamenilor moderni. În ciuda morfologiei tipică maimuțelor, rămășițele H. habilis sunt adesea
însoțite de unelte primitive de piatră (de exemplu, Cheile Olduvai, Tanzania și Lacul Turkana,
Kenya).
Dimensiunea creierului H. habilis s-a dovedit a fi cuprinsă între 550 cm3 și
687 cm3, mai degrabă decât de la 363 cm3 până la 600 cm3 așa cum s-a crezut
anterior.
O reconstrucție virtuală publicată în 2015 a estimat volumul endocranial între
729 și 824 ml, mai mare decât orice valoare publicată anterior.Capacitatea
creierului H. habilis de aproximativ 640 cm³ a fost în medie cu 50% mai
mare decât la australopithecine, dar considerabil mai mică decât la 
Homo sapiens. Aceste hominine erau mai mici decât oamenii moderni, având
în medie, nu mai mult de 1,3 m înălțime.
Proporțiile corpului pentru H. habilis sunt conforme cu dovezile craniodentale,
sugerând o asociere mai strânsă cu H. erectus.
 Homo habilis
Fosilă: 2.1–1.5 mln. ani
în urmă
 Homo erectus(lat:drept)-Kenya 1,8
milioane de ani-migrat în Asia, probabil și
în Europa, are schelete asemănător cu cel
Homo erectus. 
al omului, folosea focul ți locuia în
peșteri, capacitatea craniană este de 1250
cm3, H=1,3-1,7m
• Homo erectus („Omul drept”, „Omul în picioare”) este o specie extinctă de om arhaic
 care a trăit acum 2 milioane de ani în urmă (Pleistocen) și a dispărut acum
aproximativ 117.000 de ani.Exemplarele Homo erectus sunt printre primii membri
recognoscibili ai genului Homo. A fost primul strămoș uman care s-a răspândit în
întreaga Lume Veche, având o distribuție în Eurasia care se întindea de la Peninsula
Iberică până la Java. 
• H. erectus este asociat cu industria uneltelor de piatră Acheuleană și se crede că a fost
cel mai vechi strămoș uman capabil să folosească focul, să vâneze și să se adune în
grupuri coordonate, să îngrijească membrii răniți sau bolnavi ai grupului, să navigheze
și, posibil, să facă artă. Site-urile arată în general consumul de animale mijlocii până la
mari, cum ar fi bovine sau elefanți, iar o dependență mare de carne este asociată cu
creșterea dimensiunii creierului. Deși grupurile erau mai sociale decât speciile
strămoșilor, nu este clar dacă H. erectus a fost capabil din punct de vedere anatomic de
vorbire, deși se acceptă că au comunicat folosind un anumit proto-limbaj.
 Homo erectus
Fosilă: 2–0.1 mln. ani în urmă
 Homo neanderthaliensis-Eurasia
150.000-200.000 ani, supraviețuiește
35.000 ani, reprezintă o ramură
colaterală, nu strămoș comun al omului, Homo neanderthaliensis
asemănător omului modern, conformație
robustă, nas lat, trăia în peșteri, H=1,5-
1,7m, capacitate craniană 1250-1750 cm3,
comunicau prin vorbire.
• În prezent, primele fosile ale Neanderthalilor din Europa sunt datate între 450.000 și 430.000 de ani în
urmă, iar ulterior, Neanderthalienii s-au extins în Asia de Sud-Vest și Centrală. Sunt cunoscuți din
numeroase fosile, precum și din ansamblurile de unelte din piatră. Specimenul tip este Neanderthal 1,
găsit în Valea Neander din Renania Germană, în 1856.
• În comparație cu oamenii moderni, Neanderthalii erau mai robuști, aveau picioarele mai scurte și
corpurile mai mari. În conformitate cu regula lui Bergmann, precum și cu regula lui Allen, aceasta a fost
probabil o adaptare pentru a păstra căldura în climatele reci. Neanderthalii masculi și femele aveau
capacități craniene în medie de 1.600 cm3 și, respectiv, 1.300 cm3, în intervalul valorilor pentru oamenii
moderni anatomic. Înălțimea medie la bărbații era în jur de 164 până la 168 cm și la femei 152-156
cm.Au existat dovezi crescânde pentru amestecul dintre Neanderthalieni și oamenii moderni din punct
de vedere anatomic, reflectate în genomurile tuturor populațiilor moderne non-africane, dar nu și în
genomurile majorității africanilor subsaharieni. Se estimează că proporția de descendență derivată din
Neanderthal este de aproximativ 1-4% din genomul modern eurasiatic. Acest lucru sugerează că o
anumită întrepătrundere între Neanderthali și oameni moderni anatomic a avut loc după ultima migrație
„out of Africa”, în urmă cu aproximativ 70.000 de ani.
• Descoperiri arheologice atestă faptul că de acum 120.000 de ani încoace, grupe de Neanderthali au avut
înclinații spre canibalism, fie ca ritual, fie ca rezultat al foamei.
 Omul de Neanderthal
Fosilă: Pleistocen 0.43/0.25–0.04 mln.
ani în urmă
Homo sapiens- mai inteligent, mobilitate
și abilitate de comunicare mai bune, s-a Homo Sapiens.
adaptat la diferite condiții de viață.
• Africa 120.000, contemporan cu H. Erectus și H. Neanderthaliensis, H=1,2-1,9m, capacitate
craniană 1000-2000cm3, limbaj articulat, folosea unelte și arme, manifesta simțul sacrului- au fost
identificate elemente de cult, sculpturi înfățișând zei cu forme mixte om-animal.A colonizat la
scurt timp mare parte din suprafața pământului.

• Reprezentarea
schematică a
apariției lui H.
sapiens din speciile
anterioare de Homo.
 Factori care au intervenit în evoluția omului

• Izolarea geografica și/sau ecologică: existența unor bariere geografice sau de

altă natură care separă fizic sau doar reproductiv populația pot duce, în timp, la
formarea unor populații care evoluează ca specii diferite
• Trecerea de la un ,mediu de viață la altul: trecerea de la mediul de viață
arboricol (4 membre pentru cățărat) la viața în savană-poziția bipedă prentru a
putea privi peste ierburile înalte.
• Mersul biped: eliberează membrele anterioare de rolul locomotor => o mai bună utilizare
a uneltelor.
• Tipuri de alimentație: carnea, prin conținutul ridicat de proteine și calorii, a dus la
dezvoltarea creierului.
• Extinderea perioadei de reproducere: omul nu are, ca majoritatea speciilor de animale,
perioade de reproducere limitate în timp, corelate cu adaptări climatice.
• Reducerea părului de pe corp: ar fi putut fi un dezavantaj prin expunerea corpului la
arsuri solaresau frig, astfel a dus la apariția hainelor.
• Relațiile sociale: în condiții de colaborare, într-un grup de vânzători care vânează și
împart prada, factorul principal nu ar fi forța ci inteligența, corelată cu dezvoltarea
relațiilor sociale, munca pentru confecționarea uneltelor, împărțirea eficientă a activităților
și realizarea lor cu succes.
 REȚINE!
Primatele sunt primul grup de mamifere cu caractere morfologice și
sociale asemănătoare. Toate ar fi evoluat dintr-un strămoș
comun.Principalele caractere ale primatelor sunt: cap rotund, față plată,
ochi așezați în față, deget mare opozabil, creier complex, vedere colorată.
Antropoide-primatele cu caractere asemănătoare omului, cuprind genul
Hominide, care cuprinde omul și maimuțele fără coadă: giboni,
urangutani, gorile, cimpanzei; specii adaptate la mersul biped.
 Bibliografie<333
o https://ro.wikipedia.org/wiki/Australopithecus_anamensis
o https://ro.wikipedia.org/wiki/Australopithecus_afarensis
o https://www.youtube.com/watch?v=TgJf2xl-VXA&ab_channel=
RalucaMihaelaGrecu
o https://ro.wikipedia.org/wiki/Ardipithecus_ramidus
o “The Origin of Human Kind” by Richard E. Leakey
o www.descoperă.ro
Vă
mulțumim
pentru
atenție.