PRONUMELE REFLEXIV

DEFINIȚIE

Pronumele reflexiv arată identitatea de persoană și număr dintre subiectul acțiunii și obiectul
asupra căruia se exercită (direct sau indirect) acțiunea exprimată de verb.
Exemplu:
Mă spăl pe mâini.
obiect al acțiunii acțiune a subiectului eu
(suportă acțiunea)
pers. I, nr. sg. pers. I, nr. sg.
Se observă identitatea de număr și persoană dintre
subiectul și obiectul acțiunii. În astfel de situații,
pronumele este REFLEXIV.
 FORME
În limba română, pronumele reflexiv are forme specifice doar pentru:
 - pesoana a III-a;
 - cazurile acuzativ și dativ.
Aceste forme sunt identice la singular și plural și nu au categoria genului.

ACUZATIV forme accentuate (pe) sine

forme neaccentuate (clitice) se, -se, s-

DATIV forme accentuate sieși, sie

forme neaccentuate (clitice) ȋși, -și, și-
Pentru persoanele I și a II-a, împrumută forme NEACCENTUATE ale pronumelui
personal, de la cazurile acuzativ și dativ.
Forme împrumutate de la pronumele personal
Pers. I Pers. a II-a
sg. pl. sg. pl.
ACUZATIV mă, -mă, m- ne, -ne, ne- te, -te, te- vă, -vă, v-
DATIV ȋmi, -mi, mi- ne, -ne, ne- ȋți, -ți, ți- vă, -vă, v-

ATENȚIE!
În cazul acestor forme, există riscul confuziei între pronumele personal și cel reflexiv.
Pentru a stabili în mod corect felul pronumelui, parcurgem următorii pași:
 1. stabilim persoana și numărul pronumelui și ale verbului;
 2. respectăm regula: identitate → pronumele este reflexiv; deosebire → pronumele
este personal.

Te îndrepţi spre ieşire. Vă ofer un dar

a II-a, sg. a II-a, sg.   a II-a I, sg.  
identitate → te este pronume reflexiv pl.
TEMĂ
Manual
p. 139, ex 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7