Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv exprimă identitatea dintre obiectele asupra cărora se exercită direct
sau indirect acţiunea verbelor şi subiectul acestora.

Pronumele reflexiv are:

– forme accentuate şi neaccentuate
– numai cazurile acuzativ şi dativ
– forme proprii numai pentru persoana a III-a, acestea nedeosebindu-se după număr
şi gen.

Cazul Acuzativ

– forme accentuate: (pe) sine

– forme neaccentuate: se, s-

Cazul Dativ

– forme accentuate: sie, sieşi

– forme neaccentuate: îşi, şi

La persoanele I şi a II-a, numerele singular şi plural, se folosesc forme neaccentuate ale

pronumelui personal în cazurile acuzativ şi dativ. Pronumele reflexiv este marcă a
diatezei reflexive, intrând, în această situaţie, în structura verbului.

Pronumele posesiv
Pronumele posesiv înlocuieşte atât numele obiectului posedat, cât şi numele
posesorului.
Forma alor la D.-G. a articolului genitival apare numai în structura pronumelui posesiv.

Când determină un substantiv şi se acordă cu acesta în gen, număr şi caz, pronumele

posesiv devine adjectiv pronominal posesiv. Adjectivul pronominal posesiv are funcţia
sintactică de atribut adjectival.

Pronumele demonstrativ
Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect, arătând apropierea,
depărtarea, identitatea şi diferenţierea acestuia faţă de alt obiect.
Pronumele demonstrative sunt:
– pronume demonstrative de apropiere
– pronume demonstrative de depărtare
– pronume demonstrative de identitate
– pronume demonstrative de diferenţiere care exprimă apropierea şi care exprimă
depărtarea.

Când determină un substantiv şi se acordă cu acesta în gen, număr şi caz, pronumele

demonstrativ are funcţia sintactică de atribut adjectival.

Pronumele nehotărât
Pronumele nehotărât ţine locul unui substantiv, fără să dea vreo indicaţie precisă asupra
obiectului.

Pronumele nehotărâte sunt:

– simple: altul, atât, unul, tot, cutare
– compuse: fiecare, oricine, oricare, orice, oricât, cineva, ceva, careva, câtva,
altcineva, altceva, altcareva, oarecine, oarecare, vreunul.