Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PRONUMELE
Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.
Pronumele este de mai multe feluri: pesonal, reflexiv, de intarire, posesiv, demonstrativ,
nehotarat, interogativ, relativ, negativ.
Pronumele personal:
Pronumele personal este pronumele care indica persoana vorbirii (eu, noi), cu care se vorbeste(tu, voi),
despre care se vorbeste(el, ea ei, ele). Are forme accentuate si neaccentuate. Se declina la toate cele cinci
cazuri, avand forme dupa schema urmatoare:
Singular
N
G D Ac V
Per-
soana
I eu mie imi, mi pe mine ma
Plural
Per- N G D Ac V
soana
I
eu noua ne, ni Pe noi ne
1. Subiect in cazurile:
-Nominativ: El citeste.
2. Atribut pronominal:
5. Complement direct:
Are formele:
Persoana a-II-a Persoana a-III-a
Locutiuni pronominale de politete: Luminatia Ta, Inaltimea Sa, Preasfintia Sa, Majestatea Sa etc.
Pronumele reflexiv:
Pronumele reflexiv tine locul obictului asupra caruia se exercita direct sau
indirect actiunea verbului.
Are forme proprii numai pentru persoana a-III-a. Pronumele reflexiv are numai DOUA cazuri: DATIV si
ACUZATIV.
N - - -
G - - -
D - - Accentuat: sie, siesi; neaccentuat: isi, si, - si
Ac - - Accentuat: sine, sinesi; neaccentuat: se, s
Functia sintactica:
Exemple:
atribut adjectival
atribut adjectival
Pronumele posesiv are forme pentru cele trei persoane, dupa genul si numarul
obiectului posedat si dupa numarul posesorilor.
Adjectivul posesiv:
2)Nume predicativ:
5)Complement indirect:
demonstrativ
Apropiere Departare
N.Ac singular plural singular plural
Atunci cand pronumele demonstrativ insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, nr si caz, pronumele
demonstrativ devine adjectiv pronominal
Exemple:
DEMONSTRATIV
PRONUMELE SI ADJECTIVUL
PRONOMINAL RELATIV
Pronumele relativ se foloseste numai in fraza si este element relational intre regenta si subordonata, pastrandu-si
functia sintactica in propozitie.
cui carei(a)
caror(a)
D. cui caror m caruia
carora
careia
PRONUMELE SI ADJECTIVUL
PRONOMINAL INTEROGATIV
Partea de vorbire care tine locul cuvantului asteptat ca raspuns la o intrebare dintr-o propozitie sau fraza interogativa
directa.
FUNCTIA SINTACTICA:
PRONUMELE SI ADJECTIVUL
PRONOMINAL NEHOTARAT
Partea de vorbire care tine locul unui substantiv, fara,sa dea vreo indicatie precisa asupra obiectului sau
fiintei pe care o inlocuieste.
ARE FORME:
compuse: cineva, ceva, careva, altcineva, niscaiva, fiecare, fiecine, fiece, ori(si)cine, ori(si)ce, ori(si)cat,
oarecine, cutare, vreunul, vreuna
Exemple:
Cand pronumele nehotarat insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, nr, si caz
devine adjectiv pronominal nehotarat, cu functia sintactica de atribut adjectival.
Exemple:
PRONUMELE SI ADJECTIVUL
PRONOMINAL NEGATIV
Partea de vorbire care tine locul unui substantiv(sau ubstituit al aceesuia) pe care il neaga. Apare in propozitii
nuegative.
Exemple:
Exemple:
Exemple:
unu, un, una, o, doi, trei, patru, cinci……. suta, mie, milion,
miliard
propiu-zise
multiplicative indoit, intreit, insutit,….dublu, triplu
distributive cate unu, cate doi, cate trei, cate una, cate doi, ……doi cate doi.
fractionare doime, zecime, sutime, doi la suta, zece la suta, trei pe patru, doi
pe trei
Ordinale propiu-zise intai, primul, prima, al doilea, cel de-al doilea, cel dintai, cea
dintai
Verbul este partea de vorbire flexibila de vorbire care exprima actiuni sau stari: a iti,
a iubi, a se bucura, a vrea
Exemple:
Verbe impersonale: sunt verbele care nu au subiect si au o singura forma: (persona a-III-a singular)
Astfel verbul:
A FI:
impersonal: Eu era sa cad.
A INSEMNA:
impersonal copulativ: Daca n-a venit la scoala inseamna ca n-a fost anuntat.
A RAMANE:
A AJUNGE:
o pasiva: este stiut, este cunoscut, este stabil, este dat, etc.
VERBELE AUXILIARE:
Verbele auxiliare sau ajutatoare sent verbele care ajuta la formarea modurilor si timpurilor
compuse(perfect compus, viitor, viitor anterior, conjunctiv perfect, conditional optativ) si a diatezei pasive.
CONJUGAREA:
Dupa terminatia verbului de la infinitiv, verbele limbii romane se impart in patru mari grupe, numite conjugari:
Cojugarea I-a – cuprinde verbele care se termina la infinitiv in „a”:a canta, a dansa, a spala etc.
Conjugarea a-II-a – cuprinde verbele care se termina la infinitiv in „ea”: a bea, a vedea, a placea.
Conjugarea a-III-a – cuprinde verbele care se termina la infitiv in „e”: a merge, a bate, a vedea, a placea etc.
Conjugarea a-IV-a – cuprinde verbele care se termina la infitiv in „i” sau “i”: a iubi, a dori, a privi, a cobori, a uri, a
hotari.
Modurile verbului
Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arata cum considera vorbitorul actiunea:
Reala (INDICATIVUL)
Dupa felul in care sunt sau nu insotite de persoane in timpul conjugarii, modurile sunt personale si impersonale.
Acestea sunt:
Indicativul
Conjunctivul
Conditional – optativ
Imperativ
Modurile nepersonale nu exprima persoana si nu pot forma predicatul, sunt deci moduri nepredicative.
Infinitivul
Gerunziu
Participiu
Supin
Adverbul este partea de vorbire neflexibila care exprima caracteristicile
unei stari, isusiri ori actiuni au imprejurarile in care au loc acestea.
Prepozitia este patea de vorbire neflexibila, fara functie sintactica, care leaga intre ele parti de propozitie. Este un
cuvant ajutator si se analizeaza impreuna cu partea de propozitie pe care o insoteste.
o Simple: a , catre, contra, cu , de, fara, in, intru, la, langa, pe, pentru, asemenea, peste, printre etc.
o Compuse: de la, de catre, de pe , fara de, de pe la, de pe langa, pe sub, pana pe la etc.
Interjectia este partea de vorbire neflibila prin care se exprima trasaturi sufletesti, un indemn, o chemare sau se imita
sunete din natura.