PRONUMELE

Def: Pronumele este partea de vorbire care ţine locul unui substantiv într-
o comunicare/propoziţie.

Pronumele personal

- Pronumele personal indică diferitele persoane care participă la actul

comunicării.
- Pronumele personal are gen numai la persoana a-III-a: masculin (el,ei) şi
feminin (ea, ele).

Obs. : Pronumele personal NU devine adjectiv chiar dacă determină sau

însoţeşte un substantiv.
ex: Camera lui → pronume personal → atribut pronominal
Camera lor → pronume personal → atribut pronominal
Camera mea → adjectiv pronoinal(se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul determinat) → atribut adjectival

- Pronumele personal are forme accentuate şi forme neaccentuate:

Caz Persoana I. Persoana a-II-a Persoana a-III-a

SG. PL. SG. PL. SG. PL.
forme accentuate:
N eu noi tu voi el, ea ei, ele
Ac (pe) mine (pe) noi (pe) tine (pe) voi (pe) el, ea (pe) ei, ele
G ― ― ― ― al lui, ei al lor
D mie nouă ţie vouă lui, ei lor
V ― ― tu! voi! ― ―
forme neaccentuate:
Ac mă, m- ne- te- vă, v- l-, îl, o îi, le, i-
D îmi, mi- ne-, ni îţi, ţi- v-, vă, vi i-, îi le-, li

Obs. : La persoana a-III-a singular şi plural mai există şi alte forme ale
pronumelui personal.
ex: dânsul, dânsa, dânşii, dânsele

~1~
 Funcţiile sintactice ale pronumelui personal

N: subiect: El merge la săniuş.

nume predicativ: Prietenii ei suntem noi.
Ac: compl. direct: Pe el l-am cunoscut în tabără.
compl. indirect: Tata o să discute cu voi.
atr. pron. prepoziţional: Veştile de la ei au sosit ieri.
nume predicativ: Darurile sunt de la ei.
compl. circ. loc: Am mers până la ele.
compl. circ. timp: O să plecăm după voi, nu înainte.
compl. circ. mod: Ana vorbeşte ca tine.
compl. de agent: Motoreta a fost cumpărată de ei.
D: compl. indirect: I-am împrumutat schiurile.
nume predicativ: Copilul este asemenea lui.
atr. pron. prepoziţional: Un campion asemenea ţie este curajos.
atr. pron. (D posesiv): Îmi plăcea surâsu-ţi blajin.
compl. circ. mod: S-a comportat asemenea lor.
G: atr. pron. genitival: Prietenul ei este neastâmpărat.
atr. pron. prepoziţional: Gheţuşul dinainta lor este alunecos.
nume predicativ: În disputa creată, Ion este contra lor.
compl. circ. loc: Dan merge înaintea ei.
compl. circ. timp: George a sosit înaintea lor.
V: nu are funcţie sintactică: Tu, vino aici!

Pronumele personal de politeţe

Def: Pronumele personal de politeţe sau de reverenţă arată respectul faţă

de o anumită persoană.
→ Formele pronumelui personal de politeţe sunt:

pers II SINGULAR PLURAL

N-Ac-V dumneata (d-ta) dumneavoastră (dvs, dv.)
D-G dumitale (d-tale) dumneavoastră (d-voastră)
pers III SINGULAR PLURAL
masculin feminin masculin feminin
N-Ac-D-G dumnealui dumneaei dumnealor dumnealor

Obs. : În limbajul familiar şi regional există şi alte variante ale pronu-

melui personal de politeţe: mata, matale, mătălică, mătăluţă, tălică. Aceste
pronume exprimă politeţea faţă de un inferior sau respectul dintre egali şi
dintre cei apropiaţi. Ele reprezintă cel mai scăzut grad de respect.
 Obs. : Formele reverenţioase precum Domnia ta, Domnia sa, Măria ta,
Înălţimea sa, Excelenţa sa, Luminăţia voastră etc. se folosesc în limbajul
solemn, oficial şi protocolar. Formulele reverenţioase exprimă cel mai înalt
grad de respect.

Pronumele reflexiv

Def: Pronumele reflexiv este partea de vorbire flexibilă care arată

identitatea subiectului cu un obiect (subiectul face acţiunea şi o şi suportă,
acţiunea se răsfrânge asupra subiectului).

→ nu are forme proprii decât pentru persoana a-III-a şi cazurile dativ şi

acuzativ; pentru celelalte cazuri şi persoane, pronumele reflexiv împrumută
formele de la pronumele personal.

Obs. : Pentru a nu confunda formele neaccentuate ale pronumelui

personal cu formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv, se utilizează
următoarele criterii:
a)identitatea de persoană a verbului cu pronumele
ex: Eu mă apăr. El mă apără.
I I I → reflexiv III I III → personal
b)plasarea verbului la infinitiv: a se apăra
- Formele proprii ale pronumelui reflexiv sunt:

accentuate sie, sieşi

neaccentuate îşi (şi-, -şi, -şi-)
accentuate (pe) sine
neaccentuate se (se-, -se, -se-)

Formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv

→ au funcţie sintactică numai dacă pot fi dublate printr-o formă

accentuată corespunzătoare persoanei şi cazului.
ex: Mă îmbrac repede. → Mă îmbrac pe mine repede.
→ “mă” = complement direct
Mă gândesc la tine. → Mă gândesc pe mine la tine.
→ “mă” nu are funcţie sintactică

~3~
 Funcţiile sintactice ale pronumelui reflexiv

Ac : compl. direct: S-au întâlnit cu prietenii la patinoar.

D : compl. indirect: Îşi spune că o să câştige concursul.
atr. pron.(D posesiv): Şi-a udat cizmele.

Pronumele posesiv

Def: Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie, înlocuind atât numele

posesorului, cât şi cel al obiectului posedat.
ex: Al meu este pe masă.
→ “al meu” = pronume posesiv
→ “al” înlocuieşte numele obiectului posedat (caietul)
→ “meu” înlocuieşte numele posesorului (Maria)

Obs. : Pentru ca un pronume posesiv să se transforme în adjectiv prono-

minal posesiv, el trebuie să stea pe lângă un substantiv şi să-l determine (să se
acorde în gen, număr şi caz cu acesta).
ex: Al meu este pe masă.
→ “al meu” = pronume posesiv
Caietul meu este pe masă.
→ “meu” = adjectiv pronominal posesiv

Obs. : Formele A, Al, AI, ALE sunt articole posesive genitivale, dar NU
sunt o marcă a cazului genitiv.
ex: Cartea este a mea.
→ “a mea” = în N, nu în G ; forma de G = “mele”
Catrea este a familiei mele.
→ “a familiei mele” = în G

Obs. : Alte forme de genitiv se construiesc cu ALOR.

ex: alor mei, alor tăi, alor noştri etc.

ex: “Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi.” (George Coşbuc)

→ “ai” : este articolul posesiv
genul obiectelor posedate = masculin
numărul obiectelor posedate = plural
→ “mei” : este forma pronominală
persoana posesorului = pers.I.
numărul posesorului = singular
 Un singur Mai mulţi posesori
pers I pers II pers III pers I pers II pers III
masc. ă ă ―
neutru
fem. a mea a ta a sa a noastră a voastră ―
masc. ai mei ai tăi ai săi ai noştri ai voştri ―
fem. ―
neutru
masc. alor mei alor tăi alor săi alor noştri alor voştri ― D-G

→ pronumele posesiv poate îndeplini funcţiile sintactice de SUBIECT,

NUME PREDICATIV, ATRIBUT şi COMPLEMENT.
→ adjectivul pronominal posesiv îndeplineşte funcţia sintactică de
ATRIBUT ADJECTIVAL.

Funcţiile sintactice ale pronumelui posesiv

N: subiect: Ai săi primesc întotdeauna colindători.

nume predicativ: Darurile sunt ale voastre.
Ac: compl. direct: Pe ai mei i-au învăţat colinde bunicii.
compl. indirect: Oricine are greutăţi, dar de sărbători este bine să nu te
gândeşti la ale tale.
atr. pron. prepoziţional: Merele de la ai tăi sunt roşii.
nume predicativ: Cadourile sunt de la ai mei.
compl. circ. loc: Am ajuns la ai săi.
compl. circ. timp: O să plecăm după ai tăi, nu înaintea lor.
compl. circ. mod: Am cântat mai frumos decât ai voştri.
D: compl. indirect: Le-am făcut daruri alor tăi.
nume predicativ: Copilul este asemenea alor săi.
atr. pron. prepoziţional: Purtarea asemenea alor tăi este plăcută.
compl. circ. mod: Cântaţi asemenea alor voştri.
G: atr. pron. genitival: O să-I colindăm pe prietenii alor mei.
atr. pron. prepoziţional: Aleea dinaintea alor tăi este înzăpezită.
nume predicativ: Lupta aceasta este contra alor săi.
compl. circ. loc: Anca merge înaintea alor săi.
compl. circ. timp: Tică a sosit înaintea alor mei.

ex: “Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta.“ (M. Eminescu)
→ “a ta” = nume predicativ, N

~5~
 Pronumele demonstrativ

Def: Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect, arătând

apropierea, depărtarea, identitatea şi diferenţierea acestuia faţă de un alt obiect.

1) Pronumele demonstrativ de apropiere:

→ Forme: acesta, aceasta, aceştia, acesta
→ forme populare: ăsta, asta, ăştia, astea
→ forme regionale: aista, ista, aiasta etc.

2) Pronumele demonstrativ de depărtare:

→ Forme: acela, aceea, aceia, acelea
→ forme populare: ăla, aia, ăia, alea

3) Pronumele demonstrativ de identitate:

→ Forme: acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi

4) Pronumele demonstrativ de diferenţiere:

→ care exprimă apropierea: D-G: cestuilalt, cesteilalte, cestorlalţi, cestorlalte
N-AC: celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte
→ care exprimă depăratarea: D-G: celuilalt, celeilalte, celorlalţi, celorlalte
N-AC: celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte

Adjectivul pronominal demonstrativ

→ se obţine atunci când un pronume demonstrativ se acordă în gen,

număr şi caz cu un substantiv
ex: Băiatul acesta este serios.
→ “acesta” = adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere

Obs: Îndeplineşte funcţia sintactică de atribut adjectival.

Funcţiile sintactice ale pronumelui demonstrativ

N: subiect: Acesta visează la patine cu rotile.

nume predicativ: Bunicul a rămas acelaşi.
Ac: compl. direct: Pe ceilalţi nu i-am văzut.
compl. indirect: Am citit o carte foarte bună şi am discutat apoi cu
prietenii mei despre aceasta.
atr. pron. prepoziţional: Sfaturile de la acesta sunt înţelepte.
nume predicativ: Cadourile sunt de la aceia.
compl. circ. loc: Merg la ceilalţi cu uratul.
 compl. circ. timp: Am plecat după aceia, nu înaintea lor.
compl. circ. mod: Vorbeşte ca acesta.
D: compl. indirect: Le-am făcut daruri acelora.
nume predicativ: Colindul tău este asemenea acestuia.
atr. pron. prepoziţional: Purtarea asemenea acestuia irită.
compl. circ. mod: Cântă asemenea celorlalţi.
G: atr. pron. genitival: Afirmaţia acestuia este interesantă.
atr. pron. prepoziţional: Bradul dinaintea acestuia este înalt.
nume predicativ: Opinia lui este contra celorlalte.
compl. circ. loc: George merge înaintea celorlalţi.
compl. circ. timp: Tică a sosit înaintea acestora.

Pronumele nehotărât

Def: Pronumele nehotărât ţine locul unui substantiv, fără să dea vreo
indicaţie precisă asupra obiectului.
→ Pronumele nehotărâte sunt:
1simple: altul, atât, unul, tot, cutare
2compuse: fiecare, oricine, oricare, orice, oricât, cineva, ceva, careva,
câtva, altcineva, altceva, altcareva, oarecine, oarecare, vreunul etc.

Obs. : Cînd determină un substantiv şi se acordă cu acesta în gen, număr

şi caz, pronumele nehotărât devine adjectiv promominal nehotărât.
Adjectivul pronominal nehotărât are funcţia sintactică de atr. adj.

Funcţiile sintactice ale pronumelui nehotărât

N: subiect: Oricine vrea să aibă o cameră frumoasă.

nume predicativ: Studiind, Lucian a devenit altul.
Ac: compl. direct: Ajut cu plăcere pe oricine.
compl. indirect: Am vorbit cu fiecare despre decoraţia interioară.
atr. pron. prepoziţional: Sfaturile de la oricine au fost bune.
nume predicativ: Cadoul este de la altcineva.
compl. cir. loc: Merg de la unul la altul.
compl. circ. mod: Ion se poartă ca oricine.
compl. de agent: Tema a fost scrisă de fiecare.
D: compl. indirect: Le-am spus tuturor că o casă plăcută te binedispune.
nume predicativ: George este asemenea oricui.
atr. pron. prepoziţional: Purtarea asemenea oricui nu este recomandabilă.
compl. circ. mod: El munceşte asemenea fiecăruia.

G: atr. pron. genitival: Opiniile unora mi s-au părut interesante.

~7~
 atr. pron. prepoziţional: Acţiunea contra cuiva nu se justifică.
nume predicativ: Părerile lui sunt contra altuia.
compl. circ. loc: Au în cameră două scaune şi dinaintea fiecăruia se află
câte un covor.
compl. circ. timp: Ana a sosit înaintea tuturor.

Pronumele negativ

Def: Pronumele negativ înlocuieşte numele obiectelor prezentate ca

inexistente.
→ Pronumele negative sunt: nimeni, nimic, nici unul, nici una.
→ Pronumele negative apar numai în propoziţii negative.

Obs. : Adjective pronominale negative pot fi numai nici un şi nici o.

Funcţiile sintactice ale pronumelui negativ

N: subiect: Nimeni n-a ieşit din casă.

nume predicativ: Câştigătorul concursului nu este nici unul dintre ei.
Ac: compl. direct: N-am cumpărat nimic.
compl. indirect: N-am vorbit cu nimeni.
atr. pron. prepoziţional: Scrisoarea de la nici unul n-a fost tristă.
nume predicativ: Cadoul nu este de la nici unul dintre ei.
compl. circ. loc: N-am mers la nimeni în vizită.
compl. de agent: Carte n-a fost citită de nici unul.
D: compl. indirect: N-am spus minciuni nimănui.
G: atr. pron. genitival: Cartea nici unuia nu s-a murdărit.

Pronumele interogativ

Def; Pronumele interogativ ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns

la întrebare.
→ Pronumele interogative sunt: care, cine, ce, cât
→ Pronumele interogative apar numai în propoziţii interogative
→ Funcţia sintactică a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a
cuvântului aşteptat ca răspuns la întrebare.
ex: Cine scrie? Scrie Ioan.
→ “cine”, “Ioan” = subiecte
→ Când determină un substantiv şi se acordă cu acesta în gen, număr şi
caz, pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ.
Obs. : Dintre pronumele interogative “cine” nu devine adjectiv prono-
minal interogativ.
ex: Ce carte citeşti?
→ “ce” = adjectiv pronominal interogativ

Funcţiile sintactice ale pronumelui interogativ

N: subiect: Cine întreabă?

nume predicativ: Cine sunteţi voi?
Ac: compl. direct: Pe cine ai observat?
compl. indirect: Despre ce aţi vorbit?
nume predicativ: Din ce este coperta?
compl. circ. loc: La cine mergi?
compl. circ. mod: Ca cine se poartă?
compl. circ. timp: După cine a sosit?
compl. de agent: De către cine a fost scrisă poezia?
D: compl. indirect: Cui i-ai cerut informaţia?
G: atr. pron. genitival: A cui poezie a fost publicată?

Pronumele relativ

Def: Pronumele relativ are rolul de a face o legătură în frază între o

propoziţie subordonată şi regenta ei.
→ Pronumele relative sunt omonime cu pronumele interogative: care,
cine, ce, cât.
→ Există şi un pronume relativ compus: ceea ce.
→ Grupările cel ce, cei ce, cele ce sunt analizabile, fiind alcătuite dintr-un
pronume demonstrativ şi un pronume relativ (ce poate fi înlocuit cu pronumele
relativ “care”)
→ Regional există şi un pronume relativ de, invariabil:
ex: Omul de-l vezi e tatăl meu.
→ Pronumele relative îndeplinesc funcţia sintactică în propoziţiile pe care
le introduc.
→ În cazul G pronumele relativ se acordă în gen şi număr cu substantivul
pe care-l înlocuieşte şi articolul genitival se acordă în gen şi în număr cu
substantivul determinat de pronumele relativ cu funcţia sintactică de atribut:
ex: Tabloul a cărui ramă este albă îmi place.
→ În afară de “cine”, celelalte pronume relative pot deveni şi adjective
pronominale relative:
ex: Nu ştiu ce film ai văzut.
→ “ce” = adjectiv pronominal relativ; atribut adjectival
- are rol de element de relaţie
Funcţiile sintactice ale pronumelui relativ
~9~
 N: subiect: Elevul care este talentat a pictat un tablou.
nume predicativ: Cine este autorul cărţii, acela a venit la întâlnirea cu
elevii şcolii noastre.
Ac: compl. direct: Băiatul pe care l-am cunoscut desenează frumos.
compl. indirect: Tema la care te gândeşti este interesantă.
compl. circ. loc: Clasa în care învăţăm este luminoasă.
D: compl. indirect: Fata căreia o să-i dau florile este colega ta.
G: atr. pron. genitival: Tabloul ale cărui culori ţi-au plăcut este pictat de
fratele lui Matei.
compl. circ. loc: Satul deasupra căruia zboară avionul este satul unde
am locuit eu până acum trei ani.

Pronumele de întărire

→ Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană, azi

fiind considerat un arhaism.
→ Astăzi se foloseşte doar adjectivul pronominal de întărire care se
acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat.
→ Adjectivul pronominal de întărire are funcţia sintactică de atr adjectival
→ În exprimarea curentă, adjectivul pronomial de întărire este înlocuit cu
adverbul “chiar”.
ex: Chiar el a venit.

singular plural
ă feminin
masculin feminin masculin
N-Ac însumi însămi înşine însene
D-G însumi însemi înşine însene
N-Ac însuţi însăţi înşivă însevă
D-G însuţi înseţi înşivă însevă
N-Ac însuşi însăşi înşişi înseşi(însele)
D-G însuşi înseşi înşişi înseşi(însele)