Evoluția omului

Una din problemele ce l-a preocupat pe om din cele mai vechi timpuri a fost
aceea a propriei sale origini. Primele încercari de a găsi un răspuns au fost sub
forma miturilor și a modelelor magico-religioase. Însă clasificarea originii omului
în cadrul gândirii știintifice a început dată cu lucrările lui Charles Darwin.

Conform legendei biblice, omul a fost creat din lut.

Geneza 2:7 “Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui
suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.  ”

Isaiah 64:8 „ Doamne, Tu eşti Tatãl nostru; noi suntem lutul, şi Tu eşti olarul, care ne-a întocmit:
suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale”

In mitologia sumeriană, oamenii si zeii au apărut prin amestecul apei

dulci cu apa sărată.
 Zeul sumerian Enki şi o tăbliţă sumeriană (fundal) din secolul 21 îC 

Mitul creaţiei sumeriene poate fi regăsit pe o tabliţă cu însemnări gravate în Nippur, un oraş
mesopotamian străvechi, întemeiat pe la 5.000 î. Hr.
Procesul de creare a Pământului (Enuma Elish), potrivit tablelor gravate începe astfel:
Atunci când cerul, în înălţimile sale, nu purta niciun nume,
La fel ca pământul dedesubt,
Iar Apsu, cel primordial, care le-a dat naştere,
Şi Tiamut, haosul, mama amândurora
Şi-au amestecat apele,
Nu s-a ivit niciun câmp, şi nicio mlaştină nu se putea zări.
Atunci când niciunul dintre zei nu luase fiinţă,
Şi niciunul nu purta vreun nume, iar niciun destin nu fusese ursit,
Atunci au fost creaţi zeii în mijlocul cerului;
Lahmu şi Lahamu au fost invocaţi spre a lua fiinţă..

În biologie, evoluționismul reprezintă un proces complex prin care

caracteristicile organismelor vii suferă transformări pe parcursul mai multor
generații.
 Se mai spune că viața a apărut spontan, în mediul acvatic, prin combinații
chimice întâmplătoare, în prezența luminii solare. Se spune că peștii s-au
transformat în amfibieni, amfibienii în reptile, reptilele în păsări și mamifere, până
la maimută și om.

Filosofi contemporani s-au grăbit să interpreteze teologic teoria evoluției,

amestecând-o cu învătătura Bisericii Ortodoxe. Asa au ajuns să spună că Adam a
avut strămosi animali, că omul provine prin binecuvântare dintr-un mamifer etc. In
felul acesta a apărut evolutionismul teist, folosit de New Age.

Casificarea originii omului in cadrul gandirii stiintifice a inceput o data cu

lucrările lui Charles Darwin, considerat "părintele evoluționismului”. El credea
că omul descinde dintr-un mamifer păros, cu coadă si urechi ascutite, care
trăia în copaci.

După ce evoluția a devenit o teorie larg acceptată în anii 1870, au apărut caricaturi cu
Charles Darwin cu trup de maimuță care simbolizau evoluția

Odată cu descoperirea analogiei dintre structura corpului omului și

maimuței de către C. Galenus (medic și anatomist roman) și cu descrierile
cimpazeului de către anatomistul englez E. Tyson (1696), a fost posibilă
clasificarea omului în cadrul regnului animal.

Evoluția omului a avut loc în mai multe etape, dar șapte dintre acestea ies în
evidență
Hominizii (Hominidae)

Maimuțele din care au evoluat oamenii de astăzi s-au despărțit de așa-

numitele maimuțe inferioare cu aproximativ șapte milioane de ani în urmă. Acestea
sunt hominizii (Hominidae), adică maimuțele superioare. Acesta este intervalul de
timp dat pentru divergența descendenței umane de cea a cimpanzeilor – cele mai
apropiate rude supraviețuitoare ale oamenilor.

Se crede că această divergență a avut loc în Africa, multe fosile de hominizi

timpurii fiind colectate din Kenya. Există mai mulți candidați diferiți în ceea ce
privește organismul din care au evoluat în cele din urmă oamenii moderni.

Ardipithecus ramidus

Existența aceste creaturi, care combina mersul cu cățăratul în copaci, a fost

descoperită în Etiopia, în anul 1994. Ardipithecus ramidus a apărut acum
aproximativ 4,5 milioane de ani. Potrivit celor mai bune estimări ale dimensiunilor
acestei creaturi, înălțimea sa era de cel mult 120 cm, în timp ce greutatea era în jur
de 50 kg. Ambele valori sunt pentru femelă, deoarece nu au fost descoperite
suficiente rămășițe de masculi adulți pentru a putea fi efectuată o măsurătoare
exactă.
 Craniu de Ardipithecus ramidus la Muzeul de Științe Naturale din Spania.

Australopithecus afarensis
Acest strămoș al oamenilor moderni avea atât trăsături asemănătoare
maimuțelor (în sensul de gorile sau cimpanzei), cât și trăsături asemănătoare
omului. Cel mai vechi individ a fost descoperit în sudul Africii, în anul 1924, cu
mult înainte ca astfel de descoperiri să fie acceptate pe scară largă ca dovezi ale
strămoșilor umani. Australopithecus afarensis a trăit cu aproximativ două până la
cinci milioane de ani în urmă și, pe lângă faptul că mergea în poziție bipedă, era
puțin mai înalt și puțin mai ușor decât Ardipithecus ramidus.
 Reconstituire a lui Australopithecus afarensis, mascul (stânga) și femelă (dreapta), la
Muzeul de Istorie Naturală din Viena, Austria.

Homo habilis
Homo habilis înseamnă ”omul îndemânatic”, iar specia a primit acest nume
deoarece, la momentul descoperirii sale în anul 1960, în Tanzania, era primul
strămoș al omului despre care se credea că folosea unelte. Acești hominizi au trăit
din urmă cu 2,4 milioane de ani până în urmă cu 1,4 milioane de ani și se crede că
au fost strămoșii lui Homo erectus, deși acest lucru rămâne de confirmat.
Homo habilis avea o înălțime de 105-140 cm și cântărea doar în jur de 30
kg.
 Reconstituire a unui craniu de Homo habilis la Naturmuseum Senckenberg din Frankfurt,
Germania.

Homo erectus
Acest strămoș bine cunoscut al oamenilor moderni, descoperit în Indonezia
în anul 1891, a trăit din urmă cu aproape două milioane de ani până în urmă cu
143.000 de ani – o perioadă impresionant de lungă. Corpul lui Homo
erectus reflecta îndepărtarea să de speciile care trăiau în copaci, având brațele și
picioarele relativ scurte. Se pare că acești hominizi foloseau topoare, fiind primii
utilizatori ai unor unelte făcute de ei înșiși.
Homo erectus ajungea la o înălțime de 180 cm și cântărea până la 70 kg.

Replică a craniului omului din Peking la Muzeul de Paleozoologie din China.

Homo heidelbergensis
Descoperit în Germania în anul 1908, acest hominid se distinge prin faptul
că ar fi primul strămoș al omului care a trăit în regiuni cu climă rece, răspândindu-
se în Europa și Asia, dar și în unele părți ale Africii. Cronologia sa a variat de la
aproximativ 700.000 până la aproximativ 200.000 de ani în urmă.
Homo heidelbergensis avea dimensiuni similare cu cele ale oamenilor de
astăzi; masculul avea o înălțime medie de 180 cm, în timp ce femela ajungea la 160
cm. Ei foloseau, fără îndoială, sulițe pentru a vâna și focul pentru a găti ceea ce au
ucis.
 Craniul este unul dintre cele mai importante descoperiri din situl Sima de los Huesos
(Spania) și aparține lui Homo heidelbergensis.

Homo sapiens
Oamenii de astăzi sunt considerați aceeași specie ca Homo sapiens care a
evoluat în forma sa modernă în urmă cu aproximativ 300.000 de ani, în Africa. De-
a lungul evoluției umane, creierul strămoșilor noștri a crescut proporțional cu
dimensiunile corpului și, deloc surprinzător, oamenii de astăzi au cel mai
mare creier din cadrul grupului.
În comparație cu hominizii antici, oamenii și-au pierdut arcadele și
maxilarele proeminente.
 Craniu de Homo sapiens cu o vârstă de 68.000 de ani, descoperit în peștera Liujiang din
China.

Câteva lucruri pe care poate nu le cunoaşteţi despre evoluţia umană.

Homo sapiens a apărut acum aproximativ 150.000 - 200.000 de ani în Africa

1. Primele fiinţe umane au părăsit Africa în urmă cu mai mult de 1 milion de

ani
Se știe despre plecarea lui Homo sapiens din Africa pentru a se stabili în
Europa şi Asia începând cu aproximativ 80.000 de ani în urmă. Ceea ce poate nu
ştiţi este că strămoşul nostru, Homo erectus, a parcurs acelaşi drum în afara
continentului african cu mai mult de 1 milion de ani în urmă. De fapt, atunci
când Homo sapiens a părăsit Africa, a întâlnit alţi oameni care arătau foarte
asemănător cu el, aceştia fiind urmaşii unui strămoş pe care îl avem în comun cu
neanderthalienii, precum şi cu descendenţii lui Homo erectus. Toţi aceştia au fost
primii oameni. Şi ei s-au aflat pe continentul Eurasia timp de sute de mii de ani.

2.Oamenii au o diversitate genetică incredibil de mică

În cazul oamenilor se constată o diversitate genetică incredibil de mică
datorată faptului că noi toţi se pare că provenim de la un mic grup de oameni care
au trăit în partea de est a Africii. Pentru a descrie diversitatea genetică, geneticienii
folosesc un indicator numit „mărimea efectivă a populaţiei". Pentru oameni acest
indicator are valoarea de 15.000 iar pentru unele specii de şoareci mărimea efectivă
a populaţiei este de 733.000.

3. Aţi putea fi în parte neanderthalian

Acest lucru este destul de cunoscut, dar este bine să fie repetat. Analizele
genetice recente ale oaselor omului de Neanderthal relevă faptul că există unele
gene ale omului de Neanderthal care au trecut la populaţiile non-africane moderne.
Rezultă de aici că facem cu toţii parte dintr-o unică familie umană.

4. Populaţia umană s-a redus considerabil cu aproximativ 80.000 de ani în

urmă
În urmă cu aproximativ 80.000 de ani s-a întâmplat ceva misterios care a
redus mărimea efectivă a populaţiei omenirii. Aşa cum am arătat mai sus, mărimea
efectivă a populaţiei nu este acelaşi lucru cu dimensiunea reală a populaţiei, ea
fiind o măsură a diversităţii genetice. Deci, practic, diversitatea genetică s-a redus
mult în urmă cu 80 de mii de ani. Există o mulţime de teorii cu privire la cauza care
a determinat acest lucru, variind de la un dezastru apocaliptic cauzat de erupţia
vulcanului Toba până la ceva mai "lumesc", cum ar fi încrucişările dintre
populaţiile puţin numeroase.
5. Oamenii au străbătut cu ajutorul bărcilor Oceanul Indian în urmă cu 50 de
mii de ani
Homo sapiens au sosit în Australia în urmă cu circa 50.000 de ani. Cum au
reuşit ei să ajungă acolo de pe ţărmurile Africii? Ei au folosit bărci mici, realizate
probabil din stuf. Probabil acestea au fost similare cu bărcile pe care oamenii le-au
folosit pentru a ajunge din Asia până în America cu 17.000 de ani în urmă. Acesta
ar fi echivalentul paleolitic al zborului pe Lună într-o cutie de tablă. În mod normal
nu ar fi trebuit să se poată efectua această călătorie şi totuşi oamenii din acele
vremuri au reuşit să o realizeze. Folosind acele ambarcaţiuni de mici dimensiuni ei
au traversat Oceanul Pacific de mai multe ori şi au populat un continent întreg.

6. Cultura Homo sapiens durează de mai puţin de 50.000 de ani

Există teoria „Evei mitocondriale" care sugerează că noi toţi suntem urmaşii
unei femei din Africa de Est ce a trăit în urmă cu aproximativ 150.000 - 200.000 de
ani. Având în vedere că Homo sapiens a evoluat începând cu perioada Evei
mitocondriale înseamnă că specia noastră a avut nevoie de foarte mult timp pentru
a dezvolta lucruri minunate cum ar fi arta, comunicarea simbolică, ornamentele şi
confecţionarea uneltelor din os. Desigur, oamenii aflaţi în perioada preculturală au
avut unelte destul de sofisticate şi utilizau focul, dar avem foarte puţine dovezi că ei
ar fi putut avea o formă de artă şi o comunicare simbolică care reprezintă pietrele
de temelie a ceea ce numim „cultură.

7. Homo sapiens a folosit întotdeauna focul ca pe o unealtă

Homo sapiens a evoluat după ce strămoşii noştri au învăţat să utilizeze
focul şi au început să confecţioneze unelte. Acest lucru pare simplu, dar atunci când
vă gândiţi la asta ajungeţi la concluzia că implicaţiile sunt profunde. Ca specie noi
nu am fi existat fără unul din cele mai importante instrumente prin care se poate
construi o civilizaţie: focul. Ca specie noi ne-am născut ca utilizatori de unelte şi a
focului

8. Specia Homo sapiens încă evoluează într-un ritm rapid

Veşti bune pentru toată lumea! Homo sapiens este încă în evoluţie şi într-
o bună zi descendenţii noştri vor fi aşa de diferiţi de noi precum suntem noi astăzi
în comparaţie cu Homo erectus. Multe dintre aceste mutaţii sunt legate de
dimensiunea creierului şi de dezvoltarea acestuia în timp ce altele au de-a face cu
capacitatea noastră de-a tolera anumite tipuri de alimente (cum ar fi laptele) şi
rezistenţa la boli. Acest lucru i-a făcut pe unii biologi să se întrebe dacă noi
evoluăm în sensul de a deveni mai inteligenţi, dar nu este încă clar dacă schimbările
evoluţioniste pe care le observăm au vreo legătură cu inteligenţa, mai ales din
moment ce creierul uman se află în prezent într-o fază în care îşi reduce mărimea.
Cu toate acestea este bine să ştim că genele care controlează sistemele anatomice
sunt încă în evoluţie.