Omul 

de Neanderthal  a fost o specie de hominid care a trait in Europa si partea vestica a Asiei, in 
perioada Paleoliticului mijlociu, incepand de aproximativ acum 250.000 de ani si pana in urma cu cca. 
30.000 de ani, desi fosile descoperite recent in Gibraltar sugereaza ca aici ar mai fi supravietuit pana 
acum 24.000 de ani o populatie de neanderthalieni, poate ultimii reprezentanti ai acestei specii care isi 
traia atunci cele din urma secole de existenta. Timp de aproximativ 10.000 – 15.000 de ani, omul de 
Neanderthal a convietuit in Europa cu omul modern (H. sapiens sapiens), fiind ruda apropiata cu 
acesta.

Homo sapiens, (latină: „om înțelept”) specia căreia îi aparțin toate ființele umane moderne. 
Homo sapiens este una dintre mai multe specii grupate în genul Homo, dar este singura care nu 
este dispărută. 

Numele Homo sapiens a fost aplicat în 1758 de tatăl clasificării biologice moderne (vezi 
taxonomia), Carolus Linnaeus. Se știa de mult că ființele umane seamănă fizic cu primatele mai 
mult decât orice alte organisme vii cunoscute, dar la acea vreme era un act îndrăzneț să clasifice 
ființele umane în același cadru folosit pentru restul naturii. Linnaeus, preocupat exclusiv de 
asemănări în structura corporală, s-a confruntat doar cu problema de a distinge H. sapiens de 
maimuțe (gorile, cimpanzeii, orangutanii și gibonii), care diferă de oameni prin numeroase 
trăsături corporale și cognitive. (Tratatul lui Charles Darwin despre evoluție, Despre originea 
speciilor, va veni 101 ani mai târziu.)

De pe vremea lui Linnaeus, a fost descoperită o înregistrare mare de fosile. Această 
înregistrare conține numeroase specii dispărute, care sunt mult mai strâns legate de oameni 
decât de maimuțele de astăzi și care, probabil, au fost mai asemănătoare cu H. sapiens și 
comportamental. Urmărirea strămoșilor ființelor umane moderne în trecutul îndepărtat ridică 
problema ce se înțelege prin cuvântul om. H. sapiens este uman prin definiție, în timp ce  1
maimuțele nu sunt. Dar ce se întâmplă cu membrii dispăruți ai tribului uman (Hominini), care în 
mod clar nu erau H. sapiens, dar eraucă totuși foarte asemănători cu ei? Nu există un răspuns 
definitiv la această întrebare. Deși se poate spune că evoluția umană implică toate acele specii 
mai strâns legate de H. sapiens decât de maimuțe, adjectivul uman este de obicei aplicat numai 
la H. sapiens și la alți membri ai genului Homo (de exemplu, H. erectus, H. habilis). 
Comportamental, numai H. sapiens se poate spune or este „pe deplin uman”, dar chiar și 
definiția lui H. sapiens este o chestiune de dezbatere activă. Unii paleoantropologi extind 
întinderea acestei specii mult înapoi în timp pentru a include multe fosile distincte din punct de 
vedere anatomic pe care alții preferă să le aloce mai mult specii diferite dispărute

CIORSAC ELENA-MIHAELA
                                  clasa a 8-a
 EVOLUȚIA UMANĂ
EVOLUȚIA UMANĂ

            În 1974, un grup de cercetători francezi şi americani, specialişti în preistorie, a descoperit în
Africa  Orientală,  la  200  km  de  Marea  Roşie,  scheletul  unei  „fete”  care  a  trăit  cu  circa  cinci 
milioane de ani în urmă. Cele 52 de oseminte al scheletului (incomplet, doar 40% din oase au fost
găsite) au permis, totuşi, cercetătorilor, să reconstruiască imaginea acelei fiinţe: era o femelă care
aducea mai mult cu cimpanzeul decât cu omul zilelor noastre, avea circa 20 de ani, măsura 1,20 m, 
cântărea  aproximativ  30 kg, avea capul mic, creierul nu prea dezvoltat, faţa mult ieşită în afară, 
braţe lungi şi picioare scurte care îi permiteau să aibă un mers biped.
Această fiinţă, un strămoş african al omului, a fost botezată de către descoperitorii ei „Lucy„, după 
numele unui cântec interpretat atunci, în anii ’70, de celebra formaţie Beatles

        Deși Lucy a fost o descoperire majoră,existau incă semne de întrebare.Toate acestea au fost 
clarificate când cercetătorii au făcut o nouă descoperire.
Ardipithecus ne-a arătat mai multe despre cum am ajuns să avem mers biped, pentru că Ardipithecus 
are caracteristici diferite: are degetul mare de la picior opozabil, dar în acelaşi timp pelvisul ei arată 
2
că deja mergea în poziţie bipedă. Este o făptură care se simţea în largul ei în copaci, dar şi când 
coborape sol şi mergea în două picioare.
Astfel ne-am făcut o idee mai clară asupra modului cum arăta ultimul strămoş comun pe care l-am 
avut cu cimpanzeii şi gorilele.Oamenii de ştiinţă au descoperit că această fiinţă pe care o avem în 
comun cu cimpanzeii semăna mai mult cu noi decât crezuserăm până la descoperirea ei.

Homo erectus, spre deosebire de H. habilis și de toate speciile Australopithecus, a variat mult 
dincolo de Africa. Unii oameni de știință au împărțit H. erectus în trei specii separate, pe baza 
regiunii geografice în care au fost găsite exemplare: H. ergaster (Africa), H. erectus (Asia) și H. 
heidelbergensis (Europa). Exemplarele Homo heidelbergensis sunt, de asemenea, uneori clasificate ca 
H. sapiens arhaice.