Introducere in antropologie

1.
 Introducere in antropologie
• De ce si prin ce ne deosebim unii de altii?
• Impartasim toti acelasi set de trasaturi fizice,
morale sau culturale?
• Prin ce si de ce se deosebesc comunitatile
umane din zonele urbane si industralizate de
cele traditionale sau izolate?
• 2
• (gr. anthropos, „om” şi logos „ştiinţă”, „discurs”)
• ştiinţă a alterităţii sau ştiinţă a explorării diversităţii umane,
• Studiaza umanitatea în ansamblu, urmăreşte să enunţe
generalităţi utile cu privire la om şi la comportamentul său şi
să ajungă la o cât mai deplină înţelegere a diversităţii umane:
- evolutia biologica,traditii, obiceiuri culinare,
vestimentatie, limbaj, creatia artistica, religia,
comportamentul
- organizarea sociala si economica
3
 Scopul antropologiei – o întelegere generoasă, comparativă,dar cu toate
acestea critică a omului;
Scopul etnografiei: descrierea precisă a oamenilor (altii decât noi) pe baza
observatiei detaliate şi experientei de primă mână►
►antropologia şi etnografia nu sunt acelaşi lucru;
Alfred Kroeber despre antropologie ca abordare istorică – „integrare
descriptivă” – de integrare a fenomenelor observate într-un context mai larg,
sincronic şi diacronic, al lumii înconjurătoare; „aidoma picturii unui artist”;
E. Leach: sarcina antropologiei este să arate cum functionează societătile, nu să
le clasifice ca un botanist sau zoolog; analogie nu între societati şi organisme, ci
între viata socială şi viata organică, ca procese. 4
 Antropologul francez Claude Levi-Strauss
Antropologia structurală (1959 )

• vizează o cunoastere globală a omului,

cuprinzând subiectul în toată extinderea lui
istorică si geografică, aspirând la o cunoastere
aplicabilă ansamblului dezvoltării umane de la,
să spunem, hominizi până la rasele moderne si
căutând să ajungă la concluzii, pozitive sau
negative, valabile însă pentru toate societătile
umane, de la marele oras modern până la cel
mai mic trib melanezian 5
T. Ingold - antropologia, ca studiu al „conditiilor şi posibilitatilor vietii umane
în lume”, prin observare participativă, oricând şi oriunde;

• ceea ce distinge antropologia de alte ştinite sociale este că ea apare

drept studiu cu [oamenii], nu al [oamenilor]...;

• antropologii muncesc şi studiază cu oamenii;

•cunoaşterea antropologică educă perceptia noastră despre lume şi despre

alte posibilittši de a fi în lume;

•- antropologia ca „meşteşug” bazat pe cunoaşterea intimă şi respectuoasă a

uneltelor şi materialelorde lucru;

• antropologia ca „practică de corespondentă”, mai degrabă decât ca o artă a

scrisului;

•antropologul scrie, gândeşte, vorbeşte... sieşi, altora, lumii;

- etnografia, în schimb, este o „descriere noncorespondentă”,

nu o „corespondentă nondescriptivă”. 6
 ANTROPOLOGIE SOCIALĂ ŞI ANTROPOLOGIE CULTURALĂ
{Claude LÉVI-STRAUSS, 1978}
• Socială” sau „culturală”, antropologia aspiră la

• antropologia culturală şi cunoaşterea omului total, considerat într-un caz pe

baza productiilor sale, şi în celălalt pe baza

antropologia socială acoperă exact
reprezentărilor sale.
acelaşi program, una pornind de la
• Orientarea „culturalistă” apropie antropologia de
tehnici şi de la obiecte spre a ajunge preistorie, geografie şi tehnologie,

la „super-tehnica” activitătii sociale • Orientarea „sociologică” îi crează afinităti mai

şi politice , iar cealaltă pornind directe cu arheologia, istoria şi psihologia;

• în ambele cazuri, există o legătură strânsă cu

de la viata socială pentru a ajunge
lingvistica, dat fiind că limbajul este în
la lucrurile pe care ea îşi pune
• acelaşi timp faptul cultural prin excelentă (ce
amprenta şi până la activitătile prin deosebeşte omul de animal), şi cel prin intermediul

care se manifestă. căruia se stabilesc şi se perpetuează toate formele

viešti sociale . 7
• Traditia anglo-saxona= antropologie sociala
• Traditia franceza= etnologie
• Traditia germană
- Volkskunde- cercetarea culturii populare
- Vőlkerkunde- etnologie = cuvântul grec ethnos
(grup uman cu trăsături comune, tagmă, societate
de indivizi asemănători), tradus în epoca modernă
drept etnie, grup lingvistic sau rasial, comunitate,
popor;
• Traditia americana= antropologie culturala cu 4
subramuri 8
 Ramurile antropologiei

• 1. Arheologia
2. Antropologia biologică (fizică)
3. Antropologia lingvistică
4. Antropologia culturala
• 9
 Arheologia
• Ofera informaţii referitoare la uneltele,
gospodăriile şi la alte rămăşiţe materiale ale
strămoşilor noştri.
• Se axeaza pe 2 categorii de studiu:
a. preistoria
b. istoria
10
Arheologia preistorica Arheologia istorica
• Sudiaza culturile/comunitatile • Investigheaza cultura
umane inainte de aparitia civilizatiilor posterioare
scrisului aparitiei scrisului: jurnale,
• Viata acesor civilizatii este scrisori, acte
reconstituita prin intermediul oficiale/administrative
uneltelor, al ceramicii, al
ornamentelor, al oaselor
• Reconsituie cultura materiala
si spirituala
• 11
 Antropologia biologică (fizică)
• se apropie, prin metode şi scop, de ştiinţele biologice.
• studiază corpul uman, din punct de vedere anatomic
• variaţiile genetice ale diferitelor populaţii
• evoluţia biologica a speciei umane.
• Antropologii investighează/explică:
• cum şi de ce populaţiile variază din pct de vedere fizic
datorită codului genetic
• 12
 Subramuri:

Paleoantropologia (1970) Antropologia criminologică

• analizează materialul • analizează ramăşiţele
genetic (AND) pt a explica umane (vârstă, trasături
evoluţia specie fizice) pt a determina
umane►asemănările şi circumstantele morţii
deosebirile dintre speciile
umane
• momentul separării
acestora (determinată de
condiţiile geografice)
• 13
• De asemenea, populaţiile din zone f înalte
(Tibet- sângele circulă mai repede) s-au
adaptat din pct de vedere fiziologic pt a face
faţă lipsei de oxygen din ţesuturi ►plămânii
mai mari şi un nivel ridicat de hemoglobin
(Anzii Cordilieri).
• 14
 3. Antropologia lingvistică

• variaţia limbajelor în timp şi spaţiu

• a. lingvistica descriptivă: sunetele, gramatica
seminificaţiile limbilor
• b. lingvistica istorică: schimbările produse în
fonetica, gramatică, vocabular, determinate de
factori sociali, geografici şi istorici.
• 15
 Antropologia culturala
• studiul culturilor şi cu felul de viaţă în cadrul
diverselor societăţi
• cu alte cuvinte, antropologia culturala studiază
originile, istoria şi dezvoltarea culturilor umane sau
diferitele grupuri umane care au valori, viziuni
despre realitate, forme de adaptare la mediu diferite,
încărcându-se de acea tensiune intelectuală dintre
aspectul local (cultură particulară) şi cel global
(natura umană)
• 16
 CULTURA

• cultura (din latinescul colere= a avea grijă, a

cultiva)
• Oratorul din Roma Antică, Cicero, a introdus
conceptul de cultura animi, o metaforă agricolă
utilizată pentru a se referi la dezvoltarea unui
suflet filozofic. Acest concept exprimă modul în
care oamenii depășesc barbarismul și devin un
popor în adevăratul sens al cuvântului. 17
• I. M. Lotman, în Studii de tipologie a culturii: „Se
poate presupune ca, daca pentru existenta
biologica a unui individ satisfacerea unor cerinte
naturale bine definite se dovedeste suficienta, viata
unei colectivitati, oricare ar fi ea, este imposibila
fara o anumita cultura. Pentru orice colectivitate,
cultura nu constituie un adaos facultativ la
minimum conditiilor vitale, ci un
principiu obligatoriu, fara de care existenta ei
devine imposibila”. 18
 Lucian Blaga
• „Pentru mine, cultura este modul specific de a
exista al omului în Univers. Este vorba de o
mutatiune ontologica, mutatiune care
deosebeste pe om de celelalte animale si care e
rezultatul eforturilor omului de a-si revela
Misterul. Omul singur este creator de cultura si
aceasta datorita trairii sale întru mister si
revelare. Omul, încercând sa-si reveleze misterul,
în ale carui dimensiuni singur trăieşte” 19
• Edward Sapir spunea că „limba este
• oglinda unei culturi” şi, dacă ceva este
important pentru o cultură, limba va reflecta
fără îndoială acel ceva.
• viziunea pe care fiecare popor o are despre
lume se schimbă în raport cu limba vorbită
►introduce relativismul în lingvistică. 20
• populaţiile tradiţionale vs. modernizate
• - arta, familia, normele comportamentale în diferite contexte
sociale, vestimentaţia, obiceiurile alimentare şi culinare,
religia►omul prin tot ceea ce îl defineşte şi individualizează
• efectele globalizării
• diversitatea culturală şi multiculturalitatea
• antropologii au demonstrat cum piese de îmbrăcăminte
foarte la modă, precum boneta, au deformat conformaţia
craniană în timpul evului mediu, aşa cum în secolul al XX-lea,
se pare, că pantalonul a modificat conformaţia bazinului
femeilor, China (pantofii). 21
 Edward B. Tylor
Primitive culture-1871
• “Cultura(civilizatia) este un ansamblu complex
care include cunostintele, credintele, arta,
morala, dreptul(legile), obiceiurile si toate
celelalte aptitudini si deprinderi dobandite de
om ca membru al societatii”. 22
• antropologistul american A.L.Kroeber
• “In mare, se poate aproxima ce este cultura
zicand ca aceasta este ceea ce specia umana are
si alte specii sociale nu au. Aceasta ar include
vorbirea, cunostintele, credintele, obiceiurile,
arta si tehnologia, ideile si regulile. Adica, pe
scurt, ceea ce noi invatam de la alti oameni, de la
cei mai in varsta decat noi, sau de la trecut, plus
ceea ce putem sa adaugam noi la acestea”.23
• Concluzii:
• oamenii aparţin unei singure specii – Homo sapiens
• asemănările genetice ale populaţiei lumii depăşesc deosebirile
• comunităţile umane din Africa, Asia, Europa, Australia, Pacific, America au
fost, iniţial, mult mai izolate decât sunt azi, ceea ce a determinat să
evolueze separate, motiv pt care se constată diferenţe în struc facială,
culoarea părului şi a pielii, constituţie, structura chimică a sângelui;
• De cele mai multe ori, diferenţele genetice sunt influenţate de mediu şi
climă (melanina- prezentă în zonele tropicale intrucât reprezintă un factor
de protecţie împotriva radiaţiilor puternice). Însă, o dată cu migraţia către
zone cu climă mai temperată şi la altitudini mai mari, meleanina, cândva
factor protector, împiedică acum sinteza vitaminei D, motiv pt care, în astfel
de regiuni, procentul de melanină a scăzut determinând o decolorare a
pielii. (white). 24
 Elemente specifice culturii
• Cultura=rezultatul actiunii constiente a omului asupra mediului,
natural si social , si asupra lui insusi
• Cultura=consecinta unui proces lung de creatie, de invatare si de
transmitere in interiorului grupului uman restrans (familie, neam,
clan, trib) sau extins ( popor) a experientelor dobandite in timp;
• Acest proces a determinat: modelarea, formarea, standardizarea
bunurilor culturale, la diverse niveluri de manifestare a
acestora.►caracterul de sistem al culturii►omul animal
cultural=omul animal social intrucat cultura este indispensabila
fiintarii si functionarii societatii, asa cum societatea=conditia
sine qua non a producerii culturii 25
 Identitatea culturala

• identificarea cu un anumit grup sau la sentimentul de

apartenenţă la acesta pe baza mai multor categorii
culturale, incluzând naţionalitatea, etnia, rasa, sexul şi
religia.
• Identitatea culturală este construită şi întreţinută prin
procesul împărtăşirii cunoaşterii colective, precum
tradiţiile, patrimoniul, limba, estetica, normele şi
obiceiurile ►azi ea este contextuală și dependentă de
schimbări temporale și spațiale
• 26
 Concluzii
• 1. fenomen colectiv: cultura este impartasita de catre toti
membrii comunitatii respective►asigura comunicarea
acestora►automatism cultural (fara explicatii )
• 2. dobandita social (in timpul procesului de maturizare in
cadrul societatii /grupului respectiv)
• 3. cultura generala (cultural knowledge)=trasatura distinctiva
si individualizatoare= linie directoare pentru membrii
comunitatii ceea ce asigura supravietuirea acestora si ii ajuta in
transmiterea informatiilor culturale►identitate culturala
• 27
• Herbert J. Gans, sociolog american, identifică 5 tipuri de cultură legate
de stratificare socială:
• 1. cultura cultă sau superioară, dominata de creatori sau critici; este
cultura scriitorilor şi artiştilor şi a beneficiarilor, proveniţi din clasa de sus
sau de mijloc sus, cu ocupaţii academice, cu un statut inalt şi venituri
mari;
• 2. cultura mijlocie de sus, clasa de mijloc americană, denumită şi
midcult; indivizi dominaţi de interese mercantile, financiare
• 3. cultura mijlocie de jos, interesaţi de toleranţa rasială, exploatarea
economică, tratamentul egal în faţa legii
• 4. cultura inferioară – lupta pentru afirmarea valorilor clasei muncitoare
• 5.cultura inferioară cvasi-folclorică- segregarea socială
• 28
• Charles Louis de Montesquieu (1689-1755), propusese o schemă
evoluţionară care, în linii mari, fixase trecerea societăţii umane prin trei
etape succesive de evoluţie: sălbăticia, barbaria şi civilizaţia.
• Sălbăticia: cunoaşte şi ea diferite etape (inferioare, superioare)
• primii paşi ai omenirii
• omul trăieşte doar din ceea ce culege
• acum se dezvoltă limbajul articulat şi,ceea ce este cel mai important, un
astfel de model de societate nu mai poate fi regăsit în contemporaneitate. El
se consumă definitiv odată cu descoperirea focului şi a pescuitului
• extinderea pe teritorii mai vaste (Polinezia, Australia)
• inventarea arcului şi a săgeţii (indienii nord-americanii)

• 29
• Barbaria
• ceramica şi olăritul
• utilizarea arhitecturală a pietrei
• domesticirea animalelor
• agricultura irigată
• fabricarea fierului (triburile greceşti antice)
• Civilizaţia
• alafabetul fonetic şi scrisul
• 30
• E.B. Tylor consideră că transmiterea
elementelor de cultură se realizează prin
difuziune lucru pe care îl observă şi în urma
unei vizite realizate la monumente şi vestigii
din Mexic
• difuziunea culturală este procesul de
răspândire a unui item/fapt cultural de la
locul originii sale spre alte locuri. 31
 Prin ce diferă culturile?

1. Mentalitate (comportamente mentale)

2. Comportament(componente comportamentale)
Mentalitate:
• sentimente, percepţii, temeri, dorinţe
• atitudini, standarde şi valori morale (noţiuni bine/rău)
• etichetă, maniere,
• percepţii asupra lumii
• coduri vestimentare
Comportament ( tipare comportamentale- ceremonii,
evenimente sociale, prívate/ publice/familiale 32
 E.B.Tylor
• cultura progresează de-a lungul unei linii uniforme, ca un rezultat al
împrumuturilor sau al invenţiilor independente ce iau forme
similare pe nivele particulare de dezvoltare
• a susţinut că toate popoarele sunt egale în capacitatea lor de
civilizare, dar a recunoscut că unele culturi au progresat mai
departe decât altele
• făcut distincţie între sălbăticie şi civilizaţie, referindu-se la faptul că
culturile înalte au abandonat superstiţiile în favoarea obiceiurilor
• Subcultura:
• variaţiile culturale existente în cadrul aceleiaşi culturi
• 33
 Componentele culturii

I. cognitivă
II. normativă
III. simbolică

34
 • Cunoaşterea populară (simţul comun) este
formată dintr-un ansamblu de explicaţii şi
interpretări ale unei mari varietăţi de
Componenta cognitivă- fenomene (fenomene ale naturii, acţiunea
este formată din trei socială, comportarea individului neelaborate şi
elemente: împărtăşite de membrii unui grup de oameni.
1. cunoaşterea populară Includerea în componenta cognitivă a
cunoaşterii populare îşi află deseori justificarea
2. cunoaşterea ştiinţifică
în credinţa că ea reprezintă fructul experienţei
3. credinţe de zi a oamenilor şi a acumulării cunoştinţelor
obţinute în cultura acestora, în realitate,
cunoaşterea populară, în mare măsură, îşi află
rădăcinile în puncte de vedere şi interpretări cu
largă extensiune în rândul oamenilor şi se
bazează pe teorii şi credinţe tradiţionale.
• include, totodată, credinţe bazate pe superstiţii
şi ignoranţă.

35
 Cunoaşterea ştiinţifică

• este un ansamblu de observaţii, teze, idei şi teorii despre natură, societate şi

om, ce sunt relativ obiective, demne de încredere, sau care pot fi verificate

• poate fi transpusă în tehnologie şi, sub această formă, poate fi folosită

pentru controlul mediului înconjurător şi rezolvarea problemelor sociale

• ea împreună cu tehnologia bazată pe ea reprezintă cel mai înalt criteriu de

evaluare a societăţilor moderne

• compartimentată într-o varietate de ştiinţe.

36
 Credinţele

• sunt idei deseori impregnate cu subiectivism, nedemne de încredere

şi care nu pot fi verificate
• un exemplul reprezintă credinţa răspândită în zona Apusenilor ,
conform căreia bolile sunt de două feluri, unele date de Dumnezeu
şi celelalte de vrăjitoare/ Hippocrate
• credinţele joacă un mare rol în comunităţile tradiţionale
• se poate face distincţie între credinţa într-un fenomen (existenţa
fenomenului) şi credinţa despre el (relaţia fenomenului cu alte
fenomene)
• credinţa devine o atitudine când implică o evaluare de tip pozitiv-
negativ şi o predispoziţie de a acţiona într-un anumit mod
37
 2. Componenta normativă

• fiecare cultură cuprinde un ansamlu de reguli şi ideile ce stau la

baza lor referitoare la modul în care oamenii ar trebui să
acţioneze.
• acestea reprezintă căi de gândire, şi simţire, acţiune şi comportare
cerute sau solicitate, sau privite ca dezirabile în anumite condiţii
specific într-un grup
• regulile sunt învăţate de către oameni în procesul de socializare
sau enculturaţie
• în plus, fiecare cultură utilizează sancţiuni: cele pozitive sunt
recompense pentru indivizii ce respectă normele, iar cele negative
sunt pedepse pentru indivizii care le incalca.
38
• ENCULTURAŢIA= proces de
asimilare a unei forme de
cultură, prin instruire și
educație, pe toată perioada
vieții; adaptare culturală
• ACULTURAŢIE: Preluare de
către o comunitate a unor
elemente de cultură
materială și spirituală sau a
întregii culturi a altei
comunități aflate pe o
treaptă superioară de
dezvoltare. 

39
 componenta normativă cuprinde:
• a. norme sociale tradiţionale (folkways)
• b. obiceiurile propriu-zise (mores)
• c. legile şi valorile

40
 Norme sociale tradiţionale (folkways)

• comportarea socială în general (limbaj, cod

vestimentar, rutină), au devenit instituţionalizate
• încărcătură morală şi emotivă redusă
• originea lor nu poate fi stabilită cu exactitate
• violarea acestor norme nu provoacă reacţii
vehemente
• obiceiurile aparţinând altor comunitaţi pot
declanşa tensiuni
41
• c. Legile
• sunt coduri de comportare îndelung
elaborate şi purtând girul unor instituţii
specializate
• sunt sancţionate sub forma pedepselor
• Elaborate de o autoritate legislativa

42
• sunt judecăţi de valoare şi sentimente referitoare
la bine şi rău, la dreptate şi nedreptate
• definesc regulile de comportare
• nu trebuie încălcate, în caz contrar, cel ce o face
este respins de societate şi pedepsit sever
• (canibalismul, incestul) au drept consecinţă o
puternică condamnare socială în aproape toate
ţările lumii. 43
• Valori vs Norme
• valorile sunt abstracte, respectiv nişte concepte generale (familiale,
personale)
• valorile ne influenţează motivaţia şi motivele pentru care acţionăm
într-un anume fel
• valorile sunt considerate esentiale pentru a menţine un standard
personal
• normele sunt reguli de comportare sau linii de conduită, destinate
oamenilor aflaţi în situaţii particulare
• Valorile unei societăţi sunt importante deoarece ele influenţează
conţinutul normelor ei (dacă o societate preţuieşte educaţia,
acordându-i o înaltă valoare, atunci normele ei vor asigura
şcolarizarea generală a oamenilor) 44
 Metode de cercetare utilizate in antropologie

• Cercetarea antropologică are ca scop:

1. Colectarea şi inregistrarea de informaţii despre o anumita

cultură (etnografie)
2. Explicarea trecutului şi a diversitati umane (etnologie)

• Intrucat cultura unui popor este intr-o continua schimbare :

• Sincronie (descrierea unei culturi intr-o anumita perioada)-axa
spatiala
• Diacronie (descrierea schimbarilor produse in cadrul unei
culturi de-a lungul timpului)-axa temporala
 Ce este terenul?

• Terenul nu este doar o realitate spaţială, ci una culturală

• se defineşte în raport cu patru aspecte:
a. locul
b. tipul de practică
c. comportament social
d. comportamentul ştiinţific
• Tipuri de teren:
• zonele / aşezările studiate
• de interferenţă etnografică
• terenurile moderne
 Metode:

I. Interviul: metoda cea mai simpla de culegere a informatiilor

a. structurat = (chestionar)–contine un nr limitat de intrebari pe

care cercetatorul le completeaza in timp ce intervieveaza
• Utilizat pentru a obtine informatii generale (nr de membrii intr-
o familie, varsta, ocupatia, relatii de rudenii,
venituri,etc)→genealogii
• nestructurat = contine intrebari deschise oferind libertatea
intervievatului de a elabora raspunsurile
• Contine intrebari cu caracter general/particular (activitate
economica, religie, obiceiuri familiale)
• Dezavantaje:
• Intrebarile antropologului pot fi
relevante/irelevante pentru el/comunitate
intrucat acesta inca nu stie cu exactitate ce
informatii sunt reprezentative
• nu permite o cunoastere profunda a culturii
respective
 
 II. Monografia: consemnarea tuturor aspectelor
culturii materiale şi spirituale pornind de la
realitatea socio - economică şi de la
coordonatele istorice ale aşezării studiate
• Monografia poate fi o lucrare totală care să
dea seamă de tot ceea ce înseamnă viaţa unei
etnii (de la faptele ecologice la cele
spirituale.)” (Rivière: 1999, 26).
 III. Observatia participativa
• Peter Metcalf de la Harvard University- cercetarea
etnografică de teren pretinde ca antropologul să
indeplinească trei cerinte principale:
 să se integreze in societatea studiată pentru o lungă
perioadă de timp
 să detină competente lingvistice suficiente pentru a
putea avea un dialog direct cu membrii săi
 să realizeze ceea ce se numeste observatia participativă
• Prima cerintă solicită din partea antropologului nu numai să se deplaseze in

locul in care trăieste populatia pe care doreste să o studieze (poate fi vorba

de o destinatiei indepărtată, sau dimpotrivă,, de anumite zone speciale

din lumea occidentală), ci si să incerce să locuiască impreună cu subiectii)

• sa isi insusească pe cat de mult este posibil modul de viată al acestora, să

trăiască asemenea lor. Idealul este ca el să devină atat de bine integrat in

societatea studiată, incat subiectii să se comporte cat mai firesc, fără să

resimtă faptul că sunt obiectul observatiilor cercetătorului.

• Cea de-a doua cerintă derivă din faptul că nu se poate intreprinde o
adevărată cercetare antropologică de teren prin intermediul unui
translator.
• Observarea participativă este o metodă de cercetare care pretinde
ca antropologul, odată integrat in societatea studiată, să ia parte la

evenimentele obisnuite ale vietiia cesteia, să trăiască asa cum trăies

cu localnicii si să facă ceea ce fac acestia
• deziderat greu de atins,in primul rand pentru că el este cel mai
adesea lipsit de competentele necesare pentru a face acest lucru.
• Cea de a treia - observatia participativă este dificilă sau chiar
imposibilă atunci cand intervin anumite reguli, interdictii sau
cutume care au la bază criterii de statut ori de sex: unele
activităiti nu permit participarea celor care nu fac parte din
familie, ori a bărbatilor, ori a femeilor, altele nu au loc de obicei in
prezenta străinilor
• de asemenea, există activităti rezervate doar celor initiati, cum e
cazul unor ritualuri religioase
• cu toate dificultătile sale inerente, observatia participativă
rămane instrumentul par excellence al antropologiei