Antropoligie

filosofică

Melnic Bogdan MC-41

Immanuel Kant (1724-1804)

Aşa-numita Antropologie filosofică a fost inaugurată în anii 20 ai

secolului XX. De menţionat este faptul că fondatorul antropologiei
filosofice este filosoful german Immanuel Kant (1724-1804), prin
lucrarea „Antropologia din perspectivă practică”, din anul 1789.
Antropologia ar trebui să fie baza sau fundamentul disciplinelor
filosofice. Antropologia filosofică a preluat moştenirea filosofiei
clasice moderne de la Descartes la Kant.
Cuvintele „antropos” şi „antropologos” le întâlnim la Aristotel.
Antropos este numele pentru cel ce ştie să cerceteze bine şi să
compare bine. Antropologos înseamnă discurs vorbit sau scris
despre om, despre antropos.
Antropologia îşi propune să cunoască omul în întregul său, în
cadrul său propriu de referinţă, în contextul lui de viaţă, pornind
de la faptele, conduitele, de la mediul său existenţial. Obiectul
ultim al antropologiei este studiul structurilor de adâncime,
ascunse, autenticul omului vechi şi modern din orice cultură şi
civilizaţie.
Esenţa a ceea ce este omul, nu poate fi sesizată decât în baza a ceea ce a
creat, realizat şi în funcţie de valorile pe care le-a promovat. Acest lucru nu
poate fi cunoscut decât prin aflarea modului în care s-a manifestat omul în
Max Scheler
existenţa sa istorică, temporală. P. Ricoeur susţine că nu putem avea acces
direct, imediat, la datele existenţiale ale omului, ci doar prin intermediul
semnelor care sunt aruncate de om în lume.

Ceea ce înseamnă că nu putem cunoaşte omul decât prin intermediul

creaţiilor sale, adică mediat, indirect. Consider că antropologia filosofică este
strâns legată şi rezultă dintr-o anumită concepţie despre lume, dar poate
izvorâ şi dintr-o experienţă vie şi deosebită de viaţă.

Antropologia filosofică trăieşte şi se raportează constant la ştiinţele care

studiază omul.
Max Scheler scria în 1929: „În nici o altă epocă nu au fost concepţiile despre
esenţa şi originea omului mai nesigure, mai nedeterminate şi mai variate
decât într-a noastră… Ne aflăm în prima epocă dintr-o istorie de aproximativ
zece mii de ani, în care omul a devenit o temă pe deplin problematică: el nu
mai ştie ce este; dar în acelaşi timp el ştie că nu o ştie”.

O listă de lucrări reprezentative
ar putea cuprinde opere cum ar
fi:
•James George Frazer, Creanga de
aur
•Emile Durkheim, Formele elementare
ale vieții religioase
•Arnold Van Gennep, Riturile de
trecere
•Franz Boas, Metodele etnologiei
•Bronislaw Malinowski, Argonauții
Pacificului Occidental
•Marcel Mauss, Eseu despre dar
•Margaret Mead, Modele ale culturii
•Claude Levi-Strauss, Antropologie
structurală
•E. Evans-Pritchard, Antropologie
socială
•Marshall Sahlins, Evoluție și cultură
•Victor Turner, Procesul ritualului
•Clifford Geertz, Interpretarea
culturilor
 Principalele aspecte ale culturii umane: viață socială, viață economică,
viață religioasă, viață politică; respectiv viața urbană sau formele de
expresie simbolică sau vizuală - au dat naștere la câteva subdomenii ale
antropologiei culturale, cu subiecte și abordări specifice:
 antropologie socială
 antropologie economică
 antropologie religioasă
 antropologie politică
 antropologie urbană
 antropologie simbolică
 Iar diferitele obiecte
antropologie vizualăsau interese ale studiului antropologic au format treptat
domenii de studiu autonom în cadrul antropologiei, cu propriile teorii și
metode:
•antropologia rudeniei și a familiei
•antropologia feministă
•antropologia post-colonialismului
•antropologia naționalismului
•antropologia socialismului și a tranzi ției
•antropologia mass-media
•antropologia corpului
•antropologia alimentației
•antropologia turismului
•antropologie aplicată