Sistemul excretor la om

Deșeurile organismului uman sunt substanțe non-utilizabile care

se formează în urma activității vitale (deșeuri metabolice) sau
pătrund în organism din mediul extern împreună cu alimentele
Deseurile (deșeuri solide).

Deșeurile metabolice se formează în rezultatul scindării

substanțelor organice. De exemplu: 3 H2 O și CO2 sunt
deșeurile respirației celulare; 3 NH3 se formează în rezultatul
reacțiilor metabolismului proteic; 3 ureea se formează în ficat în
urma reacției dintre amoniac și apă; 3 acidul uric provine din
reacțiile de descompunere a acizilor nucleici.

Deșeurile solide se formează din resturile alimentelor

nedigerate și sunt evacuate prin rect.
 Sistemul excretor la om
Sistemul excretor la om include sistemul urinar și organe cu
funcții excretorii: plămânii, ficatul și pielea care, de rând cu
funcțiile lor de bază, elimină anumite deșeuri metabolice din
organism.
Plămânii elimină în mediul extern CO2 și H2 O (în formă de
vapori). Excreția are loc la nivelul membranei fine a alveolelor
pulmonare, în direcția gradientului de presiune: din plasma
sângelui, unde presiunea acestor substanțe este mai mare, în
aerul alveolar, în care presiunea lor este mai mică

Ficatul neutralizează substanțele deșeu care provin în urma

reacțiilor metabolice și substanțele toxice precum sunt cele care
nimeresc în sânge din alimente, din aerul poluat (toxine, metale
grele, E-uri etc.) sau prin aplicarea pe piele a unor produse
cosmetice.
 Pielea, de rând cu alte funcții, elimină din organism un șir de
substanțe deșeu prin secrețiile glandelor sebacee și sudoripare.
Pielea
Glandele sudoripare sunt de tip tubular și prezintă două
segmente: un duct rectiliniu care se deschide la suprafața
epidermului cu un por și formează la extremitatea din
profunzimea dermului un glomerul. În glomerul are loc secreția
transpirației, iar prin duct ea este transportată la suprafața
epidermului.
Glandele sebacee se deschid în foliculii piloși și au forma unor
ciorchine. Ele sunt prezente pe toată suprafața pielii, cu excepția
palmelor și tălpilor, fiind mai abundente pe față, spate, pielea
capului.
 Sistemul urinar include doi rinichi, două
Sistemul urinar uretere, vezica urinară și uretra.

Rinichii sunt organe pare de culoare

roşu-brun, care au forma boabelor de
fasole. Ei sunt localizaţi în cavitatea
abdominală, de ambele părţi ale
coloanei vertebrale (în dreptul
vertebrelor toracale 11–12 şi lombare 1–
3). Rinichii au lungimea de cca 12 cm,
lăţimea – 6 cm, grosimea – 3 cm şi
greutatea medie de 150 g.
Ureterele sunt două tuburi cu lungimea de 25–30 cm, care se
extind de la bazinetul fiecărui rinichi până la vezica urinară. Uretra este un organ tubular cu lungimea de 14–16
Pereţii lor sunt formaţi din trei tunici (internă, medie şi externă).cm prin care urina acumulată în vezica urinară este
Tunica externă prezintă o capsulă fibroasă cu rol de protecţie. evacuată în mediul extern. La bărbați uretra are
Tunica medie este formată din două straturi de muşchi netezi funcții duble – de evacuare a urinei și de ejaculare a
(muşchi longitudinali şi muşchi circulari). Tunica internă este spermei.
constituită dintr-un strat epitelial.

Vezica urinară reprezintă un rezervor musculo-elastic, în care

se acumulează urina venită continuu de la rinichi prin uretere.
Vezica urinară a omului poate reține de la 250 până la 500 ml de
lichid.
Nefronul Nefronul este unitatea structural-funcţională a rinichilor la nivelul
căruia are loc filtrarea sângelui și formarea urinei. În medie,
fiecare rinichi conţine 1300000nefroni, a căror lungime totală este
de cca 145 km. Fiecare nefron este format din corpusculul
Malpighi şi tubul renal. În funcție de localizarea corpusculului
Malpighi în cortex și lungimea tubului renal, nefronii sunt: 3
corticali, cu corpusculul Malpighi în stratul cortical extern și tubul
renal scurt; 3 juxtamedulari, cu corpusculul Malpighi în stratul
cortical profund și tubul renal lung. Nefronii nu sunt uniți între ei,
reprezintă unități structurale independente.
Corpusculul Malpighi Corpusculul Malpighi este format din capsula Bowman care are
aspectul unui buzunar cu diametrul de cca 0,2 mm în care se
găsește glomerulul Malpighi (o reţea de capilare arteriolare).
Capilarele glomerulare (cca 50 la număr) se ramifică din arteriola
aferentă. Ele au pereţii fenestraţi (perforaţi de pori), iar presiunea
sângelui mare. Aceste proprietăţi ale capilarelor glomerulare
asigură difuzia a 60–70% din componenţii plasmei sangvine în
cavitatea capsulei Bowman.

Tubul renal
Tubul renal prezintă trei
segmente: tubul contort
proximal, ansa Henle, tubul
contort distal şi se deschide în
tubul colector
Tubul contort proximal (TCP) este cel mai lung segment (12–14
mm) și diametru de 50– 60 μ. TCP pornește din capsula Bowman,
are o porţiune contortă urmată de una rectilinie. Pereţii acestui
segment sunt formaţi dintr-un strat de celule a căror suprafaţă
apicală formează vilozităţi.
Ansa Henle (AH) coboară până la stratul medular al rinichilor
(ram descendent), apoi se ridică spre cel cortical (ram ascendent).
Ansa Henle a nefronilor corticali are lungimea 14 mm, iar a celor
juxtamedulari – cca 26 mm. Ramul ascendent este mai subțire
decât cel descendent.
Tubul contort distal (TCD) urmează segmentul ascendent al
ansei Henle, are lungimea 5–8 mm, și diametru de 30–40 µ.
Pereţii acestui segment sunt formaţi dintr-un strat de celule
epiteliale lipsite de vilozităţi.