Comisia Europeană 

este o instituție a Uniunii Europene, responsabilă cu întocmirea

propunerilor legislative, punerea în aplicare a deciziilor, respectarea tratatelor UE și de gestionarea
activității curente a UE. Comisarii depun un jurământ la Curtea Europeană de Justiție din orașul
Luxemburg, făgăduind să respecte tratatele și să fie complet independenți în îndeplinirea îndatoririlor
lor în timpul mandatului.
Comisia funcționează ca un cabinet de guvernământ, format din 27 de membri (informali cunoscuți sub
denumirea de "comisari").  Fiecare stat membru al Uniunii Europene are un membru în Comisie, iar
aceștia au obligația de a reprezenta interesele comune ale UE și nu interesele naționale ale statului din
care face parte.  Unul dintre cei 27 este președintele Comisiei, care este propus de Consiliul
European și ales de Parlamentul European. Consiliul Uniunii Europene nominalizează apoi ceilalți
27 de membri ai Comisiei, de comun acord cu președintele nominalizat, iar ulterior cei 27 de membri ca
un singur corp sunt supuși votului de investitură a Parlamentului European.  Actuala Comisie
este Comisia von der Leyen, care a preluat funcția la 1 decembrie 2019. Termenul de „Comisie” este
folosit fie pentru a-i desemna pe cei 27 de membri ai Colegiului Comisarilor fie pentru a desemna
inclusiv organismele administrative formate din 32.000 de funcționari publici europeni care sunt
împărțiți în departamente numite Directorate-Generale și Servicii. Limbile procedurale (de lucru) ale
Comisiei sunt: engleza, franceza și germana.  Membrii Comisiei și "cabinetele" lor (echipele de lucru) au
sediul în clădirea Berlaymont din Bruxelles. Comisia Europeană derivă din una din cele 5 instituții create
în sistemul supranațional al Comunităților Europene, urmând propunerea lui Robert
Schuman (ministrul de externe al Franței) din 9 mai 1950. Funcționând din 1951 ca Înalta Autoritate în
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, comisia a suferit numeroase schimbări în privința
competențelor și a componenței, sub diferiți președinți, implicând cele trei comunități.
Prima Comisie a fost înființată în 1951 drept Înalta Autoritate și era formată din nouă membri
sub președinția lui Jean Monnet. Înalta Autoritate a fost un organ executiv supranațional a Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). A intrat în funcțiune pentru prima dată în 10 august 1952
în Luxembourg. În 1958 Tratatul de la Roma a instituit două noi comunități alături de CECO,
Comunitatea Economică Europeana (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EuroAtom).
Totuși organele administative ale acestor comunități erau denumite „Comisii” și nu „Înaltă Autoritate”.
Motivul schimbării denumirii a fost noua relație dintre executiv și Consiliu. Unele state precum Franța si-
a exprimat rezervarea față de puterile pe care le are Înalta Autoritate și ar fi dorit limitarea sau
transferul lor către Consiliu.
Louis Armand a condus prima Comisie a EuroAtom. Walter Hallstein a condus prima Comisie a
Comunității Economice Europene (CEE) care s-a întâlnit pentru prima dată pe 16 ianuarie 1958 la
Castelul Val-Duchesse din Bruxelles. Acesta a obținut un acord privind prețul cerealelor și a făcut de
asemenea o bună impresie țărilor terțe atunci când si-a făcut debutul internațional la negocierile
comerciale privind acordul general privind tarifele și comerțul. Hallstein a consolidat legislația
europeană și a început să aibă un impact important în legislația națională.
Cele trei organisme, denumite colectiv Executivele Europene, au co-existat până la 1 iulie 1967
când Tratatul de fuziune le-a combinat într-o singură administrație sub președinția lui Jean Rey.
Datorită fuziunii, Comisia Rey a crescut temporar la un număr de 14 membri, deși toate Comisiile
viitoare au fost reduse din nou la nouă membri, urmând formula ca fiecare stat membru de dimensiuni
reduse să dețină un comisar iar statele mari câte doi comisari. Comisia Rey a finalizat uniunea vamală a
Comunităților în 1968 și a militat pentru un Parlament European mai puternic și ales direct de cetățenii
comunității.[13] În ciuda faptului că Rey a fost primul președinte al Comisiei unificate, Hallstein este
considerat primul președinte al Comisiei moderne. Comisiile Malfatti și Mansholt au urmat lucrul pentru
crearea unei cooperări monetare și prima extindere către nord în 1973. O dată cu extinderea, Comisia a
crescut la 13 membri sub Comisia Orteli ( Regatul Unit a primit 2 locuri de comisar din cauza faptului că
este un stat mare), care s-a confruntat cu instabilitatea internationala si economică din acea perioadă.
Reprezentarea externă a Comunității a făcut un pas înainte cânt Președintele Roy Jenkins, ales
președinte în ianuarie 1977 după ce ocupase funcția de Secretar al Afacerilor Interne al Guvernului
laburist al Regatului Unit,  devenind primul președinte care participă la summitul G8 din partea
Comunității Asemenea Comisiei Jenkins, Comisia Gaston Torn a supravegheat extinderea Comunității
spre sud, în timp ce lucra la Actul Unic European.