Instituții ale Uniunii Europene

Instituțiile Uniunii Europene sunt cele șapte organe principale de decizie ale
Uniunii Europene (UE). Acestea sunt, în ordinea enumerată la articolul 13 din
Tratatul privind Uniunea Europeană:

 Parlamentul European,
 Consiliul European,
 Consiliul Uniunii Europene,
 Comisia Europeană,
 Curtea de Justiție a Uniunii Europene,
 Banca Centrală Europeană și
 Curtea Europeană de Conturi

Majoritatea instituțiilor UE au fost create odată cu înființarea Comunității

Europene în 1958. Multe schimbări de atunci au avut loc în contextul deplasării
echilibrului puterii de la Consiliu spre Parlament. Rolul Comisiei a fost adesea
acela de a media între două părți sau de a stabili echilibrul. Totuși, Comisia devine
din ce în ce mai răspunzătoare față de Parlament: în 1999 a forțat demisia Comisiei
Santer și a forțat o remaniere a Comisiei Barroso propuse în 2004. Dezvoltarea
instituțiilor, cu modificări treptate prin tratate și acorduri, este o dovadă a evoluției
structurilor Uniunii fără un "plan general" clar. Unii, cum ar fi Tom Reid de la
Washington Post, au spus instituțiilor că "nimeni nu ar fi proiectat în mod deliberat
un guvern atât de complex și de redundant ca UE"

Parlamentul European (abreviat PE) este o autoritate legislativă a Uniunii

Europene (UE). Parlamentul este ales prin vot direct o dată la cinci ani. Împreună
cu Consiliul Uniunii Europene și cu Comisia Europeană, exercită puterea
legislativă a UE. Parlamentul este compus din 705 de membri, care reprezintă al
doilea cel mai mare electorat democratic în lume (375 milioane de votanți eligibili
în 2009).
Începând cu anul 1979 este ales direct, o dată la 5 ani, prin alegeri generale, libere
și secrete. Însă, prezența la vot pentru alegerile Uniunii Europene au scăzut la
 fiecare alegere consecutiv din acel an, și au fost sub 50% din 1999. Prezența la vot
în 2009 a fost de 43% din totalul votanților europeni, variind de la 90% în
Luxemburg și Belgia (unde este folosit votul obligatoriu) până la 20% în Slovacia;
în 18 din 27 de state membre (în 2009) a fost de sub 50%.

Consiliul European este o instituție a Uniunii Europene. Este format din șefii de
stat sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii, Președintele Comisiei Europene
și Președintele Consiliului European, actualmente Charles Michel. Înaltul
Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate,
actualmente Josep Borrell, participă de asemenea la întruniri fără drept de vot.
Deși Consiliul European nu are nici o putere legislativă oficială, aceasta este
învestit în temeiul Tratatului de la Lisabona, cu definirea "direcțiilor și priorităților
politicilor generale" ale Uniunii. Este organismul strategic al Uniunii (cel care
rezolva crizele), acționând ca o președinție colectivă a UE.
Reuniunile Consiliului European sunt prezidate de către președintele său și au loc
cel puțin de 4 ori pe an, de obicei, în clădirea Justus Lipsius, sediul central al
Consiliului Uniunii Europene din Bruxelles.
Consiliul European a fost înființat ca un organism informal în 1974, a devenit o
instituție oficială a UE în 2009, când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare.
Actualul președinte este Charles Michel, fostul prim-ministru al Belgiei.

Consiliul Uniunii Europene (denumit și Consiliul sau Consiliul de Miniștri) este

un organism parte a legislativului Uniunii Europene (UE) reprezentând guvernele
statelor membre, celălalt organism este Parlamentul European. Consiliul este
compus în diferite componențe din 28 de miniștri naționali (unul din fiecare stat).
Componența exactă depinde de domeniile în discuție, de exemplu, atunci când se
discută politici referitoare la agricultură.

Comisia Europeană (EC) este o instituție a Uniunii Europene, responsabilă cu

întocmirea propunerilor legislative, punerea în aplicare a deciziilor, respectarea
tratatelor UE și de gestionarea activității curente a UE. Comisarii depun un
jurământ la Curtea Europeană de Justiție din orașul Luxemburg, făgăduind să
respecte tratatele și să fie complet independenți în îndeplinirea îndatoririlor lor în
timpul mandatului.
Comisia funcționează ca un cabinet de guvernământ, format din 27 de membri .
Fiecare stat membru al Uniunii Europene are un membru în Comisie, iar aceștia au
obligația de a reprezenta interesele comune ale UE și nu interesele naționale ale
statului din care face parte. Unul dintre cei 27 este președintele Comisiei, care este
propus de Consiliul European și ales de Parlamentul European. Consiliul Uniunii
Europene nominalizează apoi ceilalți 27 de membri ai Comisiei, de comun acord cu
președintele nominalizat, iar ulterior cei 27 de membri ca un singur corp sunt supuși
votului de investitură a Parlamentului European.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) își are sediul în Luxemburg și este
organul juridic suprem al Uniunii Europene. Denumirea corectă a CJUE ar trebui să
fie însă „Curțile de Justiție ale Uniunii Europene”, fiindcă CJUE cuprinde trei instanțe
diferite: Curtea de Justiție, Curtea Generală și Tribunalul Funcției Publice.
Curtea Europeană de Justiție nu trebuie confundată cu Curtea Europeană de Justiție
pentru Drepturile Omului cu sediul la Strasbourg, care este o instituție a Consiliului
Europei și nici cu Curtea Internațională de Justiție, care este o instanță internațională,
principalul organ jurisdicțional al Organizației Națiunilor Unite cu sediul la Haga.

Banca Centrală Europeană (BCE) este banca centrală a Uniunii Europene, cu

funcția de administrare a politicii monetare în cele 19 țări care folosesc euro ca
monedă. Își are sediul în Frankfurt am Main.
Banca a fost înființată la 1 iunie 1998, ca urmare a Tratatului de la Amsterdam. BCE
colaborează cu băncile centrale din toate cele 27 de state membre ale Uniunii
Europene. Împreună, formează Sistemul European al Băncilor Centrale(SEBC). BCE
stabilește cadrul cooperării dintre băncile centrale ale celor 19 state membre care au
adoptat moneda unică și alcătuiesc împreună zona euro. Cooperarea existentă la
nivelul acestui grup restrâns poartă numele de „eurosistem”. BCE are ca obiectiv
menținerea inflației la un nivel inferior, dar apropiat de 2%. BCE are dreptul exclusiv
de a autoriza emiterea de bancnote, drept obținut prin Tratatul de la Maastricht.
Stabilitatea prețurilor este definită ca o creștere anuală a indicelui armonizat al
prețurilor de consum (IAPC) din zona euro de sub 2%, stabilitatea prețurilor trebuie
menținută pe termen mediu.

Curtea Europeană de Conturi (CEC) a fost instituită în 1977, examinează

legitimitatea și regularitatea intrărilor și ieșirilor din Uniunea Europeană și
supraveghează gestiunea financiară sănătoasă a bugetului UE.
Curtea de conturi este compusă de un cetățean pentru fiecare stat membru, numit de
Consiliul Uniunii Europene cu un mandat de șase ani, care poate fi înnoit. Din 1
ianuarie, 2007 Curtea este compusă din 28 de membri; din motive de eficiență, Curtea
poate institui secțiuni în interiorul ei, cu un număr redus de membri, pentru a adopta
anumite categorii de relații și păreri.
Membrii își desemnează președintele Curții, care rămâne în post timp de trei ani.
Instituții

Există trei instituții politice care dețin puterea executivă și legislativă a Uniunii.
Consiliul Uniunii Europene reprezintă guvernele, Parlamentul reprezintă cetățenii și
Comisia reprezintă interesul european. În esență, Consiliul Uniunii Europene,
Parlamentul sau o altă parte formulează o cerere de legislație Comisiei. Comisia
redactează o versiune și o prezintă Parlamentului și Consiliului Uniunii Europene,
unde, în majoritatea cazurilor, ambele trebuie să-și dea acordul. Deși natura exactă a
acesteia depinde de procedura legislativă utilizată, odată aprobată și semnată de
ambele organe, ea devine lege. Obligația Comisiei este să se asigure că legislația este
pusă în aplicare și să-i aducă în fața Curții pe cei care nu respectă dispozițiile sale.