Drept internațional și

comunitar
Curs nr. 3

Sistemul instituțional al UE (I)

 Parlamentul European
a)Structură şi funcţii
În textul original al Tratatelor constitutive, instituţia era denumită Adunare.
Această Adunare a primit titlul de Parlament european încă din anul 1962.
Denumirea a fost oficializată prin art. 3 al Actului Unic European.
Parlamentul European este compus din 705 de reprezentanţi ai celor 27 de state
membre, aleşi prin sufragiu universal direct, pentru o perioadă de 5 ani.
Numărul reprezentanţilor aleşi din fiecare stat membru diferă în funcţie de
populaţia respectivului stat. (România are 33 de europarlamentari).
Actul din 1976 cu privire la procedura alegerii reprezentanţilor parlamentari prin
sufragiu direct stabileşte doar câteva reguli minimale, cum ar fi:
- principiul votului unic;
- alegerea să se desfăşoare în cursul unei perioade care începe joi dimineaţa şi se
termină duminica următoare;
- vârsta minimă pentru vot este de 18 ani;
Fiecare stat fixează regulile cu privire la electorat (singura condiţie stabilită de o
manieră uniformă este cea referitoare la vârstă), la eligibilitate şi la modurile de
scrutin (toate statele au adoptat un sistem de reprezentare proporţională, cu liste
naţionale sau locale).
Membrii Parlamentului European nu-și desfăşoară activitatea
grupaţi pe naţionalităţi, ci în funcţie de afinităţile lor politice,
formând grupări transnaţionale.
Statutul deputaţilor Parlamentului european este reglementat atât
de norme de drept comunitar, cât şi de norme de drept naţional.
Parlamentul, prin regulament intern, poate să impună membrilor săi
reguli particulare de conduită.
Cumulul mandatului european cu un mandat naţional este autorizat
pe plan european, dar este interzis pe plan naţional (în România).
Organizarea internă a Parlamentului european: Biroul, Conferinţa
preşedinţilor, comisiile şi grupurile politice parlamentare.
Preşedintele Parlamentului, cei 14 vicepreşedinţi şi cei 5 chestori
sunt aleşi de membrii Parlamentului prin vot secret pentru o
perioadă de 2 ani şi jumătate (jumătate de mandat) şi formează
Biroul;
Conferinţa preşedinţilor cuprinde preşedintele Parlamentului şi
preşedinţii grupurilor politice.
Principalele grupuri politice sunt:
- Grupul Partidului Popular European şi Democraţilor
Europeni – PPE – DE;
- Grupul Partidului Socialiştilor Europeni PSE;
- Grupul Alianţei Democraţilor și Liberalilor pentru Europa
(ALDE);
- Grupul Verzilor /Alianţa Liberă Europeană (V/ALE);
- Grupul Confederal al Stângii Unitare Europene/Stânga
Verde Nordică – GUE/NGL;
- Grupul Uniunii pentru Europa Naţiunilor – UEN;
- Grupul Independenţei şi democraţiei - IND/DEM;
- Grupul celor Neînscrişi.
Membrii în Parlament sunt repartizaţi în mai multe comisii şi delegaţii
de specialitate.
Parlamentul numără 20 de comisii și 2 subcomisii, fiecare ocupându-se
de un anumit domeniu politic. Comisiile examinează propunerile
legislative, iar deputații și grupurile politice pot propune modificarea
sau respingerea unui act legislativ. Aceste aspecte sunt discutate și în
cadrul grupurilor politice.
Rapoartele elaborate de comisiile parlamentare sunt supuse adoptării
în sesiuni plenare. Acestea sunt în mod egal organizate pentru
discutarea rapoartelor, dar şi pentru interpelări adresate Comisiei şi
Consiliului, dezbaterii problemelor urgente şi declaraţiilor
preşedintelui.
Adunările plenare sunt publice.
Lucrările Parlamentului se desfăşoară în trei oraşe diferite:
- secretariatul este la Luxemburg;
- comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles;
- sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg, cu sesiuni suplimentare la
Bruxelles.
b)Atribuții
Parlamentul are trei roluri principale:
1)Rol legislativ
-Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene;
-Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.
-Ia decizii cu privire la extinderea UE.
-Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.
2)Rol de control
-Exercită controlul democratic asupra tuturor instituțiilor UE;
-Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o
moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze;
-Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE;
-Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă. Petițiile se pot referi
la orice subiect care intră în sfera de competență a UE;
-Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană;
-Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.
-Participă la misiuni de observare a alegerilor.
3)Rol bugetar
-Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.
-Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).
Consiliul European
a)Noțiune
A nu se confunda instituții diferite, precum Consiliul Europei, Consiliul
European şi Consiliul Uniunii Europene. Asemănarea se referă numai la
denumirea acestor organisme şi instituţii europene. Fiecare dintre aceste
denumiri desemnează o instituţie particulară.
Consiliul Europei şi Uniunea Europeană sunt organizaţii diferite de state.
Astfel, Consiliul Europei reprezintă un organism internaţional care
grupează statele europene în vederea apărării şi promovării idealurilor şi
principiilor comune, pentru favorizarea progresului economic şi social.
În prezent, organizația cuprinde 47 de state, printre care şi România.
Orice stat european poate deveni membru al acestei organizaţii, dacă
respectă şi întruneşte cerinţele statutului. Toate cele 27 de state ale UE
sunt și membre la Consiliului Europei.
Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.
Consiliul European şi Consiliul Uniunii Europene sunt instituţii
ale Uniunii Europene.
Consiliul European a fost înfiinţat ca un forum informal,
prin voinţa şefilor de stat şi de guvern, în anul 1974, când
aceştia au hotărât să se întâlnească cu regularitate,
împreună cu ministrul lor de externe, cu preşedintele
Comisiei europene şi cu vicepreşedintele acesteia. În 1992
a căpătat statut oficial, devenind în 2009, prin Tratatul de
la Lisabona, instituție a UE.
Consiliul European este o instituţie cu caracter politic,
apărută pe cale neconvenţională şi nu printr-un tratat.
Reunește liderii UE pentru a stabili agenda politică a
Uniunii. Acesta reprezintă cel mai înalt nivel de
cooperare politică între țările UE.
Consiliul este una dintre cele 7 instituții oficiale ale
Uniunii și se prezintă sub formă de summituri (de obicei,
trimestriale), prezidate de un președinte permanent.
Sediu: Bruxelles (Belgia).
Consiliul European se reunește la convocarea
președintelui  său, care este ales chiar de către Consiliu
pentru un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi
reînnoit o singură dată. Președintele Consiliului European
reprezintă Uniunea în relația cu lumea externă.
De obicei, se reunește de 4 ori pe an, dar președintele
poate convoca reuniuni suplimentare pentru a soluționa
probleme urgente.
Deciziile se iau în general prin consens, cu
unanimitate sau cu majoritate calificată, în unele cazuri.
Numai șefii de stat sau de guvern pot vota.
b) Atribuții
-Stabilește orientarea generală și prioritățile politice ale
UE, dar nu adoptă acte legislative;
-Tratează chestiuni complexe și sensibile care nu pot fi
soluționate la niveluri mai joase de cooperare
interguvernamentală;
-Definește politica externă și de securitate comună a UE,
ținând cont de interesele strategice ale Uniunii și de
implicațiile în domeniul apărării;
-Desemnează și numește candidați la anumite posturi de
importanță majoră la nivelul UE, cum ar fi Banca Centrală
Europeană și Comisia.
Pentru fiecare chestiune, Consiliul European poate:
-să îi ceară Comisiei Europene să elaboreze o propunere;
-să i se adreseze Consiliului UE.
Consiliul UE
a) Înființare și competență
Este format din miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de
domeniul de politică supus discuțiilor. A fost înființat în 1958 (sub
denumirea de Consiliul Comunității Economice Europene). Sediul
este la Bruxelles (Belgia). În fruntea sa se află un președinte: fiecare
stat membru al UE deține președinția prin rotație, pe o perioadă de 6
luni.
Miniștrii din statele membre ale UE se reunesc în cadrul
Consiliului pentru a discuta, modifica și adopta acte legislative și
pentru a coordona politici. Ei sunt abilitați să angajeze răspunderea
guvernelor lor în îndeplinirea acțiunilor asupra cărora s-a convenit
în cadrul reuniunilor Consiliului.
Nu există membri permanenți ai Consiliului UE. Acesta se reunește
în 10 configurații diferite, fiecare corespunzând unuia dintre
domeniile politice supuse dezbaterii. În funcție de configurație,
fiecare țară își trimite ministrul care se ocupă de domeniul abordat.
Consiliul „Afaceri externe” este prezidat întotdeauna de
aceeași persoană – Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe
și politica de securitate.  Toate celelalte reuniuni sunt
prezidate de ministrul de resort din țara care
deține președinția UE în momentul respectiv.
Coerența globală este asigurată de Consiliul „Afaceri
Generale”, care este sprijinit de Comitetul Reprezentanților
Permanenți. Acesta este format din reprezentanții permanenți
ai statelor membre pe lângă UE, care au rang de ambasadori.
Țările din zona euro își coordonează politicile economice în
cadrul Eurogrupului, alcătuit din miniștrii economiei și
finanțelor. Acesta se reunește în ziua dinaintea reuniunilor
Consiliului „Afaceri economice și financiare”. Acordurile la
care se ajunge în întrunirile Eurogrupului sunt adoptate în
mod oficial în ziua următoare, în cadrul Consiliului. La vot
participă doar țările din zona euro.
b) Atribuții
Consiliul Uniunii Europene a reprezentat veritabilul legislativ al
comunităţilor, însă în prezent puterea sa în acest domeniu este partajată
cu Parlamentul European.
Consiliul are şase atribuţii fundamentale:
1) pe baza propunerilor înaintate de Comisie, Consiliul adoptă legislaţia
europeană; în numeroase domenii, Consiliul exercită puterea legislativă
împreună cu Parlamentul European;
2) asigură coodonarea politicilor economice generale ale statelor membre;
3) încheie în numele UE acorduri internaţionale între aceasta şi unul sau
mai multe state sau organizaţii internaţionale;
4) stabileşte bugetul Uniunii Europene, împreună cu Parlamentul
European;
5) defineşte politica externă şi de securitate comună a Uniunii europene,
pe baza liniilor directoare trasate de Consiliul European;
6) coordonează cooperarea între instanţele judiciare şi forţele politice
naţionale în materie penală.
Toate discuțiile și voturile se desfășoară în public.
Deciziile pot fi adoptate doar dacă se întrunește o
majoritate calificată:
55 % din țări (la numărul actual de 27 de state membre,
aceasta înseamnă 15 țări)
reprezentând cel puțin 65 % din populația totală a UE.
Pentru a bloca o decizie este nevoie de cel puțin 4 țări,
reprezentând cel puțin 35 % din populația totală a UE.
Excepție: subiectele delicate, precum politica externă sau
impozitarea, necesită unanimitate de voturi (vot favorabil
din partea tuturor țărilor).
Pentru aspectele procedurale și administrative este
suficientă majoritatea simplă de voturi.
Comisia
a)Componență
Conducerea politică este exercitată de o echipă formată din 27 de
comisari (câte unul din fiecare stat membru), în fruntea cărora se află
președintele Comisiei. Acesta decide de ce domeniu politic răspunde
fiecare comisar.
Colegiul comisarilor este format din președinta Comisiei, opt
vicepreședinți (dintre care trei vicepreședinți executivi), Înaltul
Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și 18
comisari, fiecare responsabil pentru un anumit portofoliu.
Funcționarea cotidiană a Comisiei este gestionată de personalul său
(avocați, economiști etc.), repartizat pe departamente numite direcții
generale (DG), fiecare dintre ele ocupându-se de un anumit domeniu de
activitate.
Numirea președintelui. Candidatul este nominalizat de liderii naționali
în cadrul Consiliului European, pe baza rezultatelor obținute la alegerile
pentru Parlamentul European. Pentru a fi ales, candidatul propus are
nevoie de sprijinul majorității membrilor Parlamentului.
Numirea președintelui. Candidatul este nominalizat de liderii
naționali în cadrul Consiliului European, pe baza rezultatelor
obținute la alegerile pentru Parlamentul European. Pentru a fi
ales, candidatul propus are nevoie de sprijinul majorității
membrilor Parlamentului.
Alegerea echipei
Candidatul la funcția de președinte îi selectează pe potențialii
vicepreședinți și comisari pe baza sugestiilor primite din partea
țărilor UE. Lista persoanelor nominalizate trebuie să fie aprobată
de liderii naționali în cadrul Consiliului European.
Fiecare candidat se înfățișează apoi în fața Parlamentului
European, pentru a-și prezenta viziunea și pentru a răspunde la
întrebări. Echipa formată din candidații nominalizați este apoi
supusă votului în Parlamentul European. În cele din urmă,
Consiliul European decide, cu majoritate calificată, numirea în
funcție a comisarilor.
Mandatul Comisiei actuale durează până la 31 octombrie 2024.
b)Atribuții
Comisia Europeană este organul executiv al UE, independent din punct de vedere
politic. Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte legislative și cu
punerea în aplicare a deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului UE.
1)Propune noi acte legislative
Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte legislative, pe care le
înaintează spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca scop:
-protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni care nu pot fi
abordate în mod eficient la nivel național
-soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a cetățenilor.
2)Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene
Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și Parlamentul.
Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și Consiliu.
Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.
3)Garantează respectarea legislației UE
Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că legislația
UE se aplică în mod adecvat în toate statele membre.
4)Reprezintă UE pe scena internațională
Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul instanțelor internaționale, în
special în domeniul politicii comerciale și al ajutorului umanitar.
Negociază acorduri internaționale în numele UE.
c)Activitate
Președintele definește direcția politică generală a Comisiei, ceea ce le permite apoi
comisarilor să stabilească obiectivele strategice și să elaboreze programul anual de
lucru.
Proces decizional colectiv
Deciziile sunt luate pe baza responsabilității colective. Toții comisarii sunt egali în
cadrul procesului decizional și răspund, în aceeași măsură, pentru deciziile luate. Ei
nu dețin competențe decizionale individuale, decât dacă primesc o autorizație
specială în anumite situații.
Vicepreședinții acționează în numele președintelui și coordonează activitatea în
domeniul lor de competență, împreună cu mai mulți comisari. Pentru a asigura
colaborarea strânsă și flexibilă a comisarilor, se definesc o serie de proiecte prioritare.
Comisarii îi sprijină pe vicepreședinți în prezentarea de propuneri în cadrul
colegiului. În general, deciziile se iau prin consens, dar se pot supune și votului. În
acest caz, este nevoie de majoritate simplă, fiecare comisar dispunând de un vot.
Direcția Generală relevantă (condusă de un director-general care răspunde în fața
comisarului competent) se ocupă apoi de chestiunea respectivă. Acest proces
conduce la definirea unor proiecte de propuneri legislative.
Acestea sunt apoi retrimise comisarilor spre adoptare în cadrul reuniunii
săptămânale, după care devin propuneri oficiale și sunt transmise Consiliului și
Parlamentului pentru etapa următoare a procesului legislativ.