1

2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI
ADMINISTRARE A AFACERILOR IAȘI
ALEXANDRU IOAN CUZA

CONSILIUL
(FOSTUL CONSILIU AL UNIUNII EUROPENE)

PROFESOR COORDONATOR VERGA CRINA

STUDENT: RUSU-ONOFREI COSMIN

1 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

GRUPA AP25

2023

CUPRINS

2 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

INTRODUCERE

3 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Consiliul European a fost declarată o instituție oficială a Uniunii Europene

odată cu intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, iar
președinte a fost numit Herman Van Rompuy. A fost constituit în 1974, cu
intenția creârii unii forum informal de dezbatere între șefii de stat sau de guvern
și a devenit la scurt timp organul care stabilește obiectivele Uniunii și linia dxe
urmat în vederea realizării acestora. Deși a existat întâlniri și înainte de această
perioadă nu erau decât discuții informale ale liderilor europeni. În anul 1992 a
câpătat statutul formal prin Tratatul de la Maastricht, Consiliul European se
întrunește de 4 ori pe an cu scopul de a stabili orientările și prioritățile politice
generale ale Uniunii Europene precum și impulsurile necesare dezvoltării
acesteia. Acesta nu exercită funcții legislative.
Competența Consiliului European este reprezentat de șefii de stat sau de
guvern ale statelor membre UE, președintele acestei instituții precum și
președintele Comisiei Europene, Atunci când este nevoie fiecare reprezentat al
Consiliului poate decide să fie asistat de un ministru. Înaltul Reprezentat al
Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate participă la lucrările
Consiliului European.
Consiliul European își alege Președintele cu majoritatea calificată pe un
termen de doi ani și jumătate și posibilitatea de reînnoire a mandatului o singură
dată. Acesta se întâlnește de două ori pe semestru, la convocarea președintelui
sau când este necesar președintele poate convoca o întâlnire extraordinară.
Reuniunile au loc de obicei la Bruxelles și sunt asistate de Secretariatul General
al Consiliului.
Deciziile Consiliului European sunt adoptate prin consens de regulă iar
unele cazuri adoptă deciziile în unanimitate sau cu majoritate calificată, în
funcție de ceea ce prevăd dispoziițile tratatului.

4 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Capitolul I
Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene, denumit pe scurt Consiliul, este una dintre

cele șapte Instituții ale Uniunii Europene, cu sediul la Bruxelles, fiind cealaltă
instituție colegislativă și cobugetară, alături de Parlamentul European.

Un aspect foarte important de reținut este că, întrucât Consiliul este

alcătuit din reprezentanți la nivel ministerial – deci miniștri și secretari de stat –
(este fostul Consiliu de Miniștri), el apără și promovează interesele statelor
membre, nu ale cetățenilor sau ale Uniunii, așa cum era cazul Comisiei
Europene. Pentru un mic context istoric, în anul 1958 a fost înființat Consiliul
Comunității Economice Europene, iar câțiva ani mai târziu, în 1965, odată cu
semnarea Tratatului de fuziune de la Bruxelles (intrat în vigoare în 1967), atunci
când a avut loc unificarea instituțiilor cu rol legislativ din cadrul celor trei
Comunități Europene, a luat naștere Consiliul de Miniștri. Astăzi, poartă numele
de Consiliul UE. Consiliul Uniunii Europene are un rol crucial în procesul
decizional al Uniunii Europene. Acesta reprezintă interesele statelor membre și

5 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

lucrează în colaborare cu Parlamentul European și Comisia Europeană pentru a

adopta și a implementa politicile și legislația UE.

Sursa; https://multimedia.europarl.europa.eu/ro/european-council-28-and-29-
june-2018_6801_pk accesat pe data de 04.11.2023

1.1 Consiliul UE, Consiliul European și Consiliul Europei

Putem compara aceste Consilii cu trei frați: doi dintre ei provin din aceeași
mamă și din același tată, ceea ce în limbaj juridic se traduce prin frați buni –
aici, cei doi frați buni sunt Consiliul UE și Consiliul European, întrucât vom
observa imediat că amândouă sunt instituții ale Uniunii Europene. Cel de-al
treilea frate despre care vom discuta este Consiliul Europei, care nu face parte
dintre instituțiile UE, ci este o organizație internațională, pe care o vom
compara cu un frate consangvin sau uterin cu ceilalți doi – în limbaj juridic,
fratele consangvin este fratele după tată, iar cel uterin este fratele după mamă.
Să le analizăm pe rând:

6 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

CONSILIUL UE – este instituția Uniunii Europene căreia i-am dedicat

acest articol: are rol colegislativ și cobugetar alături de Parlamentul European și
apără interesele statelor membre. Un aspect bine-cunoscut și intens mediatizat
legat de Consiliul UE este președinția acestuia, care se asigură prin rotație, la
fiecare 6 luni, între statele membre ale UE (spre exemplu, România a deținut
președinția Consiliului în primele 6 luni ale anului 2019, fiind urmată de
Finlanda). Consiliul Uniunii Europene (UE) este una dintre instituțiile
principale ale UE și state membre ale Uniunii Europene. Este format din
reprezentanții guvernelor naționale ai statelor membre și se întrunește în mod
regulat pentru a lua decizii și a stabil politic în numele UE. Rolul principal al
Consiliului UE este de a exercita puterea legislativă și de a lua decizii cu privire
la politicile și acțiunile UE. Acesta adoptă legi europene, cunoscute sub numele
de regulament și directive, în urma propunerilor Comisiei Europene și în
colaborare cu Parlamentul European. Consiliul UE are și responsabilități în
domeniul politicii externe și de securitate comună, precum și în coordonarea
politicilor economice ale statelor membre.
Consiliul UE funcționează pe baza sistemului de vot ponderat, în care
fiecare stat membru are un anumit număr de voturi în funcție de dimensiunea și
de populație. Deciziile sunt luate în general prin consens, dar în anumite cazuri
se poate recurge și la vot.
În concluzie, Consiliul UE joacă un rol important în procesul de luare a
deciziilor și în stabilitatea politicilor UE, reprezentând interesele și pozițiile
statelor membre în cadrul Uniunii Europene.
CONSILIUL EUROPEAN – este instituția Uniunii Europene care
stabilește agenda politică a UE, definind orientările și prioritățile politice
generale ale UE. Este foarte important de menționat că nu adoptă acte
legislative, ci doar acte cu caracter politic, care nu pot face obiectul controlului

7 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

de legalitate exercitat de Curtea de Justiție a UE – așadar, este o instituție

politică.
Consiliul European este un organ al Uniunii Europene format din șefii de stat
sau de guvern ai statelor membre, precum și președintele Comisiei Europene și
președintele Consiliului European. Acesta se întrunește regulat pentru a stabili
direcțiile politice și prioritățile Uniunii Europene.
Principalele roluri și responsabilități ale Consiliului European includ:
1. Stabilirea agendei politice: Consiliul European stabilește direcțiile politice
și prioritățile Uniunii Europene. Acesta se concentrează asupra problemelor
majore și aprofundează dezbaterile privind aspecte precum economia,
securitatea, migrația și politica externă.
2. Luarea deciziilor-cheie: Consiliul European ia decizii importante privind
Uniunea Europeană, cum ar fi adoptarea bugetului UE pe termen lung, alegerea
președintelui Comisiei Europene și a altor funcții cheie, precum și stabilirea
pozițiilor comune în negocierile internaționale.
3. Coordonarea politicilor naționale: Consiliul European facilitează
coordonarea politicilor naționale ale statelor membre în domenii precum
economia, securitatea și politica externă. Acesta promovează cooperarea și
armonizarea între statele membre pentru a atinge obiectivele comune ale
Uniunii Europene.
4. Rezolvarea crizelor și conflictele: Consiliul European joacă un rol
important în gestionarea crizelor și conflictelor care afectează Uniunea
Europeană. Acesta poate lua măsuri și iniția acțiuni pentru a aborda situații de
urgență și pentru a promova stabilitatea și securitatea în Europa.
Consiliul European are un rol crucial în procesul decizional al Uniunii
Europene și contribuie la definirea direcției politice și la promovarea cooperării

8 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

între statele membre. Prin intermediul reuniunilor și deciziilor sale, Consiliul

European influențează evoluția Uniunii Europene și abordează provocările și
oportunitățile cu care se confruntă aceasta.
Pentru o diferențiere și mai limpede a Consiliului European de Consiliul
UE, ne vom referi la componența acestora, iar art. 15 din TUE ne sare în ajutor:
Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor
membre (adică președintele sau prim-ministrul), precum și din Președintele său
și Președintele Comisiei Europene (în cazul Consiliului UE mai sus amintit,
reprezentanții statelor membre sunt doar miniștrii și secretarii de stat – șefii de
stat nefiind enumerați aici). De asemenea, Președintele Consiliului European
este o persoană aleasă pentru un mandat de 2 ani și jumătate, care poate fi
reînnoit, deci nu mai avem de-a face cu o președinție prin rotație a statelor
membre.
CONSILIUL EUROPEI – este o organizație internațională, cea mai
mare organizație în materie de drepturi ale omului de pe continent (observăm,
deci, că nu face parte dintre instituțiile UE!). Aceasta include 46 de state
membre, dintre care 28 sunt state membre ale Uniunii Europene. Toate statele
membre ale Consiliului Europei au aderat la Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, un tratat conceput pentru a proteja drepturile omului, democrația și
statul de drept. Consiliul Europei este o organizație internațională
interguvernamentală, format din 46 de state membre din Europa. A fost înființat
în anul 1949 și are sediul în Strasbourg, Franța. Scopul principal al Consiliului
Europei este promovarea și protejarea drepturilor omului, democrației și statului
de drept în Europa. Consiliul Europei desfășoară o serie de activități și
programe pentru atingerea acestor obiective, inclusiv monitorizarea respectării
drepturilor omului în state membre, elaborarea și promovarea zonei standardelor
europene în domeniul drepturilor omului, cooperarea în combaterea drepturilor
omului și a criminalității organizate, promovarea educației și a culturii în

9 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Europa. , precum și sprijinirea dezvoltării democrației și a statului de drept în

state membre.
Consiliul Europei este cunoscut și pentru Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, care este un tribunal internațional înființat în cadrul organizației și care
se ocupă cu examinarea plângerilor individuale privind încălcările drepturilor
omului în stat. Este important de menționat că este diferit de Uniunea
Europeană (UE), care este o organizație supranațională cu scopuri și structuri
diferite.

Sursă:
Tratatul privind Uniunea Europeană (versiune consolidată)
(europa.eu) accesat pe data de 04.11.2023

1.2 Componența Consiliului UE

Acum că am descoperit ce este fiecare Consiliu și cu ce se ocupă, vom

reveni la Consiliul UE, pentru a-i afla componența. Potrivit art. 16 din TUE:
Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui
stat membru. Lucrurile nu sunt așa simple pe cum par a fi: pe de o parte,

10 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

alcătuirea Consiliului UE este clară, fiind compus din reprezentanții statelor

membre la nivel ministerial – deci miniștri și secretari de stat.

Pe de altă parte însă, acești reprezentanți la nivel ministerial diferă în

funcție de subiectele discutate în Consiliu, pe baza specializării fiecăruia. De
asemenea, deși este o instituție unică, Consiliul este alcătuit din 10 formațiuni
diferite, în funcție de domenii. În activitatea sa, Consiliul este sprijinit de
Comitetul Reprezentanților Permanenți ai statelor membre (COREPER) și de un
Secretariat General. În ceea ce privește funcționarea Consiliului, acesta se
întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act
legislativ. Potrivit Tratatelor, fiecare stat membru dispune de un anumit număr
de voturi în Consiliu (alocat, spre exemplu în funcție de PIB și de numărul
populației).

Este important să menționăm faptul că, atunci când un ministru votează,

acest lucru se întâmplă printr-un mandat primit din țara pe care o reprezintă,
așadar acesta ține cont de interesul individual al statului pe care îl reprezintă în
Consiliu. Ca regulă, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, cu excepția
cazurilor în care Tratatele dispun altfel. În prezent, conform art. 16 alin. (4) din
TUE, majoritatea calificată se definește ca fiind egală cu cel puțin 55% din
membrii Consiliului, cuprinzând cel puțin 15 dintre aceștia și reprezentând state
membre care întrunesc cel puțin 65% din populația UE.

11 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

1.3 Atribuțiile Consiliului Uniunii Europene

 negociază și adoptă legislația UE, împreună cu Parlamentul European, pe

baza propunerilor înaintate de Comisia Europeană
 coordonează politicile țărilor UE
 elaborează politica externă și de securitate a UE, plecând de la orientările
Consiliului European
 încheie acorduri între UE și alte țări sau organizații internaționale
 adoptă bugetul anual al UE, împreună cu Parlamentul European.

Consiliul lucrează astfel:

 Atunci când analizează sau votează proiecte de acte legislative, miniștrii

statelor membre ale UE se întâlnesc în ședințe publice.
 În general, deciziile pot fi adoptate doar dacă se întrunește o majoritate
oficială
 55 % din țări (la numărul actual de 27 de state membre, aceasta înseamnă
15 țări)
 reprezentând cel puțin 65 % din populația totală a UE
 Puteți puteți urmări în direct ședințele Consiliului, în toate limbile oficiale
ale UE. Dacă ședința Consiliului este publică, sunt publice și precesul
verbal și voturile exprimate.

12 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Pentru a bloca o decizie este nevoie de cel puțin 4 țări, reprezentând

minimum 35 % din populația totală a UE

 Excepție – subiectele delicate, precum politica externă sau impozitarea,

necesită umanitate voturi (vot favorabil din partea tuturor țărilor)
 Pentru aspectele procedurale și administrative este suficientă majoritatea
simplă de voturi

1.4 Sediul și reuniunile

Reuniunile Consiliului European au loc de obicei de patru ori pe an, la

Bruxelles. Reuniunile durează de obicei două zile, uneori durează chiar mai
mult când sunt mai multe subiecte pe ordinea de zi sau probleme controversate.
Până în 2002 locul de întâlnire a Consiliului avea loc în statul ce deținea
președinția rotativă. Anexa 22 la Tratatul de la Nisa a prevăzut că „Începând cu
2002, o reuniune a Consiliului European per președinție va avea lor la
Bruxelles.
În cazul în care Uniunea va avea 18 membri, toate reuniunile Consiliului
European vor avea loc la Bruxelles. Alegerea unui singur sediu a fost
determinată de o serie de factori, mai ales logistici (organizarea reuniunilor
devenea deosebit de grea o dată cu extinderea UE, în special pentru statele mici)
și de securitate, precum și datorită faptului că la Bruxelles atât Consiliul cât și

13 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

jurnaliștii aveau logistica necesară pentru fiecare întâlnire. Stabilind sediul

permanent la Bruxelles, a subliniat faptul că Consiliul European este o instituție
a UE și nu un summit al statelor suverane, asemenea G20. Unii au susținut că
este, de facto, guvernul UE, în timp ce alții subliniază că guvernul este Comisia
Europeană care conduce procedurile de zi cu zi ale UE. S-a stabilit astfel că
Consiliul European reprezintă președinția colectivă a UE.

În 2007, căutarea unui loc pentru stabilirea sediului Consiliului a devenit o

sursă de dispută în guvernul Portugaliei care dorea ca noul tratat al Uniunii să
fie semnat în Lisabona, Portugaliei. Guvernul belgian, a dorit să nu creeze un
nou precedent și a insistat ca reuniunile regulate ale Consiliului să aibă loc la
Bruxelles, ca de obicei. Asta a însemnat că după semnarea tratatului,
desfășurarea dineului și a fotografiei de familie, Consiliul a mers la Bruxelles
pentru a discuta alte subiecte de pe ordinea de zi. Copiind modelul de „călătorii
în circuit” al Parlamentului European, a dus la proteste din partea grupurilor de
protecție a mediului care a descris situația ca fiind ipocrită și a solicitat scăderea
emisiilor de carbon în călătoriile de-a lungul Europei pentru aceeași reuniune
doar pentru motive politice. În acest moment nu există planuri pentru
organizarea unui Consiliu în afara Bruxelles-ului, cu excepția unor motive
excepționale (de exemplu, o grevă a controlorilor de trafic aerian din ianuarie
2012 aproape a forțat liderii de stat să se întâlnească la Luxembourg.

14 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Sistemul de vot:

Începând cu 01.07.2013 pragul majorității calificate este atins odată ce sunt

îndeplinite trei condiții:
 cel puțin 15 (sau 18, dacă propunerea nu a fost făcută de către comisie)
țări se pronunță în favoarea adoptării propunerii
 cel puțin 260 de voturi sunt pentru adoptarea propunerii, din 352 de
voturi
 cel puțin 313,6 milioane de oameni sunt reprezentați de țările care au
votat pentru adoptarea propunerii

29 voturi: Franța,  10 voturi: Austria,

Italia, Germania și Bulgaria și Suedia
Regatul Unit
7 voturi: Danemarca,
 27 voturi: Spania Finlanda, Irlanda,
și Polonia Estonia, Lituania,
Slovacia și Croația
 14 voturi: 
România
4 voturi: Cipru,
 13 voturi: Țările Estonia, Letonia,
de jos Luxembourg și Slovenia

 12 voturi: Belgia,  3 voturi: Malta

Cehia, Grecia,
Ungaria și
15 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Portugalia

Începând cu 1 noiembrie 2014 majoritatea calificată se definește ca fiind

egală cu cel puțin 55% din membrii Consiliului, cuprinzând cel puțin
cincisprezece dintre aceștia și reprezentând state membre care întrunesc cel
puțin 65% din populația Uniunii

CAPITOLUL AL II LEA
Lucrările Consiliului

2.1. Programarea lucrărilor Consiliului

Un program pe 18 luni al activităților Consiliului este pregătit de grupul

prestabilit al celor trei președinții care urmează să își desfășoare mandatul pe
parcursul perioadei respective. Aceste președinții elaborează un proiect de
program împreună cu președintele Consiliului Afaceri Externe, în scopul de a
lua în considerare aspectele activităților acestei formațiuni a Consiliului în
perioada respectivă, precum și în strânsă cooperare cu Comisia și cu
președintele Consiliului European, după consultările corespunzătoare.
Programul include o secțiune introductivă generală care situează
programul în contextul orientărilor strategice pe termen lung ale Uniunii

16 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Europene. În acest context, grupul celor trei președinții responsabile cu

elaborarea proiectului de program se consultă cu următorul grup de trei
președinții. Proiectul de program acoperă, printre altele, aspecte care rezultă din
dialogul privind prioritățile politice pentru anul respectiv, desfășurat la inițiativa
Comisiei. Proiectul de program pe 18 luni este prezentat sub forma unui
document unic, în vederea aprobării de către Consiliul Afaceri Generale, cu cel
puțin o lună înainte de începerea perioadei în cauză. Consiliul Afaceri Generale
organizează o dezbatere publică pe marginea programului [articolul 8 alineatul
(3) din RPC].
Pe baza programului pe 18 luni, după consultarea Comisiei, președinția
care își va desfășura mandatul în perioada respectivă întocmește proiecte de
ordine de zi pentru reuniunile Consiliului programate în semestrul următor, cu
cel puțin o săptămână înainte de începerea semestrului în cauză. Proiectele sunt
incluse într-un document unic valabil pentru toate formațiunile Consiliului.. Cu
alte cuvinte, este vorba de o obligație care se aplică președintelui Consiliului
Afaceri Externe (Înaltul Reprezentant) și oricărui alt președinte al Consiliului
[articolul 1 alineatul (5) din RPC]. Acest document indică, cu titlu orientativ,
activitatea legislativă și deciziile operaționale preconizate. În cursul semestrului
respectiv, președinția poate, după caz, să programeze reuniuni suplimentare ale
Consiliului sau să decidă să nu convoace o reuniune dacă una dintre reuniunile
programate nu se mai justifică.

17 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

2.2 Adoptarea ordinii de zi definitive

Ordinea de zi definitivă este adoptată de către Consiliu la începutul

fiecărei reuniuni. Consiliul adoptă cu majoritate simplă ordinea de zi care
cuprinde toate acele puncte care au fost înscrise în termenele prevăzute.
Includerea pe ordinea de zi a unui alt punct decât cele care au fost introduse pe
ordinea de zi provizorie în termenul de 14 sau 16 zile necesită însă unanimitate
în cadrul. Consiliului a se vedea punctul 3.A litera (a) de mai sus]46. Punctele
astfel înscrise pe ordinea de zi se pot supune votului dacă toate normele de
procedură prevăzute în tratate au fost respectate.
Punctele din secțiunea „Diverse” pot fi solicitate după termenul de 14 sau
16 zile și incluse pe ordinea de zi în cazul în care sunt adoptate cu majoritate
simplă, deoarece acestea ar trebui să reprezinte numai puncte cu scop informativ
și, prin urmare, nu pot să dea naștere niciunei decizii și nici măcar unei
eventuale declarații de consemnat în procesul-verbal. Orice discuție privind un
astfel de punct ar trebui evitată. Orice cerere de înscriere a unui punct în
secțiunea „Diverse” trebuie însoțită de un document explicativ [articolul 3
alineatul (9) din RPC]. În cazul în care, atunci când ordinea de zi definitivă este
adoptată, o delegație sau Comisia se opune menținerii unui punct care a fost
înscris pe ordinea de zi provizorie în termenul stabilit la articolul 3, punctul
respectiv va rămâne pe ordinea de zi definitivă dacă o majoritate simplă se
18 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

declară pentru. Cu toate acestea, dacă termenul nu a fost respectat, este necesară
unanimitatea pentru ca punctul să fie înscris pe ordinea de zi definitivă. În cazul
în care obiecția se referă la menținerea unui punct A, acest punct poate fi tratat
ca punct B în cazul în care Consiliul decide, cu majoritate simplă, să îl mențină
pe ordinea de zi definitivă [a se vedea punctul 3.C litera (b)]. Un punct A este
eliminat de pe ordinea de zi definitivă în cazul în care o poziție referitoare la
punctul A respectiv ar putea conduce la o dezbatere suplimentară sau în care un
membru al Consiliului sau Comisia solicită acest lucru [articolul 3 alineatul (8)
din RPC]. Cu toate acestea, Consiliul poate decide, cu majoritate simplă, să
mențină punctul pe ordinea sa de zi ca punct A sau să îl trateze ca punct B.

2.3 Reprezentarea Consiliului în fața Parlamentului European

Articolul 26 alineatul (1) prima teză din RPC prevede că Consiliul este
reprezentat în fața Parlamentului European de către președinție sau, cu acordul
acesteia, de către un membru al grupului prestabilit de trei state membre
prevăzut la articolul 1 alineatul (4) din RPC, de către președinția următoare sau
de către secretarul general al Consiliului. Cu toate acestea, în cazul în care
consideră acest lucru oportun, președinția poate, de asemenea, să atribuie
înalților funcționari ai SGC sarcina de a reprezenta Consiliul în fața comisiilor
Parlamentului European.

19 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

În ceea ce privește Consiliul Afaceri Externe, reprezentarea în fața

Parlamentului European sau a comisiilor acestuia este sarcina Înaltului
Reprezentant, cu excepția cazului în care acesta solicită să fie înlocuit de
membrul Consiliului care reprezintă statul membru care deține președinția
Consiliului. Și în acest caz, dacă consideră acest lucru necesar, Înaltul
Reprezentant poate, de asemenea, să atribuie înalților funcționari ai Serviciului
European de Acțiune Externă sau, după caz, ai SGC sarcina de a reprezenta
Consiliul Afaceri Externe în fața comisiilor Parlamentului European. Secretarul
general a emis instrucțiuni în cadrul SGC în vederea punerii în aplicare a acestei
dispoziții. Atunci când reprezintă Consiliul, un funcționar al SGC trebuie, prin
urmare, să evite asumarea oricărui tip de angajament în numele președinției sau
al Consiliului, cu excepția cazului în care are instrucțiuni clare și explicite în
acest sens.
În vederea conformării cu articolul 26 din RPC, Consiliul trebuie prin
urmare să fie reprezentat, în principiu, de secretarul general; altfel, Consiliul
este reprezentat în fața comisiilor doar de un funcționar special desemnat de
secretarul general în acest sens (un director general sau, în mod excepțional, un
director). În cazul în care președinția solicită în mod direct un funcționar, acesta
îl informează pe secretarul general cât mai curând posibil, prin intermediul
superiorului său imediat, pentru a obține autorizarea din partea secretarului
general.

20 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Direcția pentru relații interinstituționale trebuie să fie informată în

prealabil cu privire la orice înfățișare în fața Parlamentului pentru a asigura
coordonarea optimă și pentru a permite pregătirea înfățișării. În cazul în care o
comisie temporară de anchetă este înființată de Parlamentul European în temeiul
articolului 226 din TUE, Consiliul poate desemna un funcționar al SGC să se
înfățișeze înaintea

2.4 Procesul decizional în cadrul Consiliului;

Consiliul este un factor decizional esențial al UE. Acesta negociază și adoptă

noua legislație a UE, o adaptează atunci când este necesar și coordonează
politicile. În majoritatea cazurilor, Consiliul decide împreună cu Parlamentul
European, prin intermediul procedurii legislative ordinare, cunoscute și sub
numele de „codecizie”. Codecizia se aplică în domenii de politică în care UE
are competență exclusivă sau competență partajată cu statele membre. În acest
caz, Consiliul legiferează pe baza propunerilor transmise de Comisia
Europeană.

Într-o serie de domenii foarte specifice, Consiliul adoptă decizii folosind

proceduri legislative speciale (procedura de aprobare și procedura de
consultare) în care rolul Parlamentului este limitat.

În anumite condiții, competența de a adopta acte delegate și acte de punere

în aplicare poate fi conferită Comisiei Europene. Peste 150 de grupuri de lucru
și comitete ajută la pregătirea lucrărilor miniștrilor care examinează propunerile

21 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

în cadrul diferitelor formațiuni ale Consiliului. Aceste grupuri de lucru și

comitete sunt alcătuite din funcționari din toate statele membre.Odată ce
Consiliul primește o propunere a Comisiei, textul este examinat în mod simultan
de Consiliu și de Parlamentul European. Examinarea este cunoscută sub numele
de „lectură”. Se pot efectua maximum trei lecturi până când Consiliul și
Parlamentul convin asupra unei propuneri legislative sau o resping.

Uneori, Consiliul poate adopta un acord politic în așteptarea poziției în

primă lectură a Parlamentului, cunoscut și sub numele de „abordare generală”.
Abordarea generală asupra căreia s-a convenit în cadrul Consiliului poate
contribui la accelerarea procedurii legislative și chiar la facilitarea unui acord
între cele două instituții, deoarece oferă Parlamentului informații despre poziția
Consiliului înaintea avizului în primă lectură al acestora. Cu toate acestea,
poziția finală a Consiliului nu poate fi adoptată înainte ca Parlamentul să își
prezinte propriul său aviz în primă lectură.

La fiecare lectură, propunerea trece prin trei niveluri în cadrul Consiliului:

 Grupul de lucru
 Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper)
 Formațiunea Consiliului
Acest lucru asigură examinarea tehnică a propunerii la nivelul grupului de lucru,
responsabilitatea politică pentru propunere la nivelul miniștrilor, precum și
examinarea de către ambasadori în cadrul Coreper, care îmbină cunoștințele
tehnice cu analiza politică.

1. Grupul de lucru

22 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Președinția Consiliului, cu ajutorul Secretariatului General, stabilește grupul

de lucru competent și îl convoacă să studieze o propunere.

Grupul de lucru începe cu o examinare generală a propunerii, pe care apoi o

analizează în detaliu.

Nu există niciun termen oficial acordat grupului de lucru pentru a-și încheia
lucrările; timpul dedicat depinde de natura propunerii. De asemenea, nu există
nicio obligație ca grupul de lucru să prezinte un acord, dar rezultatul discuțiilor
acestuia este prezentat Comitetului Reprezentanților Permanenți (Coreper).

2. Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper)

Examinarea propunerii de către Coreper depinde de nivelul acordului la care

s-a ajuns în cadrul grupului de lucru.

Dacă se poate obține un acord fără dezbatere, punctele se înscriu în partea I

a ordinii de zi a Coreper.

Atunci când este necesară o discuție mai aprofundată în cadrul Coreper,

pentru că nu s-a ajuns la un acord în cadrul grupului de lucru în privința
anumitor aspecte ale unei propuneri, punctele se înscriu în partea a II-a a ordinii
de zi a Coreper. În acest caz, Coreper poate:

 să încerce să negocieze el însuși un acord

 să trimită chestiunea mai departe grupului de lucru, eventual însoțită de
propuneri de compromis
 să transmită chestiunea Consiliului.

23 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Majoritatea propunerilor apar pe ordinea de zi a Coreper de mai multe ori, căci

se încearcă rezolvarea divergențelor pe care grupul de lucru nu le-a soluționat.

3. Formațiunea Consiliului

Dacă Coreper a fost în măsură să finalizeze discuțiile privind o anumită

propunere, aceasta este înscrisă ca punct „A” pe ordinea de zi a Consiliului,
ceea ce înseamnă că se preconizează ajungerea la un acord fără dezbatere. Ca
regulă generală, aproximativ două treimi din punctele înscrise pe ordinea de zi a
Consiliului sunt supuse adoptării ca puncte „A”. Discuția pe marginea acestor
chestiuni poate, totuși, să fie reluată dacă unul sau mai multe state membre cer
acest lucru.

Secțiunea „B” a ordinii de zi a Consiliului cuprinde punctele:

 rămase de la reuniunile precedente ale Consiliului

 asupra cărora nu s-a ajuns la un acord în cadrul Coreper sau la nivelul
grupurilor de lucru
 care sunt prea sensibile din punct de vedere politic pentru a fi soluționate
la un nivel inferior.
Rezultatele voturilor Consiliului sunt făcute publice în mod automat atunci când
Consiliul acționează în calitatea sa de legiuitor. Dacă un membru dorește să
adauge o notă explicativă la vot, această notă va fi, de asemenea, făcută publică
dacă se adoptă un act juridic. În alte situații, când explicațiile voturilor nu sunt
publicate în mod automat, nota explicativă poate fi făcută publică la cererea
autorului.

24 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Întrucât Consiliul este o entitate juridică unică, oricare dintre cele zece
formațiuni ale sale poate adopta un act al Consiliului care se încadrează în
domeniul de competență al altei formațiuni.

2.5 Concluziile și rezoluțiile Consiliului

Consiliul UE negociază și adoptă nu doar acte juridice, ci și documente, cum

ar fi concluzii, rezoluții și declarații, care nu sunt destinate să producă efecte
juridice. Consiliul folosește aceste documente pentru a exprima o poziție
politică cu privire la un subiect legat de domeniile de activitate ale UE. Aceste
tipuri de documente stabilesc doar angajamente sau poziții politice – nu sunt
prevăzute în tratate. Prin urmare, ele nu au forță juridică obligatorie.
Concluziile Consiliului sunt adoptate după o dezbatere în cadrul unei
reuniuni a Consiliului. Acestea pot conține o poziție politică cu privire la un
anumit subiect. Este important să se facă distincția între concluziile Consiliului
și concluziile Președinției. Concluziile Consiliului sunt emise de Consiliu, în
vreme ce concluziile Președinției exprimă doar poziția Președinției și nu
angajează Consiliul.

Rezoluțiile Consiliului stabilesc, în mod obișnuit, activitățile viitoare

prevăzute în cadrul unui anumit domeniu de politică. Acestea nu produc efecte
juridice, dar pot invita Comisia să prezinte o propunere sau să ia măsuri
ulterioare. În cazul în care rezoluția se referă la un domeniu care nu intră pe
deplin în sfera de competență a UE, aceasta ia forma unei „rezoluții a
Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre”.

25 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Principalele tipuri de concluzii și de rezoluții adoptate de către Consiliu:

Concluziile și rezoluțiile sunt utilizate în scopuri diferite, cum ar fi:

 pentru a invita un stat membru sau o altă instituție a UE să ia măsuri cu
privire la un aspect specific. Aceste concluzii sunt adoptate adesea în
domenii în care UE are competența de a sprijini, de a coordona și de a
completa, de exemplu în domeniul sănătății sau al culturii.

 pentru a solicita Comisiei să pregătească o propunere referitoare la o

anumită temă. Acest lucru este prevăzut la articolul 241 din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

 pentru a coordona acțiunile statelor membre. Aceste concluzii sunt

folosite în cazurile în care Consiliul realizează un obiectiv de politică
printr-un proces de coordonare fără caracter obligatoriu. În aceste situații,
concluziile sau rezoluțiile sunt elaborate pentru a stabili obiective sau
pentru a evalua progresele înregistrate.

 pentru a preciza, în cadrul politicii externe și de securitate comune

(PESC) a UE, poziția UE cu privire la un anumit eveniment sau la o
anumită țară. Acestea exprimă o poziție politică sau evaluează un
eveniment internațional în numele UE.

 pentru a stabili o poziție coordonată între UE și statele sale membre în

cadrul organizațiilor internaționale. De exemplu, Consiliul poate elabora
concluzii în vederea participării UE în cadrul forurilor internaționale.

 pentru a formula observații și posibile soluții la problemele identificate în

rapoartele speciale ale Curții de Conturi.

26 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Studiu de caz

Un studiu de caz în acest domeniu poate să se concentreze, de exemplu, pe

deciziile luate de Consiliu în ceea ce privește politica de mediu a Uniunii
Europene. Să luăm ca exemplu Directiva privind calitatea apei potabile adoptată
de Consiliu în 1998. Această directivă a avut drept scop stabilirea cerințelor de
calitate a apei potabile în întreaga Uniune Europeană, astfel încât să se asigure
un nivel înalt de protecție a sănătății umane. Directiva a stabilit parametrii de
calitate ai apei, inclusiv parametrii microbiologici și chimici, și a impus
obligații statelor membre de a stabili programe de monitorizare și de a raporta
periodic rezultatele către Comisia Europeană. Studiul de caz ar putea să
analizeze procesul de adoptare a acestei directivelor de către Consiliu. Se poate
examina în detaliu procesul de negociere între statele membre și pozițiile
acestora în cadrul Consiliului. De asemenea, ar putea să fie analizate
argumentele aduse de diferitele părți și cum au influențat rezultatul final al
directivelor.
De asemenea, studiul de caz poate să exploreze efectele acestei
directivelor asupra statelor membre și implementarea lor la nivel național. S-ar
putea investiga modul în care statele membre au adaptat legislația națională în
conformitate cu cerințele directivei și cum au făcut față diferitelor provocări și
dificultăți întâmpinate
Prin această amendare recentă a directivei privind calitatea apei
potabile se prevăd noi reguli referitoare la monitorizarea calității apei potabile,
care, de fapt, ușurează implementarea
Directivei privind apa destinată consumului uman, asigurând o oarecare

27 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

flexibilitate în stabilirea parametrilor ce trebuie controlați și a frecvenței de

monitorizare. Știut fiind faptul că nu toate bazinele hidrografice pot prezenta
aceleași riscuri pentru sănătate atunci când apa se folosește ca sursă de apă de
băut, fiecărui stat membru i se dă posibilitatea să aleagă, într-o oarecare măsură,
parametrii și frecvența de monitorizare pentru calitatea apei potabile. Cu toate
acestea, stabilirea parametrilor și a frecvențelor de monitorizare se poate face pe
baza unor evaluări de risc și a unor criterii ce trebuie îndeplinite, care să asigure
protecția cetățenilor în utilizarea apei de băut. În mare, aceleași reguli folosite în
domeniul siguranței alimentelor, conform principiilor de „Evaluare a riscului” și
„Punctul de control”, vor fi utilizate și pentru stabilirea parametrilor și a
frecvențelor de control a apei de băut.
De asemenea, sunt prevăzute derogări până în 31 decembrie 2019 de
la utilizarea “caracteristicilor de acuratețe”, „precizie” și „limită de cuantificare”
ca și caracteristici de performanță pentru monitorizare. Fiecare stat membru
trebuie să realizeze implementarea noii directive în termen de 2 ani. În
România, principalele instituții cu atribuții în implementarea acestor prevederi
sunt Ministerul Sănătății, autoritățile publice locale și producătorii, respectiv
distribuitorii de apă, care trebuie să asigure prevenirea riscurilor pentru
sănătatea publică. Ministerul Economiei este responsabil pentru elaborarea
normelor pentru testarea echipamentelor, materialelor și substanțelor cu care
intră în contact apa potabilă.
Directiva a avut un impact semnificativ asupra calității apei potabile în
Uniunea Europeană, contribuind la protejarea sănătății publice și la reducerea
riscurilor asociate consumului de apă contaminată. Ea a fost revizuită în anul
2020 pentru a actualiza și îmbunătăți prevederile existente și a aborda noile
riscuri și nevoi în domeniul calității apei potabile.
În final, studiul de caz poate să evalueze succesul directivei și să
examineze în ce măsură a atins obiectivele propuse. S-ar putea să se analizeze
efectele acestei directive asupra calității apei potabile în Uniunea Europeană și
28 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

în ce măsură a influențat sănătatea publică. De asemenea, s-ar putea să se

evalueze modul în care directiva a fost aplicată în practică și în ce măsură s-au
înregistrat progrese în atingerea obiectivelor stabilite.

CONCLUZII

În concluzie, Consiliul Uniunii Europene este o instituție esențială în

cadrul Uniunii Europene, având un rol central în procesul decizional și în
coordonarea politicilor la nivel european. Prin intermediul acestuia, state
membre colaborează și iau decizii comune pentru a promova valorile și

29 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

interesele Uniunii Europene. Consiliile au un rol esențial în procesul decizional,

aducând expertiză și perspectivă în diverse domenii. Ele contribuie la luarea
deciziilor informate și la asigurarea unei guvernări și gestionări eficiente în
diferite contexte.
După părerea mea Consiliul Uniunii Europene este cel mai important
organism din cadrul UE fiind și cel mai complex organism care are anumite
reguli și responsabilități importante și dând dreptul la fiecare stat membru la
președinție prin rotație la 6 luni, așa că fiecare stat odată la 13 îî revine
președinția a 2a oară.

30 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Bibliografie

I. Tratate, monografii, articole

1. Tratatul de la Lisabona, semnat pe data de 13 decembrie 2007, intrat în
vigoare în 2009 publicat în jurnalul oficial al Uniunii Europene C306
2. Tratatul de la Maastricht, Official Journal C 191 , 29/07/1992
3. Tratatul privind Uniunea Europenă

II. Legislație
1 . Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului
din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește
prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și
agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295,
21.11.2018, pp. 39-98)

III. SURSE INTERNET

1. EUR-Lex - 32013R0575 - EN - EUR-Lex (europa.eu)
2 . https://multimedia.europarl.europa.eu/ro/european-council-28-and-29-
june-2018_6801_pk
3. Tratatul privind Uniunea Europeană (versiune consolidată) (europa.eu)
4. www.cdep.ro

31 din 32
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

5. www.constitutia.ro

32 din 32