Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

al Republicii Moldova
Institutil Internațional de Management ”IMI-NOVA”

Catedra ”Marketing și REI”

LUCRAREA INDIVIDUALĂ

La disciplina: Integrarea Economică Europeană

Tema: Consiliul European – rol și funcții

A elaborat A verificat

studenta grupei CT-282 asistentul universitar

Chistol Elena Gherasim Ruslan

CHIȘINĂU

2021
 INTRODUCERE

Consiliul European a fost declarata o institutie oficiala a Uniunii Europene odata cu

intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, iar presedinte a fost
numit Herman Van Rompuy. A fost constituit in 1974  cu intenţia crearii unui forum informal
de dezbatere între şefii de stat sau de guvern si a devenit in scurt timp organul care stabileşte
obiectivele Uniunii şi linia de urmat în vederea realizării acestora. Desi au existat intalniri si
inainte de aceasta perioada nu erau decat discutii informale ale liderilor europeani. In 1992 a
capatat statatul formal prin Tratatul de la Maastricht Consiliul European se intruneste de 4
ori pe an cu scopul de a stabili orientarile si prioritatile politice generale ale Uniunii
Europene precum si impulsurile necesare dezvoltarii acesteia. Acesta nu exercita functii
legislative.

Componenta Consiliului European este reprezentata de sefii de stat sau de guvern ale
statelor membre UE, presedintele acestei institutii precum si presedintele Comisiei Europene.
Atunci cand este nevoie fiecare reprezentant al Consiliului poate decide sa fie asistat de un
ministru.  Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de
securitate participă la lucrările Consiliului European.

Consiliul European isi alege presedintele cu majoritate calificata pe un termen de doi

ani si jumatate si posibilitatea de reinnoire a mandatului o singura data.

Consiliul European se intalneste de doua ori pe semestru, la convocarea presedintelui,

sau cand este necesar presdintele poate convoca o intalnire extraordinara. Reuniunile au loc
de obicei la Bruxelles in cladirea Justul Lipsius si sunt asistate de Secretariatul General al
Consiliului.

Deciziile Consiliului European sunt adoptate prin consens de regula, iar in unele
cazuri adoptă deciziile în unanimitate sau cu majoritate calificată, în funcţie de ceea ce
prevăd dispoziţiile tratatului.
 1.1. Rolul Consililui European

Rolul Consiliul European definește direcția politică generală și prioritățile Uniunii Europene

Poziția în cadrul sistemului instituțional al UE

În conformitate cu articolul 13 din TUE, Consiliul European face parte din „cadrul
instituțional unic” al Uniunii. Însă rolul său este mai degrabă să asigure un impuls politic
general decât să acționeze ca un organism cu putere de decizie în sensul juridic al cuvântului.
Acesta ia decizii cu consecințe juridice pentru UE numai în cazuri excepționale (a se vedea
punctul C.2 mai jos), însă a căpătat o serie de competențe decizionale instituționale. În
prezent, Consiliul European este autorizat să adopte acte cu caracter obligatoriu care pot fi
atacate la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, inclusiv în cazurile în care acesta se abține
să hotărască (articolul 265 din TFUE).

Relațiile cu alte instituții

Consiliul European ia decizii deplin independent și, de cele mai multe ori, nu necesită o
inițiativă din partea Comisiei sau implicarea Parlamentului.

Totuși, Tratatul de la Lisabona menține o legătură la nivel organizațional cu Comisia,

având în vedere că președintele acesteia este membru fără drept de vot al Consiliului
European, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
participă la dezbateri. Mai mult, Consiliul European solicită, deseori, Comisiei să prezinte
rapoarte pregătitoare pentru reuniunile sale. Articolul 15 alineatul (6) litera (d) din TUE
stipulează că președintele Consiliului European prezintă Parlamentului European un raport
după fiecare reuniune a Consiliului European. De asemenea, președintele Consiliului
European se întâlnește lunar cu președintele Parlamentului, precum și cu liderii grupurilor
politice și, în februarie 2011, a fost de acord să răspundă la întrebări scrise adresate de
deputați în Parlamentul European în legătură cu activitățile sale politice. Dar Parlamentul
poate exercita, de asemenea, o anume influență informală prin prezența președintelui său la
reuniunile Consiliului European, prin reuniunile liderilor de partide în cadrul familiilor
politice europene corespunzătoare, înaintea reuniunilor Consiliului European, precum și prin
rezoluțiile pe care le adoptă privind punctele de pe ordinea de zi a reuniunilor, rezultatul
întâlnirilor și rapoartele formale prezentate de către Consiliul European.
 Prin Tratatul de la Lisabona, noua funcție de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe și politica de securitate devine un element suplimentar, care propune și pune în
aplicare politica externă în numele Consiliului European. Președintele Consiliului European
asigură reprezentarea externă a Uniunii în chestiuni referitoare la politica sa externă și de
securitate comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe și politica de securitate.

Competențe
La nivel instituțional

Consiliul European oferă UE „impulsurile necesare dezvoltării acesteia” și îi definește

„orientările și prioritățile politice generale” [articolul 15 alineatul (1) din TUE]. De
asemenea, acesta decide cu majoritate calificată cu privire la formațiunile Consiliului și
calendarul președințiilor rotative.

Chestiuni de politică externă și de Securitate

Consiliul European definește principiile și orientările generale ale politicii externe și de

securitate comune (PESC) și adoptă deciziile privind strategiile comune de punere în aplicare
a acesteia (articolul 26 din TUE). Acesta decide în unanimitate dacă este cazul să recomande
statelor membre să adopte măsuri vizând definirea treptată a unei politici de apărare comune
a UE, în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din TUE.

În cazul în care un stat membru intenționează să se opună adoptării unei decizii din rațiuni
vitale de politică națională, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate solicita
Consiliului European să se pronunțe cu privire la chestiunea în cauză, în vederea adoptării în
unanimitate a unei decizii [articolul 31 alineatul (2) din TUE]. Aceeași procedură poate fi
aplicată dacă statele membre decid să stabilească o cooperare consolidată în acest domeniu
(articolul 20 din TUE).

Guvernanța economică și cadrul financiar multianual (CFM)

Din 2009, criza datoriilor suverane a transformat Consiliul European și summiturile țărilor
din zona euro în actori principali în ce privește confruntarea repercusiunilor crizei bancare
mondiale. Mai multe state membre au primit pachete de ajutoare financiare prin acorduri ad-
hoc sau temporare asupra cărora s-a hotărât la nivelul de șefi de stat sau de guvern și care au
fost, mai apoi, ratificate de statele membre. În viitor, ajutoarele financiare vor fi acordate prin
intermediul Mecanismului european de stabilitate permanent. Guvernele statelor membre, cu
participarea activă a Comisiei, Parlamentului și Băncii Centrale Europene, au elaborat un
tratat internațional – Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (denumit și „Pact
fiscal”) –, care permite un control mai strict al politicilor bugetare și socioeconomice ale
statelor membre. Din ce în ce mai mult, acest lucru ridică semne de întrebare cu privire la
rolul Comisiei Europene și al Parlamentului European în guvernanța economică a zonei euro.

Consiliul European joacă, de asemenea, un rol important în semestrul european. La

reuniunea sa de primăvară, emite orientări politice privind reforma macroeconomică, fiscală
și structurală și politicile de sporire a creșterii economice. La reuniunea sa din iunie, aprobă
recomandări care decurg din evaluarea programelor naționale de reformă elaborate de
Comisia Europeană și discutate în cadrul Consiliului.

Este implicat, de asemenea, în negocierea cadrului financiar multianual (CFM), în care

joacă un rol esențial în atingerea unui acord politic privind chestiunile politice cheie din
Regulamentul privind CFM, precum limitele cheltuielilor, programele de cheltuieli și (resurse
de) finanțare.

1.2.Funcțiile Consiliului European

Consiliul European îndeplineşte în principal următoarele funcţii:

 funcţia de arhitect al evoluţiei instituţionale a construcţiei europene, toate deciziile

importante fiind luate sub impulsul lui;
 funcţia de stabilire a orientărilor generale în materia politicii economice şi sociale,
precum si în domeniul politicii externe;
 funcţia de decizie la cel mai înalt nivel a problemelor care apar în domeniul economic,
social, financiar şi al politicii externe;

Neil Nugent prezinta urmatoarele domenii si arii de referinta cu care se preocupa Consiliul
European:

1. Evolutia Uniunii Europene

2. Probleme constitutionale si institutionale

3. Politicile economice si monetare ale Uniunii Europene

4. Relatii externe

5. Probleme specifice de politica interna

Problemele constitutionale si institutionale

Acest domeniu este tratat in cadrul Consiliului European in patru forme:

• Prima se refera la faptul ca toate deciziile privind noile aderari sunt luate in cadrul summit-
urilor. Exemplul dat de Neil Nugent fiind cel al deciziilor cheie care au dus la extinderea UE
din 2004. Prima decizie, a fost acordul din 1991din cadrul summit-ului de la Copenhaga care
acorda dreptul statelor din centrul si estul europei de a deveni membre ale UE.

• A doua forma face referire la faptul ca summit-urile sunt locurile de intalnire si de luare a
deciziilor cand vine vorba de o serie de aspecte institutionale specifice. Exemplul dat de autor
este cel al summit-ului din 2003 cand s-a luat decizia de a amplasa mai multe oficii si agentii
pe teritoriul UE ( Autoritatea Europeana pentru siguranta alimentelor; Agentia Europeana
pentru produse chimice; EUROJUST)

• A treia forma face referire la deciziile importante de personal pe care Consiliul European le
poate lua. De exemplu Consiliul poate determina numirea presedintelui Comisiei, a
Secretarului General al Consiliului, a Inaltului Reprezentant pentru PESC sau a presedintele
Bancii Centrale Europene.

• In al patrulea rand Consiliul European ia decizii importante în contextul

mişcării spre "constituţionalizarea" integrarii europene. Ca argument, autorul aminteste de de

rolul si importanta Consiliului in revizuirea celor patru tratate institutive.

Politicile economice si monetare ale Uniunii Europene

Summit-urile au revizuit timp indelungat situatia economica si sociala din cadrul UE, si au
privit intr-un mod obiectiv intrebarile care faceu referire la cresterea economica, inflatie, rata
de schimb sau somaj. În luna iunie 1988, Consiliul European a confirmat obiectivul realizării
treptate a Uniunii Economice şi Monetare (UEM). De asemenea, acesta a încredinţat unui
comitet prezidat de Jacques Delors, la vremea aceea preşedintele Comisiei Europene,
mandatul de a studia şi de a formula propuneri cu privire la etapele concrete de realizare a
acestei uniuni.
 CONCLUZIE

Instituțiile Uniunii Europene și organele subsidiare acționează în cadrul organizării

sistemice în vederea realizării interesului general, corelat cu interesele naționale ale statelor
membre. Pentru funcționarea normală a Uniunii Europene și pentru realizarea obiectivelor
propuse, s-a impus un sistem de reguli de luare a deciziilor și deci, de repartizare a puterilor
între instituții.
Interdependența dintre instituțiile Uniunii Europene rezultă din analiza modului de
exercitare a fiecărei funcții în parte, a cărei finalitate rezultă în urma conlucrării mai multor
instituții.
Pe parcursul evoluției Comunităților/Uniunii Europene, Consiliul a reprezentat
principalul titular al puterii normative. Tratatul de la Maastricht a prevăzut, deși la un număr
limitat de cazuri, asocierea Parlamentului European la adoptarea actelor normative ale
Uniunii. Deși inițial Parlamentul European a avut doar rol consultativ, treptat, pe parcursul
evoluției construcției comunitare rolul acestei instituții a crescut, fiind asociat Consiliului în
procesul normativ comunitar.
Astfel, în timp ce Parlamentul European este vocea cetațenilor Uniunii Europene fiind
organul legislativ al acesteia, ales de cetațeni prin vot direct pentru a le reprezenta interesele,
Consiliul este considerat vocea statelor membre, în calitatea sa de principal organ de decizie
al UE și în componența căruia se află cate un ministru al fiecărui stat membru.

Începând cu data de 1 ianuarie 2016 președinția semestrială a Consiliului Uniunii

Europene este preluată de Olanda, iar prioritățile anunțate, într-un moment deosebit de
complicat legat de criza migranţilor ilegali sunt, în primul rand, în domeniul securității
internaționale, dar ele vizeaza și crearea de locuri de muncă, asigurarea unei zone euro
robuste, precum și o politică avangardistă în privinţa mediului înconjurător și al energiei.