Consiliul European

Scurt istoric:

Consiliul European a fost creat în 1974 ca forum informal de dezbatere între șefii
de stat sau de guvern ai statelor membre ale UE. În scurt timp, a devenit organismul
care stabilește obiectivele și prioritățile UE.

Prin Tratatul de la Maastricht din 1992, Consiliul European a dobândit un statut și

un rol formal – acela de a impulsiona și de a defini orientările politice generale ale
UE.

În 2009, ca urmare a modificărilor introduse prin Tratatul de la Lisabona, Consiliul

European a devenit una dintre cele 7 instituții ale UE.

Prima reuniune a Consiliului European, la Dublin, la 11 martie 1975

Momente fundamentale:

Consiliul European definește orientările și prioritățile politice generale ale UE.

Nu este una dintre instituțiile cu rol legislativ ale UE; prin urmare nu negociază și nu
adoptă legislația UE. În schimb, stabilește agenda politică a UE, în mod tradițional
prin intermediul „concluziilor” adoptate în cadrul reuniunilor Consiliului European,
care identifică subiectele de interes și măsurile care urmează să fie luate.
Apariție:

În urma summitului de la Copenhaga din decembrie 1973, care a prevăzut

desfășurarea de summituri ori de câte ori se dovedește necesar, în cadrul summitului
de la Paris din decembrie 1974, găzduit de președintele Valéry Giscard d’Estaing, se
creează Consiliul European. Acesta a fost creat cu intenția de a institui un forum
informal de discuții între șefii de stat sau de guvern.

Membrii Consiliului European:

Consiliul European este alcătuit din șefii de stat sau de guvern ai țărilor UE (27),
președintele Consiliului European și președintele Comisiei Europene
Se reunește la convocarea președintelui său, care este ales chiar de către Consiliu
pentru un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată.
Printre altele, președintele are rolul de a reprezenta UE în relația cu țările din restul
lumii.

Președinte: Charles Michel politician belgian. În data de 2 iulie 2019 a fost

desemnat în funcția de președinte al Consiliului European. Michel a preluat
funcția de la Donald Tusk în data de 1 decembrie 2019.
Sediul-localizare:

Sediul Consiliului European s-a stabilit in cladirea Justus Lipsius, la Bruxelles,in

Belgia. Această hotărare a fost determinată de o serie de factori logistici și de
securitate,precum și datorită faptului că la Bruxelles atat Consiliul cat si jurnaliștii
aveau logistica necesară pentru fiecare întalnire.

Functionalitate:

În esență, Consiliul European definește agenda politică a Uniunii Europene, așadar

determină direcția și prioritățile politice generale ale Uniunii Europene. În mod
tradițional, aceasta se realizează prin adoptarea de concluzii în cadrul fiecărei
reuniuni a Consiliului European, ce au loc de 4 ori pe an in sediul din Bruxelles și
care sunt prezidate de președintele Charles Michael.

Impactul asupra UE:

Consiliul European adună puterea executivă din statele membre și are așadar o
mare influență în domeniile politice ale Uniunii Europene,precum cea a politicii
externe.De asemenea,exercită puterea de desemnare, desemnand presedintele
Consiliului,Președintele Comisiei Europene,Înaltul Reprezentat al Uniunii pentru
Afaceri Externe și Politică de Securitate și Președintele Băncii Centrale Europene.
Mai mult,Consiliul European influențează planurile juridice, compoziția comisiei,
lucruri referitoare la organizarea președinției rotative a consiliului, suspendarea
drepturilor de membru și schimbarea sistemului de vot prin Clauza Passerelle.

Rolul instituției în procedura legislativ ordinara:

Consiliul European nu este un organ legislativ a UE,deci nu negociază și nici nu

adoptă acte legislative ale UE.În schimb, rolul său principal este de a determina
direcția și prioritățile politice generale ale UE.

Cum se iau deciziile

Consiliul European adoptă majoritatea deciziilor prin consens. Cu toate acestea, în

anumite cazuri menționate în tratatele UE, deciziile sunt adoptate în unanimitate sau
cu majoritate calificată (în special în ceea ce privește președintele său, alegerea
candidatului la funcția de președinte al Comisiei Europene și numirea Înaltului
Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a
președintelui Băncii Centrale Europene).

Cum se voteaza

În cazul în care se recurge la vot, nu participă nici președintele Consiliului European,

nici președintele Comisiei. Numai șefii de stat sau de guvern pot vota.

Rolul ei per ansamblu

 Stabilește orientarea generală și prioritățile politice ale UE, dar nu adoptă

acte legislative.
 Tratează chestiuni complexe și sensibile care nu pot fi soluționate la niveluri
mai joase de cooperare interguvernamentală.
  Definește politica externă și de securitate comună a UE, ținând cont de
interesele strategice ale Uniunii și de implicațiile în domeniul apărării.
 Desemnează și numește candidați la anumite posturi de importanță majoră la
nivelul UE, cum ar fi BCE și Comisia.
Pentru fiecare chestiune, Consiliul European poate:
 să îi ceară Comisiei Europene să elaboreze o propunere
 să i se adreseze Consiliului UE.
Nu este una dintre instituțiile cu rol legislativ ale UE; prin urmare nu negociază și nu
adoptă legislația UE. În schimb, stabilește agenda politică a UE, în mod tradițional
prin intermediul „concluziilor” adoptate în cadrul reuniunilor Consiliului European,
care identifică subiectele de interes și măsurile care urmează să fie luate.

Deciziile cele mai importante pentru constitutia europeana

Consiliul European a fost eficace în adoptarea orientărilor generale de acțiune a UE.

La 27 iunie 2014, Consiliul European a stabilit cinci domenii prioritare care să
constituie un punct de orientare în activitatea UE în următorii cinci ani: (1) locuri de
muncă, creștere economică și competitivitate; (2) autonomizarea și protejarea
cetățenilor; (3) politicile privind energia și clima; (4) libertate, securitate și justiție și
(5) UE ca actor mondial puternic. Aceste priorități figurează într-un document intitulat
„Agenda strategică pentru Uniune într-o lume în schimbare”. El este folosit pentru a
planifica activitatea Consiliului European și stă la baza programelor de lucru ale altor
instituții ale UE.

De la începutul anilor 1990, politica externă și de securitate a reprezentat un element

important în cadrul summiturilor Consiliului European. Decizii luate în acest domeniu
au inclus:

 securitatea internațională și lupta împotriva terorismului;

 politica europeană de vecinătate și relațiile cu Rusia;
 relațiile cu țările mediteraneene și cu Orientul Mijlociu.

Totodată, Consiliul European:

-a decis să consolideze PESC prin dezvoltarea capacităților militare și nemilitare de
gestionare a crizelor.
-a aprobat Strategia europeană de securitate.
-a stabilit termenii pentru fiecare rundă de extindere a UE

Consiliul European de la Copenhaga (12-13 decembrie 2002) a decis aderarea la

1 mai 2004 a Ciprului, Cehiei, Estoniei, Ungariei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei,
Slovaciei și Sloveniei. România și Bulgaria s-au alăturat Uniunii la 1 ianuarie 2007.

Reunit la 3 octombrie 2005 la Luxemburg, Consiliul a aprobat cadrul de negocieri cu

Croația și Turcia privind aderarea acestora la UE. Tratatul de aderare cu Croația a
fost semnat la 9 decembrie 2011, iar Croația a aderat la 1 iulie 2013.
La 23 martie 2018, Consiliul European (articolul 50), reunit în formula UE-27, a
adoptat orientările privind cadrul pentru viitoarele relații cu Regatul Unit după
Brexit.Acordul de retragere a intrat în vigoare la 31 ianuarie 2020 și începutul unei
perioade de tranziție care a durat până la 31 decembrie 2020. Regatul Unit nu mai
este un stat membru al UE, ci o țară terță.
Reuniunea Consiliului European de la Tampere (15-16 octombrie 1999) a stabilit
modalitățile de elaborare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Consiliul European din 21-22 iunie 2007 a adoptat un mandat detaliat pentru
Conferința interguvernamentală care a dus la semnarea Tratatului de la Lisabona, la
13 decembrie 2007, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 (1.1.5).
La 29 iunie 2018, Consiliul European a adoptat o decizie privind componența
Parlamentului European, care le permite statelor membre să pună în aplicare
măsurile interne necesare pentru organizarea alegerilor pentru legislatura 2019-2024
a Parlamentului