Care este semnificația noțiunii de drept primar european și care sunt

izvoarelejuridice ale acestuia? Detaliați. p. 119 și urm.

Dreptul primar este format din tratatele care stabilesc cadrul juridic al UE.In UE ddreptul primar
poate fi considerat principalul izvor de drept.Acesta se afla in varful piramidei ordinii juridice
europene si este format in principal de urmatoarele tratate:
Tratate fondatoare(tratatul privind ue,tratatul privind functionarea ue)
Protocoale si anexele la tratate ,tratatele de aderare la UE si alte tratate;\

Care sunt atribuțiile Comitetului Regiunilor? Ce acte emite ? p. 339 și urm.

. (V. Manual Pupăzan)
Comitetul Regiunilor este format din 329 de membri care reprezintă autoritățile regionale și
locale din cele 27 de state membre ale UE. Acesta emite avize în cazurile de consultare
obligatorie (prevăzute de tratate), în cazurile de consultare voluntară și din proprie inițiativă,
dacă acest lucru este considerat oportun. Mandatul membrilor săi nu este imperativ. Aceștia își
exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Uniunii Europene.

Creat în 1994, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, Comitetul Regiunilor (CoR)
este un organ consultativ care reprezintă interesele autorităților regionale și locale din UE; el
adresează avize în numele acestora Consiliului și Comisiei. Membrii CoR pot fi, de pildă,
responsabili din cadrul autorităților regionale, primari sau reprezentanți aleși sau nu ai regiunilor
și orașelor din cele 27 de state membre ale UE. Potrivit propriei sale declarații de misiune, CoR
este o adunare politică alcătuită din aleși regionali sau locali în slujba integrării europene. CoR
asigură reprezentarea instituțională a tuturor teritoriilor, regiunilor, orașelor și comunelor din
Uniunea Europeană. Misiunea sa este de a implica autoritățile regionale și locale în procesul
decizional european și de a încuraja astfel o mai mare implicare a cetățenilor.

Pentru a îndeplini mai bine acest rol, CoR a urmărit mult timp să dobândească dreptul de a sesiza
Curtea de Justiție în cazul încălcării principiului subsidiarității. Prioritatea 1. Apropierea
Europei de cetățeni: democrația și viitorul UE. Modernizarea și consolidarea democrației la toate
nivelurile de guvernare, astfel încât UE să poată răspunde mai eficient nevoilor reale ale
cetățenilor. Prioritatea 2. Gestionarea transformărilor fundamentale ale societății: construirea
unor comunități locale și regionale reziliente, oferirea unor răspunsuri la pandemiile mondiale,
tranziția climatică, cea digitală și cea demografică, precum și la fluxurile de migrație, printr-o
abordare coerentă, integrată și locală.
Enumerați și descrieți pe scurt principiile dreptului administrativ european.
(V. Manual Pupăzan

Din punct de vedere a naturii juridice UE reprezintă o structură în devenire, putând fi poziţionată
între stat federal şi organizaţie internaţională. O astfel de particularitate se reflectă şi asupra
modului în care este organizată administraţia Uniunii Europene. Conceptul de administraţie
publică a Uniunii Europene este susceptibil de două accepţiuni. Avem în vedere sensul formal
sau organic al termenului şi cel material. Din punct de vedere formal, prin administraţie publică a
Uniunii Europene se înţelege totalitatea instituţiilor şi structurilor administrative care realizează
o activitate de interes public, general, iar abordarea materială se referă la activitatea de
organizare a executării legislaţiei unionale, primară şi derivată, sau de executare în concret a
acesteia, prin acţiuni ce au caracter de dispoziţie sau de prestaţie.

La nivel european, principiile generale ale dreptului unional, principii nescrise, au fost elaborate
de Curtea Europeană de Justiție. Principiile generale sunt de mare importanță în sistemul de
drept unional, deoarece acoperă lacunele dreptului scris sau servesc la interpretarea legislației
unionale. Principiile de drept trebuie aplicate de instituțiile unionale ca şi legislația scrisă, Curtea
putând să condamne o încălcare a acestor principii la fel cum condamnă încălcarea normelor
scrise.

Principiile generale de drept administrativ pot fi sistematizate în patru grupe: 1) încredere şi

previzibilitate; 2) deschidere şi transparență; 3) responsabilitate; 4) eficiență şi eficacitate.

Care sunt obiectivele cu caracter general ale UE? p. 168 și urm.

1. Uniunea urmăreşte să promoveze pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale. 2. Uniunea oferă
cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere interne, în interiorul căruia este
asigurată libera circulaţie a persoanelor3. Uniunea instituie o piaţă internă.. 4. Uniunea instituie o piaţă
economică şi monetară a cărei monedă este euro. 5. În relaţiile sale cu restul comunităţii internaţionale,
Uniunea îşi afirmă şi promovează valorile şi interesele şi contribuie la protecţia cetăţenilor săi.

Ce este Consiliul UE? Descrieți pe scurt componența și funcțiile acestuia.

p. 225 și urm.
Consiliul Uniunii Europene este o instituție, care alături de Parlament adoptă legislația Uniunii
Europene prin regulamente și directive și prezintă decizii și recomandări neobligatorii. Consiliul
și-a primit împuternicirile prin ART 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană și ART 237-243
din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Rol: reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislația europeană și coordonează
politicile UE.
Membri : miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de politică supus discuțiilor.
Președenția : fiecare stat membru al UE deține președenția prin rotație, pe o perioadă de 6
luni.
Sediu: Bruxelles (Belgia)
În cadrul Consiliul UE, miniștrii din guvernele tuturor statelor membre se reunesc pentru a
discuta, pentru a modifica și adopta acte legislative și pentru a coordona politici. Ei sunt abilitați
să se angajeze guvernelor lor în îndeplinirea acțiunilor asupra cărora s-a convenit în cadrul
reuniunilor Consiliului.
Împreună cu PE, Consiliul este principalul organism de putere decizională al UE.
Ce face Consiliul UE?
 Negociază și adoptă legislația UE, împreună cu PE, pe baza propunerilor înaintate
de Comisia Europeană.  Coordonează politicile țărilor UE.  Elaborează politica externă și de
securitate a UE, plecând de la orientările
Consiliului European.  Încheie acorduri între UE și alte țări sau organizații internaționale. 
Adoptă bugetul anual al UE, împreună cu PE.

Componența
Nu există membri permanenți ai Consiliului UE. Acesta se reunește în 10 configurații diferite,
fiecare corespunzând unuia dintre domeniile politice supuse dezbaterii. În funcție de
configurație, fiecare țară își trimite ministrul care se ocupă de domeniul abordat.
De exemplu, la reuniunea Consiliului pt afaceri economice și financiare („Ecofin”) participă
miniștrii de finanțe din fiecare țară.
Consiliul „Afaceri externe” este prezidat întotdeauna de aceeași persoană- Înaltul Reprezentant
pentru afaceri externe și politica de securitate. Toate celelalte reuniuni sunt prezidate de
ministrul de resort din țara care deține președenția UE în momentul respectiv.
Țările din zona euro își coordonează politicile economice în cadrul Eurogrupului, alcătuit din
miniștri economiei și finanțelor. Acesta se reunește în ziua dinaintea reuniunilor Consiliului
“Afaceri economice și financiare”. Acordurile la care se ajung în întrunirile Eurogrupui sunt
adoptate în mod official în ziua următoare în cadrul Consiliului- La vot participă doar țările din
zona euro.
Deciziile pot fi adoptate doar dacă se întrunește o majoritate calificată.
 55% din țări, la nr actual 27 de state membre, aceasta înseamnă 15 state.
 Reprezentând cel puțin 65% din populația UE.
Pentru a bloca o decizie este nevoie de cel puțin 4 țări, reprezentând cel puțin 35 % din
populația totală a UE.  Excepție
Subiectele delicate, precum politica externă sau impozitarea necesită unanimitatea de voturi
(vot favorabil din partea tuturor statelor).
Pentru aspectele procedural și administrative este suficientă majoritatea simplă de voturi.

În ce constă principiul subsidiarității în dreptul european?

p. 107 și urm.
Principiul subsidiarității- în domeniile în care pot acționa atât guvernele
statelor
membre cât și UE, UE poate interveni doar dacă acțiunile sale ar fi mai
eficiente
dacât cele naționale.

Principiul subsidiarității este definit în articolul 5 din TUE. Semnificația sa constă în atribuirea
unui anumit grad de independență unei autorități subordonate față de o autoritate superioară, în
special independența unei autorități locale față de puterea centrală. În consecință, se pornește de
la distribuirea competențelor între diferitele niveluri de putere, principiu care constituie
fundamentul instituțional al statelor cu structură federală. Aplicat în cadrul UE, principiul
subsidiarității servește drept criteriu ce reglementează exercitarea competențelor neexclusive ale
Uniunii. Acesta exclude intervenția Uniunii în cazul în care o chestiune poate fi reglementată
eficient chiar de statele membre la nivel central, regional sau local.
Exercitarea competențelor Uniunii este legitimă doar în cazul în care statele membre nu sunt în
măsură să îndeplinească în mod satisfăcător obiectivele unei acțiuni preconizate, iar acțiunea la
nivelul Uniunii poate aduce o valoare adăugată. Intervenția instituțiilor Uniunii în numele
principiului subsidiarității presupune îndeplinirea a trei condiții: (a) domeniul vizat nu trebuie să
fie de competența exclusivă a Uniunii (competență neexclusivă); (b) obiectivele acțiunii
preconizate nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre (necesitate); (c) acțiunea poate
fi realizată mai bine, având în vedere amploarea și efectele sale, printr-o intervenție a Uniunii.

Principiul subsidiarității se aplică doar domeniilor care intră sub incidența competențelor
neexclusive împărțite între Uniune și statele membre. Intrarea în vigoare a Tratatului de la
Lisabona a delimitat mai exact competențele conferite Uniunii: in trei categorii (competențe
exclusive, competențe partajate și competențe de susținere).

Ce este Comisia Europeană? Descrieți pe scurt care sunt competențele acesteia

și care sunt principalele sale caracteristici. p.247 și urm. Rol:
apără interesul general al UE, propunând acte legislative, asigurând respectarea acestora și
implementând politicile și bugetul Uniunii Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul
din fiecare țară a UE.

Componență Conducerea politică este exercitată de o echipă formată din 27 de comisari (câte
unul din fiecare stat membru), în fruntea cărora se află președintele Comisiei. Acesta decide de
ce domeniu politic răspunde fiecare comisar. Colegiul comisarilor este format din președinta
Comisiei, opt vicepreședinți (dintre care trei vicepreședinți executivi), Înaltul Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și 18 comisari, fiecare responsabil pentru
un anumit portofoliu. Funcționarea cotidiană a Comisiei este gestionată de personalul său
(avocați, economiști etc.), repartizat pe departamente numite direcții generale (DG), fiecare
dintre ele ocupându-se de un anumit domeniu de activitate.

1. Propune noi acte legislative - Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună
acte legislative, pe care le înaintează spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca
 scop: protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni care nu pot fi
abordate în mod eficient la nivel național soluționarea unor chestiuni tehnice prin
consultarea experților și a cetățenilor.
2. Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene - Stabilește prioritățile de cheltuieli
ale UE, împreună cu Consiliul și Parlamentul. Elaborează bugetele anuale în vederea
aprobării de către Parlament și Consiliu. Controlează cheltuielile, care sunt verificate de
Curtea de Conturi.
3. Garantează respectarea legislației UE - Alături de Curtea de Justiție, Comisia are
responsabilitatea de a se asigura că legislația UE se aplică în mod adecvat în toate statele
membre.
4. Reprezintă UE pe scena internațională - Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în
cadrul instanțelor internaționale, în special în domeniul politicii comerciale și al
ajutorului umanitar.
5. Negociază acorduri internaționale în numele UE.

Descrieți în ce constă principiul supremației/ priorității dreptului UE.  p. 91

Supremaţia sau prioritatea - iniţial a dreptului comunitar, în prezent a dreptului Uniunii, la început a fost
consacrată implicit prin tratatele institutive ale Comunităţilor – care, prin contrast cu tratatele
internaţionale obişnuite - au creat o ordine juridică proprie, integrată în sistemul juridic al statelor
membre, din momentul în care tratatul intră în vigoare şi pe care organele lor de jurisdicţie sunt obligate
să o aplice. Se poate afirma că, în dreptul Uniunii, monismul decurge din chiar natura Uniunii Europene

Ce este Consiliul UE? Descrieți pe scurt principalele sale caracteristici,

componență, formațiuni de lucru, funcții, modalități de vot. p. 225 și
urm

Membri: miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de politică supus discuțiilor
Președinte: fiecare stat membru al UE deține președinția prin rotație, pe o perioadă de 6 luni.

Componența Consiliului variază în funcție de ordinea de zi a lucrărilor, respectiv de subiectul în

discuție, chemând astfel diferiți titulari ai departamentelor ministeriale să facă parte succesiv din
Consiliu. Astfel, chiar dacă miniştrii Afacerilor externe sunt considerați, în principiu, ca
principali reprezentanți ai statelor membre în Consiliu, practica a consacrat, în funcție de
importanța anumitor domenii sau a problemelor înscrise pe ordinea de zi, participarea la aceste
reuniuni şi a altor miniştri (de resort): ai agriculturii, ai transporturilor, ai economiei şi finanţelor,
ai industriei (denumite Consilii specializate sau sectoriale).

Potrivit ultimei liste, Consiliul poate fi convocat în zece formaţiuni: - Afaceri Generale şi
Afaceri Externe, - Afaceri Economice şi Financiare, - Justiţie şi Afaceri Interne (inclusiv
protecţia civilă); -Ocuparea Forței de Muncă, Politica socială, Sănătate, Consumatori; -
Competitivitate (piața internă, industrie şi cercetare, inclusiv Turismul); - Transporturi,
Telecomunicații şi Energie; - Agricultură şi Pescuit; - Mediu; - Educație, Tineret și cultură,
inclusiv domeniu audiovizualului). În cadrul Consiliului funcționează un Comitet constituit din
reprezentanții permanenți ai guvernelor statelor membre, denumit prescurtat Coreper, care
răspunde,: - de pregătirea lucrărilor Consiliului; -de executarea mandatelor care îi sunt
încredințate de către acesta, mai ales. De asemenea, Coreper are dreptul ,,să cenzureze, să
modifice şi să aprobe în unanimitate orice propunere sau inițiativă luată cu majoritate în
Comisie şi care urmează să devină act comunitar".

Funcționarea Consiuliului:

Consiliul se întruneşte în şedință publică atunci când deliberează şi votează un proiect

de act legislativ. Fiecare sesiune a Consiliului este divizată în două părți consacrate deliberărilor
privind actele legislative ale Uniunii. Comisia este invitată la reuniunile Consiliului, inclusiv
BCE în situația în care aceasta îşi exercită un drept de inițiativă. Membrii Consiliului şi ai
Comisiei pot fi însoțiți de funcționari care îi asistă. Ulterior, Consiliul stabileşte în Regulamentul
de procedură condițiile în care publicul are acces la documentele Consiliului. În prezent, în
condițiile regulamentului de procedură, în vigoare, atunci când Consiliul deliberează şi votează
un proiect de act legislativ, ordinea de zi include o parte intitulată ,,Deliberări legislative".

Partea ,,Deliberări legislative" este deschisă publicului, aceasta se realizează prin

intermediul mijloacelor audiovizuale, într-o sală suplimentară, prin transmiterea în toate limbile
oficiale ale instituţiilor UE, prin difuzarea video în direct. Şi rezultatul votului la fel.
 Consiliul poate vota numai în prezența majorității membrilor Consiliului care au dreptul
de vot în conformitate cu tratatele. Un membru al Consiliului care nu poate participa la o
reuniune poate lua măsuri pentru a fi reprezentat. Funcțiile:

1. Negociază și adoptă legislația UE, în majoritatea cazurilor împreună cu Parlamentul

European, prin intermediul procedurii legislative ordinare, cunoscute și sub numele de codecizie.
Codecizia se utilizează pentru domenii de politică în care UE are competență exclusivă sau
competență partajată cu statele membre. În aceste cazuri, Consiliul legiferează în temeiul
propunerilor care îi sunt înaintate de Comisia Europeană.

2. Coordonează politicile statelor membre Consiliul este responsabil de coordonarea

politicilor statelor membre în domenii specifice, cum ar fi: politicile economice și bugetare:
Consiliul coordonează politicile economice și bugetare ale statelor membre în vederea
consolidării guvernanței economice în UE, monitorizează politicile bugetare ale acestora și
consolidează cadrul bugetar al UE și, de asemenea, se ocupă de aspectele juridice și practice ale
monedei euro, de piețele financiare și de fluxurile de capital educație, cultură, tineret și sport.
Consiliul elaborează anual, pe baza concluziilor Consiliului European, orientări și recomandări
pentru statele membre privind situația ocupării forței de muncă în UE

3. Dezvoltă politica externă și de securitate comună a UE Consiliul definește și pune în

aplicare politica externă și de securitate a UE pe baza orientărilor stabilite de Consiliul European.
Aceasta include totodată ajutorul umanitar și pentru dezvoltare al UE, apărarea și comerțul.
Consiliul, împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate, asigură unitatea, coerența și eficacitatea acțiunii externe a UE.

4. Încheie acorduri internaționale Consiliul acordă Comisiei mandatul de negociere, în

numele UE, a acordurilor dintre UE și țările care nu sunt membre ale UE și organizațiile
internaționale. La sfârșitul negocierilor, Consiliul decide cu privire la semnarea și încheierea
acordului, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. De asemenea, Consiliul adoptă decizia
finală de încheiere a acordului, după ce Parlamentul și-a dat aprobarea (necesară în domenii care
fac obiectul codeciziei) și după ce acordul a fost ratificat de toate statele membre ale UE. Aceste
acorduri pot acoperi domenii largi, precum comerțul, cooperarea și dezvoltarea, sau se pot referi
la subiecte specifice, cum ar fi textilele, pescuitul, vămile, transporturile, știința și tehnologia etc.
 5. Adoptă bugetul UE Consiliul adoptă bugetul UE împreună cu Parlamentul. Perioada
bugetară acoperă un an calendaristic. De obicei, se adoptă în decembrie și începe la 1 ianuarie
anul următor.

6. În cadrul acțiunii externe, cu excepția PESC, încheie acorduri internaționale (țări

terțe, organizații, etc. )

În ce constă principiul proporționalității în dreptul european?  p. 111 și urm.

Principiul proporţionalităţii are un câmp de aplicare mai întins decât cel al subsidiarităţii, acţiunea sa
cuprinzând atât domeniul de exercitare a competenţelor partajate, cât şi acela al competenţelor
exclusive. Curtea a precizat că „principiul proporţionalităţii solicită ca orice sarcină impusă destinatarilor
regulilor comunitare să fie limitată măsurii strict necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut în
Tratat, cu cât mai puţine sacrificii posibile din partea destinatarilor cărora li se adresează.2 Potrivit
acestui principiu, mijloacele folosite de autorităţi trebuie să fie proporţionale cu scopul lor. În mod
concret, atunci când Comunitatea are de ales între mai multe mijloace de acţiune, ea trebuie să utilizeze,
măsura cu eficacitate egală cu aceea care lasă cea mai mare libertate statelor membre, particularilor şi
întreprinderilor

Descrieți principalele funcții ale Parlamentului European: legislativă, bugetară, de

control politic, consultativă. p. 202 și urm.

Parlamentul European a dobândit puteri noi, întărite, pornind de la „cele consultative şi de

supraveghere (până la AUE) continuând cu procedura de cooperare instituţională6 (introdusă de AUE) şi
cu procedura codeciziei - introdusă prin TUE, extinsă şi simplificată prin Tratatul de la Amsterdam -
generalizată prin Tratatul de la Lisabona. O creştere a rolului Parlamentului European în mai multe
domenii a început şi a continuat în mod progresiv începând cu anii 1970. Astfel, în domeniul bugetar se
stabileşte un sistem de resurse proprii ale Comunităţilor Europene1 , în cadrul căruia Parlamentul
dobândeşte importante prerogative. În acest sens prin Tratatul de la Luxemburg din 22 aprilie 1970,
Parlamentul European are posibilitatea de a propune modificări la proiectul de buget stabilit de Comisie,
iar în privinţa cheltuielilor neobligatorii (denumite astfel pentru că nu decurg din Tratat sau din acte
adoptate de instituţii) dispune de ultimul cuvânt.

Funcţia legislativă a PE  Anterior Tratatului de la Lisabona, potrivit art. 192 din TCE, Parlamentul
European „participă” la procesul ce conducea la adoptarea actelor comunitare, nu în sensul de a pune în
evidenţă un simplu rol „contributiv, participativ” - nedecizional la acest proces - ci pentru a pune în
lumină faptul că procesul legislativ comunitar se caracteriza prin cooperarea mai multor instituţii şi
organisme comunitare, chiar dacă participarea acestora, este adevărat, avea ponderi diferite.
. Funcţia bugetară a Parlamentului European Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în
conformitate cu o procedură legislativă specială, adoptă bugetul anual al Uniunii (potrivit art. 314 şi 315
TFUE). Fiecare instituţie a Uniunii întocmeşte până la 1 iulie, o situaţie estimativă a cheltuielilor sale
pentru exerciţiul bugetar annual.

3. Funcţia de control politic a PE se exercită în moduri diferite. Funcţia de control a PE asupra Comisiei
începe a se exercita, în primul rând prin alegerea candidatului, pentru funcţia de preşedinte al Comisiei.

Definiți directiva și expuneți principalele sale caracteristici.p. 136 și urm. 

directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care
trebuie atins , lăsând autorităţilor naționale competența în ceea ce privește forma şi mijloacele.

Principalele sale caracteristici:

 Directiva nu are aplicabilitate generală, nu obligă decât destinatarii săi care sunt statele
membre,
 Obligă în privința reultatului (impun statelor obligția rezultatului și nu de mijloace)
 Statele membre sunt libere să aleagă forma și mijloacele pentru atingerea rezultatului
prevăzut în conținutul directivei.
 Directiva nu are aplicabilitate directă , ci are efect direct. ( Are efecte obligatorii supra
statelor destinatare, neavând efecte juridice față de alte subiecte , respectiv particulari)

În ce constă procedura legislativă ordinară? P. 353 și urm. 

procedura legislativă ordinară, denumită şi procedura codeciziei, ce constă în adoptarea în comun de

către PE şi Consiliu a unui act legislativ (a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii) la
propunerea Comisiei. Această procedură este definită la art. 294 TFUE

Prin procedura co -deciziei se întăreşte puterea legislativă a Parlamentului European ,

acesta acționând cu majoritate calificată , angajând negocieri interinstituționale - introduse
prin procedura de cooperare - între Parlament , Consiliu şi Comisie .

Ce este Banca Centrală Europeană? Definiție și competențe. P. 325 și urm.

Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare
politica economică și monetară a UE. Scopul său principal este să mențină stabilitatea
prețurilor, prijinind astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.
Prezentarea generală:
Rol: gestionarea monedei euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica
economică și
monetară.
Membri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale din toate
statele
membre.
Președinta: Christine Largarde
Sediu: Frankfurt (Germania)
Înființare: 1998
Ce face BCE?
 Fixeasă rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro,
controlînd astfel masa monetară și inflația.
 Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și
vânzarea de valută pentru a echilibra curs de schimb.
 Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de
către autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.
 Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.
 Autorizează evoluția prețurilor și evoluează riscul pe care acesta îl poate reprezenta
pentru stabilirea prețurilor.

Componență:
BCE dispune de următoarele 3 organisme decizionale.
1. Consiliul guvernatorilor este principalul organ decizional.
2. Consiliul executiv gestionează activitățile cotidiene ale BCE.
3. Consiliul general are mai ales rol de consultanță și coordonare.

Cum lucrează?
 BCE colaborează cu băncile centrale ale tuturor statelor membre ale UE. Împreună
formează Sistemul European al Băncii Centrale. - Consiliul guvernatorilor analizează
evoluțiile econimice și monetare, definește politica
monetară a zonei euro și fixează ratele dobânzilor la care băncile comerciale pot obține
bani de la BCE. - Comitetul executiv aplică politica monetară, gestionează operațiunile
zilnice. - Consiliul general contribuie la acțiunile de consultarea și coordonare și oferă
sprijin
țărilor care se pregătesc să adere la zona euro.

Care sunt valorile cuprinse în art. 2 TUE ? Detaliați.

Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității,

statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor
care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate
caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei
și bărbați.

Care este diferența dintre drept european, drept comunitar și drept internațional? 

Dreptul Uniunii Europene sau Dreptul comunitar reprezintă setul de norme de drept
adoptate de Comunitatea Europeană. Dreptul comunitar constă în principal din tratate și
din instrumentele adoptate de către instituții în conformitate cu tratatele, precum
regulamente și directive. Jurisprudența Curții de Justiție reprezintă, de asemenea, unul din
izvoarele dreptului comunitar.
Dreptul comunitar se deosebește de dreptul internațional public prin câteva aspecte.
Dreptul internațional reprezintă cadrul legislativ care reglementează relațiile între state
sau între persoane sau entități de naționalități diferite. Textele definitorii pentru dreptul
internațional sunt tratatele, convențiile și acordurile. Dreptul internațional poate fi
împărțit în două categorii : dreptul internațional public și dreptul internațional privat.
 Atunci când se folosește expresia drept internațional se face, de obicei, referire la dreptul
internațional public.
Ce este Comitetul Regiunilor? Rol, competență, organizare, acte emise. P.
339 și urm.

Parlamentul European , Consiliul şi Comisia sunt asistate de un Comitet al Regiunilor , care

exercită funcții consultative.

Membrii Comitetului Regiunilor , precum şi membrii supleanți reprezintă colectivitățile

regionale şi locale . Potrivit propriei sale declarații de misiune , COR este o adunare politica' ,
membrii acestui organism sunt fie titularii unui mandat electoral în cadrul unei autorități
regionale sau locale , fie răspund din punct de vedere politic în fața unei adunări alese . În
exercitarea funcției pe care o dețin , ei nu pot fi legati prin niciun fel de mandat imperativ . Ca şi
membrii CESE , membrii Comitetului Regiunilor , îşi exercită funcțiile , în deplină independență
, în interesul general al Uniunii . Sediul Comitetului Regiunilor este la Bruxelles .

Definiți regulamentul și expuneți principalele sale caracteristici. p. 133

Regulamentul reprezinta principala sursă de drept derivat. Prin Regulament se exprima

puterea legislativa a Uniunii, Aratand efectele juridice ale regulamentului, TFUE da o
definitie completa, conferindu-i prin aceasta o natura si eficacitate in intregime
comparabila cu cea a unei legi nationale. Astfel, potrivit art. 288 alin. (2) TFUE si art.
161 TEuratom, ,,regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu in toate
elementele sale si se aplica direct in fiecare stat membru”.
Regulamentul are caracter general. Ca si o lege nationala contine prescriptii generale si
impersonale. Caracterul sau esentialmente normativ rezulta din faptul ca nu se adreseaza
unor destinatari limitati, desemnati si identificabili, ci unor categorii avute in vedere in
mod abstract si in ansamblul lor’, in timp ce trasaturile esentiale ale deciziei rezultă
tocmai din limitarea destinatarilor carora li se adreseaza. Astfel, Curtea a apreciat ca un
regulament referitor la un ansamblu de cereri de autorizatii de import al cdror numar nu
mai poate creste datorita expirarii termenului acestor cereri trebuie si se analizeze nu ca
 un regulament, ci ca un fascicol de decizii individuale, fiecare interesand individual pe
fiecare autor de cerere.
Regulamentele se clasifică în:
-regulamente de bază sau regulamente legislative;
-regulamente ca rezultat al delegării, fără caracter legislativ;
-regulamente de executare, fără caracter legislativ.

Definiți și descrieți în ce constă libera circulații a mărfurilor în UE. p. 365 și urm. 

Libera circulație a mărfurilor provenite din statele membre și a mărfurilor care provin din
țări terțe și se află în liberă circulație în statele membre constituie unul dintre principiile
fundamentale ale tratatului (articolul 28 din TFUE). Inițial, libera circulație a mărfurilor
era considerată parte integrantă a uniunii vamale dintre statele membre, implicând
desființarea taxelor vamale, a restricțiilor cantitative asupra schimburilor comerciale și a
măsurilor echivalente și stabilirea unui tarif extern comun pentru Uniune. Mai târziu,
accentul a fost pus pe eliminarea tuturor obstacolelor rămase în calea liberei circulații a
mărfurilor în scopul creării pieței interne. Libera circulație a mărfurilor este garantată prin
eliminarea taxelor vamale și a restricțiilor cantitative, precum și prin interzicerea
măsurilor care au un efect echivalent. Principiul recunoașterii reciproce, eliminarea
barierelor fizice și tehnice și promovarea standardizării au fost adăugate în vederea
continuării finalizării pieței interne.
o Interzicerea taxelor cu efect echivalent celui al taxelor vamale: articolul 28
alineatul (1) și articolul 30 din TFUE
o Interzicerea măsurilor cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative:
articolele 34 și 35 din TFUE
o Excepții de la interzicerea măsurilor cu efect echivalent celui al restricțiilor
cantitative
o Armonizarea legislațiilor naționale
o Finalizarea pieței interne
Definiți și arătați în ce constă libera circulație a persoanelor în UE. p. 380
și urm. 
Libera circulație a persoanelor în UE are ca temei juridic următoarele dispoziții:
-art.3 alin(2) TUE
-art.21 TFUE,titlurile IV și V, Partea III-a TFUE
-art.45 Carta drepturilor fundamentale a UE
-Acordul Schengen privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, din 14
iunie 1985
-Convenția de aplicare a Acordului de la Schengen privind eliminarea graduală a controalelor
la frontierele comune, semnată la 19 iunie 1990 și care a intrat în vigoare la 26 martie 1995.
Temeiul juridic al acestei libertăți debutează prin intermediul unuia dintre obiectivele
Uniunii, acesta reprezentând în conținutu său o granație oferită cetățenilor acesteia în spațiul
de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne .
Conceptul de liber circulatie a persoanelor s-a schimbat in timp.
Pimele prevederi in materie, care au insemnat si sensul initial al conceptului, au fost incluse
in TCEE (1957), cu referire la libera circulatie a lucratorilor si la libertatea de stabilire,
intelese ca drepturi ale angajatilor sau prestatorilor de servicii.
Art. 45 din Carta drepturilor fundamentale a UE nu face decat sa intareasca dispozitiile art.
21 TFUE, si anume, ,,orice cetaétean al Uniunii are dreptul de circulatie si de sedere libera pe
teritoriul statelor membre”. Aceasta libertate se poate acorda, in confor- mitate cu tratatele
(TFUE, TUE, n.a.), si resortisantilor tarilor terte stabiliti legal pe teritoriul unui stat membru.
TFUE garantează libera circulație a lucrătorilor în UE, interzicând orice discriminare pe
motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă,
remunerarea și celelalte condiții de muncă. Conceptul de lucrător este definit de către dreptul
comunitar, independent de legislația statelor membre, oferind criterii pentru definirea
conceptului: Existența unui raport de muncă.
În cadrul raportului de muncă, trebuie să presteze o activitate reală și efectivă pe
o anumită perioadă de timp.
Persoana trebuie să primească o remunerație în schimbul muncii prestate.
Libera circulație a lucrătorilor trebuie să fie asigurată în cadrul Uniunii. Eliminarea oricărei
discriminări, remunerarea și alte condiții de muncă și dreptul acestor lucrători de a se deplasa
liber în cadrul uniunii pentru a desfășura o activitate salarială.

Definiți și explicați în ce constau principalele acțiuni în fața Curții de

Justiție a Uniunii Europene: acțiunea în anulare, excepția de ilegalitate,
acțiunea în carență? P. 288 și urm. Acțiunea în anulare este o acțiune directă
îndreptată împotriva unui act legislativ adoptat de o instituție a uniunii. Pe această cale, se
contestă validitatea actului și se urmărește anularea lui.
Acte atacabile: art.263 alin.1 TFUE precizează, Curtea de Justiție a UE “controlează
legalitatea actelor legislative, a actelor Consiliului, ale Comisiei și ale Băncii Centrale
Europene, altele decât recomandările și avizele, a actelor Parlamentului European și ale
Consiliului European, menite să producă efecte juridice față de terți”. Acte legislative
sunt actele enumerate la art. 288 TFUE, respective regulamente, directive, decizii
adoptate atât prin procedură legislativă ordinară , cât și prin procedură legislative
specială. Acte nelegislative prevăzute de art. 263 TFUE sunt: actele Consiliului, ale
Comisiei și ale BCE, altele decât recomandările și avizele care produc efecte juridice față
de terți.
Excepția de ilegalitate persoanele fizice și juridice nu pot ataca actele juridice ale
Uniunii cu caracter normative, decizii sau regulamente, prin intermediul acțiunii în
anulare. Dar cu ocazia punerii în duscuții a unei decizii individuale nerespectate, ei pot
invoca ilegalitatea actelor sus menționate indirect prin intermediul excepției de ilegalitate
a actului general pe baza căruia a fost emisă decizia individuală astfel, particularii pot
solicita nu anularea actului general de bază, ci numai pronunțarea de către curte a
neaplicării acestuia cu privire la reclamat. Drept urmare, curtea nu poate anula actul a
cărui legalitate este contestată, ci doar îl declară inaplicabil cu privire la reclamat, de
asemenea poate fi contestat numai regulamentul care are legătură firească cu cauza în
care se pretinde inaplicabilitatea. Excepția de ilegalitate nu este decât o procedură
 incidentă, care se grevează pe o altă acțiune în anulare, care putea fi invocată doar
înaintea Curții de Justiție.
Acțiunea în carență permite sancționarea unei abțineri ilegale a Parlamentului
European, Consiliului European, Consiliului, Comisiei și BCE. Potrivit TFUE în cazul în
care prin încălcarea prevederilor tratatelor, Parlamentului European, Consiliului
European, Consiliul, Comisia sau BCE se abțin să hotărască statele membre și celelalte
instituții ale Uniunii pot sesiza Curtea de Justiție a UE pentru a constata această încălcare.

Definiți și explicați în ce constau principalele acțiuni în fața Curții de

Justiție a Uniunii Europene: acțiunea în constatarea încălcării obligațiilor
de către un stat, trimiterea preliminară, acțiunea în carență?       P 293 și
urm.
Acțiunea în constatarea încălcării de către un stat membru a obligațiilor care-i revin
în temeiul tratatelor TFUE și Tratatul EUROATOM. Curtea de Justiție are competență
exclusivă de a judeca statele membre pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse de tratate
și de dreptul Uniunii în general. Reclamații care pot sesiza CJUE cu acțiune în
constatarea încălcării de către un stat a obligațiilor care-i revin în temeiul tratatelor sunt:
Comisia, potrivit art. 258 TFUE sau statele membre în baza art. 259 TFUE. Oricare dintre
statele membre pot sesiza Curtea de Justiție a UE în cazul în care consideră că un alt stat
membru a încălcat oricare dintre obligațiile care-i revin în temeiul tratatelor art. 259
TFUE.
Trimiterea preliminară este o expresie a cooperării dintre Judecătorul Național și
CJUE. Competențele CJUE îi permite acesteia să se pronunțe cu titlul preliminar cu
privire la.
a. interpretarea tratatelor
b. validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile și agențiile
uniunii.

În cazul în care o asemenea chestiune se invogă în fața unei instanțe dintr-un stat
membru, acea instanță poate în cazul în care apreciază că o decizie în această privință
 este necesară pentru a pronunța o hotărâre să ceară curții să se pronunțe cu privire la
această chestiune.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe naționale ale cărei
decizii nu sunt supuse vrio unei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată
să sesizeze CJUE.

Are competența de a judeca trimiteri preliminare și Tribunalul în domenii specifice

stabilite de statut.

Obiectul trimiterii preliminare este interpretarea dreptului uniunii sau examinarea

validității actelor adoptate de instituții. Sunt excluse din competența de validitate a CJUE
tratatele Uniunii.

Acțiunea în carență permite sancționarea unei abțineri ilegale a Parlamentului

European, Consiliului European, Consiliului, Comisiei și BCE. Potrivit TFUE în cazul în
care prin încălcarea prevederilor tratatelor, Parlamentului European, Consiliului
European, Consiliul, Comisia sau BCE se abțin să hotărască statele membre și celelalte
instituții ale Uniunii pot sesiza Curtea de Justiție a UE pentru a constata această încălcare.

Definiți și evidențiați în ce constau pricipiile pe care se fundamentează

structura instituțională a UE: pricipiul echilibrului instituțional, principiul
autonomiei instituțiilor, principiul cooperării loiale între instituții.
P. 189 și urm
Doctrina juridica cuprinde urmatoarele principii referitoare la structura institutionala:
Principiul echilibrului institutional, al autonomiei institutiilor și al cooperarii loiale intre
instituții.
-Principiul echilibrului institutional- guverneaza raporturile dintre institutiile Uniunii.
Curtea de Justitie a precizat că principiul echilibrului institutional presupune ca fiecare
institutie sa-si exercite competentele sale respectand totodata competentele celorlalte
institutii. Principiul pune in lumina indeosebi ”triunghiul institutional” format din Consiliu,
Comisie si Parlamentul European, care participa la mecanismul decizional.
 Potrivit acestui principiu, competentele institutiilor sunt limitate si exclusive.
Principiul autonomiei instituțiilor presupune că instituțiile Uniunii își pot adopta ele însele
în baza tratatelor regulamentului interior. Principiul autonomiei protejează sfera organizării
interne a fiecărei instituții astfel încât acestea impun statelor membre să se abțină de la orice
măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor uniunii. Dispoziția cuprinde în
fapt obligația statelor de a nu împiedica prin diverse măsuri funcționarea internă a
instituțiilor.
Principiul cooperării loiale între instituții. Anterior Tratatului de la Lisabona, CJ a
interpretat în sensul creării unei obligații de cooperare loială între statele membre și instituții.
Tratatele comunitare au organizat în anumite cazuri cooperarea între instituții în special în
cadrul procesului decizional spre exemplu procedura co- decizie în care sunt implicate
instituțiile Consiliului și Parlamentului European sau procedura de încheiere a acordurilor
interinstituționale care urmează să completeze tratatele spre ex. Art.295 TFUE. În prezent art.
13 alin.2 TUE prevede în mod expres că instituțiile cooperează unele cu altele în mod loial.

Ce este decizia? Expuneți principalele caracteristici ale acesteia. P. 142 și urm.

Decizia este reglementată de art. 288 alin. 4 TFUE ca fiind un act obligatoriu în toate elementele sale. În
cazul în care se indică destinatarii, decizia este obligatorie numai pentru aceştia. Decizia cu caracter
legislativ poate fi adoptată:  prin procedură ordinară, în comun, de Parlamentul European şi Consiliu;
prin procedură specială, de către Parlamentul European cu participarea Consiliului, sau de către Consiliu,
cu participarea Parlamentului European.  Decizia fără caracter legislativ poate fi adoptată:  de
Comisie, ca urmare a delegării competenţei către această instituţie, de a adopta acte fără caracter
legislativ, cu domeniu de aplicare generală - care completează sau modifică anumite elemente
neesenţiale ale actului legislativ; de Comisie, sau de către Consiliu, ca urmare a competenţei de
executare pe care o au aceste instituţii, în cazul în care sunt necesare condiţii unitare de punere în
aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii.

Definiți și evidențiați în ce constau pricipiile pe care se fundamentează

structura instituțională a UE: principiul atribuirii competențelor, principiul
reprezentării intereselor.     P. 189 și
urm.

Principiul atribuirii competențelor

 Principiul este prevăzut expres în tratate, într-un prim caz se referă la competențele atribuite
instituțiilor, iar in al doilea caz, are în vedere competențele atribuite Uniunii.
În primul caz, ..fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin
tratate în conformitate cu procedurile, conditiile si scopurile prevazute de acestea.
În al doilea caz, ,,Uniunea asigura coerența între diferitele sale politici si actiuni, ținând
seama de ansamblul obiectivelor Uniunii si respectând principiul de atribuire a
competențelor” sau ,.delimitarea competentelor Uniunii este guvernata de principiul
atribuirii”
Principiul reprezentirii intereselor
Reprezentarea intereselor este un concept care se regaseste atât în componența fiecărei
instituții în parte, cât și în analiza atribuțiilor pe care le are fiecare institutie a Uniunii.

Care sunt condițiile de aderare la UE? Detaliați. p. 67 și

urm.
1. Criteriul politic: existenţa unor instituţii stabile, care ar fi garante ale democraţiei,
supremaţia legii, drepturile omului şi protecţia minorităţilor. Acest criteriu a fost desfăşurat
mai târziu în Tratatul de la Amsterdam, declarându-se că „Uniunea este fondată în baza
condiţiilor de libertate, democraţie, respectarea drepturile omului şi a libertăţilor
fundamentale, supremaţiei legii, principii care sunt comune pentru toate statele membre”
(art.6). Orice stat european care respectă aceste principii poate deveni membru al Uniunii.
2. Criteriul economic: existenţa unei economii de piaţă funcţionale, capabile să facă faţă
presiunilor competitive şi forţelor de piaţă din cadrul UE.
3. Capacitatea de adoptare integrală a acquis-ului comunitar; aderarea la obiectivele
politice, economice şi monetare ale UE.
4. Existenţa unor structuri administrative şi judiciare car vor permite adoptarea şi
aplicarea acquis-ului comunitar.
Îndeplinirea criteriilor de aderare de către statele candidate este monitorizată de Comisia
Europeană, care anual publică Rapoarte de Ţară privind succesele înregistrate de statele
candidate în acest domeniu.
Condiţia înaintată UE:
 Capacitatea UE de a absoarbe noii membri şi de a menţine, în acelaşi timp, procesul de
integrare.
- Extinderea nu trebuie să fie mai costisitoare decât procesul de integrare
- Extinderea nu trebuie să pericliteze realizările Comunităţii şi procesul de integrare
convenit la Maastricht.
Uniunea îşi rezervă dreptul de a decide momentul la care va fi pregătită pentru a accepta
noi membri.

Definiți recomandarea și avizul și expuneți principalele lor caracteristici. P.

144 și urm.

Recomandarea permite instituțiilor UE să-și comunice opinia și să sugereze direcții de

acțiune, fără a impune însă vreo obligație legală destinatarilor. Ele nu au caracter
obligatoriu.
Avizul este un instrument care le permite instituțiilor să prezinte un punct de vedere fără
caracter obligatoriu, altfel spus fără a le impune vreo obligație legală celor cărora li se
adresează. Poate fi emis de către principalele instituții europene (Comisia, Consiliul,
Parlamentul) sau de către Comitetul Regiunilor ori Comitetul Economic și Social
European. Pe durata elaborării actelor legislative, Comitetele emit avize care prezintă
punctul lor de vedere cu privire la aspecte regionale, economice și sociale specifice.

În ce constă procedura legislativă ordinară? P. 353 și urm.

Procedura legislativă ordinară (prevăzută de art. 294 al Tratatului privind funcţionarea
Uniunii Europene - TFUE) se aplică pentru majoritatea legislaţiei UE, legislaţie adoptată
în comun de Parlamentul European şi, respectiv, Consiliul Uniunii Europene.
Ea constă din:
1. Prima lectură a Parlamentului EU şi, respectiv, a Consiliului (nu are limită de
timp) Circa 80 % din legislaţie se adopta în prima lectură a procedurii legislative
ordinare. Propunerea de act normativ este transmisă simultan Consiliului şi PE, care o
 analizează în paralel. În Consiliu se analizează propunerea de act normativ în cadrul
grupurilor de lucru formate din experţi guvernamentali din Statele Membre şi
prezidate de către delegaţia SM care deţine Președinția UE.
2. A doua lectură
a) A doua lectură a PE – (limita de timp 3 +1 luni). A doua lectură în PE are loc daca
s-a adoptat, de către Consiliu, Poziţia Comună. Termenul la care PE trebuie sa
decidă asupra acesteia, în sesiune plenară este de 3 luni, de la primirea sa formală.
Termenul poate fi extins cu o lună. Termenul este respectat dacă PE votează în
plen asupra Poziţiei C
b) A doua lectură a Consiliului – (în limita a 3 +1 luni)
Acest termen începe la data primirii oficiale, la Consiliu, a amendamentelor
adoptate la a doua lectură a PE, privind Poziţia Comună. Comisia transmite, de
asemenea, Consiliului, opinia sa privind amendamentele. omune.
3. Concilierea (în limita a 6 + 2 săptămâni)
Consiliul notifică formal PE că nu poate accepta toate amendamentele acestuia la
Poziţia Comună. Preşedintele Consiliului convoacă împreună cu Preşedintele PE,
Comitetul de Conciliere, care se întruneşte în prima sa reuniune formală.
4. A treia lectură (termen limită: 6 + 2 săptămâni)
Daca Comitetul de Conciliere aprobă un text comun, ambele instituţii au un
termen limită de 6+2 săptămâni în care să adopte actul în discuţie, în acord cu
textul comun.

Care sunt funcțiile regaliene ale statului? Considerați că ele se păstrează în

cadrul UE? 

v. introducere la
curs

Acestea sunt următoarele :

1/Asigurarea securităţii externe a statului, prin diplomaţie şi apărare.  
2/ Asigurarea securităţii interne a statului şi a ordinii publice.
3/ Definirea dreptului şi furnizarea justiţiei.  
Uneori se defineşte încă o funcţie regaliană, şi anume :
4/ Emiterea de monedă, prin intermediul unei bănci centrale, monedă care serveşte
tuturor agenţilor economici din stat.