Tema 4.

Structura și
instituțiile Uniunii
Europene

1
1. Structura instituțională
a UE.
2. Principiile activității
instituțiilor europene

2
1. Structura instituțională
a UE.

3
Cadrul instituțional formal al
UE constă din 10 organe:

4
 Instituțiile principale ale UE
Consiliul UE Comisia Parlamentul
(Consiliul de Europeană European
Miniștri) (CE) (PE)
Curtea Consiliul Curtea de
europeană de European Conturi
justiție (CEJ) (CEC)
Banca Centrală Banca Comitetul
Europeană Europeană economic și
(BCE) de Investiții social (CES)
Comitetul (BEI)
5
Regiunilor (CR)
Comisia Europeană (CE) – ocupă
o poziție specială în sistemul
Uniunii.

Ea nu îndeplinește rolul complet pe care

îl are Guvernul unui stat-membru
suveran (puterea executivă deplină).
6
 Comisia Europeană împarte
puterea executivă cu Consiliul de
Miniștri.

7
 Sarcinile de bază ale
Comisiei Europene:
1. Inițierea acțiunilor. CE are drept
de inițiativă, elaborează politici
noi, propune o nouă legislație.

Pu a-și îndeplini eficient rolul CE este

reprezentată în ședințele Consiliului de
Miniștri și ale COREPER (Comitetul
Reprezentanților Permanenți). 8
CE nu este singurul organ cu rol de
inițiator.

Consiliul European (al șefilor de Guvern)

și-a rezervat dreptul de a inția noi
evenimente majore cu caracter strategic.

9
2. Executarea politicilor. Legislația
UE atribuie Comisiei Europene
responsabilitatea pentru executarea
întregului spectru de politici.

10
3. Implementarea bugetului. Aici
se includ acțiunile întreprinse de
diferite fonduri.
(Fondul Agricol, Fondul Regional, Fondul
Social, Fondul de Coeziune și cel de
Dezvoltare).

11
4. Aplicarea legilor. CE
supraveghează implementarea
concretă a tratatelor și deciziilor.

12
Petru a-și îndeplini funcțiile CE are la
dispoziție un personal internațional.

Fiecare membru al CE este responsabil

p/u un anumit sector de politici sau p/u
lucrul unuia sau mai multor Directorate
Generale (asemenea departamentelor
ministeriale naționale)
13
Membrii CE sunt desemnați și
numiți în funcție de guvernele
statelor-membre.
După numirea în funcție membrii CE au
responsabilitate europeană; un stat-
membru nu poate să-l tragă la răspundere
pe comisarul său.
CE este responsabilă în fața Parlamentul
European. Ea poate demisiona prin moțiunea
de cenzură a Parlamentului. 14
Consiliul de Miniștri – este
organul principal de decizie al
UE.
El este compus din câte un membru-
delegat al Guvernului fiecărui stat-
membru.
Consiliul de Miniștri se întrunește ori
de câte ori consideră necesar. 15
Statele-membre preiau președinția
Consiliului de Miniștri pe rând, pe o
durată de 6 luni fiecare.
Președintele Consiliului – este
responsabil de progresul lucrului
Consiliului.
Miniștrii din Consiliu sunt responsabili în
fața parlamentului statului din care provin și
nu în fața Parlamentului European (PE)
16
Consiliul de Miniștri are un
personal separat redus, alcătuit
din oficiali europeni, care
pregătesc ședințele.

17
Un rol important în lucrul pregătitor
îi revine COREPER (Comitetul
Reprezentanților Permanenți).

COREPER se întrunește în ședințe

în fiecare săptămână în cadrul
grupurilor de lucru pentru realizarea
sarcinilor (cu participarea funcționarilor
civili ai departamentelor naționale). 18
Consiliul European – este
alcătuit din Președintele
Comisiei Europene și șefii de
guvern (în cazul Franței - șeful
statului).

La ședințe, numite “summit-uri” pot

participa Miniștrii afacerilor externe ai
statelor-membre și cei ai UE 19
Parlamentul European (PE) –
membrii sunt aleși prin vot direct
pentru 5 ani.
Membrii PE s-au grupat în f-ție de liniile
politice ale partidelor pe care le reprezintă,
și nu în f-ție de delegațiile naționale.

Lucrul PE se realizează în comitetele

parlamentare.
20
Competențele PE diferă în funcție
de domeniu:
1. Legislația. PE aprobă toate actele
legislative.
2. Bugetul. Competența PE în acest
domeniu este destul de vastă.
El poate accepta întregul buget sau îl
poate respinge.
3. Politicile. PE poate influența sfera
activităților UE.
4. Controlul. Comisia Europeană răpunde
pentru acțiunile sale în fața PE.
21
Curtea Europeană de Justiție
(CEJ) – soluționează disputele,
când acestea apar, în
conformitate cu ordinea legală
stabilită de tratate.

22
 Cine are acces la CEJ
(Curtea europeană de justiție)?

– statele-membre și instituțiile UE
(CM, CE, PE) au acces nelimitat;
– persoanele fizice și juridice:
acces limitat;
23
Curtea de Conturi (CEC) –
examinează conturile UE

/legalitatea veniturilor și cheltuielilor

și managementul financiar

24
Comitetul Economic și Social
(CES) – oferă consultanță
Comisiei Europene și Consiliului
de Miniștri în problemele
referitoare la autoritățile locale și
regionale

25
Banca Centrală Europeană
(BCE) și Sistemul European al
Băncilor Centrale (SEBC) – au
sarcina de menținere a stabilității
prețurilor.

26
Banca Europeană de
Investiții (BEI) – acordă credite
companiilor de afaceri și
guvernelor.

27
2. Principiile activității
instituțiilor europene

28
Activitatea instituțiilor europene
se bazează pe următoarele
principii:
– principiul autonomiei;
– principiul atribuirii de competențe;
– principiul echilibrului instituțional;
– principiul transparenței.
29
Principiul autonomiei:
În cadrul atribuțiilor lor, instituțiile au
capacitatea de a se organiza în
mod liber.
Principiul autonomiei instituțiilor
comunitare, în condițiile în care
acestea nu au personalitate juridică;
rezultă chiar din Tratatele institutive
30
Este vorba de recunoașterea
competenței fiecărei instituții de a-și
hotărâ propriul regulament sau de
a-și desemna funcționarii publici
Comunitari, ș.a.

31
Principiul atribuirii de competențe:
Fiecare instituție acționează în
limitele atribuțiilor care îi sunt
conferite.
Adică, instituțiile comunitare nu au
competențe generale, ci doar
competențe atribuite expres prin
Tratatele institutive.
32
Principiul echilibrului instituțional:
Acest principiu s-a impus la nivel
comunitar mai ales datorită modului în
care este construită arhitectura
instituțională.

33
Este un principiu de natură
constituțională cu un caracter
ambivalent: este un echilibru de
promovat, dar și un echilibru
căruia trebuie să i se asigure
respectarea.
Sub primul aspect, trebuie trebuie
văzut ca fiind dinamic și deci poate
fi înțeles în termeni de separare dar
și de colaborare între puteri. 34
Echilibrul instituțional, conceput ca
separare a puterilor, înseamnă în
primul rând, că o instituție nu va
renunța să-și exercite competența
care i-a fost oferită prin Tratat,
transferând exercitarea acesteia
unei alte instituții sau unui organ
extra-comunitar.
35
Echilibrul instituțional, conceput ca
o colaborare a puterilor, exprimă
existența unei relații care unește
fiecare instituție.

36
Principiul transparenței:
În scopul promovării unei bune
guvernări și asigurării participării
societății civile, instituțiile, oficiile și
agențiile Uniunii respectă la cel mai
înalt grad principiul transparenței, care
este stipuilat în regulamentele
acestora.
37
 Mulţumesc
pentru atenţie
38