ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

Departamentul Studii Superioare de Master

Catedra Economie și management public

Aprob:
Şef Catedră
___________Tatiana TOFAN,
Dr., conf. univ.

TEST nr. 12

de examinare finală la disciplina Management organizațional,

program de master Management, anul II de studii

I. Instrumente de management al timpului.

1.1. Definiți noțiunea de „instrument de management”. (10 p.)
1.2. Descrieți instrumentele utilizate în managementul timpului. (15 p.)
1.3. Argumentați importanța metodelor „Graficul Gantt” și „ABCDE” utilizate
în planificarea timpului. (20 p.)

II. Organizarea procesuală a organizației.

2.1. Definiți noțiunea de „organizare procesuală a organizației”. (10 p.)
2.2. Descrieți componentele organizării procesuale a organizației. (15 p.)
2.3. Argumentați impactul organizării procesuale a organizației
asupra rezultatelor finale ale acesteia. (20 p.)

24 decembrie 2020

Examinator:
______________ Virgiliu MOREI, dr., conf. univ.

Barem de evaluare:

91 - 100 p.= 10 66 - 70 p.= 7 41 - 50 p. = 4

81 - 90 p. = 9 61 - 65 p.= 6 31 - 40 p. = 3
71 - 80 p. = 8 51 - 60 p.= 5 0 - 30 p. = 2
I. Instrumente de management al timpului.
1.1. Definiți noțiunea de „instrument de management”.

Prin instrument de management se întelege o categorie managerială care desemnează mijlocul

utilizat de manager pentru a exercita funcțiile manageriale. Instrumentul managerial include mijloace me-
todologice și tehnologice de natură informatională care sunt necesare în conceperea, desfăsurarea și
optimizarea procesului managerial sau a unor părți structurale ale acestuia.
Dintre cele mai frecvent utilizate instrumente de management sunt: recomandarea, evaluarea,
indicatia, directiva, hotarârea, rezolutia, decizia, ordinul, sanctiunea, aprobarea, avizul, îndrumarea,
aprecierea.
În cadrul instrumentelor de management se mai pot include: planul, programul, bugetul de venituri si
cheltuieli, planul de profit si pierderi, bilanțul, darea de seamă, raportul, cointeresarea și altele.

1.2. Descrieți instrumentele utilizate în managementul timpului.

Există 10 instrumente pentru un management al timpului eficient:

1. Stabilirea cu claritate a scopului şi a termenului de realizare a acestuia. Managerii se lasă deseori
“prinşi” în activităţi în asemenea măsură încât nu-şi mai pun problema care este motivul acestor activităţi.
Din când în când ei trebuie să reflecteze care sunt obiectivele pe termen scurt şi care sunt strategiile care sunt
necesare pentru atingerea acestora;
2. Alcătuirea unei liste de lucru şi organizarea activităţii zilnice prin intermediul acesteia. Listele
înseamnă putere! Concomitent este necesară evidenţierea duratei fiecărei activităţi în calendar.
3. Notarea în agendă: reprezintă o modalitate de a nu uita dar şi o sursă eliberatoare de stres. Multe
dintre ideile şi informaţiile referitoare la desfăşurarea unei activităţi importante acaparează toată energia
managerului iar abilitatea de a gândi concentrat se diminuează semnificativ. Managerul se va simţi tensionat
de teama de a nu pierde din detalii. Notarea pe hârtie va elimina necesitatea memorării acestora, lăsând cale
liberă pentru alte proiecte;
4. Impunerea şi respectarea cu rigurozitate a termenelor limită;
5. Clarificarea priorităţilor;
6. Angajarea unei secretare eficiente şi a unui asistent manager care să preia o parte din
responsabilităţile mai puţin importante. Faptul de a avea un asistent va obliga managerul să delege (ceea ce
înseamnă timp câştigat), iar pe de altă parte îi va impune să stabilească priorităţi privind sarcinile de lucru, să
le organizeze atât de bine încât altcineva le va putea prelua total sau parţial. Prin aceasta, managerul va putea
să-şi canalizeze mintea şi timpul pe dezvoltarea afacerii;
7. Aruncarea la “coşul de gunoi” a hârtiilor şi rapoartelor neimportante;
8. Punerea la punct a unui sistem coerent, în cadrul căruia fiecare activitate îşi are stabilită clar poziţia
iar fiecare responsabil ştie clar ce are de făcut şi este competent să-şi îndeplinească singur sarcinile;
9. Conducerea la uşă a musafirilor nepoftiţi sau care “mănâncă timpul” cu detalii nesemnificative,
lungindu-se la “vorbă”;
10. Evitarea promisiunilor care au şanse mari de a nu fi onorate.

1.3. Argumentați importanța metodelor „Graficul Gantt” și „ABCDE” utilizate

în planificarea timpului.

Graficul Gantt este constituit dintr-o bară orizontală sau un grafic liniar, care se realizează astfel:
• activităţile sunt reprezentate pe ordonată, iar timpul pe abscisă;
• sunt desenate pentru fiecare activitate un dreptunghi sau o linie, arătând durata de realizare a
acesteia;
 • sunt arătate dependenţele dintre activităţi;
• partea din dreptunghi haşurată sau partea din linie marcată reprezintă timpul alocat fiecărei activităţi
care deja s-a scurs;
• momentul prezent este reprezentat cu ajutorul unei linii care poate arăta foarte uşor activităţile
desfăşurate în avans sau în întârziere.
Planificarea activităților prin metoda ABCDE: În dreptul fiecărei activități se pune una din literele A,
B, C, D sau E, în funcție de importanța activității, astfel:
A – activitățile notate cu A sunt foarte importante, care trebuie neapărat de făcut. Un astfel de exemplu ar
putea fi o întîlnire cu un client foarte important de afaceri.
B – activitățile notate cu B sunt importante, însă nu la fel de importante ca cele notate cu A. Acestea sunt
lucruri pe care ar fi bine să fie făcute. Consecințele neîndeplinirii unei astfel de activități nu sunt chiar atît de
grave.
C – activitățile notate cu C nu sunt deloc importante, sunt lucruri pe care ar fi plăcut să fie făcute, însă care
nu au niciun impact, pozitiv sau negativ, asupra carierei și activității profesionale. Un astfel de exemplu ar fi
ieșirea cu un coleg la o cafea.
D – activitățile notate cu D sunt activități care pot fi delegate altor persoane să se ocupe de ele.  De exemplu,
dacă este nevoie de printat niște documente, de aceasta se poate ocupa secretara, astfel rămînîndu-ne timp
pentru alte activități mai importante.
E – activitățile notate cu E sunt activități care pot fi eliminate din listă, fără a avea nici o consecință asupra
lucrurilor cu adevărat importante. O astfel de activitate ar putea fi un joc sau un meci de fotbal.

II. Organizarea procesuală a organizației.

2.1. Definiți noțiunea de „organizare procesuală a organizației”.

Organizarea reprezintă stabilirea şi delimitarea proceselor de muncă fizică şi intelectuală, a

componentelor acestora precum şi gruparea lor pe posturi, formaţii de muncă, compartimente, corespunzător
anumitor criterii manageriale, economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cele mai bune condiţii a
obiectivelor previzionate.
Organizarea procesuală constă în descompunerea proceselor de muncă fizică şi intelectuală în
elemente componente (operaţii, timpi, mişcări etc.), analiza acestora cu scopul regrupării lor în funcţie
de nivelul obiectivelor la realizarea cărora participă, de omogenitatea şi/sau complementaritatea lor,
de nivelul şi natura pregătirii personalului care le realizează, precum şi de specificul metodelor,
tehnicilor şi instrumentelor folosite, în vederea desfăşurării lor şi a realizării obiectivelor cu un plus de
eficienţă.

2.2. Descrieți componentele organizării procesuale a organizației.

Componentele  organizarii procesuale.
a. Funcțiunile sunt procese de muncă omogene, asemănătoare sau complementare care contribuie la
realizarea aceluiași obiectiv, derivat de gradul I. În intreprinderile cu specific industrial se pot identifica 5
funcțiuni: cercetare-dezvoltare, comercială, de producție, financiar-contabilă, de personal.
b. Activitățile - procese de muncă omogene sau înrudite ce concură la realizarea acelorași obiective
derivate de gradul II.
c. Atribuțiile - un proces de muncă precis conturat, care se execută periodic și uneori continuu, ce
implică cunoștințe specializate și concură la realizarea unui obiectiv specific.
d. Sarcinile - componente a unui proces de muncă ce contribuie la realizarea unui obiectiv individual
corespunzător, de regulă, unei singure persoane.
e. Operația:elementul de baza al organizarii procesuale, un proces de munca omogen, lipsit de
comnplexitate, prin care se efectueaza o parte a unei sarcini.
Operatia este executata intr-un timp normal (prestabilit) la un loc de munca anume.
Exemple de operatii: efectuarea unei inregistrari contabile, ambalarea unui produs.
            Toate funcțiunile, activitățile, atributele, sarcinile organizației se află într-o strânsă interdependentă
alcătuind sistemul organizării procesuale. Pe parcursul evoluției societății omenești acest sistem se află
într-o continuă schimbare, având deci un caracter dinamic. 

2.3. Argumentați impactul organizării procesuale a organizației asupra rezultatelor

finale ale acesteia.

Prin organizarea procesuală întelegem studierea principalelor procese de muncă, a proceselor

necesare realizării ansamblului de obiective ale firmei. Rezultatul organizării îl reprezintă funcţiunile,
activităţile, atribuţiile şi sarcinile dar în fond o bună organizare contribuie la rentabilizarea activităţii.
Necesitatea organizării procesuale a activităţii firmei este impusa de complexitatea proceselor de muncă
fizică şi intelectuală.
În primul rând, se constată existenţa unui proces de intelectualizare a posturilor reducându-se
deosebirile majore dintre munca de conducere şi cea de execuţie, dintre munca de concepţie şi cea
operaţionala.
În actuala etapă de tranziţie la economia de piaţă activitatea firmei este posibil să se desfăşoare
eficient numai pe fondul unei organizări raţionale, bazate pe principii, metode şi tehnici fundamentate
ştiinţific. Pe această cale se asigură rigurozitatea cadrului organizatoric şi se creează posibilitatea adaptării
firmei la schimbările care se produc în permanenţă în activitatea sa practică.
În rezultatul unei bune organizări procesuale ca impact pozitiv duce la creșterea profitului
roganizației.