Subiecte de evaluare finală la disciplina „Analiza Impactului de Reglementare (AIR)”

1. Introducere în Analiza Impactului de Reglementare (AIR)

2. Principiile reformei cadrului de reglementare.
3. Analiza ex-ante a documentelor de politici. Realităţi şi perspective
4. Reforma regulatorie Ghiliotina 1
5. Reforma regulatorie Ghiliotina 2.
6. Strategia Moldova 2020. Viziuni strategice.
7. Evaluarea punctelor forte şi slabe a politicilor publice propuse de instituţiile publice din
Republica Moldova.
8. AIR în cadrul Uniunii Europene.
9. Etapele de implementare a procesului AIR în instituţiile publice din Republicii Moldova.
10. Analiza procesului AIR.
11. Metode analitice de analiză a impactului de reglementare.
12. Analiza problemei de politică.
13. Tehnici de analiză a problemei de politică.
14. Identificarea obiectivului general, scopul AIR.
15. Importanţa evaluării alternativelor.
16. Identificarea opţiunilor de politică.
17. Descrierea opţiunilor. Avantaje dezavantaje.
18. Analiza riscurilor opţiunilor de politică.
19. Analiza impactului economic
20. Analiza cost - beneficiu în cadrul AIR.
21. Analiza cost-eficienţă în cadrul AIR.
22. Analiza impactului social.
23. Tehnici de analiză a impactului social.
24. Analiza impactului de mediu.
25. Bilanţul de mediu.
26. Direcţii de îmbunătăţire a impactului de mediu
27. Criterii de decizie şi metode analitice în AIR.
28. Tehnici de consultare în AIR.
29. Analiza factorilor interesaţi în AIR.
30. Asigurarea conformării în procesul AIR
31. Monitorizare şi evaluare.
32. Etapele de îmbunătăţire a metodologii AIR în Republica Moldova.
33. Exemple de AIR elaborate la nivel naţional.
34.Comunicarea şi planificarea pentru AIR. 35 Concluzie
1. Introducere în Analiza Impactului de Reglementare (AIR). Ce reprezintă AIR. Analiza Impactului
de Reglementare (AIR) reprezintă o analiză a costurilor posibile şi a beneficiilor în urma introducerii
unei politici ori reglementări.Scopul AIR este de a îmbunătăţi calitatea intervenţiilor guvernamentale. AIR
urmăreşte în primul rând să se asigure că impactul (intenţionat cât şi neintenţionat) al legilor şi
reglementărilor propuse este evaluat înainte ca ele să fie puse în aplicare. Beneficiile analizei impactului de
reglementare reies din faptul că: 1) Se axează pe problema politicii 2) Evaluează costurile şi beneficiile
diferitor opţiuni de politică 3) Prezintă dovezi 4) Pune accentul pe consultare 5) Impune monitorizarea şi
evaluarea performanţei în procesul de reglementare Principiile AIR.-AIR este un instrument pentru
elaborarea politicilor, legilor şi reglementărilor care se bazează pe cele 5 principii ale bunei reglementări: 1)
Principiul focusării - reglementările sunt axate pe problema politicii ce urmează a fi abordată şi pe
minimizarea efectelor secundare ne-dorite. 2) Principiul proporţionulităţii – soluţiile la problemă trebuie să
corespundă riscului ce ameninţă şi costurilor identificate şi minimizate. Soluţiile de politică trebuie să fie
proporţionale problemei sau riscului perceput şi să justifice costurile de conformare impuse. 3) Principiul
răspunderii - responsabilii de elaborarea reglementărilor poartă răspundere în faţa celor afectaţi de
reglementare şi a celor ce acordă autoritatea de reglementare. 4) Principiul transparenţei - reglementările se
bazează pe consultarea şi reacţia de răspuns a factorilor interesaţi. Obiectivele politicii, inclusiv necesitatea
de reglementare, trebuie să fie definite clar şi comunicate efectiv tuturor părţilor interesate. 5) Principiul
consecvenţei - regulile şi standardele Guvernului trebuie să fie fixate şi implementate just.
Compartimentele AIR şi importanţa lor. AIR este un document structurat întru îmbunătăţirea calităţii
deciziilor aprobate şi include mai multe compartimente :1) Titlul AIR (denumirea proiectului actului de
reglementare).2) Identificarea scopului şi efectului planificat (efectul planificat al reglementării şi scopul
intervenţiei). 3) Definirea problemei (analiza problemei – I etapă AIR) - identificarea şi analiza problemei.
Evaluarea importanţei problemei.4) Identificarea opţiunilor alternative - II etapă AIR (identificarea
tuturor metodelor alternative acceptabile de realizare a scopurilor stabilite).5) Evaluarea opţiunilor -
analiza impactului - III etapă AIR (analiza tuturor metodelor alternative acceptabile de realizare a scopurilor
stabilite).6) Coordonarea cu factorii interesaţi (consultarea - IV etapă AIR) - documentarea răspunsurilor,
atât cele pro, cât şi cele contra; constatarea modului în care reacţia factorilor interesaţi a fost abordată în
proiectul actului normativ şi în AIR. 7) Implementarea şi conformarea (conformarea - V etapă AIR) -
argumentarea perioadei de valabilitate propusă a actului normativ; evaluarea posibilităţii introducerii şi
corespunderii cu cerinţele actului normativ în dependenţă de resursele puse la dispoziţia organelor autorităţii
de stat).8) Monitorizarea şi evaluarea - VI etapă AIR (determinarea indicatorilor de eficacitate a actului de
reglementare şi a acţiunilor care vor trebui întreprinse pentru a urmări eficacitatea actului de reglem. în cazul
adoptării lui). AIR în calitate de document şi de sistem. Documentul AIR este un document fluid şi viu
– el trebuie să fie perfecţionat cu timpul. Există 2 etape de evoluţie a AIR în cadrul procesului de elaborare a
propunerii de politică. Acestea sunt Analiza preliminară şi Analiza finală.AIR în calitate de "'proces
iteractiv". AIR este de asemenea un proces iterativ (care se repetă) de îmbunătăţire a rezultatelor
reglementării care prevede:1.) Planificarea din timp pentru o reglementare mai efectivă 2) Consultarea la
etapa iniţială pentru a identifica consecinţele ne-dorite ale intervenţiei 3) Accentul pe proporţionalitate - AIR
preliminară şi finală 4) Accentul pe examinare: în cadrul autorităţii publice; înainte de prezentare
Cabinetului de Miniştri în cadrul Parlamentului.

2. Principiile reformei cadrului de reglementare. Reglementarea–act în formă de:

lege,hotărîre,Ordonanţă Care stabilesc :Drepturi,Obligaţiuni, Interdicţii Precum şi reglementează relaţiile
dintre Administraţia publică şi agenţii economici, prin reglementare înţelegem orice intervenţie a
guvernului (statului) care are un impact asupra persoanelor, instituţiilor, organizaţiilor sau
grupurilor din cadrul sectorului public sau privat şi în ansamblu asupra societăţii. Forţa
reglementării constă în ameninţarea cu o sancţiune pentru nerespectarea ei. Reglementarea este o
constrângere, în egală măsură, care creează o relaţie specifică între puterile publice şi cetăţeni. Calitatea
legilor şi a reglementărilor, eficacitatea sistemelor de reglementare au o influenţă directă asupra dezvoltării
economice şi democratice a unei ţări. Reglementările prea stricte, complexe sau inaplicabile riscă mai
degrabă să aducă prejudicii decât să contribuie la bunăstarea generală, în măsura în care încetinesc
activitatea economică, împiedică cooperarea publicului şi cresc costurile administrative. Cunoaşterea
exigenţelor guvernamentale în proiectarea şi implementarea reglementărilor. Problema reglementării
trebuie abordată cu prudenţă, existând multiple avantaje, dar şi o serie de inconveniente. O bună parte din
ţările membre ale UE, seduse de uşurinţa cu care se pot scrie noi legi şi reglementări şi convinse că
problemele pot fi rezolvate prin simpla existenţă a legilor şi reglementărilor, au avut tendinţa să
reglementeze în exces, să producă reglementări neadaptate la condiţiile specifice şi de multe ori
nerespectate. Îmbunătăţirea modului în care guvernele îşi folosesc puterea de a reglementa, este o activitate
de mare amploare la care trebuie să participe miniştrii, parlamentarii, administraţia, instanţele judecătoreşti,
cetăţenii. Caracteristicile primordiale în sistemele de reglementare. Reglementările sunt produsul
sistemului de reglementare, incluzând procesele şi instituţiile prin intermediul cărora sunt concepute
reglementările, puse în aplicaţie şi interpretate. Sistemul de reglementare înglobează şi procesul de
consultare a publicului şi comunicarea. Sistemele de reglementare naţionale cuprind nu numai dispoziţiile
naţionale, dar şi cele elaborate de instanţe locale sau supranaţionale (de ex. UE).Pentru implementarea
unui sistem eficient de reglementare a activităţii se impun următoarelor cerinţe: 1) politica de stat clară
de reglementare a activităţii, adoptată la cel mai înalt nivel; 2) un sistem instituţional public durabil,
capabil să organizeze şi să coordoneze activitatea de perfecţionare a calităţii reglementării activităţii; 3)
metode şi mecanisme de evaluare şi de implementare a reglementărilor noi menite să ducă la efecte
pozitive în societate. Probleme generate de reglementările prost planificate: a) costuri înalte; b) timp şi
energie pierdută; c) corupţie; d) creştere economică joasă şi nivel de trai scăzut; e) implementarea AIR de
către autorităţi publice nepregătite; f) probleme în stabilirea priorităţilor, scopurilor şi evaluării resurselor; g)
autorităţile publice nu dispun de informaţie suficientă de apreciere a alternativelor.

3. Analiza ex-ante a documentelor de politici. Realităţi şi perspective. Prima etapă a procesului

decizional, şi anume elaborarea politicii publice, este însoţită de un proces de analiză multidimensională a
politicii publice – evaluarea ex ante a impactului politicii publice. Acest tip de evaluare se utilizează pentru
a elabora politici publice coerente, implementarea cărora va conduce la atingerea obiectivelor stabilite de
autoritatea iniţiatoare a politicii publice sau la nivel naţional. Acest proces presupune colectarea
informaţiilor şi analiza modalităţilor alternative de soluţionare a problemei sau de atingere a unui scop
şi a efectelor sau consecinţelor acestor opţiuni de politici publice. Acest tip de evaluare va include evaluarea
implicaţiilor bugetare, administrative, economice, sociale şi de mediu ale diferitor modalităţi posibile de
soluţionare a problemei identificate. Procesul de evaluare ex ante a impactului politicilor publice este
constituit din cinci etape interconexe: 1. Identificarea problemei. 2. Stabilirea obiectivului. 3.
Identificarea opţiunilor pentru soluţionarea problemei şi atingerea obiectivului. 4. Analiza opţiunilor.(
Impactul fiscal, Impactul administrative, Impactul economic, Impactul social şi asupra sărăciei, Impactul
asupra mediului înconjurător, Riscurile şi incertitudinile )5. Compararea opţiunilor şi selectarea
opţiunii recomandate . Analiza extinsă este adesea efectuată cu suportul unor companii specializate în
domeniu. Politicile publice care implică necesitatea efectuării evaluării extinse a impactului fac parte, de
regulă, din următoarele categorii: 1. Politici publice ample şi costisitoare. Un exemplu ar fi politicile
publice de susţinere a unor categorii de persoane, cum ar fi săracii, şomerii, invalizii, etc., care implică
costuri bugetare majore. 2. Intervenţii ale Guvernului în mediul de afaceri. Aici pot fi incluse politicile
publice fiscale – de reducere sau majorare a cotei impozitelor, politicile publice de subvenţionare, etc. 3.
Proiecte de investiţii pe termen lung. Reabilitarea şi construcţia drumurilor, crearea staţiilor de producere
a energiei regenerabile, etc. sînt proiecte specifice acestei categorii. 4. Privatizarea bunurilor aflate în
proprietatea statului. Rezultatele evaluării ex ante a politicilor publice vor fi transpuse în Propunerea de
politici publice După aprobarea „de principiu” a Propunerii de politici publice de către Cancelaria de Stat se
va iniţia procesul de elaborare a politicii publice propriu zise, care poate lua forma unui act normativ,
document de politici publice sau unor acţiuni separate. Evaluarea „ex-ante” sau „a priori”, care este
prospectivă, este utilizată ca instrument care să sprijine luarea de decizii atunci când există mai multe
alternative.. În opinia Comisiei Europene, evaluarea ex-ante trebuie să devină un element esenţial al
înţelegerii strategiei şi al alocării mijloacelor financiare (care fac obiectul negocierilor cu Comisia), indicând
clar motivele şi întinderea alegerilor făcute.

4. Reforma regulatorie Ghiliotina 1

5. Reforma regulatorie Ghiliotina 2
Angajamentul Guvernului faţă de reforma cadrului de reglementare este stabilit în
următoarele acte legislative:
 Legea Nr. 424 - XV (din 16.12.2004) - Ghilotina 1
 Legea Nr. 235 - XVI (din 01.01.2008)- Ghilotina 2
 Hotărârea Guvernului Nr.1230 (din 24.10.2006) – Introducerea metodologiei AIR
Legea nr. 424- XV, numită şi Legea „ghilotinei”, a intrat în vigoare la 7 februarie 2005 şi stabileştea
principiile şi acţiunile necesare pentru revizuirea cadrului normativ existent, în scopul eliminării
reglementărilor, care nu corespund legislaţiei şi prezintă bariere pentru dezvoltarea mediului de
afaceri.
 Prin Hotărîrea Guvernului nr.132 din 08.02.2005, „Privind revizuirea şi optimizarea cadrului
normativ de reglementare a activităţii de întreprinzător” au fost instituite Comisia de Stat
pentru reglementarea activităţii antreprenoriale şi Grupul de lucru, ca organ al acestei Comisii În
conformitate cu prevederile Legii „ghilotinei” revizuirea actelor normative s-a desfăşurat în trei
etape: GHiliotina 1, 2, 2+
Pe parcursul mai multor ani activitatea de antreprenoriat în Republica Moldova, în special businessul mic şi
mijlociu, se confruntă cu diverse probleme din cauza unui cadru ineficient de reglementare a activităţii
antreprenoriale. Diverse impozite şi taxe suportate de agenţii economici, autorizaţiile, licenţele, avizele,
coordonările şi alte operaţiuni necesare pentru a fi respectate la pornirea şi desfăşurarea afacerilor,
precum şi multiplele controale care au condus la diverse abuzuri şi în consecinţă la crearea unui
climat de afaceri riscant şi nestabil - în consecinţă piaţa de investiţii din Republica Moldova devine
neatractivă pentru investitori.
Astfel, în anul 2004, Parlamentul a adoptat aşa numita „Lege a Ghilotinei” care a pus temelia unei noi
abordări în reglementarea raporturilor sociale cu implicaţii economice şi pentru a elimina reglementările
inefi ciente, care împiedică investiţiile şi dezvoltarea întreprinderilor. Această lege a stabilit un set de filtre
la nivel naţional şi regional realizate prin grupuri de lucru, alcătuite din reprezentanţi ai sectoarelor
public şi privat şi investite cu dreptul de a decide asupra raţionalităţii economice a reglementărilor
existente. , numită “Ghilotina I”. Conceptul reformei, creată o Comisie interguvernamentală în
calitate de organ de decizie politică pentru coordonarea reformei şi Grupul de Lucru Naţional, care a
pregătit toate deciziile Comisiei. Comisia respectivă a fost compusă din conducători de ministere şi
departamente, reprezentanţi ai sectorului privat. După anul 2006 reforma regulatorie continuă cu
reevaluarea masivă a legilor, conform prevederilor Legii nr.235/ 2006 cu privire la principiile de bază de
reglementare a activităţii de întreprinzător, numită “Ghilotina II”. Noile abordări asupra reglementărilor
activităţilor economice a impus valorifi carea unor principii, proceduri şi tehnici, chemate să asigure o
reglementare optimă pentru mediul de afacer. Astfel, instituţia Analizei Impactului de Reglementare
capătă o dimensiune şi o aplicabilitate obligatorie asupra întregului cadru legislativ ce impune noi
reglementări ai mediului de afaceri. Odată ce valorificarea instituţiei AIR a dat rezultate pozitive în
ameliorarea mediului de afaceri, această instituţie îşi găseşte reglementarea în legile care stau la baza creaţiei
legislative. In această privință, se disting cele trei faze ale procesului de ghilotină. ”Ghilotina 1” a servit
eliminării actelor de reglementare inutile ale autorităților administrației publice centrale și ale
Guvernului. ”Ghilotina 2” a vizat legile, stabilind principiile bunei reglementări pentru progresul
viitor în îmbunătățirea mediului de reglementare.. În cele din urmă, ”Ghilotina 2 +” a abordat “actele
permisive” exact în aceeași manieră, în care ”Ghilotina 1” a tratat reglementările inutile Angajamentul
Guvernului faţă de reforma cadrului de reglementare este stabilit în următoarele acte legislative:-
Legea Nr. 424 - XV (din 16.12.2004) - Ghilotina 1, - Legea Nr. 235 - XVI (din 01.01.2008)- Ghilotina 2
Hotărârea Guvernului Nr.1230 (din 24.10.2006) – Introducerea metodologiei AIR - Reforma cadrului de
reglementare în Moldova asigură următoarea bază pentru reformele cadrului de reglementare în Moldova:
1. Guvernarea politică şi economică îmbunătăţită 2. sectorul privat dezvoltat drept motor al creşterii
economice 3. Accentul pe mişcarea spre integrare europeană.

6.Strategia Moldova 2020. Viziuni strategice. Strategia „Moldova 2020” -Filozofia ei este: nu
schimbăm totul până la ultima piuliţă la maşina care începe să „gâfâie”, căci ne ia mult timp, efort şi
bani, ci îi înlăturăm defectele, îi reanimăm părţile slabe şi mecanismul începe să funcţioneze. După o
analiză a constrângerilor economice, efectuată în 2010, s-a ajuns la şapte probleme majore, din cauza
cărora economia se mişcă încet şi nesigur, iar noi rămânem săraci. Este vorba de drumurile proaste,
creditele scumpe, obstacolele în calea afacerilor, consumul enorm de energie, urmate de cheltuielile mari şi,
nu în ultimul rând, de justiţia precară, în care cu greu găseşti dreptate, şapte priorităţi: 1. Studii relevante
pentru carieră 2. Drumuri bune oriunde 3. Finanţe accesibile şi ieftine 4. Business cu reguli clare de
joc 5. Energie furnizată sigur, utilizată eficient 6. Sistem de pensii echitabil şi sustenabil 7. Justiţie
responsabilă şi incoruptibilă „Moldova 2020” nu se bazează pe domenii sau sectoare. Dacă rezolvăm cele
7 probleme, vom aduce schimbarea şi în sănătate, şi în cultură, şi în mediul ambiant. Să le luăm pe rând.
1.)Un sistem educaţional mai bun, orientat spre cerinţele pieţei de muncă, înseamnă posibilităţi mai mari de
angajare în câmpul muncii şi salarii mai mari. O productivitate mai înaltă, iar de aici, şi o eficienţă mai
mare. 2.) O reţea modernă de drumuri este egală cu acces la servicii, cheltuieli mai mici pentru reparaţia
maşinilor, mai puţine accidente şi mai puţine pierderi suportate anual de agricultori şi transportatori.
3.)Viziunea strategică pentru sporirea accesului la finanţare se bazează pe: dezvoltarea intermedierii
financiare; optimizarea costurilor resurselor financiare şi simplificarea condiţiilor de garantare a creditelor
şi împrumuturilor.4.)Regulile mai clare de activitate a businessului şi accesul mai facil la finanţe şi credite
ieftine vor avea ca rezultat o dezvoltare a afacerilor care deja sunt puse pe roate şi o posibilitate de a realiza
noi idei de afaceri. 5.)Guvernul are drept scop crearea, până în 2020, a unui complex energetic competitiv
şi eficient, care va asigura toţi consumatorii cu resurse energetice de calitate, în mod accesibil şi fiabil.
6.) Asigurarea funcţionării unui sistem de pensii echitabil, bazat pe o rată de înlocuire a salariilor care să
asigure cetăţenilor un trai decent, este miza principală a acestei priorităţi.
7.).O schimbare în justiţie va aduce mai multă încredere în ea, dar înainte de toate, îi va oferi fiecărui
cetăţean siguranţa că îşi poate apăra drepturile. Aceste schimbări vor transforma Republica Moldova într-
o ţară în care e bine să trăieşti şi să investeşti. O vor face mai atractivă nu numai pentru investitorii străini,
dar şi pentru concetăţenii plecaţi peste hotare, redându-le încrederea în patria lor. Acţiunile ce urmează a
fi întreprinse ne vor da posibilitatea să schimbăm modelul de creştere economică.„Moldova 2020” este o
strategie care conţine şapte chei ale succesului. Până în anul 2020, vom avea o creştere economică de 79%.
Până în 2020, vor fi scoşi din sărăcie 149 de mii de oameni, dacă vom implementa cele şapte priorităţi.

7. Evaluarea punctelor forte şi slabe a politicilor publice propuse de instituţiile publice din
Republica Moldova.Evaluarea politicii publice este procesul în care datele şi informaţiile colectate pe
parcursul monitorizării sînt analizate, fiind făcute recomandări utile ciclului ulterior de politici publice.
Evaluarea este etapa care, în principiu, succede procesul de monitorizare, deşi deseori acestea sînt
privite ca un întreg. Evaluarea indică dacă a fost atins scopul politicii publice şi realizate obiectivele,
spre deosebire de monitorizare care se axează pe proces şi acţiuni şi nu pe rezultate şi impact.
Rezultatele evaluării sau analizei ex post sînt confruntate cu rezultatele evaluării ex ante pentru a
determina gradul de precizie cu care a fost făcut pronosticul iniţial şi a înţelege care au fost factorii
determinanţi în reuşita/eşecul politicii publice implementate. Evaluarea ex ante a impactului politicii
publice. Acest tip de evaluare se utilizează pentru a elabora politici publice coerente, implementarea
 cărora va conduce la atingerea obiectivelor stabilite de autoritatea iniţiatoare a politicii publice sau la
nivel naţional. Acest proces presupune colectarea informaţiilor şi analiza modalităţilor alternative de
soluţionare a problemei sau de atingere a unui scop şi a efectelor sau consecinţelor acestor opţiuni de
politici publice. Acest tip de evaluare va include evaluarea implicaţiilor bugetare, administrative,
economice, sociale şi de mediu ale diferitor modalităţi posibile de soluţionare a problemei identificate.
Procesul de evaluare ex ante a impactului politicilor publice este constituit din cinci etape interconexe:
1. Identificarea problemei. 2. Stabilirea obiectivului. 3. Identificarea opţiunilor pentru soluţionarea
problemei şi atingerea obiectivului. 4. Analiza opţiunilor. 5. Compararea opţiunilor şi selectarea opţiunii
recomandate . Reieşind din faptul că desfăşurarea unei evaluări a impactului este un exerciţiu ce
consumă timp şi resurse, este important de asigurat proporţionalitatea lucrului 1, astfel ca acesta să nu
fie împovărător. La nivel de autoritate publică, care este iniţiatoarea politicii publice, comunicarea pe
verticală şi orizontală este crucială. Propunerea de politici publice este elaborată de subdiviziunea
iniţiatoare a politicii publice din cadrul autorităţii publice centrale. Aceasta adesea este o subdiviziune
responsabilă de un domeniu specific şi nu unitatea de analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor
publice, rolul căreia este de a susţine subdiviziunea iniţiatoare în înţelegerea şi aplicarea principiilor de
evaluare a impactului. Subdiviziunea de analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor publice asigură
comunicarea dintre subdiviziunea/grupul de lucru iniţiator al propunerii cu alte subdiviziuni din
autoritatea respectivă, cu subdiviziunile respective din alte autorităţi publice, precum şi cu Cancelaria de
Stat. Subdiviziunile de analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor publice vor asigura ca propunerile
să fie elaborate după un format unic şi să fie respectate toate cerinţele solicitate faţă de aceste
documente. Acestea vor avea misiunea de a consulta subdiviziunea-autor, de a o susţine în procesul de
evaluare a impactului şi vor avea dreptul de a viza negativ Propunerea de politici publice, actele
normative şi documentele de politici publice de o calitate necorespunzătoare.. La nivel central, procesul
de planificare strategică va fi coordonat de Cancelaria de Stat. Autorităţile publice iniţiatoare de
politici publice vor remite propunerea Guvernului pentru avizare. Propunerea este returnată de către
Cancelaria de Stat autorităţilor publice în cazul în care conţinutul acesteia nu este corespunzător sau, în
caz contrar, remisă direcţiilor relevante din Cancelaria de Stat pentru verificarea respectării cerinţelor
faţă de elaborare şi coordonare.Etapa IV.Analza opţiunilor. La această etapă, este important de
identificat cu cea mai mare atenţie laturile puternice şi slabe ale fiecărei opţiuni – de exemplu de
identificat dacă careva grup al societăţii este din neglijenţă exclus din categoria beneficiarilor şi alte
consecinţe neintenţionate. Este important de apreciat cum vor funcţiona politicile publice în practică şi
de identificat constrîngerile care trebuie să fie depăşite în cazul în care politicile publice urmează să fie
implementate. Analiza opţiunilor este importantă pentru a face estimări cît mai precise ale costurilor
care vor fi suportate de Guvern, pentru a determina dacă politicile publice vor justifica costurile
suportate pentru implementarea acestora şi pentru a evalua dacă beneficiile acestora par să fie durabile
pe termen lung. ( Programul de Dezvoltare Strategică al Centrului pentru Drepturile Omului 2013-2017-
CPDOM) 2. ANALIZA PUNCTELOR FORTE ŞI A PUNCTELOR SLABE Domeniul 1:
promovarea Drepturilor Omului S – puncte forte W – Puncte slabe  Promovarea drepturilor omului
este o atribuţie expres prevăzută în legislaţie  CPDOM dispune de o subdiviziune specializată privind
promovarea drepturilor omului  Există experienţă de conlucrare cu mass-media  CpDOM dispune de
o pagină web, inclusiv cu aspecte ce vizează drepturile copilului  CpDOM dispune de produse în
domeniul drepturilor omului (ghidur, manual practice, pleante)  CpDOM dispune de 4 reprezentanţe,
menite să apropie instituţia de cetăţeni  CpDOM are experienţă de activitate în parteneriat cu diferiţi
actori  CpDOM are experienţă şi realizează diverse evenimente de promovare a drepturilor omului
(Seminare, conferinţe, etc.)  CpDOM a realizat campanii de promovare a drepturilor omului în
conlucrare cu massmedia  CpDOM şi avocaţii parlamentari realizează zile de primire în teritoriu 
CpDOM realizează dezbateri publice de promovare a drepturilor oimului – Puncte slabe Lipsa de
produse suficiente şi eficiente în domeniu  Lisa unei strategii de promovare a drepturilor omului  Lisa
culturii organizaţionale de colaborare cu mass-media
 Nu sunt utilizate la nivelul corespunzător toate mediile, reţelele sociale  Lipseşte persoana responsabilă
de linia fierbinte  Nu sunt asigurate funcţiile liniei fierbinţi  CpDOM nu este suficient de bine cunoscută în
societate  Atribuţiile nu sunt repartizate clare şi sunt difuze  Personalul nu are suficiente capacităţi în
domeniul informării, instruirii, promovării drepturilor omului  Pagina web CpDOM este învechită şi greu
1
Principiile Comisiei Europene de Proporţionalitate şi Semnificaţie, Comisia Europeană (2004).
de accesat  Reacţiile CpDOM sunt întârziate la cazuri/situaţii de încălcare a drepturilor omului  Lipsa
experienţei de promovare a ddrepturilor omului în regiunea transnistreană  CpDOM nu promovează
suficient drepturile copilului  Prezenţa insuficientă a avocatului parlamentar în regiuni  Dialog insuficient
şi lipsa parteneriatelor pentru promovarea drepturilor omului Punctele forte şi cele slabe ale organizaţiei,
care au un impact direct asupra realizării obiectivelor şi asupra performanţei generale ale autorităţii.
Totodată, se identifica factorii externi asupra cărora autoritatea nu deţine controlul deplin, dar care fie
contribuie la, fie împiedică realizarea obiectivelor şi, respectiv, influenţează pozitiv sau negativ performanţa
autorităţii. In cazul analizei SWOT nu se impune o analiză amănunţită, ci o identificare a factorilor de bază
care influenţează într-un fel sau altul activitatea instituţiei şi care va sta la baza evaluării ulterioare a
capacităţilor.
 Priorităţile de politici publice naţionale sînt preluate din documentele strategice naţionale Viziunea
evaluarii este de a schimba filosofia efortului de reformă. Anterior, accentul major a fost pus pe
dereglementare – eliminarea reglementărilor inutile și a cerințelor administrative excesive – care reliefa mai
mult cantitatea decât calitatea reformelor. Acum se consideră că este momentul de a se concentra asupra
dezvoltării unui sistem de reglementare mai inteligent, determinat de criterii clare de competitivitate.
Sistemul de reglementare prevăzut reflectă principiile de “reglementare inteligentă”, caracterizat prin
următoarele trăsături:
 Reglementarea inteligentă generează beneficii sociale şi de mediu, totodată îmbunătăţind condiţiile
pentru o economie competitivă şi inovatoare. Reglementarea trebuie să fie cât mai efectivă, dar niciodată
mai complicată sau costisitoare decât trebuie să fie.
 Reglementarea inteligentă este o reglementare mai receptivă, care se adaptează evoluţiilor ştiinţifice,
tehnologice şi de pe pieţele globale în domeniul stopării sau prevenirii riscurilor şi facilitării inovaţiei.
Aceasta stabileşte standarde de performanţă pentru reglementarea mediului de afaceri, în loc să prescrie
procesele exacte, oferind flexibilitate pentru inovaț Reglementarea inteligentă este o responsabilitate
comună în care statul, cetăţenii şi sectorul privat au toţi de jucat un rol activ în transformarea sistemului în
unul mai eficienta.  Reglementarea inteligentă se caracterizează prin reguli clare de joc, care sunt pe
deplin respectate. O reformă de reglementare reușită reprezintă un proces continuu de constatare și evaluare
a problemelor, de identificare a soluțiilor, precum și de revizuire a cadrului normativ. Procesul se extinde și
la dezvoltarea capacităților instituționale și a stimulentelor pentru încurajarea implementării integrale, în
practică, a modificărilor cadrului de reglementare, cu un impact pozitiv maxim asupra competitivității
sectorului privat. În consecință, acțiunile întreprinse pentru a avansa cauza reformei de reglementare în
Republica Moldova până în prezent avea atât un aspect juridic de reglementare – îmbunătățirea legislației,
cât și o dimensiune instituțională și administrativă.

8. AIR în cadrul Uniunii Europene. Evaluarea impactului de reglementare în cadrul Uniunii

Europene. Comisia Europeană. Un obiectiv al programelor AIR practicat de ţările UE este folosirea
principiilor de piaţă acolo unde este cazul pentru a genera beneficii şi protecţie. Alt obiectiv -
îmbunătăţirea calităţii informaţiei aflate la dispoziţia celor care iau decizii, pentru ca politicienii să
înţeleagă bine consecinţele deciziilor lor. În multe din ţările UE, capacităţile privind politicile au fost
îmbunătăţite pentru a reduce riscurile. Una dintre măsurile luate a fost incorporarea AIR în cadrul
instituţional în care se elaborează politicile şi reglementările. În prezent, la Comisia Europeană este în
curs introducerea unui nou sistem menit să simplifice mediul reglementărilor în cadrul Uniunii.Reforma
regulatorie în spaţiul european a fost estimată ca o reformă care a uşurat accesul intrării pe piaţă a
agenţilor economici, a creat condiţii mai competitive pentru dezvoltarea businessului, a lichidat
obstacolele în calea inovării şi, ca urmare, a majorat creşterea Produsului Intern Brut. Scopurile
prioritare ale Comisiei Europene au fost stabilite următoarele: clasificarea legislaţiei imperfecte,
simplificarea ei, revizuirea impactului directivelor impozitării, costurile administrative. Principalele
domenii sunt cel economic, social şi de mediu. Confruntarea provocărilor la nivel regional,
naţional şi al UE. Productivitate scăzută şi competitivitatea. Agenda de la Lisabona este un program
politic ambiţios, menit să combată productivitatea scăzută şi stagnarea economică din Uniunea
Europeană, care se află în urma Statelor Unite şi, din ce în ce mai mult, în urma economiilor asiatice
aflate în curs de dezvoltare. Agenda de la Lisabona funcţionează atât ca o viziune de ansamblu cât şi ca
un set complex de reguli politice. Priorităţile sale pot fi interpretate de ţările membre şi candidate în
mod diferit, performanţele naţionale şi circumstanţele variază în mod semnificativ. În timp ce statele
vechi membre ale UE se concentrează în special pe crearea de locuri de muncă şi sprijinul pentru
 cercetare şi dezvoltare, precum şi reforma sectorului social, pentru noile membre ale UE şi ţările candi-
date principalele priorităţi sunt restructurarea economică şi îmbunătăţirea climatului de afaceri. Deşi
tehnologiile de informaţie şi comunicaţii pot face minuni uneori, stadiile dezvoltării nu pot fi pur şi
simplu sărite. Pentru ţările aflate în tranziţie, absorbirea tehnologiei va rămâne esenţială în viitorul
apropiat. Scopurile specifice legate de Agenda de la Lisabona trebuie privite în contextul unor mai mari
probleme de politică ce afectează întreaga economie. Atingerea obiectivelor agendei de la Lisabona ar
întări, printre alţi factori, bazele economiei şi ar diminua riscurile, deoarece ar duce statele
membre într-un stadiu superior de dezvoltare economică. Formarea profesionala este esentiala pt
a asegura faptul ca Reglementatorii au calificare tehnice necesare si inteleg importante valoare
AIR.

9.Etapele de implementare a procesului AIR în instituţiile publice din Republicii Moldova.

Potrivit prevederilor hotărârii menţionate procesul de elaborare a analizei impactului de reglementare are
următoarele etape: a) identifi carea problemei şi luarea deciziei de a iniţia procesul de reglementare; b)
pregătirea analizei preliminare a impactului de reglementar;. c) revizuirea analizei preliminare a
impactului de reglementare de către Grupul de lucru;. d) elaborarea proiectului de act normativ şi analiza
finală a impactului de reglementare; e) avizarea şi consultările publice; f) definitivarea proiectului de act
normativ şi analizei finale a impactului de reglementar;. g) varianta finalăa proiectului de act
normativ şi analizei impactului de reglementare. Autoritatea administraţiei publice responsabilă de
elaborarea proiectului actului legislativ/normativ, la definitivarea proiectului va ţine cont de analiza finală a
impactului de reglementare, de avizele autorităţilor interesate şi a consultărilor publice, cu întocmirea
tabelului divergenţelor. Totuşi, nu este posibil de a avea norme juridice de o aplicabilitate efi cientă atât
timp cât procesul lor de elaborare nu are caracteristicile unui mecanism eficient. Rezolvarea celor mai
stringente probleme a procesului de elaborare a actelor normative ar trebui să înceapă de la
soluţionarea cauzei de bază a inefi cienţei actelor normative, şi anume de la procesul de elaborare a
actelor normative. După luarea deciziei de a interveni cu un act normativ de reglementare, se lasă o fl
exibilitate în alegerea metodei prin care pot fi analizate diverse impacturi ale acestuia. Cele mai des utilizate
fi ind Cost Benefi t Analysis (CBA) şi Regulatory Impact Assesment (RIA). Implementarea acestei
metode este larg răspândită în procesul de elaborare a actelor normative în toată lumea.Calitatea cadrului
regulator şi evoluţia acestuia are impact direct asupra atingerii altor priorităţi de dezvoltare a IMM.
O problemă majoră totuşi există la nivel local, aceasta vizează calitatea scă zută a reglementărilor promovate
de autorităţile administraţiei publice locale. Calitatea reglementărilor are în continuare de suferit mai ales în
ceea ce priveşte elaborarea variantelor alternative de soluţionare a problemelor, care determină în esenţă
elaborarea reglementărilor, evaluarea impactului economic, bugetar şi social, elaborarea indicatorilor de
performanţă, monitorizarea şi evaluarea ulterioară a reglementărilor.

10 . Analiza procesului AIR. Momentul optim pentru efectuarea AIR este în faza de întocmire a
proiectului de act legislativ/normativ. De regulă, este necesar de a identifi ca punctul strategic în procesul
de dezvoltare a politicilor pentru aplicarea şi pentru conformarea acestora cu procedurile administrative
existente întru elaborarea legislaţiei. Soluţiile legislative din partea autorităţilor publice centrale şi locale
sunt deseori promovate ca răspuns la recomandările de revizuire a politicilor publice pe anumite segmente .
Cel mai potrivit moment pentru efectuarea unei AIR în aceste circumstanţe este ca analiza să fi e
iniţiată înaintea oricărei iniţiative de a elabora un act normativ aduse în faţa guvernului în vederea obţinerii
permisiunii de legiferare. În asemenea cazuri, iniţiativa care solicită aprobarea unei legi trebuie să fi e
însoţită de AIR completă, oferind detalii asupra situaţiei care necesită schimbări, demonstrând cauza
pentru care legiferarea este o soluţie mai potrivită comparativ cu alte opţiuni, şi identifi când impacturile
potenţiale. Evaluarea preliminara a impactului proiectelor de legi, a propunerilor legislative şi a
celorlalte proiecte de acte normative reprezintă un set de activităţi şi proceduri realizate cu scopul de a
asigura o fundamentare adecvată a iniţiativelor legislative. Evaluarea preliminară a impactului
presupune identificarea şi analiza efectelor economice, sociale, de mediu, legislative şi bugetare pe
care le produc reglementările propuse. Evaluarea preliminară a impactului proiectelor de acte normative
este considerată a fi modalitatea de fundamentare pentru soluţiile legislative propuse şi trebuie realizată
înainte de adoptarea actelor normative. Fundamentarea noii reglementari trebuie să aibă în vedere atât
evaluarea impactului legislaţiei specifi ce în vigoare la momentul elaborării proiectului de act normativ,
cât şi evaluarea impactului politicilor publice pe care proiectul de act normativ le promovează. Evaluarea
preliminară a impactului este realizată de iniţiatorul proiectului de act normative. Analiza impactului
reglator se aplică asupra oricărui proiect de act legislativ/ normativ iniţiat de subiecţii cu drept de iniţiativă
atât la nivel central, cât şi la nivel local, care infl uenţează comportamentul oamenilor. AIR este mai
relevantă dacă iniţiativa vine din partea executivului. Guvernul trebuie să prevadă toate consecinţele
prevederilor înainte de intrare acestora în vigoare.Etapele analizei impactului de reglementare
urmează a fi prezentate în felul următor : 1. Analiza preliminară – această etapă stabileşte modul în care
se presupune că va fi afectat mediul de afaceri, stabilirea tipurilor de întreprinderi afectate cel mai mult; 2.
Microanaliză – etapă care asigură identifi carea costurilor directe; 3. Analiza generală a impactului
asupra mediului de afaceri – o astfel de etapă facilitează determinarea impactului asupra competitivităţii
interne şi transfrontaliere; efectele asupra relaţiilor de muncă, investiţii şi crearea de noi întreprinderi;
problemele specifi ce ale întreprinderilor mici şi mijlocii. Trebuie stabilite procedurile de monitorizare şi
revizuire; 4. Macroanaliză – etapă care asigură evaluarea efectelor macroeconomice, sociale şi de mediu,
incluzând impactul indirect asupra competitorilor, furnizorilor şi distribuitorilor, asupra altor sectoare de
afaceri care nu sunt specifi cate în reglementări. Pentru exercitarea unei analize eficiente a impactului de
reglementare a noilor reglementări, urmează ca etapele analitice să fi e efectuate de specialişti şi experţi în
domeniu. Primele două etape urmează a fi efectuate de către funcţionarii publici responsabili de
elaborarea actului cu caracter normativ, însă etapele ulterioare ale AIR nu pot fi desfăşurate fără
cunoştinţe speciale, acestea se recomandă a fi exercitate de către persoane cu experienţă, de experţi.

11. Metode analitice de analiză a impactului de reglementare. În cadrul implicaţiilor analitice un rol
cheie le revine aspectelor analizate în procesul de analiză a reglementărilor, acestea se referă la
evaluarea:  Impactului economic;  Impactului asupra administraţiei publice;  Impactului
asupra mediului;  Impactului social. Scopul acestui exerciţiu este de a determina diferenţele
în costurile şi beneficiile opţiunilor, impactul asupra unor categorii ale populaţiei, fezabilitatea
implementării şi riscurile pentru atenuarea cărora vor fi elaborate măsurile de rigoare. Analiza
opţiunilor este importantă pentru a face estimări cât mai precise ale costurilor care vor fi suportate
de Guvern, pentru a determina dacă politicile publice vor justifi ca costurile suportate pentru
implementarea acestora şi pentru a evalua dacă benefi ciile acestora par să fi e durabile pe termen
lung. Tehnicile de evaluare a impactului, la fel ca şi tipul analizelor care se efectuează, pot fi
extinse cu timpul, când capacităţile autorităţilor publice vor fi consolidate. Astfel, la etapa actuală
opţiunile vor fi analizate în raport de cost beneficiu, prin prisma evaluării impactului lor
asupra a trei sfere interconexe, şi anume impactul economic, social şi asupra mediului. Drept
rezultat al aplicării Analizei Impactului de Reglementare în sectorul public au loc următoarele
performanţe: 1. Etapa de analiză care include estimarea costurilor şi beneficiilor activităţii
Guvernului duce la creşterea beneficiilor prin găsirea soluţiilor de costuri mai mici şi ca rezultat
reducerea eşecurilor politice; 2. Etapa de consultări duce la transparenţa procesului decizional,
creşterea încrederii şi la reducerea riscurilor de reglementări neefi ciente pentru sectorul privat,
reduce monopolul la informaţie; 3. Etapa de definire a scopurilor diferitor politici (politica
socială şi economică) duce la o gândire orizontală, îmbinând interesele din mai multe domenii; 4.
Etapa de schimbare a culturii de reglementare întru reducerea intervenţiilor inutile şi simbolice
în legislaţie duce la calcularea tuturor acţiunilor ale ministerelor şi rezultatelor pozitive apărute ca
rezultat al acestor acţiuni. Este necesar de a sublinia că politicienii, responsabili de luarea
deciziilor, pot să nu urmeze recomandările AIR în orice situaţie. Oricum, AIR trebuie să
însoţească orice act normative Analiza impactului reprezintă un instrument prin care sunt evaluate
costurile probabile, consecinţele sociale (pozitive şi negative), precum şi posibilele efecte asupra
mediului înconjurător pe care o anumită reglementare ar putea să le aibă. Indicatorii impactului
trebuie selectaţi confom anumitor criterii: Relevanţa (legată de obiective); Acceptarea de factorii
interesaţi; Credibilitatea; Uşurinţa în monitorizare; Capacitatea de cuantificare.Obiectivul evaluării
impactului este dublu: 1) de îmbunătăţire a instrumentelor politicilor în sine; 2) de reducere a
numărului instrumentelor legislative prin evitarea legilor nenecesare. O bună evaluare a impactului
ajută la producerea de legi mai puţine, mai clare şi mai uşor acceptabile.Pentru realizarea analizei de
impact sunt utilizate o serie de tehnici specifice:- Evaluarea impactului economic -Analiza cost-
beneficiu, Analiza cost-eficacitate;- Evaluarea impactului social - focus grup, inteviu, sondaj de
opinie, analiza comparată, analiza de gen; - Evaluarea impactului asupra mediului înconjurător.
 Metode analitice pentru AIR:1) Analiza cost-beneficiu (ACB) Scopul analizei cost-beneficiu este
de a determina dacă nu nivel anume de cheltuieli publice poate produce un beneficiu mai mare decât
în situaţia în care fondurile respective ar fi avut o altă destinaţie sau dacă ar fi fost păstrate în
sectorul privat. Structura unei analize cost-beneficiu conţine:Analiza detaliată ,2. Calcului valorii
nete 3. Prezentarea riscurilor şi incertitudinilor care pot contribui la modificarea în timp a valorilor
estimate.2) Analiza cost-eficacitate calculează costul pe unitate de beneficiu, însă nu conferă valoare
monetară obiectivelor precum şanse egale, scăderea mortalităţii sau îmbunătăţirea alimentaţiei. Ele
oferă adesea indicaţii utile privind eficacitatea relativă a aplicării politicilor şi oportunităţile de
realocare a resurselor pentru a le maximaliza impactul net.3) Evaluarea riscurilor. În cadrul
analizei impacturilor trebuie să fie examinate riscurile şi probabilitatea apariţiei acestora. În cadrul
analizei impactului de reglementare trebuie evaluate următoarele tipuri de risc: risc în activitatea de
întreprinzător; risc legat de ofertă; risc legat de cerere; risc economic; risc legat de protecţia
mediului; risc legat de reputaţie; risc legat de tehnologie. Analiza riscului oferă un raţionament
general privind faptul dacă beneficiile ajustate la risc depăşesc costurile ajustate la risc.4) Analiza
impactului asupra ÎMM se concentrază asupra: - poziţiei sectorului privat în raport cu statul;-
drepturilor şi obligaţiilor între sectorul public şi cel privat;- prestării serviciilor şi abordării
problemelor administrative, mecanismelor de aplicare a legislaţiei; - formele şi metodele de control
administrativ, precum şi de control al activităţii autorităţilor administraţiei publice de către
societatea civilă;- implementarea tehnologiilor informaţionale.

12.Analiza problemei de politică. Politicile Publice sînt:

 O acţiune guvernamentală;Politicile publice sânt acţiuni implementate de o instituţie
guvernamentală care are autoritatea legislativă, politică și financiară de a realiza această acţiune.
 O reacţie la necesităţile sau problemele lumii reale;Politica publică caută să reacţioneze la
necesităţile sau problemele concrete ale unei societăţi sau grupurilor dintr-o societate, spre
exemplu, a cetăţenilor, a organizaţiilor ne-guvernamentale (ONG), sau a instituţiilor
guvernamentale. Analiza problemei ce urmează a fi abordată. Pentru abordarea corectă a unei
probleme de politică este necesar de a identifica şi înţelege cât mai profund această problemă.
Problema de politică este o situaţie nedorită de public pe care Guvernul doreşte să o abordeze (prin
elaborarea 1 politici). La fel, poate fi o politică care nu e acceptată, înţeleasă, implementată corect.
Motivul intervenţiei guvernului trebuie să fie bine înţeles înainte de a examina modalitatea în care se
poate interveni. Regula de aur – nu puteţi decide cum să abordaţi o problemă până nu o identificaţi şi o
înţelegeţi adecvat. Înainte de a defini problema se stabileşte agenda. Structura analizei problemei:1)
Activităţile – reprezintă principalele etape în definirea problemei de politică: a) identificarea
problemelor. Problemele pot fi identificate din următoarele surse: Agenda publică - probleme aflate la
un moment dat în discuţie publică (mass-media, grupuri de presiune, ONG) care necesită intervenţia
guvernamentală pentru rezolvarea lor; Programul de Guvernare - problemele ce trebuie rezolvate de
către o instituţie guvernamentală stabilite în Programului de Guvernare; Priorităţi stabilite la nivel
politic care apar pe parcursul guvernării. b) filtrarea problemelor – analiza asupra diferitor probleme şi
selectarea celora care urmează să fie înscrise pe agenda instituţiei guvernamentale. c) formularea
oficială a problemei sau problemelor selectate – activitate prin care o problemă (sau mai multe), o dată
intrată pe agendă, devine prioritate strategică pentru instituţiile guvernamentale. d) definirea scopului şi
obiectivelor.
DEFINIREA PROBLEMEI DE POLITICĂ:
• Interesul public care este nesatisfăcut de ceia ce face Guvernul;
• Interesul public în acţiunele Guvernului de a menţine, dezvolta şi consolida societatea
Construirea descrierii problemei Dvs.
Contextul problemei
• Cum şi unde a apărut problema?
• Care au fost cauzele ei?
• Care a fost contextul juridic, politic, social şi economic al problemei?
• Cum a ajuns problema în atenţia publică?
• Cine a fost afectat de problemă?
• Ce politici au fost implementate în trecut în încercarea de soluţionare a problemei?
 • Care au fost rezultatele acelei politici publice?
Beneficiarii politicii publice :
 Consumatorii de bunuri, servicii publice şi categorii de cetăţeni în general;
 Mediul de afaceri;
 Organizaţii profesionale, sindicale;
 Sectorul asociativ, organizaţii neguvernamentale, fundaţii;
 Sectorul public, difrite niveluri ale administrţiei publice.
În dependenţă de măsura în care aceştea vor fi influenţaţi ca urmare a implementării PP:
• BENEFICIARII DIRECŢI – categorii de persoane care constituie grupul ţintă al PP şi asupra
cărora se vor răsfrînge în primul rînd rezultatele acesteia;
• BENEFICIARII INDIRECŢI - categorii de persoane care suportă efectele implementării PP fără să
fie direct vizate;
Pentru toate categoriile de beneficiari se recomandă colectarea şi prezentarea de date şi estimări statistice
TIPURI DE IDICATORI:GEN;GRUPE DE VÎRSTĂ,NIVEL DE EDUCAŢIE;PROFESIE;MEDIUL DE
REZIDENŢĂ;ZONA GEOGRAFICĂ;STATUT ECONOMIC; ETNIE, ETC...

13. Tehnici de analiza problemei de politică. - Analiza problemei ce urmează a fi abordată. Pentru
abordarea corectă a unei probleme de politică este necesar de a identifica şi înţelege cât mai profund această
problemă. Problema de politică este o situaţie nedorită de public pe care Guvernul doreşte să o abordeze
(prin elaborarea 1 politici). La fel, poate fi o politică care nu e acceptată, înţeleasă, implementată corect.
Motivul intervenţiei guvernului trebuie să fie bine înţeles înainte de a examina modalitatea în care se poate
interveni. Regula de aur – nu puteţi decide cum să abordaţi o problemă până nu o identificaţi şi o înţelegeţi
adecvat. Înainte de a defini problema se stabileşte agenda. Structura analizei problemei:1) Activităţile –
reprezintă principalele etape în definirea problemei de politică: a) identificarea problemelor. Problemele
pot fi identificate din următoarele surse: Agenda publică - probleme aflate la un moment dat în discuţie
publică (mass-media, grupuri de presiune, ONG) care necesită intervenţia guvernamentală pentru rezolvarea
lor; Programul de Guvernare - problemele ce trebuie rezolvate de către o instituţie guvernamentală stabilite
în Programului de Guvernare; Priorităţi stabilite la nivel politic care apar pe parcursul guvernării. b) filtrarea
problemelor – analiza asupra diferitor probleme şi selectarea celora care urmează să fie înscrise pe agenda
instituţiei guvernamentale. c) formularea oficială a problemei sau problemelor selectate – activitate prin
care o problemă (sau mai multe), o dată intrată pe agendă, devine prioritate strategică pentru instituţiile
guvernamentale. d) definirea scopului şi obiectivelor. 2) Metode şi tehnici de identificare a problemei:
prelucrarea presei, analiza documentelor administrative şi sociale. 3) Rezultate: priorităţi identificate,
program de priorităţi strategice. 4) Responsabil: decidentul politic, echipe tehnice din cadrul
instituţiilor guvernamentale.
Scopul reprezintă starea generală de lucruri care se aşteaptă să fie atinsă după implementarea unei politici
publice. Este foarte important ca scopul să fie clar definit înainte de a purcede la realizarea documentului
AIR. Dacă scopul este definit incorect, atunci analiza propunerilor va fi dificil de realizat şi în final
intervenţia nu va avea rezultatul scontat şi poate avea consecinţe nedorite. Scopul are un caracter general,
fiind cel care oferă orientarea tuturor activităţilor în cadrul implementării unei anumite politici publice.
Scopul propunerii poate fi general şi strategic, incluzând mai multe obiective detaliate. Astfel, scopul
reprezintă o declaraţie a ceea ce politica publică intenţionează să facă, cuprinde direcţia sau rezultatul
scontat, iar obiectivele – paşii concreţi în realizarea scopului şi presupun intervenţii.

14. Identificarea obiectivului general, scopul AIR. AIR reprezinta o analiza a costurilor
posibile si a beneficiilor in urma introducerii unei politici ori reglementari. AIR de Reglementare ca
argumentarea ,in baza evaluarii costurilor si beneficiilor, a necesitatii adoptarii actului normative si analiza
de impact al acestuia asupra activitatii de intreprinzator, inclusive asigurarea drepturilor si intereselor
intreprinzatorului si ale statului, precum si corecpunderea actului scopurilor politicii de reglementare.AIR
serveste drept mecanism de reflectare asupra unei decizii si este un set de actiuni logice care structureaza
pregatirea si proiectarea politicilor la nivel general si a actelor normative, la particular si implica
aprofundarea practicilor deja existente de fundamentare a proiectelor prin detalierea analizei si
formalizarea rezultatelor intr-un raport. Obiectivele specifice propusei reglementări sunt următoarele: 
eficientizarea activității de control și supraveghere desfășurate de către ANRCETI;  coerenţa
abordărilor în materie de reglementare și supraveghere în domeniile de competență ale ANRCETI; 
asigurarea calității și continuității serviciilor de comunicații electronice și poștale;  prevenirea
acțiunilor ce au ca obiect sau pot avea ca efect distorsionarea sau restrîngerea concurenței pe pieţele interne
de reţele şi servicii de comunicații electronice și poștale;  prevenirea și contracararea acțiunilor de
împiedicare a obținerii și exercitării dreptului de acces pe proprietăți și de utilizare partajată a infrastructurii
fizice și a infrastructurii asociate rețelelor publice de comunicații electronice;  încurajarea investițiilor
eficiente în infrastructura rețelelor de comunicații electronice;  prevenirea utilizării ineficiente a
resurselor de numerotare și de spectru radio preconizate pentru scopuri civile;  prevenirea și contracararea
acțiunilor/inacțiunilor ilicite din domeniile de competență ale ANRCETI în vederea dezvoltării sustenabile a
pieţei interne a rețelelor și serviciilor de comunicaţii electronice și serviciilor poștale;  prevenirea și
contracararea încălcării drepturilor utilizatorilor de servicii de comunicații electronice și poștale; 
creșterea beneficiului public prin maximizarea randamentului activităţii ANRCETI la desfășurarea
controalelor. Scopul AIR este de a imbunatati calitatea interventiilor guvernamentale .AIR urmareste in
primul rind sa se asigure ca impactul,atit intentionat cit si neintentionat, al legilor si reglementarilor propuse
este evaluat inainte ca ele sa fie puse in aplicare.Cu alte cuvinte AIR incepe prin a raspunde la intrebari ca:
‘’Interventia propusa va genera o crestere a bunastarii? Care sunt efectele sale economice, adica cum se
raporteaza beneficiile fata de costuri? .. Scopurile AIR sunt mai largi decit eficienta economica, -
deoarece se ocupa cu posibilele efecte de redistribuire, riscuri si fezabilitate administrative, acest instrument
de analiza este un mijloc care poate ajuta la imbunatatirea procesului de elaborare a politicilor, in sensul cel
mai larg al cuvintului. De asemenea , AIR poate intari sistemul democratic prin generarea unui maximum de
transparenta in cazul deciziilor legislative si normative. Beneficiile analizei impactului de reglementare pot
reiesi din faptul ca:
 Se axeaza pe problema politicii
 Evalueaza costurile si beneficiile diferitor optiuni de politica
 Prezinta dovezi
 Pune accentul pe consultare
 Impune monitorizarea si evaluarea performantei in procesul de reglementare

15. Importanţa evaluării alternativelor.1) Opţiunea de "a nu face nimic" (neintervenţia) impune
factorii de decizie să analizeze dacă intervenţia guvernului poate înrăutăţi situaţia. Această opţiune trebuie
întotdeauna analizată şi explorată cu mare atenţie. Motivul opţiunii "a nu face nimic" poate fi faptul că
intervenţia Guv. nu ar rezolva problema ori faptul că aplicarea corectă a instrumentelor deja existente ar
putea să o rezolve.
2) Auto - reglementarea - încurajarea sindicatelor şi organizaţiilor să reglementeze activitatea
membrilor proprii pentru a asigura respectarea anumitor standarde. Standardele sunt deseori stabilite într-un
cod de procedură. Co-reglementarea - rolul de reglementare este împărţit între guvern şi un organ din
industrie.
3) Campaniile de informare şi educare - informarea publicului despre riscurile şi acţiunile ce trebuie
întreprinse p-u a minimiza riscurile. Se realizează prin: stimulente financ; permise de produse comerciabile;
mărci de garanţie a calităţii; cărţi de servicii (stabilesc standarde minime de prest serv)
4) Structuri bazate pe stimulente : Stimulente de ordin fiscal sunt utilizate pentru a impulsiona
cheltuielile făcute de companii pentru cercetare şi dezvoltare. O parte din cheltuielile pentru cercetare şi
dezvoltare pot fi decontate din impozitul ce urmează a fi achitat de companie. Tipuri de stiumulente: Crearea
unei pieţe competitive; Plafonarea preţurilor; Norme; Impozite; Recompense (credite, premii).Justificarea
opţiunii alese. Pentru a determina întâietatea opţiunii (opţiunilor) preferate a dvs. trebuie să puneţi
următoarele întrebări:
- opţiunile selectate sunt relevante cu problema şi scopul intenţionat al propunerii dvs.?
- sunt aceste opţiuni proporţionale cu obiectivul / scopul dorit?
- cât de efective sunt aceste opţiuni în realizarea obiectivului /scopului?
- sunt aceste opţiuni coerente cu obiectivele economice, sociale şi de mediu mai vaste?
- cum se încadrează aceste opţiuni în cadrul de politică principal al guvernului
- cât de eficient(e) din punct de vedere al costurilor şi/sau cât de accesibilă(e) este (sunt) opţiunea(ile)
preferată(e)?

16.Identificarea opţiunilor de politică constă în generarea unor alternative posibile, analiza şi

formularea unor opţiuni de politici publice pentru o prşoblemă care a intrat pe agenda unei instituţii
publice. În această etapă decidentul politic din autorităţile publice iniţiatoare de proiecte de acte
normative, urmăreaşte să aleagă dintr-o listă de opţiuni de soluţii fezabile.Decizia referitoare la intervenţie
se ia prin parcurgerea următoarelor etape:- Care este scopul, obiectivele şi efectul anticipat al propunerii de
politică.- Identificaţi jucătorii cheie şi interesul lor pentru politică.- Efectuaţi evaluarea riscurilor.-
Desfăşuraţi dezbateri iniţiale pentru a identifica şi a elabora opţiuni. - Analizaţi precedentele
existente, inclusiv experienţa de peste hotare.- Desfăşuraţi consultări iniţiale cu factorii interesaţi. Ce
este o opţiune. Opţiunile de politică sunt diferite alternative potenţiale şi soluţii efective de asigurare a
rezultatului dorit al politicii în procesul analizei unei probleme de politică. Soluţiile de politică vor
soluţiona problema, astfel încât să satisfacă necesităţile unui număr de oameni, interesaţi atât în atingerea
rezultatului, cât şi în mijloacele prin intermediul cărora rezultatul este atins.Există 3 categorii de opţiuni ale
politicii:1) A nu face nimic 2) Intervenţie directă: executarea reglementărilor existente în alt mod; co-
reglementarea împreună cu structurile profesionale; reglementări noi, autorităţi noi; preluarea de către
guvern/stat. 3) Intervenţie indirectă (crearea unui mediu pentru schimbare): regulamente de standarde şi
servicii; campanii de informare şi educare; stimulente (financiare, altele) Pentru găsirea opţiunilor de
politică se va ţine cont de: noutatea problemei, proporţia ei; perioada de timp pentru găsirea soluţiilor;
rezultatele ce urmează a fi atinse; gradul de interes faţă de problemă. Opţiunile pot fi elaborate prin
intermediul: comparaţiilor internaţionale şi naţionale; cercetării; analizei şi evaluării politicii; consultării;
utilizării experţilor; proiectelor-pilot.Paşii de identificare a opţiunilor de politică: 1) Generarea
alternativelor de politici publice – identificarea unor posibile soluţii la problemă inclusă pe agenda unei
instituţii guvernamentale. Alternativele sunt soluţii posibile ale unei probleme şi nu constituie încă
opţiuni de politică. La această etapă este importantă folosirea datelor statistice oficiale, rapoartelor şi
cercetărilor referitoare la impactul social al politicii publice.2) Analiza şi selectarea opţiunilor de politici
publice constă în analiza diferitor alternative de soluţii la problema de politici publice în vederea selectării
celor mai bune. Se propun cel puţin trei opţiuni: a nu face nimic, intervenţie directă sau indirectă. 3)
Formularea propunerii de opţiuni de politici publice . Structura propunerii de opţiuni de politici: a)
prezentarea prşoblemei şi a motivelor pentru care ea a fost aleasă; b) prezentarea diferitor opţiuni pentru
această problemă; c) prezentarea opţiunii recomandate de grupul de lucru din ministerul însărcinat cu
elaborarea documentului. Propunerea opţiunii trebuie să fie însoţită de o motivaţie puternic fundamentată
(metode: brainstorming, tehnica Delphi, construirea de scenarii).4) Alegerea unei opţiuni pentru a fi
implementată.

17. Descrierea opţiunilor. Avantaje dezavantaje.

Avantaje Dezavantaje
1. A nu face nimic Lipsa cheltuielelor legate de elaborare si Lipsa legislatiei (nu sunt norme)
implimentare
1. Abrobarea HG. Cu - Instruirea unor norme de tip european Cheltuielii lipsite de re-
privire la adaptarea - Garantarea respectarii drepturilor certificare
cerintelor consumatorilor
- Informarea agentilor

2. Companii de - Agentii economici Instituiti de Stat -Cheltueli pe afise personale,

Informare - Organul de traininguri internationale in reviste,sedinte,reclame...
domeniu ce vor promova crearea unor -Riscul ca agentii sa nu utilizeze
ghiduri. ghidurile date.

Alternative pentru reglementarea dată: 1) Opţiunea de "a nu face nimic" (neintervenţia) impune
factorii de decizie să analizeze dacă intervenţia guvernului poate înrăutăţi situaţia. Această opţiune trebuie
întotdeauna analizată şi explorată cu mare atenţie. Motivul opţiunii "a nu face nimic" poate fi faptul că
intervenţia Guv. nu ar rezolva problema ori faptul că aplicarea corectă a instrumentelor deja existente ar
putea să o rezolve.
2) Auto - reglementarea - încurajarea sindicatelor şi organizaţiilor să reglementeze activitatea
membrilor proprii pentru a asigura respectarea anumitor standarde. Standardele sunt deseori stabilite într-un
cod de procedură. Co-reglementarea - rolul de reglementare este împărţit între guvern şi un organ din
industrie.
3) Campaniile de informare şi educare - informarea publicului despre riscurile şi acţiunile ce trebuie
întreprinse p-u a minimiza riscurile. Se realizează prin: stimulente financ; permise de produse comerciabile;
mărci de garanţie a calităţii; cărţi de servicii (stabilesc standarde minime de prest serv)
4) Structuri bazate pe stimulente : Stimulente de ordin fiscal sunt utilizate pentru a impulsiona
cheltuielile făcute de companii pentru cercetare şi dezvoltare. O parte din cheltuielile pentru cercetare şi
dezvoltare pot fi decontate din impozitul ce urmează a fi achitat de companie. Tipuri de stiumulente: Crearea
unei pieţe competitive; Plafonarea preţurilor; Norme; Impozite; Recompense (credite, premii) Justificarea
opţiunii alese. Pentru a determina întâietatea opţiunii (opţiunilor) preferate a dvs. trebuie să puneţi
următoarele întrebări:
- opţiunile selectate sunt relevante cu problema şi scopul intenţionat al propunerii dvs.?
- sunt aceste opţiuni proporţionale cu obiectivul / scopul dorit?
- cât de efective sunt aceste opţiuni în realizarea obiectivului /scopului?
- sunt aceste opţiuni coerente cu obiectivele economice, sociale şi de mediu mai vaste?
- cum se încadrează aceste opţiuni în cadrul de politică principal al guvernului
- cât de eficient(e) din punct de vedere al costurilor şi/sau cât de accesibilă(e) este (sunt) opţiunea(ile)
preferată(e)?

18. Analiza riscurilor opţiunilor de politică.

In cadrul analizei impacturilor trebuie sa fie examinate riscurile si probabilitatea aparitiei acestora.Este
important sa incercam sa descriem consecintele riscurilor si daca acestea ar putea impiedica la realizarea
obiectivelor reglementarii. Trebuie indentificare orice impacturi ireversibile si unde acestea apar. In acest
caz este necesar de acordat mai mult timp pentru investigarea mai detaliata a consecintelor. Trebuie avut in
vedere faptul ca actiunea preventiva poate fi justificata in cazurile cind riscul este mic, insa rezultatul ar fi
foarte daunator (exemplu: efectul medicamentelorsau produselor alimentare noi asupra sanatatii omului).
Evaluarea riscului situatiei curente presupune raspunsul la intrebarea – cit de serioasa este problema vizata ?
Aceasta va include probabilitatea aparitiei riscurilor, frecventa aparitiei acestora intr-o anumita perioada de
timp, efectul potential pe care acestea il vor avea. In cadrul analizei impactului de reglementare trebuie
evaluate urmatoarele tipuri de risc:
 risc in activitatea de intreprinzator
 risc legat de oferta
 risc legat de cerere
 risc legat de planificare
 risc economic
 risc legat de protectia mediului
 risc legat de reputatie
 risc legat de tehnologie
Analiza riscului ofera un rationament general privind faptul daca beneficiile ajustate la risc depasesc
costurile ajustate la risc, sau daca costurile unui rezultat advers posibil sunt atit de mari incit necesita
intreprinderea unei actiuni preventive pentru a obtine o solutie eficace din punct de vedere al costului.
Invataminte utile legate de analiza impacturilor:
 Cuantificarea beneficiile si costurile oriunde este posibil
 Utilizarea evaluarea economica oriunde este posibil
 Nu ignoram impacturile ne-cuantificabile
 Includem impacturile distributionale separat
 Transparenta in ceea ce priveste cazurile de nesiguranta,riscurile,presupunerile si calitatea datelor.
 Analiza economica si analiza cost-beneficiu este o arta si nu o stiinta
 Gindirea analitica si folosirea bunei judecati.
 Recunoasterea ca AIR nu poate oferi toate raspunsurile, deoarece este un instrument pentru factorii
de decizie si nu un instrument de luare a deciziei.
 19. Analiza impactului economic.Evaluarea impactului economic al reglementarii este o etapa
obligatorie in procesul de formulare a politicilor publice. Exista mai multe metode de a estima efectele in
plan economic, cele mai uzuale fiind cele care au in vedere analiza si compararea costurilor si a beneficiilor
unei politici pentru a se putea stabili daca implementarea acesteia reprezinta cea mai eficienta solutie.In
acest scop se folosesc in principal analiza cost-beneficiu si analiza cost-eficacitate. Impactului economic
a noilor reglementări implică analiza schimbărilor, care urmează să se producă. Acestea vizează
implicaţiile bugetar-fiscale, costurile pe care urmează să le suporte persoanele, precum şi alte aspecte
economice, care se vor produce asupra: • Gospodăriilor casnice; • Întreprinderilor; • Finanţelor publice; •
Economiei în ansamblu.Scopul analizei impactului economic constă în asigurarea că reglementarea
propusă promovează creşterea economică, deschiderea de noi locuri de muncă, creşterea competitivităţii
întreprinderilor şi bunăstarea oamenilor. Impactul economic poate fi reprezentat prin beneficiile şi
costurile directe, dar poate fi şi un impact indirect. Impactul direct poate fi caracterizat prin scutiri sau
extra costuri în finanţările efectuate de la bugetul de stat, precum şi prin modificările taxelor. Concomitent
cu analiza impactului direct, este necesar de a efectua şi analiza impactului indirect al activităţii şi
comportamentului diferitor grupuri. La analiza impactului de reglementare este necesar, în primul rând, de a
determina la ce se referă impactul: la persoane, gospodării, întreprinderi, municipalităţi, la stat sau alte
grupuri.. În majoritatea cazurilor, o singură propunere legislativă nu are un impact macroeconomic vizibil -
Impactul asupra gospodăriilor – implică evaluarea noilor reglementări asupra impactului stării financiare a
gospodăriilor casnice, comportamentului acestora şi a populaţiei. -Impactul noilor reglementări asupra
stării financiare a gospodăriilor şi populaţiei Impactul economic asupra gospodăriilor, de regulă, este un
impact direct asupra diferitor grupuri de populaţie şi gospodăriilor lor. Analiza trebuie realizată luând în
considerare starea fi anciară a diferitor persoane întru realizarea drepturilor fundamentale. Impactul
caracteristic direct reiese din reglementarea ce se referă la standardele bunăstării sociale, serviciile publice
sau taxele colectate de la utilizatorii serviciilor, întrucât aceasta ca rezultat afectează veniturile şi costurile
gospodăriilor- Impactul asupra comportamentului gospodăriilor Un astfel de impact poate căpăta forme
de creştere a cererii pentru bunurile şi serviciile consumatorilor, poate provoca schimbări în furnizarea şi
cererea de forţă de muncă, creşterea nivelului de preţuri. - Impactul asupra întreprinderilor – presupune
o evaluare amplă asupra cheltuielilor şi benefi ciilor întreprinderilor, inclusiv implicaţiile asupra dezvoltării
businessului mic şi mijlociu, a comerţului şi funcţionării pieţei, precum şi impactul asupra investiţiilor,
cercetărilor şi inovaţiilor. În analiza impactului de reglementare asupra întreprinderilor este necesar,
în primul rând, de a identifi ca tipurile şi seriile de întreprinderi afectate de propunerea normativă.. Acest
lucru este important pentru evaluarea impactului direct şi indirect asupra întreprinderilor afectate, la fel ca şi
asupra altor organizaţii şi pieţi de desfacere. - Impactul asupra finanţelor publice – presupune analiza
costurilor generate de noile reglementări. Acestea privesc fi nanţarea autorităţilor publice, alocaţiilor
mijloacelor fi nanciare sau alte aspecte ale dezagregării fi nanţelor publice. Impactul noilor reglementări
asupra finanţării autorităţilor publice sau asupra alocării mijloacelor fi nanciare Dacă propunerea vine
din partea oricărei autorităţi publice centrale şi ea implică cheltuielile bugetare şi economice, acesta trebuie
să fi e avizată de către Ministerul Finanţelor. Sarcina analizei impactului fianciar constă în a determina
ce se întâmplă cu veniturile şi cheltuielile autorităţilor locale şi dacă APL sunt în stare să îndeplinească
obligaţiile ce le revin gospodăriilor şi întreprinderilor. Schimbările de comportament pot avea un impact
suplimentar asupra cererii de servicii publice. - Impactul prevederilor normative asupra dezvoltării
economice – implică o evaluare a infl uenţei noilor reglementări asupra economiei în ansamblu. Evaluarea
macroeconomică permite, de asemenea, de a lua în considerare tendinţele de lungă durată care au un
impact extins în mai multe sectoare administrative.

20. Analiza cost - beneficiu în cadrul AIR.Analiza cost-beneficiu este o metoda de evaluare a
operatiunilor alternative intr-un mod consecvent si complex.Analiza cost-beneficiu devine astfel un cadru
conceptual utilizat in evaluarea proiectelor publice care se deosebeste de abordarea financiara directa prin
faptul ca ia in considerare toate cistigurile (beneficii) si pierderile (costurile), indiferent de cine sunt
suportate.Analiza cost-beneficiu ii ajuta pe cei care creeaza politicile sa prioritezeze cheltuielile, insa
resursele cheltuielilor publice sunt limitate si exista intotdeauna probleme strategice sau alte probleme mai
largi care din motive practice nu au fost incluse in calculul numeric.Desi analiza cost-beneficiu este in mod
ideal aplicabila tuturor deciziilor privind reglementarea,forma sa trebuie sa fie bazata pe evaluari practice ale
rezonabilitatii si costului. Instrumentele de interventie majore pot necesita analiza cost-beneficiu a
subelementelor principale, asa incit cele care nu pot fi justificate sa fie excluse.Scopul analizei cost-
beneficiu este de a determina daca un nivel anume de cheltuieli publice poate produce un beneficiu
mai mare decit in situatia in care fondurile respective ar fi avut o alta destinatie sau daca ar fi fost pastrate in
sectorul privat. Structira unei analize cost-beneficiu contine:- Analiza detaliata si justificarea costurilor si
beneficiilor pe care le presupune o varianta de politica publica. - Rezumatul costurilor si beneficiilor fiecarei
variante si cuantificarea sau estimarea in termeni monetari a valorii acestora - Calcului valorii nete prezente
pentru fiecare varianta in parte- Prezentarea riscurilor si incertitudinilor care pot contribui la modificarea in
timp a valorilor estimate. Analiza cost-beneficiu trebuie sa includa o estimare cit mai cuprinzatoare a
beneficiilor si costurilor relevante pentru societate.. Analiza da rezultate foarte bune in cazul politicilor care
au o componenta economica puternica sau ale caror costuri si beneficii sunt usor de cuantificat.Etapa
identificarii costurilor si beneficiilor trebuie sa nu ia in calcul costuri sau beneficii care au fost deja
realizate.Acestea pot constitui doar un punct de reper in vederea estimarii costurilor si beneficiilor
viitoare.Una din metodele care poate fi utilizata pentru calcului beneficiilor este surplusul consumatorului.
Atunci cind este vorba de servicii catre populatie, de exemplu, se poate calcula, utilizind formulele
economice clasice, cit este dispus cetateanul sa plateasca in plus fata de valoarea reala un bun sau un
serviciu. Costurile si beneficiile pot fi uneori estimate prin metode indirecte, utilizindu-se indicatori
precum modificari in valoarea terenurilor ,variatii in nivelul veniturilor.Asemenea metode pot fi folosite in
principal cind se bazeaza pe rezultatul tranzactiilor de piata. Rezumatul costurilor si beneficiilor Dupa ce
a fost analizata analiza extinsa a costurilor si beneficiilor se intocmeste un rezumat al costurilor si
beneficiilor pentru fiecare varianta in parte pentru a putea fi mai usor de comparat. Rezumatul va tine cont
de urmatoarele elemente:1.Vor fi incluse costurile fiecarei variante fara descrieri suplimentare. Acestea vor
fi inregistrate o singura data chiar daca unele costuri, de exemplu, trec pe parcursul implementarii din
sarcina unui grup in a altuia. 2.Valorile monetare vor evidentia beneficii sau costuri pe an acolo unde
programul este multianual sau pe luna daca este mai mic de un an.3. Rezumatul va include si modul in care
costurile si beneficiile se vor rasfringe asupra feicarui beneficiar in parte. Valoarea prezenta neta si rata
de discount Analiza cost-beneficiu foloseste ca instrument valoarea neta prezenta (VNP) care reprezinta
valoarea prezenta a beneficiilor viitoare nete, exprimata in termeni monetari. Principalele etape in
calcularea valorii nete prezente sunt: - se atribuie valoare monetara tuturor costurilor si beneficiilor
identificate. - se calculeaza valoarea prezenta a costurilor si beneficiilor viitoare utilizind rata de discount -
se face diferenta intre valoarea beneficiilor si costurilor calculate cu ajutorul ratei de discount.Autoritatile
publice folosesc in estimarea ratei de discount una din urmatoarele variante: rata dobinzii pentru datoria
publica , rata dobinzii stabilita pentru imprumuturile comerciale, rata sociala de discount. Dupa
identificarea si masurarea costurilor si beneficiilor fiecarei variante, analiza cost-beneficiu trebuie sa includa
un capitol dedicat riscurilor si incertitudinilor ce pot afecta valoarea viitoare a costurilor si beneficiilor
deoarece acestea nu pot fi prezise cu exacitate. Cind incertitudinile sunt destul de mari este necesara
efectuarea unei analiza de risc care sa completeze analiza cost-beneficiu.

21. Analiza cost-eficienţă în cadrul AIR. Analiza cost-eficacitate (ACE) este un instrument care
poate ajuta la asigurarea utilizării eficiente a resurselor de investiţii în sectoare în care beneficiile sunt
dificil de exprimat monetar (să li se confere o valoare). Există o categorie vastă de proiecte ale căror
beneficii fie nu au un preţ de piaţă uşor accesibil fie nu sunt uşor măsurabile în termeni monetari. ACE este
un instrument de selecţie a unui proiect dintre proiecte / soluţii alternative pentru atingerea aceluiasi obiectiv
(cuantificat în unitati de masura fizice). ACE poate identifica alternativa care, pentru un anumit nivel / o
anumita valoare a indicatorilor de rezultat (un anumit nivel al output-urilor) minimizeaza valoarea
actualizată a costurilor, sau, pentru un anumit nivel al costurilor maximizeaza rezultatele (outputurile).
Există două tehnici principale pentru a compara proiectele ale căror beneficii nu sunt uşor măsurabile în
termeni monetari: - cost-eficacitate - cost-eficacitate ponderata. Principala diferenţă dintre tehnici este de
măsurare a beneficiilor. ACE nu este utilă în cazul unor proiecte cu obiective multiple. În cazul
obiectivelor multiple se poate utiliza analiza cost-eficacitate ponderata, prin care sunt conferite ponderi
obiectivelor pentru a măsura prioritatea acestora. În cazul în care beneficiile sunt măsurate in aceeaşi singură
unitate non-monetară (fizică), se utilizează analiza cost-eficacitate.
Avantajele ACE  Comparativ cu ACB, ACE este utilizată atunci când beneficiile sociale şi de
mediu şi costurile sunt dificil de monetizat; utilizarea ACE nu necesită exprimarea beneficiilor în termeni
monetari; acest lucru face ACE mai puţin costisitoare decât ACB şi mai uşor de evaluat.  ACE este cel mai
bine folosită pentru a decide care alternativă maximizează beneficiile (exprimate în termeni fizici), pentru
aceleaşi costuri sau, invers, care minimizează costurile pentru acelaşi obiectiv. Raportul cost-eficacitate
permite proiectelor să fie comparate şi clasificate în funcţie de costurile necesare pentru realizarea
obiectivelor stabilite. Punctele slabe ale ACE  Având în vedere că obiectivele nu pot fi transformate într-
o unitate monetara sau de cont comună, ACE nu poate fi folosită pentru a decide cu privire la un proiect
luat în considerare separat, şi nici de a decide care dintre cele două proiecte este mai profitabil sau ar aduce
rezultate mai bune în contexte diferite. Utilizarea ACE ca alternativă la ACB este puternic limitată: ACE
nu poate fi utilizată în scopul de a evalua / aprecia un anumit proiect: chiar dacă proiectul este foarte
eficace în realizarea obiectivelor sale, acesta poate fi relativ ineficient şi obiectivele ar putea fi îndeplinite cu
mai puţine resurse în cazul în care ar fi fost adoptată o abordare alternativă.  ACE nu este utilă în analiza
financiară, aceasta nu furnizează informaţii cu privire la rentabilitatea financiară a unui proiect. ACE
singură nu este suficientă pentru a justifica un proiect, chiar dacă furnizează informaţii în scopul de a
selecta o opţiune, aceasta nu prevede nimic cu privire la sustenabilitatea financiară a proiectului / alternativei
selectate. În cele mai multe cazuri este aplicată la proiecte care nu generează venituri (de asistenţă medicală,
de educaţie, proiecte de mediu care vizează conformarea cu norme şi regulamente obligatorii).
ACE utilizează unele aspecte-cheie similare cu ACB, cum ar fi: a) orizontul de timp (orizontul de analiza)
b) actualizarea şi rata de actualizare c) tipurile de costuri d) Valoarea actualizată (VA) a costurilore)
abordarea incrementală / diferenţială f) raportul cost-eficacitate g) costurile unitare şi CUD/DPC (costul
unitar dinamic/dynamic prime cost.

22.Analiza impactului social. Evaluarea impactului social, în cadrul exercitării AIR are o semnificaţie
deosebită, deoarece aceasta vizează modul în care noile reglementări sensibilizează păturile sociale şi în cele
mai dese cazuri păturile sociale vulnerabile. În cadrul analizei impactului social se recomandă să fie
abordate următoarele aspecte:• Impactul asupra statutului cetăţenilor şi funcţionării societăţii democratice;•
Impactul asupra afacerilor sociale şi sănătăţii;• Impactul asupra copiilor, egalităţii şi egalităţii de gen; •
Impactul asupra ocupării forţei de muncă; • Impactul asupra prevenirii criminalităţii şi asupra securităţii;•
Impactul asupra dezvoltării regionale. Prin natura sa, impactul social ia multe forme, care interacţionează
atât între ele, cât şi cu alte tipuri de impact. De exemplu, impactul social nu poate fi întotdeauna diferenţiat
de impactul economic sau impactul asupra mediului. A. Impactul asupra statutului de cetăţeni și asupra
funcţionării societăţii democratice.Impactul de reglementare trebuie să fie evaluat din punct de vedere al
unui individ. Evaluarea impactului asupra procesului de cauză, accesul la justiţie, precum şi timpul de
activitate a diferitor autorităţi devin tot mai importante în timp ce societatea devine mai variată şi afectată de
globalizare. Evaluarea impactului asupra persoanelor fi zice ar trebui să includă: 1. reglementarea privind
comportamentul, valorile morale şi atitudinile. 2. dacă reglementarea normativă are un impact asupra
raporturilor între oameni sau asupra deciziilor pe care le iau în acest sens. 3. dacă reglementarea are un
impact asupra şanselor persoanelor fi zice de a infl uenţa luarea deciziilor politice sau un impact asupra
funcţionării unei societăţi democratice.B. Impactul asupra afacerilor sociale și sănătăţii.Impactul respectiv
presupune impactul asupra sănătăţii mintale şi fizice a indivizilor, bunăstării lor şi a condiţiilor de viaţă. Un
astfel de impact, rezultă în modificări în domeniul sănătăţii, bunăstarea sau distribuirea bunurilor între
diferite grupuri socio-economice. C. Impactul asupra copiilor, egalităţii și egalităţii de gen.La evaluarea
impactului la nivel individual, trebuie să se stabilească dacă reglementarea are un impact asupra egalităţii
indivizilor sau grupurilor sau asupra cerinţei că nimeni nu este discriminat din motive de sex, vârstă, origine
etnică, limbă, religie, convingeri, opinii, stare de sănătate, handicap sau altele. Evaluarea ar trebui să
identifice dacă reglementarea va promova cele mai stringente interese ale copilului, trebuie evitate impactele
negative. Impactul indirect asupra copiilor poate avea starea fi nanciară a familiei, schimbările în
comunitate şi regiune. Cu privire la egalitatea de gen, reglementarea trebuie să prevadă dacă tratamentul
femeilor şi bărbaţilor este egal la:
- Locul de muncă;
- Salariu;
- Oportunitatea de a îngriji copilul;
- Dezvoltarea profesională;
- Ocuparea locului de muncă, avansări în carieră;
- Participarea în politică;
- Serviciile medicale;
- Securitatea şi riscul de violenţă;
- Odihna.
23.Tehnici de analiză a impactului social. Fiecare AIS implică cercetarea contextului : dimensiunile
comunităţii, grupul de beneficiari direcţi şi indirecţi, dimensiunile sociale, educaţionale, economice şi etnice,
valori şi nevoi. Există multiple metode prin care această interacţiune este realizabilă, prin care se pot studia
caracteristicile grupurilor, comunităţilor, societăţilor. De la observaţia participativă, pâna la interviuri de
grup, individuale şi sondaje de opinie. Alegerea tehnicilor se va face în funcţie de timpul şi resursele
financiare disponibile, în funcţie de tipul comunitaţii şi în funcţie de opinia experţilor vis-a-vis de
problemele sociale şi nevoile respectivei comunităţi. Pentru fiecare tip de evaluare a fost dezvoltată o gamă
largă de metode de cercetare în conformitate cu scopul evaluării, cu tipurile de întrebări la care evaluarea
urmează să răspundă, cu contextul organizaţional şi socio-economic, cu bugetul disponibil, cu capacitatea de
cercetare şi cu alţi factori semnificativi.Întrebările de bază la care trebuie să răspundă o analiză a impactului
social sunt:
1. Cine va fi afectat?2. Ce se va întâmpla cu indivizii afectaţi? 3. Care sunt schimbările sociale
implicate de fiecare alternativă propusă? 4. Cum vor afecta schimbările respective dinamica structurii
sociale? Probleme care sunt analizate în cadrul evaluării impactului social:
Ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii:
- Dacă opţiunea facilitează crearea noilor locuri de muncă
- Dacă aceasta duce la pierderea locurilor de muncă
- Dacă există un impact negativ asupra unor profesii, grupuri de muncitori, anumitor grupuri de vârstnici,
asupra funcţionării pieţei de muncă.
Standardele şi drepturile ce se referă la calitatea muncii:
- Dacă opţiunea are un impact asupra calităţii muncii
- Dacă afectează accesul la locurile vacante sau la stagii, drepturile şi obligaţiile muncitorilor, îndeosebi
protecţia de concedieri, protecţia tinerilor la serviciu
- Dacă opţiunea facilitează sau restricţionează restructurarea, adaptarea la schimbările sau utilizarea
tehnologiilor noi la locurile de muncă Guvernarea, participarea, buna administrare, accesul la justiţie :
- Dacă opţiunea afectează implicarea părţilor interesate în procesul de guvernare
- Dacă toate părţile interesate sunt tratate în măsura echitabilă, fără a face deosebire între diversitatea
culturală şi lingvistică
- Dacă este afectată autonomia partenerilor sociali în domeniile care sunt în competenţa lor, drepturile la
negocierile colective la orice nivel sau dreptul de a întreprinde acţiuni collective
- Dacă implementarea propunerilor afectează responsabilităţile instituţiilor publice
- Dacă opţiunea afectează drepturile şi relaţiile individuale cu administraţia publică, accesul la justiţie
- Dacă este limitat accesul la informaţie, Dacă este afectată mass-media, pluralismul şi libertatea exprimării

24.Analiza impactului de mediu. Impact de mediu-modificarea negativă considerabilă a

caracteristicilor fizice, chimice sau structurale ale componentelor mediului natural; diminuarea
diversităţii biologice; modificarea negativă considerabilă a productivităţii ecosistemelor naturale şi
antropizate; deteriorarea echilibrului ecologic, reducerea considerabilă a calităţii vieţii sau
deteriorarea structurilor antropizate, cauzată în principal de poluarea apelor, a aerului şi a solului;
supraexploatarea resurselor naturale, gestionarea, folosirea sau planificarea teritorială
necorespunzătoare a acestora. Durabilitatea mediului în raport cu activitatea antreprenorială poate fi
exprimată printr-o serie de indicatori cum ar fi:
- emisiile de CO2 ,
- poluarea aerului atmosferic;
- poluarea apelor;
- poluarea şi degradarea solului;
- impactul asupra biodiversităţii;
- producerea şi managementul deşeurilor;
Pentru a ne asigura că evaluarea impactului noilor reglementări asupra mediului este eficientă, AIR
urmează a fi exercitată ţinându-se cont de următoarele aspecte:
• impactul asupra sănătăţii umane, condiţiilor de viaţă şi comodităţilor;
• impactul asupra solului, apelor, aerului, climei, vegetaţiei, animalelor şi diversităţii naturale;
• impactul asupra structurii comunităţii, mediului creat, peisajelor şi a patrimoniului cultural;
• impactul asupra utilizării resurselor naturale.
 O propunere de reglementare poate avea ca obiectiv expres realizarea impactului benefic asupra
mediului. Uneori, o reglementare poate implica şi un impact negativ asupra mediului, care trebuie
determinat în rezultatul evaluării, iar mai apoi întreprinse măsuri pentru a evita sau reduce consecinţele.
În cele mai multe cazuri, reglementarea va avea un impact indirect asupra mediului. O normă poate modifica
condiţiile pentru societate care va reflecta starea mediului printr-o serie de legături de cauzalitate.
Probabilitatea unui impact indirect asupra mediului poate fi estimat prin determinarea funcţiilor şi
obiectelor afectate de reglementare şi prin evaluarea modului în care condiţiile se schimbă. Impactul
asupra mediului este adesea legat de alte forme de impact, cum ar fi impactul economic şi impactul asupra
întreprinderilor. Costurile acţiunilor dăunătoare mediului şi a măsurilor de atenuare a efectelor nocive ar
trebui să fie incluse în costurile de producere sau consum, care urmează să fi e achitate de către poluator.
Reglementarea normativă privind taxele, subvenţiile şi impozitele poate fi folosită pentru realizarea acestui
obiectiv. Amplasarea geografică şi concentrarea industriei şi serviciilor, cum ar fi comerţul cu amănuntul, va
influenţa asupra necesităţii oamenilor de a se muta şi de a transporta mărfurile. Această necesitate, la rândul
său, afectează structura comunităţii, natura, emisiile, calitatea aerului, schimbările climatice, condiţiile de
trai. De asemenea, impactul asupra mediului poate fi realizat prin reglementarea structurilor şi funcţiilor
administrative, de exemplu, prin adoptarea unei modificări în responsabilităţile legate de planificare şi de
luare a deciziilor în probleme importante de mediu.

25.Bilanţul de mediu. În conformitate cu nivelul de acţiune asupra mediului, există 3 feluri de bilanţ de
mediu: Bilanţ de nivelul 0, bilanţ de nivelul I şi bilanţ de nivelul II. Bilanţ de mediu nivel 0 - fişă de
verificare conţinând elemente caracteristice activităţii şi care permite autorităţii de mediu competente să
identifice şi să stabilească necesitatea efectuării unui bilanţ de mediu nivel I sau nivel II sau a unei
evaluări a riscului. Bilantul de mediu nivel I reprezinta procedura de a obtine informatii asupra cauzelor
si consecintelor efectelor negative, anterioare, asupra mediului si consta in identificarea surselor de
informatii, culegerea, analizarea si interpretarea prin studii teoretice a informatiilor disponibile si
elaborarea raportului la bilantul de mediu nivel I. Studiile teoretice ale bilantului de mediu nivel I se
solicita, in toate evaluarile, prin bilantul de mediu, ale impactului asupra mediului, efectuate asupra unor
zone sau instalatii, cu exceptia cazurilor in care autoritatea de mediu competenta decide incetarea
evaluarii prin bilant dupa executarea bilantului de mediu nivel 0. Bilantul de mediu va identifica si
cuantifica raspunderea pentru starea mediului in zona de impact a activitatii analizate, pentru a stabili
asumarea unor obligatii sau acordarea unor compensatii, potrivit prevederilor legale, pentru refacerea
calitatii mediului. In termeni generali, sectiunile bilantului de mediu nivel I trebuie sa identifice
domeniile in care impactul asupra mediului, produs de amplasamentele si instalatiile analizate, poate fi
semnificativ. Lucrarile se vor concentra asupra modului de conformare cu prevederile legislatiei existente
sau in curs de adoptare, precum si asupra investigarii potentialelor poluari ale solului prin activitati
desfasurate anterior in zona analizata sau in vecinatatea acesteia. Investigatiile bilantului de mediu nivel
II sunt cerute atunci cand se identifica anticipat poluarea unei zone sau cand rezultatele bilantului de
mediu nivel II indica o potentiala poluare a zonei si sunt necesare clarificari privind natura si intensitatea
poluarii identificate. Trebuie intreprinse investigatii aprofundate pentru a se realiza o evaluare cantitativa
a nivelurilor de poluare din zona analizata. Metodele de prelevare a probelor din diferite medii vor
respecta reglementarile, normele metodologice si standardele existente. Natura si gradul de poluare a
solului se vor stabili pe baza rezultatelor analizelor fizice, chimice si biologice ale probelor de sol
recoltate din arealul poluat. Amplasarea punctelor de prelevare a probelor se face tinand seama de natura
surselor de poluare si a poluantilor, de gradul de uniformitate al reliefului si de caracteristicile tipurilor de
sol dominante.

26.Direcţii de îmbunătăţire a impactului de mediu.1) Reformarea şi eficientizarea sistemului actual

de expertiză ecologică, precum şi evaluarea impactului activităţilor economice asupra mediului. Prin
aplicarea instrumentelor de evaluare de mediu, se vor identifica consecinţele ecologice posibile la etapa
de luare a deciziilor privind programele, planurile, activităţile preconizate (proiecte publice sau private) şi
 la etapa de consultare a acestora cu publicul, în scopul minimalizării impactului negativ al activităţii
umane asupra mediului. Prin implementarea procesului de evaluare strategică de mediu se va asigura: 
    a) identificarea impactului activităţilor planificate în documentele de politici aflate în proces de
elaborare asupra mediului; b) integrarea considerentelor de mediu în procesul de adoptare a
documentelor de politici; c) diminuarea impactului negativ al măsurilor propuse în documentele de
politici asupra mediului; d) creşterea eficacităţii deciziilor luate, promovarea dezvoltării durabile şi
asigurarea securităţii ecologice;e) participarea publicului în procesul de luare a deciziilor de mediu.      
2) Simplificarea şi eficientizarea procedurii de autorizare în domeniul mediului. Acest lucru se face în
scopul îmbunătăţirii sistemului de autorizare a activităţilor şi al simplificării procedurii de autorizare.   
3) Îmbunătăţirea şi eficientizarea instrumentelor fiscale şi economice în domeniul protecţiei
mediului. a) revizuirea taxelor ecologice şi a plăţilor pentru poluare, precum şi stabilirea unui calendar
credibil pentru majorarea treptată a acestora, stimulînd în acest fel poluatorii să întreprindă acţiuni de
reducere a poluării mediului;b) crearea şi punerea în aplicare a mecanismului de participare a Republicii
Moldova în comerţul cu cote de diminuare a emisiilor în mediu, prin stabilirea limitelor şi cotelor
emisiilor în mediu şi a modulului de vînzare a cotelor, a unor obligaţii privind diminuarea cantităţilor de
emisii în mediu;c) crearea şi punerea în aplicare a mecanismului de asigurare de mediu, care va garanta
protecţia asigurată a vieţii, sănătăţii şi intereselor patrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice, în formă
de compensare parţială sau deplină, în caz de poluare a mediului, de dezastre ecologice şi calamităţi
naturale, de accidente şi catastrofe cu impact semnificativ asupra mediului.d) crearea stimulentelor
eficiente pentru întreprinderi şi agenţi economici, prin oferirea subvenţiilor, înlesnirilor fiscale, a altor
scutiri şi beneficii la aplicarea celor mai bune tehnologii disponibile a energiei alternative, la utilizarea
resurselor reciclabile, la prelucrarea deşeurilor şi la aplicarea altor măsuri eficiente privind protecţia
mediului;e) crearea mecanismelor economice necesare la implementarea principiului de răspundere
extinsă a producătorului: sistemul-depozit, ce constă în fabricarea ambalajelor corespunzătoare unor
reutilizări multiple, şi garanţia financiară, ce prevede transferarea de către producătorii de echipamente
electrice şi electronice şi de substanţe chimice introduse pe piaţa naţională la un cont special (de exemplu,
contul Fondului Ecologic) a unei sume echivalente costului operaţiunilor de colectare, reciclare, tratare,
valorificare şi eliminare a deşeurilor produse de acestea, iar în cazul în care producătorul realizează aceste
activităţi, suma se restituie.4) Modificarea sistemului de fonduri ecologice, ţinîndu-se cont de
experienţa şi standardele internaţionale în domeniu, cum ar fi achiziţiile publice şi transparenţa în
luarea deciziilor. 5) Eficientizarea sistemului de control ecologic, de penalizare pentru contravenţiile
în domeniul mediului şi de recuperare a prejudiciului cauzat mediului. Vor fi întreprinse măsuri
privind:
    a) crearea unei baze de date a întreprinderilor şi agenţilor economici care activează pe teritoriul
Republicii Moldova;  b) stabilirea criteriilor de risc şi de prioritizare a controalelor, reieşind din cele mai
problematice zone geografice şi întreprinderile cele mai poluante;c) elaborarea şi publicarea Planurilor
de efectuare a controalelor în baza unor potenţiale riscuri, precum şi a Registrelor controalelor efectuate;
d) stabilirea unui set de indicatori prin care să poată fi evaluată eficacitatea aplicării legislaţiei de
mediu;e) eficientizarea sistemului de penalizare pentru contravenţiile din domeniul mediului şi de
recuperare a prejudiciului cauzat mediului

27. Criterii de decizii și metode analitice in AIR.Scopul utilizării analizei impactului este de a oferi,
prin informatiile pe care le furnizează posibilitatea de a compara diferitele tipuri de solutii identificate î
termenii de efecte economice, sociale sau ecologice. Rezultatele analizei pot fi utilein Realizarea planului
de actiune a variației de solutionare care este aleasa spre implementare. Putem defini decizia ca fiind
rezultatul unor activitati constiente de alegere a unei directii de actiune si a angajarii in aceasta. Decizia
apartine unei persoane sau unui grup de persoane care dispun de autoritatea necesara si care raspund pentru
folosirea resurselor in anumite situatii.  Clasificarea deciziilor se poate face dupa mai multe criterii de
clasifica.In functie de nivelul decizional, deciziile se clasifica in: Decizii strategice, sunt acele decizii care
determinaa obiectivele, resursele si politicile organizatiei. Una dintre principalele decizii la acest nivel o
reprezinta anticiparea viitorului organizatiei si a mediului in care va functiona. Decizii tactice - de control
managerial, aceste decizii sunt legate de urmarirea eficientei si a eficacitatii cu care sunt utilizate resursele,
precum si eficienta unor unitati operationale. Decizii operationale - de control operational, sunt acele
decizii care determina modalitatile in care se executa sarcinile stabilite la niveluri superioare.Decizii privind
cunostintele, sunt legate de evaluarea ideilor privind noi produse si servicii, metodelor de comunicare a
noilor cunostinte si de difuzare a informatiilor in organizatie.In functie de gradul de structurare al acestora,
deciziile se pot clasifica in: Decizii structurate (programabile), sunt acele decizii de rutina pentru
adoptarea carora exista proceduri prestabilite. Ele intervin atunci cand exista un proces cunoscut si explicit
care permite prelucrarea informatiilor de intrare pentru alegerea alternativelor.Decizii nestructurate
(neprogramabile), sunt acele decizii care fac apel la judecata si intuitia decidentului in definirea problemei
respective. Sunt decizii importante, cu caracter inovator si deseori atipice, neexistand proceduri prestabilite
pentru adoptarea lor. O problema este neprogramabila atunci cand elementele deciziei sunt mai mult
calitative, scopurile si obiectivele nu sunt precise si nu exista un algoritm de rezolvare cunoscut.
Decizii semistructurale, sunt acele decizii in adoptarea carora se poate apela doar partial la proceduri
cunoscute. O problema este semistructurala atunci cand decizia are elemente predominant cantitative iar
obiectivele si scopurile nu sunt precise si procedura algoritmica de rezolvare nu acopera in totalitate
elementele problemei.Metode analitice pentru AIR. Anliza cost-beneficiu (ACB) Structura unei
analize cost-beneficiu contine: 1. Analiza detaliată și justificarea costurilor și beneficiilor pe care le
presupune o variant de politica publica. 2.Rezumatul costurilor si beneficiilor fiecărei variante sii
cuantificarea sau estimarea in termini monetary a valorii acestora.3.Prezentarea riscurilor si
incertitudinilor care pot contribui la modificarea in timp a valorilor estimate. Analiza cost beneficiu trebuie
sa include o estimare cit mai cuprinzatoare a beneficiilor si costurilor relevante pentru societate.Un alt aspect
care trebuie urmarit la etapa la etapa de analiza a costurilor si beneficiilor se refera la interactiunea
acestora cu alte programe guvernamentale aflate in desfasurare. Monitorizarea interactiunii este importanta
pentru a se Evita suprapunerea anumitor costuri sau formularea unor politici ale caror beneficii sunt deja
furnizate partial sau total rin intermediul altor programe.Rezumatul costurilor și beneficiilor.După ce a
fost realizata analiza extinsa a costurilor si beneficiilor se intocmeste un rezumat al costurilor si
beneficiilor pentru fiecare marianta in parte pentru a fi mai ușor de comparrat. Ezumatul va tine seama de
urmatoarele elemente:-Vor fi incluse costurile si beneficiiile fiecărei variante fără descrieri suplimentare.-
Valorile monetare vor evidentia beneficii sau costur I pe an acolo unde programul este multinational sau pe
luna daca este mai mic de un an.-Rezumatul va include si modul in care costuirle si beneficiile vor rasfringe
asupra fiecrui beneficiar in parte. După identificarea si masurarea costuirlor lsi beneficiiloor fiecarei
variante, analiza cost beneficiu trebuie sa include un capitol dedicate riscurilorsi incertitudinilor ce pot
afecta valoarea viitoare a costurilor si beneficiilor deoarece acestea nu pot fi prezise cu exactitate

28. Tehnici de consultare. Importanţa consultărilor pentru AIR. Consultările reprezintă un

instrument vital pentru elaborarea unei politici sau a legilor şi reglementărilor afiliate. Acest proces
asigură participarea completă a părţilor interesate în formularea politicilor şi creează sentimentul
apartenenţei la politica formulată.Consultarea este un mijloc de creare a consensului, de facilitare a
acceptării noilor propuneri, de găsire a unor soluţii de politică eficiente în raport cu costul.
Consultarea este totodată şi un mijloc de creştere a transparenţei în procesul decizional. Consultările
reduc probabilitatea modificării sau chiar a retragerii unei reglementări pentru că s-a bazat pe ipoteze greşite
sau informaţii insuficiente. Scopul consultărilor constă în îmbunătăţirea procesului de elaborare a
politicilor. Deciziile luate în urma consultărilor, se bazează pe fapte solide (iau în consideraţie opiniile celor
afectaţi de noile politici). Importanţa consultărilor:1) Asigură oportunităţi egale de participare 2)
Îmbunătăţesc importanţa propunerilor de politici pentru părţile interesate 3)Permit participaiea,
comunicarea şi dialogul între părţile interesate 4) Promovează transparenţa şi responsabilitatea autorităţilor
publice. 5.)Integrează idei şi perspective noi 6) Îmbunătăţesc cunoaşterea şi înţelegerea unui domeniu de
politici. Consultarea în calitate de sursă pentru obţinerea evidenţelor. Consultarea este un pas important
în elaborarea unei politici şi trebuie să aibă loc cât mai devreme posibil, iar în caz de necesitate - şi la
diferite etape ale procesului de elaborare a politicii. Consultarea neoficială are loc la etapa iniţială a
procesului AIR şi ajută la înţelegerea şi aprecierea mai bună a riscurilor şi opţiunilor.Oricât de bine ar fi
informaţi, funcţionarii publici care pregătesc un act de reglementare nu pot avea o viziune completă asupra
tuturor consecinţelor unui instrument de politică nou. Adesea nu sunt disponibile toate datele statistice
despre domeniul ce urmează a fi reglementat, iar experienţa sau cercetarea anterioară sunt limitate. În cazul
în care capacitatea administrativă este încă slabă, datele colectate în timpul consultărilor pot constitui baza
pentru evaluarea impactului.Consultarea părţilor cointeresate la nivel de grup şi individual. Părţile
cointeresate pot fi atît din administraţia publică, cît şi din societate. Consultarea cu toate ministerele şi
agenţiile trebuie să joace un rol major în procesul de elaborare a politicii şi în procesul AIR. Diferite
ministere şi agenţii guvernamentale pot avea multă experienţă în ce priveşte modul în care o opţiune de
politică poate afecta domeniile din portofoliul lor. Astfel, consultarea cu alte ministere va îmbunătăţi
considerabil baza informativă.Este recomandabilă consultarea grupurilor din afara administraţiei în cazul
oricărei reglementări care poate avea un efect asupra intereselor unor anumite segmente ale societăţii. ONG-
urile, diverse asociaţii obşteşti, sindicatele, precum şi mediile academice, în funcţie de subiectul vizat, pot
dispune adesea de informaţiile care lipsesc, sau chiar de statistici. Informaţiile colectate de la grupurile de
interese speciale pot fi părtinitoare, întrucât apără interesul unui anumit grup. Este important ca funcţionarul
public antrenat în elaborarea politicii să identifice toţi factorii interesaţi care urmează să fie afectaţi de
reglementarea planificată.

29. Analiza Factorilor interesati.Factorii interesaţi pot fi persoanele individuale, comunităţile,

organizaţiile sau grupurile cu interes în rezultatul politicii sau măsurii respective. Principalele tipuri de
factori interesaţi includ: 1) Factorii interesaţi cheie: Persoanele care pot influenţa semnificativ sau sunt
importante pentru succesul măsurii. 2) Factorii interesaţi primari: Persoanele sau grupurile care sunt
afectate direct atât pozitiv, cât şi negativ de reglementare. 3) Factorii interesaţi secundari: Toate celelalte
persoane sau instituţii cu un interes sau rol intermediar în activitatea respectivă. Analiza factorilor interesaţi
ne permite să determinăm cine şi cum trebuie consultat. Ea oferă posib. evidenţierii potenţialilor aliaţi cheie
în procesul de aprobare şi celor ce ar putea opune rezistenţă.Pregătirea părţilor implicate pentru a participa
la consultări: a) Elaborarea documentelor de consultare; b) Comunicarea obiectivelor consultării şi
formularea întrebărilor de îndrumare asupra problemelor. c) Documentele consultărilor trebuie să fie uşor de
obţinut (publicarea lor pe pagina web a ministerului); d) A stabili o perioadă suficient de lungă pentru
consultări pentru a maximiza contribuţiile părţilor participante (cel puţin 3-4 luni).Metode de consultare.
Consultarea în interiorul administraţiei se poate desfăşura printr-o procedură scrisă sau poate lua forma
unor întruniri interministeriale. În cazul în care consultările sunt sub forma scrisă, comentariile trebuie
comunicate tuturor participanţilor. În cazul în care consultările sunt orale, este preferabil ca reprezentanţii
tuturor autorităţilor interesate să fie invitaţi la aceeaşi întrunire, pentru a avea un schimb complet de opinii şi
a clarifica diversele puncte de vedere.Şi consultările din afara administraţiei pot avea loc în formă scrisă sau
în cadrul unor şedinţe publice. În ultimii ani, în ţările membre ale Uniunii Europene tot mai larg se practică
consultarea părţilor interesate şi a opiniei publice prin intermediul Internetului. Această formă de
consultare este mai ieftină decât cele tradiţionale şi are avantajul că oricine este interesat poate comenta
propunerea.Consultările cu părţile implicate pot fi efectuate printr-o gamă variată de metode. Pentru
consultările oficiale, pentru a maximiza numărul de participanţi care sunt consultaţi, se utilizează procesul
participativ. Consultările pentru grupuri afectate direct includ: Sondaje bazate pe chestionare poştale şi
individuale; Proiecte de documente pentru comentarii. Consultările pentru oamenii afectaţi rar pot include:
Şedinţe; Întruniri deschise şi Zilele cu uşile deschise, Utilizarea grupurilor reprezentative, Grupurilor
tematice de discuţii şi Grupurilor focusate, Discuţii şi Consultări în scris..

30. Asigurarea conformării.Conformarea reprezintă respectarea politicii, reglementărilor şi legilor.

Orice reglementare trebuie respectată, altfel politica nu va genera rezultate. Legile care nu se respectă
afectează imaginea Guvernului.Există trei nivele de conformare: 1) Conformarea voluntară - oamenii mai
degrabă se conformă benevol, decât aleg să fie pedepsiţi pentru neconformare. Există trei strategii de bază
pentru conformarea voluntară: Educare, Convingere, Motivare.2) Conformarea impusă fără sancţiuni 3)
Conformarea impusă prin lege - în caz de neconformare apare riscul de aplicare a diferitor sancţiuni
prevăzute prin legi.Factori ce influenţează nivelurile de conformare faţă de reglementări: a) înţelegerea şi
acceptarea obiectivelor şi regulilor; b) costuri ridicate; c) factori sociali, culturali şi psihologici; d) puterea
societ. civile şi responsabilitatea social; e) capacitatea autorităţilor de a promova conformarea voluntară şi a
o monitoriza.Abordările şi metodele de implementare. Reglementările bine aplicate ating rezultate
pozitive, inclusiv un nivel înalt de conformare, ceea ce face ca legea să asigure beneficiile
intenţionate.Realizarea unei implementări bune şi obţinerea unei conformări mai mari pot aduce beneficii
semnificative pentru programele de elaborare a reglementărilor şi, indirect, pentru guvern. Printre cele mai
importante beneficii ale conformării se numără: a) Acţiuni controlate de la aprobarea legilor şi
regulamentelor până la implementarea totală; b) Îmbunătăţirea respectării prevederilor; c) Corectitudine
sporită şi aplicare consecventă a legislaţiei de autorităţile însărcinate cu aplicarea legilor; d) Costuri scăzute.
Implementarea reglementărilor este influenţată de 3 factori: 1) Calitatea tehnică a instrumentului legal -
stipulările legilor şi ale regulamentelor trebuie să fie exprimate clar, logic organizate şi consecvente; trebuie
redusă posibilitatea interpretării diferite a lor din partea judecătorilor şi a altor autorităţi însărcinate cu
aplicarea lor. 2) Capacitatea autorităţilor administrative şi judecătoreşti de a îndeplini funcţiile de
reglementare necesare, în mod consecvent, deschis şi corect;3) Capacitatea şi voinţa entităţilor cărora li se
adresează reglementările de a se supune. Principiile bunei implementări sunt: a) Standarde clare; b)
Disponibilitatea informaţiei; c) Utilitate; d) Consecvenţă; e) Plângerile la care s-a reacţionat.Trebuie luate în
consideraţie metodele alternative de aplicare şi examinate costurile eventuale şi coeficienţii conformării în
lumina obiectivului de politică şi riscurilor. O opţiune de verificare a gradului conformare este auto-
evaluarea întreprinderilor.Poate fi necesară şi o aplicarea activă. În acest caz, trebuie antrenate autorităţile de
implementare potenţiale la o etapă mai timpurie pentru a conveni asupra procedurilor şi a estima resursele.

31. Monitorizare şi evaluare.

Scopul monitorizării şi evaluării. Monitorizarea şi evaluarea reprezintă o componentă esenţială a
procesului AIR. Fiecare lege sau reglementare nouă trebuie să fie monitorizată şi evaluată. Monitorizarea şi
evaluarea ne permite să determinam dacă o lege sau o reglementare nouă serveşte scopul iniţial în modul cel
mai eficient din punct de vedere al costurilor şi eficacităţii. Totodată trebuie urmărit dacă sunt necesare
careva ajustări în reglementări.Evaluarea politicii sau reglementării urmăreşte un dublu scop:1) a evalua
dacă intervenţiile guvernului au asigurat schimbările dorite;2) a evalua dacă intervenţiile au fost pregătite şi
realizate eficient, adică a încerca a răspunde la întrebarea "Au putut rezultatele fi atinse pe o cale mai
eficientă din punct de vedere al costului?"
Responsabili pentru monitorizare şi evaluare: autorităţile publice centrale; organele independente
care nu sunt organe de stat; comisiile parlamentare; persoanele fizice - experţi în domeniu sau sector.Modul
de abordare a monitorizării. Monitorizarea unei politici sau reglementări înseamnă procesul de
determinare a eficacităţii acesteia. Pentru a monitoriza eficient o politică sau reglementare trebuie colectate
informaţii şi date referitor la implementarea acestora.Prin monitorizarea reglementării se urmăreşte stabilirea
impacturilor pe care le generează aceasta: a) Impactul economic; b) Impactul asupra celor săraci sau
asupra reducerii sărăciei; c) Impactul social; d) Impactul asupra mediului.
Procedurile de monitorizare, precum dările de seamă făcute de către sau în faţa unui organ public sau
comisii parlamentare, de asemenea ar trebui luate în consideraţie. Tot aici ar trebui incluse detalii referitoare
la data efectuării primului exerciţiu de monitorizare.
Tehnici şi metode de evaluare. Pentru a evalua priorităţile şi a le clarifica la nivelul cuvenit sunt necesare
discuţii interne şi externe, dezvoltarea consensului şi diseminarea informaţiei în cazurile în care consensul n-
a fost atins şi sunt necesare decizii politice.Instrumente de monitorizare si evaluare: a) Rapoarte; b)
Sondaje; c) Chestionare; d) Programe naţionale de opinie; e) Întruniri cu părţile interesate f) Consultări; g)
Date statistice cu privire la performanţe.Tipurile de evaluare a politicilor sau reglementărilor: 1) Evaluarea
„înainte şi după": evaluarea politicii după schimbările produse de la implementarea ei;2) Evaluarea „Cu şi
fără": o politică este evaluată din punct de vedere al generării schimbărilor pentru grupurile vizate de
populaţie, în comparaţie cu alte grupuri care nu a fost supus influenţei politicii.3) Evaluarea „Numai după":
măsura în care scopurile politicii au fost realizate, în comparaţie cu situaţia înainte de implementarea
politicii;4) Evaluarea „Serii temporale": modificările produse de politică sunt urmărite pe durata unei lungi
perioade de timp.Metode de evaluare a reglementărilor:1) Interviuri cu părţile cheie. Oferă date generale şi
descriptive, înţelegerea comportamentelor şi atitudinii. Informaţii pentru interpretarea datelor cantitative.2)
Intervievarea grupurilor tematice. Reprezintă opiniile populaţiei despre servicii, produse, beneficii.
Informaţie despre problemele de implementare. Sugestii şi recomandări pentru îmbunătăţirea activităţilor.3)
Interviuri cu reprezentanţii comunităţii. Oferă date la nivel de comunitate. Opinii asupra activităţilor şi
sugestii pentru îmbunătăţire.4) Observare directă. Oferă date despre infrastructura fizică, materiale, condiţii,
modul de prestare a serviciilor 5) Mini sondaje. Oferă date cantitative despre aspecte concrete pentru
populaţie. Date despre atitudini şi convingeri.Clauza de expirare a termenului de acţiune (clauza
concludentă). Prevederea de expirare a termenului de acţiune reprezintă revizuirea periodică a legislaţiei
întru actualizarea ei şi excluderea reglementării din codul de legi după ce şi-a servit scopul. Clauza impune
ca o lege să fie exclusă automat după o anumită perioadă de timp, cu excepţia cazurilor când se face ceva
special pentru a o menţine. Această clauză poate fi aplicată întregii legi sau reglementări, precum şi unor
anumite prevederi ale acesteia.
O clauză de expirare a termenului de acţiune poate fi deosebit de utilă în cazurile în care se elaborează
o lege sau o reglementare nouă pentru a soluţiona o situaţie excepţională pe termen scurt.Cazurile când
prevederea de expirare a termenului de acţiune poate fi utilă includ:- Reguli în care sunt multiple
incertitudini ştiinţifice- Reglementarea unor situaţii de criză concrete- Măsurile luate pentru cazurile în care
evenimentele sau tehnologiile se modifică rapid- Cerinţe care cel mai probabil, după un timp, vor deveni
învechite.
Prevederea de expirare a termenului de acţiune nu poate fi aplicată în toate cazurile deoarece astfel
pot fi generate incertitudini pentru mediul de afaceri sau pot fi excluse legi justificate. În aceste cazuri,
trebuie să se stabilească un mecanism de revizuire pentru a determina dacă reglementarea sau politica îşi
îndeplineşte scopurile.

32. Etapele de îmbunătățire a metodologii AIR în Republica Moldova În anul 2004, Parlamentul a
adoptat aşa numita „Lege a Ghilotinei” care a pus temelia unei noi abordări în reglementarea raporturilor
sociale cu implicaţii economice şi pentru a elimina reglementările inefi ciente, care împiedică investiţiile şi
dezvoltarea întreprinderilor. Această lege a stabilit un set de fi ltre la nivel naţional şi regional realizate prin
grupuri de lucru, alcătuite din reprezentanţi ai sectoarelor public şi privat şi investite cu dreptul de a decide
asupra raţionalităţii economice a reglementărilor existente
În Republica Moldova Guvernul La 17 februarie 2004, acesta a adoptat Hotărârea despre reforma
reglementării de stat a activităţii antreprenoriale prin care a fost aprobat Conceptul reformei, creată o
Comisie interguvernamentală în calitate de organ de decizie politică pentru coordonarea reformei şi Grupul
de Lucru Naţional, care a pregătit toate deciziile Comisiei. Comisia respectivă a fost compusă din
conducători de ministere şi departamente, reprezentanţi ai sectorului privat.

În lunile martie-aprilie 2004 Ministerul Economiei a elaborat Planul de Acţiuni imediate în domeniul
politicii şi reformei regulatorii, care a fost adus la cunoştinţa. comunităţii internaţionale prin intermediul
Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est. Un al doilea pas în reformarea legislaţiei pentru susţinerea
mediului de afaceri a fost adoptarea Legii nr.424/2004 privind revizuirea şi optimizarea cadrului normativ
de reglementare a activităţii de întreprinzător, cunoscută sub denumirea de Legea Ghilotinei I.

Ca rezultat, în anii 2005-2006, a fost revizuit şi optimizat cadrul normativ de reglementare a activităţii de
întreprinzător, fi ind analizate peste 1000 de hotărâri de Guvern, hotărâri şi instrucţiuni ale ministerelor,
serviciilor şi agenţiilor, din care aproape o treime au fost anulate pe motiv că aveau prevederi conform
cărora statul era în drept să intervină în activitatea operaţională a întreprinderilor. Celelalte au fost modifi
cate conform principiilor economiei de piaţă şi incluse în Registrul actelor normative care reglementează
activitatea de antreprenoriat6 . După anul 2006 reforma regulatorie continuă cu reevaluarea masivă a legilor,
conform prevederilor Legii nr.235/ 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de
întreprinzător, numită “Ghilotina II”. Noile abordări asupra reglementărilor activităţilor economice a impus
valorifi carea unor principii, proceduri şi tehnici, chemate să asigure o reglementare optimă pentru mediul de
afaceri. Aceste procedee au fost defi nite drept activităţi ce implică analiza impactului de reglementare, iar
odată cu adoptarea Legii 235/2006 această instituţie a fost instituţionalizată oferindu-i un caracter
obligatoriu. Astfel, instituţia Analizei Impactului de Reglementare capătă o dimensiune şi o aplicabilitate
obligatorie asupra întregului cadru legislativ ce impune noi reglementări ai mediului de afaceri.

Astfel, în anul 2008 prin modifi carea legilor nr. 780/2001 şi 317/2003, s-a introdus obligativitatea
efectuării AIR pentru toate proiectele de acte legislative şi normative. În acest context relevante sunt
prevederile art.20 lit. e) din Legea privind actele legislative nr.780/2001 şi art.37 lit.f1) din Legea
nr.317/18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice
centrale şi locale, care stabilesc că, concomitent cu elaborarea proiectului de act normativ, grupul de lucru
întocmeşte o notă de argumentare (informativă), semnată de persoana responsabilă, care include şi actul de
analiză a impactului de reglementare, în cazul proiectelor de acte normative ce reglementează activitatea de
întreprinzător.

În dezvoltarea reglementărilor de instituţionalizare a AIR Guvernul vine cu Hotărârea nr. 1230 din
24.10.2006 prin care a aprobat Metodologia de analiză a impactului de reglementare şi de monitorizare a efi
cienţei actului de reglementare (se anexează). Metodologia respectivă stabileşte modalitatea de evaluare şi
monitorizare a impactului de reglementare asupra intereselor societăţii şi asupra protecţiei drepturilor
întreprinzătorilor.

Alături de reglementările generale privind analiza impactului de reglementare, valabile pentru toate
autorităţile publice centrale şi locale, care iniţiază elaborarea proiectelor de acte normative, legislaţia a
cunoscut o dezvoltare şi pe segmente speciale care reglementează statutul APL. Astfel, în conformitate cu
art.10 alin.(3) din Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală, autorităţile administraţiei publice
centrale nu pot să stabilească ori să impună competenţe autorităţilor publice locale fără o evaluare prealabilă
a impactului fi nanciar pe care aceste competenţe l-ar putea genera, fără o consultare a autorităţilor locale de
nivelul corespunzător şi fără ca colectivităţile locale să fi e asigurate cu mijloacele fi nanciare necesare.

Moldova asigură următoarea bază pentru reformele cadrului de reglementare în Moldova:

-Guvernarea politică şi economică îmbunătăţită
- sectorul privat dezvoltat drept motor al creşterii economice
- Accentul pe mişcarea spre integrare europeană
1. Probleme ce ţin de cadrul de reglementare
2. Autorităţile publice judecate pentru un şir de legi noi introduse + numărul legilor în vigoare modificate
3.Accent insuficient pe evidenţierea problemei de politică
4. Reglementările nu sunt supuse analizei riguroase a costurilor şi beneficiilor
5. Examinare limitată pentru a stabili dacă alternativele la acţiunile guvernului pot mai efective
6. Atenţie insuficientă aplicării şi conformării
7. Calitate joasă a consultării cu factorii interesaţi
Problemele create de reglementarea prost elaborată:
 Costuri mai mari
 Timp şi energie pierdute
 Corupţie
 Mediu de trai şi de muncă nesănătos
 Creştere economică mai joasă & şi nivel de trai mai scăzut

Respective a fost elaborate-1. Metodologia de analiză a impactului de reglementare şi de monitorizare a

eficienţei actului de reglementare (în continuare - Metodologia) este elaborată în conformitate cu Legea
nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
2. Prezenta Metodologie stabileşte modalitatea de evaluare şi monitorizare a impactului de reglementare
asupra intereselor societăţii şi asupra protecţiei drepturilor întreprinzătorilor. 3. Analiza impactului de
reglementare reprezintă argumentarea, în baza evaluării costurilor şi benefi ciilor, a necesităţii adoptării
actului legislativ şi/sau a actului normativ al autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale (în
continuare - acte normative). 4. Analiza impactului de reglementare este parte componentă a notei
informative asupra proiectului de act normativ. 5. Actul de analiză a impactului de reglementare vizează
oportunitatea adoptării unui proiect de act normativ, asigurînd o evaluare cantitativă şi calitativă a
impacturilor majore (benefi cii/costuri) ale acestuia asupra societăţii. 6. Analiza impactului de
reglementare se poate efectua şi în cazul actelor normative în vigoare, cu evaluarea impactului şi stabilirea
necesităţii modifi cării ori abrogării acestora.7. Sub incidenţa prezentei Metodologii cad proiectele de acte
normative elaborate de către autorităţile administraţiei publice centrale şi/sau proiectele de acte elaborate de
către autorităţile administraţiei publice locale cu caracter de reglementare a activităţii de întreprinzător

33. Exemple de AIR elaborate la nivel national.1.)Analiza preliminară a IMPACTULUI DE

REGLEMENTARE (AIR) pentru proiectul hotărîrii Guvernului „Cu privire la condiţiile de plasare
pe piaţă a dispozitivelor medicale”.Analiza impactului de reglementare pentru proiectul hotărîrii
Guvernului „Cu privire la condiţiile de plasare pe piaţă a dispozitivelor medicale” a fost efectuată în scopul
executării art. 37 al Legii nr.317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor
autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, Legii nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la
principiile de reglementare a activităţii de întreprinzător, Legii nr. 92 din 26 aprilie 2012 cu privire la
dispozitivele medicale.Analiza în cauză prezintă argumentarea, în ceea ce priveşte necesitatea elaborării
actului normative nominalizat, avînd în vedere impactul acestuia asupra activităţii de antreprenoriat şi al
potenţialilor consumatori. Analiza impactului de reglementare a fost elaborată în conformitate cu
Metodologia de analiză a impactului de reglementare şi de monitorizare a eficienţei actului de reglementare,
aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1230 din 24 octombrie 2006, precum şi Manualul evaluării impactului
de reglementare.
2.)Analiza preliminară a Impactului de Reglementare efectuată pentru proiectul hotărîrii Guvernului
cu privire la modificarea şi completarea unor Hotărîri de Guvern
Analiza preliminară a impactului de reglementare pentru proiectul hotărîrii Guvernului cu privire la
modificarea şi completarea unor Hotărîri de Guvern, a fost elaborată în vederea executării art. 13 „Analiza
impactului de reglementare” din Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de
reglementare a activităţii de întreprinzător, a art. 37 (f 1) a Legii nr. 317-XV din 18 iulie 2003 privind actele
normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a
punctului 9 din Hotărîrea Guvernului nr. 1230 din 24 octombrie 2006 cu privire la aprobarea Metodologiei
de analiză a impactului de reglementare şi de monitorizare a eficienţei actului de reglementare.Analiza
preliminară prezentată reprezintă argumentarea necesităţii adoptării proiectului nominalizat al Hotărîrii
de Guvern, în baza evaluării impactului potenţial al acestuia asupra activităţii de întreprinzător şi a
intereselor societăţii.
3.)ANALIZA IMPACTULUI DE REGLEMENTARE EFECTUATĂ PENTRU PROIECTUL LEGII
PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA UNOR ACTE LEGISLATIVE DIN DOMENIU
LANSĂRII ŞI DESFĂŞURĂRII AFACERII AUTORITATEAPUBLICĂ: MINISTERUL JUSTIŢIEI
1. Analiza impactului de reglementare efectuată pentru proiectul Legii privind modificarea şi completarea
unor acte legislative (în vederea eliminării obligativităţii utilizării ştampilei în activitatea de întreprinzător)
în conformitate cu prevederile articolului 13 a Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a
activităţii de întreprinzător nr. 235-XVI din 20.07.2006 (în continuare - Legea nr.235) şi în corespundere cu
Metodologia de analiză a impactului de reglementare şi de monitorizare a eficienţei actului de reglementare,
aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1230 din 24.10.2006.
2. Analiza dată a fost efectuată de către Ministerul Justiţiei în vederea optimizării procedurilor, timpului şi
costurilor suportate de mediul de afaceri la etapa lansării (pre-înregistrării, înregistrării şi post-înregstrii)
unei afaceri, precum şi, în vederea îmbunătăţirii poziţiei RM în clasamentele internaţionale cum este
Clasamentul Băncii Mondiale „Easy of Doing Business". La fel aceste modificări urmează să fie luate în
considerare în cadrul elaborării anuale a Raportului „Cost of doing business".
4.)Analiza Preliminară a Impactului de Reglementare (AIR)efectuată la proiectul Regulamentului de
furnizare a serviciilor publice decomunicaţii electronice utilizatorilor finali
AIR prezintă argumentarea în ceea ce privește necesitatea elaborării Regulamentului de furnizare a
serviciilor publice de comunicații electronice utilizatorilor finali, având în vedere impactul acestuia asupra
utilizatorilor finali și furnizorilor de rețele și/sau servicii publice de comunicații electronice.
Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a drepturilor utilizatorilor finali, inclusiv dreptul la
confidenţialitate în sectorul comunicaţiilor electronice reprezintă unul dintre elementele esenţiale ale unei
societăţi informaţionale accesibile tuturor, permiţând dezvoltarea cursivă şi adoptarea la scară largă a noilor
servicii şi aplicaţii. Cadrul normativ al Republicii Moldova de reglementare al reţelelor şi serviciilor publice
de comunicaţii electronice este construit pe premisa că o piaţă deschisă şi competitivă oferă cele mai bune
mijloace de promovare a inovaţiei şi a libertăţii de alegere a utilizatorului final.ANRCETI are misiunea de a
contribui la plasarea utilizatorilor finali în centrul pieţei de comunicaţii electronice prin sprijinirea şi
completarea legislaţiei specifice, căutând să asigure că cetăţenii pot profita pe deplin de avantajele pieţei şi
că, în acest sens, siguranţa şi interesele lor economice sunt protejate în mod corespunzător, prin intermediul
unor acţiuni şi acte normative concrete

34 Comunicarea şi planificarea pentru AIR. Strategia de comunicare. Strategiile de comunicare

efectivă legitimează suplimentar acţiunile de reglementare, asigură o adaptare mai uşoară la ele şi o aplicare
mai uşoară. Există 2 elemente esenţiale ale comunicării: accesibilitatea şi comprehensibilitatea
(înţelegerea). În urma unor cerinţe legale neinteligibile, pot apărea o serie întreagă de probleme, precum
nivel scăzut de înţelegere, nesiguranţă privind obligaţiile, probleme cu implementarea.Aceste momente
negative pot fi evitate folosind anumite strategii de comunicare:
1) Cereţi ca toate cerinţele de reglementare să fie inteligibile . O astfel de cerinţă poate să-i oblige
pe funcţionarii publici să examineze cu mai multă atenţie problema şi acest lucru poate duce la educarea
funcţionarilor pentru stăpânirea tehnicilor prin care se simplifică limbajul folosit în reglementări şi AIR.
2) Cereţi ca amendamentele la legi şi reglementări să specifice în mod expres modificările făcute .
O structură ordonată şi logică reduce costurile şi gradul de confuzie în înţelegerea legii. Citirea unei legi nu
trebuie să fie echivalentă cu citirea unui rebus.
3) Stabiliţi comisii editoriale de recitire a textului. Aceste comisii, stabilite la nivel central sau la
nivelul ministerelor, pot ajuta la asigurarea faptului că cerinţele legale îndeplinesc standardele comune de
înţelegere. Unele ţări au stabilit oficii centrale de elaborare a proiectelor de lege - pe lângă Parlament,
Guvern sau Ministerul de Justiţie - care ar putea fi mai competente decât funcţionarii din ministere la
elaborarea unor proiecte de calitate înaltă a noilor legi.Tehnicile de comunicare. Autorităţile publice
centrale pot selecta tehnicile potrivite pentru a atinge obiectivele strategice, şi pot adapta aceste tehnici
pentru a se potrivi cu circumstanţele particulare ale ţării.Tehnicile calitative pentru comunicarea cerinţelor
legale:
1) Monitorul oficial, conţinând noile legi şi reglementări sau amendamente la acestea, publicate
conform unui program bine cunoscut şi uşor de procurat de către publicul interesat. Acesta permite
cunoaşterea de către public a prevederilor care trebuiesc respectate. Astfel de monitoare pot să fie editate fie
la un nivel central (conţin toate legile, reglementările şi amendamentele) sau pot fi editate pe ministere,
fiecare în domeniul lor de competenţă.
2) Editarea periodică a culegerilor de legi şi reglementări . Un prim pas important pentru
îmbunătăţirea calităţii legilor este pregătirea unei culegeri cuprinzătoare de legi în care toate prevederile
legale pot fi găsite. Pregătind coduri de legi periodice, guvernele întreţin bănci de date legale. Codificarea
reglementărilor ajută şi la o interpretare univocă a legii.
3) Înfiinţarea de oficii de informaţii publice. Guvernul poate stabili, la nivelul ministerelor şi al
legislativului, oficii care pot oferi cetăţenilor informaţii despre ultimele reglementări legale, despre
interpretarea lor, documentele AIR ataşate. Oficiile de informaţii publice ar trebui să acţioneze ca oficii în
care cetăţeanul nelămurit să primească asistenţă, pot realiza campanii de informare şi educare.
4) Organizarea grupurilor de lucru interguvernamentale. Guvernele pot stabili grupuri de lucru din
specialişti de la diferite ministere şi organizaţii p-u a realiza o mai uşoară comunicare a informaţiilor despre
reglementările legale şi AIR. Aceste gr. au scopul de a evita suprapunerea sau repetarea cerinţelor legale.
Tehnicile calitative prezentate mai sus nu implică cheltuieli mari sau cerinţe tehnice complicate.
Planificarea pentru AIR. Înainte de a începe efectuarea unei AIR, este important să planificaţi modul de
efectuare a acesteia.Întrebările cheie ce trebuie adresate in procesul planificării: Ce încercăm să realizăm?
Care este rezultatul pe care ni-l dorim? Cine sunt factorii antrenaţi? Care sunt constrângerile? Pentru ce
suntem pregătiţi să intreprindem? Cine trebuie să participe la elaborarea propunerii? Ce sarcini trebuie să fie
îndeplinite? De ce resurse dispunem? Care sunt riscurile şi cum le putem reduce? Planificarea preliminară
presupune testarea presupunerilor dvs. prin intermediul discuţiei cu colegii, identificarea golurilor de
informaţi şi consultarea anterioară neformală cu factorii interesaţi.După planificarea preliminară urmează o
serie de paşi importanţi: 1) Finalizarea procesului de planificare - convenirea asupra unui plan de acţiuni
pentru AIR; 2) Identificarea golurilor informaţionale; 3) Examinaţi de ce ajutor veţi avea nevoie; 4)
Identificarea factorilor interesaţi cheie; 5) Planificarea unei abordări pentru consultare.
Odată finisată AIR va fi supusă unei consultaţii publice oficiale şi toate impacturile majore vor fi pe deplin
cuantificate şi analizate. După ce AIR a fost încheiată aceasta trebuie aprobată de către Secretariatul AIR şi
Comisia de Stat
Concluzie AIR aduce- Beneficii pentru colectivităţi: îmbunătăţirea mediului înconjurător, asigurarea
mai înaltă cu locuri de muncă, oportunităţile noi şi acces mai larg la serviciile, utilizarea mai economă a
resurselor şi creşterea economiei mai avansată, creş- terea standardelor şi calităţii vieţi. Beneficii pentru
consumatori: creşterea accesului la informaţie, preţurile mai scăzute, siguranţa produselor, locuri de lucru,
servicii, etc. Beneficii pentru întreprinderi: reducerea daunelor proprietăţilor, reducerea pierderii timpului
de producere, reducerea costurilor, mai mare transparenţa în activitatea pieţei, siguranţă şi previzibilitate.
Beneficii pentru guvern: optimizarea proceselor şi cerinţelor de reglementare, monitorizarea redusă şi
micşorarea costurilor. În procesul de AIR niciodată nu trebuie utilizată o analiză efectuată de experţii străini.
Pot fi preluate doar unele idei şi soluţii, dar AIR trebuie să fi e efectuată de un grup de lucru format în
interiorul guvernului, autorităţilor publice centrale sau locale. Trebuie solicitată la etapele incipiente opinia
specialiştilor, precum economiştii, statisticienii şi specialiştii în alte ştiinţe. Pentru colectarea mai multor
date, va trebui înfi inţată şi o comisie de cercetare. În forma cea mai simplă AIR va prezenta doar o listă
de termeni calitativi ai impacturilor preconizate pozitive şi negative ale acţiunii legislative preconizate. În
formă mai sofi sticată, AIR va deveni o analiză riguroasă a costurilor şi benefi ciilor, uneori utilizând un
model econometric pe scară largă a economiei, cu date provenite de la economişti, ingineri şi alţi experţi.
Chestionarul OCDE al bunelor practici de reglementare. Pentru a elabora o reglementare „bună”
este necesar de a determina normele de calitate ce definesc această reglementare. OCDE (Organizaţia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică), care este o organizaţie interguvernamentală reunind 30 de ţări cu
economii de piaţă avansate, a definit normele de calitate care se aplică sistemelor de reglementare: -
compatibilitatea şi echilibrul între diferitele politici în vigoare - stabilitatea şi predictibilitatea dispoziţiilor
reglementărilor - uşurinţa de a gestiona, a supraveghea şi capacitatea ajustării la schimbările de orientare
politică - transparenţă şi deschidere faţă de responsabilii politici şi publici - regularitatea procedurilor de
aplicare şi echitatea lor - capacitatea de adaptare la schimbări. Cerinţele UE şi OMC asupra
reglementărilor inteligente: 1) scopul acestor reglementări este minimizarea costurilor bugetare economice
şi sociale în contextul în care obiectivele politice sunt totuşi realizate. AIR nu trebuie să fie costisitoare.
Dacă resursele sunt limitate, pot fi planificate evaluări modeste care totuşi vor produce rezultate folositoare
şi eficiente. 2) aplicarea unor metodologii bine puse la punct, care pot fi împrumutate şi adaptate de orice
guvern care doreşte să aplice AIR; 3) Pentru a fi folositoare, legătura AIR cu factorii de decizie şi cu cei care
elaborează legile trebuie să fie instituţionalizată. 4) AIR este folositoare doar dacă există un angajament
politic şi administrativ de a introduce rezultatele sale în cadrul procesului de adoptare a deciziilor. 5)
Analizei impactului de reglementare sunt supuse numai cele mai substanţiale reglementări (de la 100
milioane $ în sus în SUA).) Toate opţiunile, cercetările, discuţiile cu grupuri de interes şi concluziile
oficialităţilor responsabile pentru AIR sunt făcute public.