Curs 6 Metode în știința administrației

Metodele în știința administrației se definesc prin alegerea unor căi raționale, ce

determină tehnicile de investigare necesare pentru găsirea de soluții eficiente în scopul
îmbunătățirii structurii și activității administrației publice.

Etapele metodologiei în știința administrației

1.Formularea obiectivului

Obiectivul de cercetat trebuie să fie clar definit pentru a putea ulterior ulterior
desfășura cercetarea în vederea analizei fenomenului supus cercetării.

2.Formularea ipotezelor(de bază sau de lucru)

Ipotezele sunt esențiale întrucât cercetările nu pot continua decăt după formularea
acestora.

3.Constatarea faptelor

Prin colectarea și analizarea de date utilizănd una sau mai multe metode adecvate,avănd
în vederecomplexitatea problemelor administrative care în fond se reflectă în viața
socială.

Cercetarea în Administrația Publică trebuie să răspundă la două tipuri de probleme:

a)Delimitarea câmpului de studii

b)Stabiloirea tehnicilor și metodelor de investigare

a)Cercetarea unei probleme în administrația publică depinde întodeauna de dimensiunea

obiectului acesteia, și impune efectuarea,a cel puțin două categorii de studii:

 Studii parțiale(descrierea corpului de funcții publice,descrierea corpului de

funcții publice dintr-o instituție)
 Studii globale ce pot fi extinse la nivelul unei administrații sau chiar la nivelul a
mai multor sisteme administrative.

b)Cercetarea în știința administrației poate apela la o diversitate de tehnici și metode,

unele din acestea fiind folosite cu precădere în domeniul științelor sociale studii
bibliografice cursurile tratatele articole de specialitate sursele oficiale procese
verbale ale ședințelor cont și consiliilor loc raportate
Metode de cercetare în știința administrației≠diferă de metodele de lucru în știința
administrației.

I .Metoda ANALITICĂ

Reprezintă prima metodă care se folosește în faza incipientă a unei analize, care se
efectuează la nivelul unei autorități sau instituții administrative, caracterizându se prin
de observarea faptelor și folosirea datelor într-o anumită ordine.

1. Structura autorităților administrației

Pentru a avea date certe se va folosi actul normativ în baza căruia este organizată și
funcționează instituția sau autoritatea respectivă(exemple: organigrama)

2. Posturile în cazul organigramei(numărul total de posturi)

Componentele manageriale, atribuție care revin fiecărei categorii de personal în parte,

conform fișei postului, menționându-se libertatea decizională de care se bucură titularul
sau dacă este cazul atribuțiile delegate,volumul de muncă în raport cu numărul
funcționarilor publici.

3. Documentele și pozițiile ocupat de acestea(numărul documentelor, frecvența

întocmirii lor, denumirea lor)

4. Repartizarea serviciilor în sediile instituțiilor publice.

De modul cum sunt repartizate serviciile în imobilele care constituie sediul instituției
publice, depinde și asigurarea eficienței acesteia(suprafața, numărul de locuri,
amplasarea acestora)

5. Circuitul administrativ ce presupune analiza drumului care se parcurge pentru

îndeplinirea sarcinilor de către o instituție publică, începând de la funcțiile de execuție,
continuând cu etapele pregătirii deciziei până la momentul luării deciziei de către
conducere.

II. Metoda CRITICĂ

Această metodă examinează următoarele elemente ce se impun a fi îmbunătățite în

activitatea unei autorități sau instituții publice:

a) Utilitatea Autorității administrației publice și activități pe care o desfășoară.

Utilitatea serviciului public trebuie să fie constatată atât la nivelul întregii autorități,
cât și pe structurile sale componente. Se va putea constata dacă serviciul public are
eficiență propunându-se, după caz, fie menținerea sa cu un un îmbunătățirea unor
activități ale compartimentelor, fie restrângerea activității sau mai grav, reorganizarea
acestora.

b) Eficiența

Eficiența presupune obținerea de rezultate maxime cu eforturi minime.

c) Timpul

Acest criteriu duce la aprecierea favorabilă a rezultatelor obținute de către un

funcționar public, un compartiment sau chiar instituția respectivă sau dimpotrivă, la o
imagine nefavorabilă a acestora. De asemenea, timpul este important în aprecierea
realizării cantității și calității lucrărilor 9întârzierea lipsa de celeritate în aplicarea
unor măsuri adoptate printr-o decizie administrativă). În plus, timpul are o importanță
sub aspectul al responsabilității echipamentelor de birou.

d) Optimizarea factorilor ambientali și a relațiilor umane

Sunt importante în activitatea unei instituții publice existente. iluminat exemplu de

căldură lipsa zgomotului existente de discuții on a li tăți la nivelul relațiilor interumane
poate produce perturbări grave în acțiune instituției respective.

III.Metoda INTERVIULUI

Efectuarea cercetării la nivelul unei instituții publice trebuie continuată, după

realizarea primelordouă metode, metoda analitică și critică, prin luarea de interviuri,
mai întâi a funcționarilor publici de conducere și apoi funcționarilor publici de execuție.

IV. Metoda SINTETICĂ (sintezei)

Are la bază elementele cercetării analitice,a celei critice împreună cu datele rezultate
din interviurile tuturor funcționarilor publici. Această metodă se desfășoară de regulă
la nivelul unei autorități superioare ierarhic. De către funcționarii specializați.

Acum sunt analizate criterii precum:

 Coordonarea
 legăturile pe orizontală și pe verticală, cu propunerea de îmbunătățiri, acolo unde
este cazul
 stilul de conducere
 disponibilitatea mijloacelor materiale și mai ales a resurselor financiare
 analiza relațiilor autorității administrației publice cu cetățenii prin servicii
special înființate sau de persoane abilitate expres să îndeplinească astfel de
sarcini a modalităților prin care sunt informați cetățenii de transparența
decizională.
V. Metoda experimentală (a cazurilor)

Presupune analiza unor cazuri concrete care pot avea ca obiect o problemă generală, un
proiect de decizie sau o problemă de natură decisivă(sancționarea unui funcționar
public)

VI. Metoda prospectivă (operațională)

Presupune o analiză a regulilor și mecanismelor de transformare a administrației

în măsură de a da naștere unei noi structuri, noi moduri de functionare,unor noi imagini
ale administrației și ale procesului său de transformare.