Subiecte de evaluare finală la disciplina „Analiza Impactului de Reglementare (AIR)”

1. Introducere în Analiza Impactului de Reglementare (AIR)

2. Principiile reformei cadrului de reglementare.
3. Analiza ex-ante a documentelor de politici. Realităţi şi perspective
4. Reforma regulatorie Ghiliotina 1
5. Reforma regulatorie Ghiliotina 2.
6. Strategia Moldova 2020. Viziuni strategice.
7. Evaluarea punctelor forte şi slabe a politicilor publice propuse de
instituţiile publice din Republica Moldova.
8. AIR în cadrul Uniunii Europene.
9. Etapele de implementare a procesului AIR în instituţiile publice din
Republicii Moldova.
10.Analiza procesului AIR.
11.Metode analitice de analiză a impactului de reglementare.
12.Analiza problemei de politică.
13.Tehnici de analiză a problemei de politică.
14.Identificarea obiectivului general, scopul AIR.
15.Importanţa evaluării alternativelor.
16.Identificarea opţiunilor de politică.
17.Descrierea opţiunilor. Avantaje dezavantaje.
18.Analiza riscurilor opţiunilor de politică.
19.Analiza impactului economic
20.Analiza cost - beneficiu în cadrul AIR.
21.Analiza cost-eficienţă în cadrul AIR.
22.Analiza impactului social.
23.Tehnici de analiză a impactului social.
24.Analiza impactului de mediu.
25.Bilanţul de mediu.
26.Direcţii de îmbunătăţire a impactului de mediu
27.Criterii de decizie şi metode analitice în AIR.
28.Tehnici de consultare în AIR.
29.Analiza factorilor interesaţi în AIR.
30.Asigurarea conformării în procesul AIR
31.Monitorizare şi evaluare.
32.Etapele de îmbunătăţire a metodologii AIR în Republica Moldova.
33.Exemple de AIR elaborate la nivel naţional.
34.Comunicarea şi planificarea pentru AIR. 35 Concluzie
1. Introducere în Analiza Impactului de Reglementare (AIR). Ce reprezintă AIR.
Analiza Impactului de Reglementare (AIR) reprezintă o analiză a costurilor posibile şi a
beneficiilor în urma introducerii unei politici ori reglementări.Scopul AIR este de a
îmbunătăţi calitatea intervenţiilor guvernamentale. AIR urmăreşte în primul rând să se
asigure că impactul (intenţionat cât şi neintenţionat) al legilor şi reglementărilor propuse
este evaluat înainte ca ele să fie puse în aplicare. Cu alte cuvinte AIR începe prin a
răspunde la întrebări ca: "Intervenţia propusă va genera o creştere a bunăstării? Care sunt
efectele sale economice, adică cum se raportează beneficiile faţă de costuri?". Beneficiile
analizei impactului de reglementare reies din faptul că: 1) Se axează pe problema
politicii 2) Evaluează costurile şi beneficiile diferitor opţiuni de politică 3) Prezintă
dovezi 4) Pune accentul pe consultare 5) Impune monitorizarea şi evaluarea performanţei
în procesul de reglementare Principiile AIR.-AIR este un instrument pentru elaborarea
politicilor, legilor şi reglementărilor care se bazează pe cele 5 principii ale bunei
reglementări: 1) Principiul focusării - reglementările sunt axate pe problema politicii ce
urmează a fi abordată şi pe minimizarea efectelor secundare ne-dorite. 2) Principiul
proporţionulităţii – soluţiile la problemă trebuie să corespundă riscului ce ameninţă şi
costurilor identificate şi minimizate. Soluţiile de politică trebuie să fie proporţionale
problemei sau riscului perceput şi să justifice costurile de conformare impuse. 3)
Principiul răspunderii - responsabilii de elaborarea reglementărilor poartă răspundere în
faţa celor afectaţi de reglementare şi a celor ce acordă autoritatea de reglementare. 4)
Principiul transparenţei - reglementările se bazează pe consultarea şi reacţia de răspuns
a factorilor interesaţi. Obiectivele politicii, inclusiv necesitatea de reglementare, trebuie
să fie definite clar şi comunicate efectiv tuturor părţilor interesate. 5) Principiul
consecvenţei - regulile şi standardele Guvernului trebuie să fie fixate şi implementate
just.Compartimentele AIR şi importanţa lor. AIR este un document structurat întru
îmbunătăţirea calităţii deciziilor aprobate şi include mai multe compartimente :1) Titlul
AIR (denumirea proiectului actului de reglementare).2) Identificarea scopului şi efectului
planificat (efectul planificat al reglementării şi scopul intervenţiei). 3) Definirea
problemei (analiza problemei – I etapă AIR) - identificarea şi analiza problemei.
Evaluarea importanţei problemei.4) Identificarea opţiunilor alternative - II etapă AIR
(identificarea tuturor metodelor alternative acceptabile de realizare a scopurilor
stabilite).5) Evaluarea opţiunilor - analiza impactului - III etapă AIR (analiza tuturor
metodelor alternative acceptabile de realizare a scopurilor stabilite).6) Coordonarea cu
factorii interesaţi (consultarea - IV etapă AIR) - documentarea răspunsurilor, atât cele
pro, cât şi cele contra; constatarea modului în care reacţia factorilor interesaţi a fost
abordată în proiectul actului normativ şi în AIR. 7) Implementarea şi conformarea
(conformarea - V etapă AIR) - argumentarea perioadei de valabilitate propusă a actului
normativ; evaluarea posibilităţii introducerii şi corespunderii cu cerinţele actului
normativ în dependenţă de resursele puse la dispoziţia organelor autorităţii de stat).8)
Monitorizarea şi evaluarea - VI etapă AIR (determinarea indicatorilor de eficacitate a
actului de reglementare şi a acţiunilor care vor trebui întreprinse pentru a urmări
eficacitatea actului de reglem. în cazul adoptării lui). AIR în calitate de document şi de
sistem. Documentul AIR este un document fluid şi viu – el trebuie să fie perfecţionat
cu timpul. Inainte de a începe lucrul asupra unei AIR trebuie găsit răspunsul la o serie de
întrebări:- Care este caracterul, amploarea şi tendinţa problemei ce urmează a fi
abordată?- Care sunt obiectivele guvernului (statului)? - Care sunt principalele opţiuni de
politică disponibile?- Care sunt impacturile economice, sociale şi de mediu posibile ale
opţiunilor disponibile?. Există 2 etape de evoluţie a AIR în cadrul procesului de
elaborare a propunerii de politică. Acestea sunt Analiza preliminară şi Analiza
finală.AIR în calitate de "'proces iteractiv". AIR este de asemenea un proces iterativ
(care se repetă) de îmbunătăţire a rezultatelor reglementării care prevede:1.) Planificarea
din timp pentru o reglementare mai efectivă 2) Consultarea la etapa iniţială pentru a
identifica consecinţele ne-dorite ale intervenţiei 3) Accentul pe proporţionalitate - AIR
preliminară şi finală 4) Accentul pe examinare: în cadrul autorităţii publice; înainte de
prezentare Cabinetului de Miniştri în cadrul Parlamentului.

2. Principiile reformei cadrului de reglementare.

Reglementarea – act în formă de: lege,hotărîre,Ordonanţă Care stabilesc
:Drepturi,Obligaţiuni, Interdicţii Precum şi reglementează relaţiile dintre
Administraţia publică şi agenţii economici prin reglementare înţelegem orice
intervenţie a guvernului (statului) care are un impact asupra persoanelor, instituţiilor,
organizaţiilor sau grupurilor din cadrul sectorului public sau privat şi în ansamblu
asupra societăţii. Forţa reglementării constă în ameninţarea cu o sancţiune pentru
nerespectarea ei. Reglementarea este o constrângere, în egală măsură, care creează o
relaţie specifică între puterile publice şi cetăţeni.Calitatea legilor şi a reglementărilor,
eficacitatea sistemelor de reglementare au o influenţă directă asupra dezvoltării
economice şi democratice a unei ţări. Reglementările prea stricte, complexe sau
inaplicabile riscă mai degrabă să aducă prejudicii decât să contribuie la bunăstarea
generală, în măsura în care încetinesc activitatea economică, împiedică cooperarea
publicului şi cresc costurile administrative. Cunoaşterea exigenţelor guvernamentale
în proiectarea şi implementarea reglementărilor. Problema reglementării trebuie
abordată cu prudenţă, existând multiple avantaje, dar şi o serie de inconveniente. O bună
parte din ţările membre ale UE, seduse de uşurinţa cu care se pot scrie noi legi şi
reglementări şi convinse că problemele pot fi rezolvate prin simpla existenţă a legilor şi
reglementărilor, au avut tendinţa să reglementeze în exces, să producă reglementări
neadaptate la condiţiile specifice şi de multe ori nerespectate. Îmbunătăţirea modului în
care guvernele îşi folosesc puterea de a reglementa, este o activitate de mare amploare la
care trebuie să participe miniştrii, parlamentarii, administraţia, instanţele judecătoreşti,
cetăţenii. Un mijloc rapid şi puţin costisitor pentru ameliorarea considerabilă a calităţii
reglementărilor este o reformă pe termen scurt, care are drept scop focalizarea atenţiei
guvernului asupra a 2 probleme importante: Ce este reglementarea? şi Ce, cînd şi cum
să reglementezi? Orice reglementare este un instrument complex, care afectează
direct activităţile cetăţenilor şi întreprinderilor, sistemului juridic şi economic.
Factorii politici de decizie care doresc să pună în aplicare un sistem judicios de
reglementări trebuie să ia în calcul 2 aspecte: a) dacă sistemul favorizează folosirea
eficace a politicilor şi impactul acestora asupra economiei Cost redus - risc redus.
Costurile reglementării pentru cei care trebuie să o respecte reprezintă impactul cel mai
evident. Reglementarea impune un cost direct întreprinderilor private şi cetăţenilor. În
anumite cazuri, reglementările din domeniul mediului înconjurător impun proprietarilor
de fabrici să se doteze cu noi echipamente pentru filtrarea apelor reziduale sau norme de
calitate, care măresc preţul plătit de consumator. Costurile directe atât de mari au un
impact foarte important asupra creşterii economice şi creării de noi locuri de muncă, însă
există şi anumite costuri indirecte cu consecinţe la fel de importante sau mai mari.
Astfel, anumite tipuri de reglementări afectează productivitatea şi capacitatea de inovare.
Multe din reglementări antrenează direct sau indirect concurenţa şi înmulţesc factorii de
ineficacitate greu de sesizat. Pe termen lung, aceste efecte negative pot afecta
competitivitatea unei ţări. Caracteristicile primordiale în sistemele de reglementare.
Reglementările sunt produsul sistemului de reglementare, incluzând procesele şi
instituţiile prin intermediul cărora sunt concepute reglementările, puse în aplicaţie şi
interpretate. Sistemul de reglementare înglobează şi procesul de consultare a publicului
şi comunicarea. Sistemele de reglementare naţionale cuprind nu numai dispoziţiile
naţionale, dar şi cele elaborate de instanţe locale sau supranaţionale (de ex. UE).
Pentru implementarea unui sistem eficient de reglementare a activităţii se
impun următoarelor cerinţe: 1) politica de stat clară de reglementare a activităţii,
adoptată la cel mai înalt nivel; 2) un sistem instituţional public durabil, capabil să
organizeze şi să coordoneze activitatea de perfecţionare a calităţii reglementării
activităţii; 3) metode şi mecanisme de evaluare şi de implementare a reglementărilor
noi menite să ducă la efecte pozitive în societate. Probleme generate de reglementările
prost planificate: a) costuri înalte; b) timp şi energie pierdută; c) corupţie; d) creştere
economică joasă şi nivel de trai scăzut; e) implementarea AIR de către autorităţi publice
nepregătite; f) probleme în stabilirea priorităţilor, scopurilor şi evaluării resurselor; g)
autorităţile publice nu dispun de informaţie suficientă de apreciere a alternativelor.

3. Analiza ex-ante a documentelor de politici. Realităţi şi perspective

Prima etapă a procesului decizional, şi anume elaborarea politicii publice, este însoţită de
un proces de analiză multidimensională a politicii publice – evaluarea ex ante a
impactului politicii publice. Acest tip de evaluare se utilizează pentru a elabora politici
publice coerente, implementarea cărora va conduce la atingerea obiectivelor stabilite de
autoritatea iniţiatoare a politicii publice sau la nivel naţional. Acest proces presupune
colectarea informaţiilor şi analiza modalităţilor alternative de soluţionare a
problemei sau de atingere a unui scop şi a efectelor sau consecinţelor acestor opţiuni de
politici publice. Acest tip de evaluare va include evaluarea implicaţiilor bugetare,
administrative, economice, sociale şi de mediu ale diferitor modalităţi posibile de
soluţionare a problemei identificate. Procesul de evaluare ex ante a impactului
politicilor publice este constituit din cinci etape interconexe: 1. Identificarea
problemei. 2. Stabilirea obiectivului. 3. Identificarea opţiunilor pentru soluţionarea
problemei şi atingerea obiectivului. 4. Analiza opţiunilor.( Impactul fiscal, Impactul
administrative, Impactul economic, Impactul social şi asupra sărăciei, Impactul
asupra mediului înconjurător, Riscurile şi incertitudinile )5. Compararea opţiunilor
şi selectarea opţiunii recomandate (vezi Diagrama 2.). Aceştia sînt paşii în
evaluarea ex ante a impactului, care sînt, în acelaşi timp, şi sarcini ce trebuie
realizate.
Toate etapele evaluării ex ante sînt la fel de importante, iar omiterea unei etape sau
schimbarea ordinii acestora ar putea conduce la elaborarea unor politici publice lipsite de
premise pentru implementare sau care nu vor contribui la realizarea impactului scontat.
Totodată, etapa care necesită cele mai mari eforturi din partea funcţionarilor publici, este
etapa 4. „Analiza opţiunilor”, care presupune evaluarea a cinci tipuri de impact, precum
şi a riscurilor şi incertitudinilor legate de opţiunile analizate. Aceste etape vor fi în
continuare descrise în ghid, în ordinea parcurgerii, pentru a facilita înţelegerea acestora
de către funcţionarii publici implicaţi în procesul de evaluare a impactului politicii
publice.
Analiza extinsă este adesea efectuată cu suportul unor companii specializate în domeniu.
Politicile publice care implică necesitatea efectuării evaluării extinse a impactului fac
parte, de regulă, din următoarele categorii: 1. Politici publice ample şi costisitoare. Un
exemplu ar fi politicile publice de susţinere a unor categorii de persoane, cum ar fi
săracii, şomerii, invalizii, etc., care implică costuri bugetare majore. 2. Intervenţii ale
Guvernului în mediul de afaceri. Aici pot fi incluse politicile publice fiscale – de
reducere sau majorare a cotei impozitelor, politicile publice de subvenţionare, etc. 3.
Proiecte de investiţii pe termen lung. Reabilitarea şi construcţia drumurilor, crearea
staţiilor de producere a energiei regenerabile, etc. sînt proiecte specifice acestei categorii.
4. Privatizarea bunurilor aflate în proprietatea statului. Decizia de a supune anumite
bunuri privatizării trebuie să fie analizată cu precauţie, ţinînd cont de natura irevocabilă a
acestei decizii. Aceasta în special se referă la privatizarea unor companii care sînt
monopoluri naturale sau care aduc profit. Rezultatele evaluării ex ante a politicilor
publice vor fi transpuse în Propunerea de politici publice După aprobarea „de
principiu” a Propunerii de politici publice de către Cancelaria de Stat se va iniţia
procesul de elaborare a politicii publice propriu zise, care poate lua forma unui act
normativ, document de politici publice sau unor acţiuni separate. Evaluarea „ex-ante”
sau „a priori”, care este prospectivă, este utilizată ca instrument care să sprijine luarea
de decizii atunci când există mai multe alternative. Într-un moment, evaluarea ex-ante
simulează efectele secundare pe care le pot determina conţinuturile decizionale într-un
moment , în special în vederea comparării acestor efecte între ele, comparaţie care să
permită alegerea alternativei celei mai bune pentru factorul de decizie. O diferenţă
esenţială de principiu între evaluarea a posteriori şi cea a priori constă în faptul că
tipurile de efecte sunt enunţate în prealabil şi că evaluatorul se limitează la a lua în
considerare numai efectele comparabile reţinute, acceptând să nu analizeze alte
dimensiuni sau alte efecte decât cele care pot interveni pe parcurs. În opinia Comisiei
Europene, evaluarea ex-ante trebuie să devină un element esenţial al înţelegerii strategiei
şi al alocării mijloacelor financiare (care fac obiectul negocierilor cu Comisia), indicând
clar motivele şi întinderea alegerilor făcute. Ea este deci parte integrantă a
programului, chiar dacă din motive de transparenţă, evaluările experţilor trebuie să fie
incluse într-un document distinct.

4. Reforma regulatorie Ghiliotina 1

5. Reforma regulatorie Ghiliotina 2
Angajamentul Guvernului faţă de reforma cadrului de reglementare este
stabilit în următoarele acte legislative:
o Legea Nr. 424 - XV (din 16.12.2004) - Ghilotina 1
o Legea Nr. 235 - XVI (din 01.01.2008)- Ghilotina 2
o Hotărârea Guvernului Nr.1230 (din 24.10.2006) – Introducerea metodologiei
AIR
Legea nr. 424- XV, numită şi Legea „ghilotinei”, a intrat în vigoare la 7 februarie
2005 şi stabileştea principiile şi acţiunile necesare pentru revizuirea cadrului normativ
existent, în scopul eliminării reglementărilor, care nu corespund legislaţiei şi
prezintă bariere pentru dezvoltarea mediului de afaceri. Prin Hotărîrea Guvernului
nr.132 din 08.02.2005, „Privind revizuirea şi optimizarea cadrului normativ de
reglementare a activităţii de întreprinzător” au fost instituite Comisia de Stat pentru
reglementarea activităţii antreprenoriale şi Grupul de lucru, ca organ al acestei Comisii
În conformitate cu prevederile Legii „ghilotinei” revizuirea actelor normative s-a
desfăşurat în trei etape: GHiliotina 1, 2, 2+
Pe parcursul mai multor ani activitatea de antreprenoriat în Republica Moldova, în
special businessul mic şi mijlociu, se confruntă cu diverse probleme din cauza unui cadru
inefi cient de reglementare a activităţii antreprenoriale. Diverse impozite şi taxe
suportate de agenţii economici, autorizaţiile, licenţele, avizele, coordonările şi alte
operaţiuni necesare pentru a fi respectate la pornirea şi desfăşurarea afacerilor,
precum şi multiplele controale care au condus la diverse abuzuri şi în consecinţă la
crearea unui climat de afaceri riscant şi nestabil - în consecinţă piaţa de investiţii
din Republica Moldova devine neatractivă pentru investitori. Astfel, în anul 2004,
Parlamentul a adoptat aşa numita „Lege a Ghilotinei” care a pus temelia unei noi
abordări în reglementarea raporturilor sociale cu implicaţii economice şi pentru a elimina
reglementările inefi ciente, care împiedică investiţiile şi dezvoltarea întreprinderilor.
Această lege a stabilit un set de filtre la nivel naţional şi regional realizate prin
grupuri de lucru, alcătuite din reprezentanţi ai sectoarelor public şi privat şi
investite cu dreptul de a decide asupra raţionalităţii economice a reglementărilor
existente. , numită “Ghilotina I”. Conceptul reformei, creată o Comisie
interguvernamentală în calitate de organ de decizie politică pentru coordonarea
reformei şi Grupul de Lucru Naţional, care a pregătit toate deciziile Comisiei.
Comisia respectivă a fost compusă din conducători de ministere şi departamente,
reprezentanţi ai sectorului privat. După anul 2006 reforma regulatorie continuă cu
reevaluarea masivă a legilor, conform prevederilor Legii nr.235/ 2006 cu privire la
principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, numită “Ghilotina
II”. Noile abordări asupra reglementărilor activităţilor economice a impus valorifi carea
unor principii, proceduri şi tehnici, chemate să asigure o reglementare optimă pentru
mediul de afacer. Astfel, instituţia Analizei Impactului de Reglementare capătă o
dimensiune şi o aplicabilitate obligatorie asupra întregului cadru legislativ ce
impune noi reglementări ai mediului de afaceri. Odată ce valorifi carea instituţiei
AIR a dat rezultate pozitive în ameliorarea mediului de afaceri, această instituţie îşi
găseşte reglementarea în legile care stau la baza creaţiei legislative. In această
privință, se disting cele trei faze ale procesului de ghilotină. ”Ghilotina 1” a servit
eliminării actelor de reglementare inutile ale autorităților administrației publice
centrale și ale Guvernului. ”Ghilotina 2” a vizat legile, stabilind principiile bunei
reglementări pentru progresul viitor în îmbunătățirea mediului de reglementare..
În cele din urmă, ”Ghilotina 2 +” a abordat “actele permisive” exact în aceeași manieră,
în care ”Ghilotina 1” a tratat reglementările inutile Angajamentul Guvernului faţă de
reforma cadrului de reglementare este stabilit în următoarele acte legislative:-Legea
Nr. 424 - XV (din 16.12.2004) - Ghilotina 1, - Legea Nr. 235 - XVI (din 01.01.2008)-
Ghilotina 2 Hotărârea Guvernului Nr.1230 (din 24.10.2006) – Introducerea
metodologiei AIR - Reforma cadrului de reglementare în Moldova asigură
următoarea bază pentru reformele cadrului de reglementare în Moldova: 1. Guvernarea
politică şi economică îmbunătăţită 2. sectorul privat dezvoltat drept motor al creşterii
economice 3. Accentul pe mişcarea spre integrare europeană

6. Strategia Moldova 2020. Viziuni strategice.

Pe majoritatea dintre noi, cuvântul strategie îi duce cu gândul la o mulţime de
cifre şi diagrame. Un document ce cuprinde infinitul. Totul şi toate domeniile, de
la probleme sociale la agricultură şi protecţia mediului.
Strategia „Moldova 2020” este un altfel de document. Cu o abordare absolut
nouă. Filozofia ei este alta: nu schimbăm totul până la ultima piuliţă la maşina
care începe să „gâfâie”, căci ne ia mult timp, efort şi bani, ci îi înlăturăm
defectele, îi reanimăm părţile slabe şi mecanismul începe să funcţioneze.
După o analiză a constrângerilor economice, efectuată în 2010, s-a ajuns la şapte
probleme majore, din cauza cărora economia se mişcă încet şi nesigur, iar noi
rămânem săraci. Este vorba de drumurile proaste, creditele scumpe, obstacolele în
calea afacerilor, consumul enorm de energie, urmate de cheltuielile mari şi, nu în
ultimul rând, de justiţia precară, în care cu greu găseşti dreptate.
Aşa s-a ajuns la cele şapte priorităţi: 1. Studii relevante pentru carieră 2.
Drumuri bune oriunde 3. Finanţe accesibile şi ieftine 4. Business cu reguli
clare de joc 5. Energie furnizată sigur, utilizată eficient 6. Sistem de pensii
echitabil şi sustenabil 7. Justiţie responsabilă şi incoruptibilă „Moldova 2020”
nu se bazează pe domenii sau sectoare. Dacă rezolvăm cele 7probleme, vom
aduce schimbarea şi în sănătate, şi în cultură, şi în mediul ambiant. Să le luăm pe
rând. 1.)Un sistem educaţional mai bun, orientat spre cerinţele pieţei de muncă,
înseamnă posibilităţi mai mari de angajare în câmpul muncii şi salarii mai mari. O
productivitate mai înaltă, iar de aici, şi o eficienţă mai mare. 2.) O reţea modernă
de drumuri este egală cu acces la servicii, cheltuieli mai mici pentru reparaţia
maşinilor, mai puţine accidente şi mai puţine pierderi suportate anual de
agricultori şi transportatori. 3.)Viziunea strategică pentru sporirea accesului la
finanţare se bazează pe: dezvoltarea intermedierii financiare; optimizarea
costurilor resurselor financiare şi simplificarea condiţiilor de garantare a
creditelor şi împrumuturilor.4.)Regulile mai clare de activitate a businessului şi
accesul mai facil la finanţe şi credite ieftine vor avea ca rezultat o dezvoltare a
 afacerilor care deja sunt puse pe roate şi o posibilitate de a realiza noi idei de
afaceri. 5.)Guvernul are drept scop crearea, până în 2020, a unui complex
energetic competitiv şi eficient, care va asigura toţi consumatorii cu resurse
energetice de calitate, în mod accesibil şi fiabil. 6.) Asigurarea funcţionării unui
sistem de pensii echitabil, bazat pe o rată de înlocuire a salariilor care să asigure
cetăţenilor un trai decent, este miza principală a acestei priorităţi.
7.).O schimbare în justiţie va aduce mai multă încredere în ea, dar înainte de
toate, îi va oferi fiecărui cetăţean siguranţa că îşi poate apăra drepturile. Aceste
schimbări vor transforma Republica Moldova într-o ţară în care e bine să
trăieşti şi să investeşti. O vor face mai atractivă nu numai pentru investitorii
străini, dar şi pentru concetăţenii plecaţi peste hotare, redându-le încrederea în
patria lor. Acţiunile ce urmează a fi întreprinse ne vor da posibilitatea să
schimbăm modelul de creştere economică. Până acum, motorul creşterii au fost
consumul şi importurile, acum vrem să fie investiţiile, dezvoltarea producţiei şi
exporturile. O economie bazată pe investiţii înseamnă noi locuri de muncă,
salarii şi pensii mai mari, mai mulţi bani pentru sănătate, educaţie, cultură –
o viaţă mai bună. Prin această strategie, Guvernul nu îşi propune doar să
repartizeze „plăcinta bunăstării”, lucru pe care îl face oricum, în fiecare an, prin
exerciţiul bugetar şi în baza programului de guvernare. Strategia „Moldova 2020”
vine să mărească această „plăcintă a bunăstării” pentru sectorul public, cultură,
mediu, sănătate publică. „Moldova 2020” este o strategie care conţine şapte chei
ale succesului. Ne arată cum să deschidem uşile spre un viitor mai bun. Evident
că nu le putem deschide chiar azi. Pentru aceasta, trebuie să depunem efort. Să
schimbăm foarte multe lucruri. Dar ştim ce trebuie să facem şi cum să facem şi
mai ales unde vrem să ajungem. Până în anul 2020, vom avea o creştere
economică de 79%. Până în 2020, vor fi scoşi din sărăcie 149 de mii de oameni,
dacă vom implementa cele şapte priorităţi.

7. Evaluarea punctelor forte şi slabe a politicilor publice propuse de instituţiile

publice din Republica Moldova.
Punctele forte şi cele slabe ale organizaţiei, care au un impact direct asupra
realizării obiectivelor şi asupra performanţei generale ale autorităţii. Totodată, se
identifica factorii externi asupra cărora autoritatea nu deţine controlul deplin, dar
care fie contribuie la, fie împiedică realizarea obiectivelor şi, respectiv,
influenţează pozitiv sau negativ performanţa autorităţii. In cazul analizei SWOT
nu se impune o analiză amănunţită, ci o identificare a factorilor de bază care
influenţează într-un fel sau altul activitatea instituţiei şi care va sta la baza
evaluării ulterioare a capacităţilor.
Priorităţile de politici publice naţionale sînt preluate din documentele strategice
naţionale Viziunea evaluarii este de a schimba filosofia efortului de reformă.
Anterior, accentul major a fost pus pe dereglementare – eliminarea
reglementărilor inutile și a cerințelor administrative excesive – care reliefa mai
mult cantitatea decât calitatea reformelor. Acum se consideră că este momentul de
a se concentra asupra dezvoltării unui sistem de reglementare mai inteligent,
determinat de criterii clare de competitivitate. Sistemul de reglementare prevăzut
reflectă principiile de “reglementare inteligentă”, caracterizat prin următoarele
trăsături:
 • Reglementarea inteligentă generează beneficii sociale şi de mediu, totodată
îmbunătăţind condiţiile pentru o economie competitivă şi inovatoare.
Reglementarea trebuie să fie cât mai efectivă, dar niciodată mai complicată sau
costisitoare decât trebuie să fie.
• Reglementarea inteligentă este o reglementare mai receptivă, care se
adaptează evoluţiilor ştiinţifice, tehnologice şi de pe pieţele globale în domeniul
stopării sau prevenirii riscurilor şi facilitării inovaţiei. Aceasta stabileşte standarde
de performanţă pentru reglementarea mediului de afaceri, în loc să prescrie
procesele exacte, oferind flexibilitate pentru inovaț• Reglementarea inteligentă
este o responsabilitate comună în care statul, cetăţenii şi sectorul privat au toţi de
jucat un rol activ în transformarea sistemului în unul mai eficienta. •
Reglementarea inteligentă se caracterizează prin reguli clare de joc, care sunt pe
deplin respectate. O reformă de reglementare reușită reprezintă un proces
continuu de constatare și evaluare a problemelor, de identificare a soluțiilor,
precum și de revizuire a cadrului normativ. Procesul se extinde și la dezvoltarea
capacităților instituționale și a stimulentelor pentru încurajarea implementării
integrale, în practică, a modificărilor cadrului de reglementare, cu un impact
pozitiv maxim asupra competitivității sectorului privat. În consecință, acțiunile
întreprinse pentru a avansa cauza reformei de reglementare în Republica Moldova
până în prezent avea atât un aspect juridic de reglementare – îmbunătățirea
legislației, cât și o dimensiune instituțională și administrativă.
8. AIR în cadrul Uniunii Europene. Evaluarea impactului de reglementare în
cadrul Uniunii Europene. Comisia Europeană. Un obiectiv al programelor
AIR practicat de ţările UE este folosirea principiilor de piaţă acolo unde este cazul
pentru a genera beneficii şi protecţie. Alt obiectiv - îmbunătăţirea calităţii
informaţiei aflate la dispoziţia celor care iau decizii, pentru ca politicienii să
înţeleagă bine consecinţele deciziilor lor. În multe din ţările UE, capacităţile
privind politicile au fost îmbunătăţite pentru a reduce riscurile. Una dintre
măsurile luate a fost incorporarea AIR în cadrul instituţional în care se elaborează
politicile şi reglementările. În prezent, la Comisia Europeană este în curs
introducerea unui nou sistem menit să simplifice mediul reglementărilor în cadrul
Uniunii.Reforma regulatorie în spaţiul european a fost estimată ca o reformă care
a uşurat accesul intrării pe piaţă a agenţilor economici, a creat condiţii mai
competitive pentru dezvoltarea businessului, a lichidat obstacolele în calea
inovării şi, ca urmare, a majorat creşterea Produsului Intern Brut. Scopurile
prioritare ale Comisiei Europene au fost stabilite următoarele: clasificarea
legislaţiei imperfecte, simplificarea ei, revizuirea impactului directivelor
impozitării, costurile administrative. Principalele domenii sunt cel economic,
social şi de mediu. Confruntarea provocărilor la nivel regional, naţional şi al
UE. Productivitate scăzută şi competitivitatea. Agenda de la Lisabona este un
program politic ambiţios, menit să combată productivitatea scăzută şi stagnarea
economică din Uniunea Europeană, care se află în urma Statelor Unite şi, din ce
în ce mai mult, în urma economiilor asiatice aflate în curs de dezvoltare. Agenda
de la Lisabona funcţionează atât ca o viziune de ansamblu cât şi ca un set
complex de reguli politice. Priorităţile sale pot fi interpretate de ţările membre şi
candidate în mod diferit, performanţele naţionale şi circumstanţele variază în mod
semnificativ. În timp ce statele vechi membre ale UE se concentrează în special
pe crearea de locuri de muncă şi sprijinul pentru cercetare şi dezvoltare, precum şi
reforma sectorului social, pentru noile membre ale UE şi ţările candidate
principalele priorităţi sunt restructurarea economică şi îmbunătăţirea climatului de
afaceri. Deşi tehnologiile de informaţie şi comunicaţii pot face minuni uneori,
stadiile dezvoltării nu pot fi pur şi simplu sărite. Pentru ţările aflate în tranziţie,
absorbirea tehnologiei va rămâne esenţială în viitorul apropiat. Scopurile specifice
legate de Agenda de la Lisabona trebuie privite în contextul unor mai mari
probleme de politică ce afectează întreaga economie. Atingerea obiectivelor
agendei de la Lisabona ar întări, printre alţi factori, bazele economiei şi ar
diminua riscurile, deoarece ar duce statele membre într-un stadiu superior
de dezvoltare economică. Formarea profesionala este esentiala pt a asegura
faptul ca Reglementatorii au calificare tehnice necesare si inteleg importante
valoare AIR.
9. Etapele de implementare a procesului AIR în instituţiile publice din
Republicii Moldova.
Potrivit prevederilor hotărârii menţionate procesul de elaborare a analizei
impactului de reglementare are următoarele etape: a) identifi carea problemei şi
luarea deciziei de a iniţia procesul de reglementare; b) pregătirea analizei
preliminare a impactului de reglementar;. c) revizuirea analizei preliminare a
impactului de reglementare de către Grupul de lucru;. d) elaborarea proiectului
de act normativ şi analiza finală a impactului de reglementare; e) avizarea şi
consultările publice; f) definitivarea proiectului de act normativ şi analizei
finale a impactului de reglementar;. g) varianta finalăa proiectului de act
normativ şi analizei impactului de reglementare. Autoritatea administraţiei
publice responsabilă de elaborarea proiectului actului legislativ/normativ, la
definitivarea proiectului va ţine cont de analiza finală a impactului de
reglementare, de avizele autorităţilor interesate şi a consultărilor publice, cu
întocmirea tabelului divergenţelor. Totuşi, nu este posibil de a avea norme
juridice de o aplicabilitate efi cientă atât timp cât procesul lor de elaborare
nu are caracteristicile unui mecanism eficient. Adesea este pus accentul greşit
în ceea ce priveşte analiza procesului de elaborare a actelor normative, şi anume –
pe rezultatele acestui proces, care conduce la focusarea incorectă a activităţii de
reglementare, din simplu motiv că nu rezolvă problema inefi cacităţii aplicării
ulterioare a actelor normative. Rezolvarea celor mai stringente probleme a
procesului de elaborare a actelor normative ar trebui să înceapă de la
soluţionarea cauzei de bază a inefi cienţei actelor normative, şi anume de la
procesul de elaborare a actelor normative. După luarea deciziei de a interveni
cu un act normativ de reglementare, se lasă o fl exibilitate în alegerea metodei
prin care pot fi analizate diverse impacturi ale acestuia. Cele mai des utilizate fi
ind Cost Benefi t Analysis (CBA) şi Regulatory Impact Assesment (RIA).
Implementarea acestei metode este larg răspândită în procesul de elaborare a
actelor normative în toată lumea.
Calitatea cadrului regulator şi evoluţia acestuia are impact direct asupra atingerii
altor priorităţi de dezvoltare a IMM.
O problemă majoră totuşi există la nivel local, aceasta vizează calitatea scă- zută a
reglementărilor promovate de autorităţile administraţiei publice locale. Calitatea
reglementărilor are în continuare de suferit mai ales în ceea ce priveşte elaborarea
variantelor alternative de soluţionare a problemelor, care determină în esenţă
elaborarea reglementărilor, evaluarea impactului economic, bugetar şi social,
elaborarea indicatorilor de performanţă, monitorizarea şi evaluarea ulterioară a
reglementărilor.
10 . Analiza procesului AIR.
Momentul optim pentru efectuarea AIR este în faza de întocmire a proiectului
de act legislativ/normativ. De regulă, este necesar de a identifi ca punctul
strategic în procesul de dezvoltare a politicilor pentru aplicarea şi pentru
conformarea acestora cu procedurile administrative existente întru elaborarea
legislaţiei. Soluţiile legislative din partea autorităţilor publice centrale şi locale
sunt deseori promovate ca răspuns la recomandările de revizuire a politicilor
publice pe anumite segmente . Cel mai potrivit moment pentru efectuarea
unei AIR în aceste circumstanţe este ca analiza să fi e iniţiată înaintea
oricărei iniţiative de a elabora un act normativ aduse în faţa guvernului în
vederea obţinerii permisiunii de legiferare. În asemenea cazuri, iniţiativa care
solicită aprobarea unei legi trebuie să fi e însoţită de AIR completă, oferind
detalii asupra situaţiei care necesită schimbări, demonstrând cauza pentru care
legiferarea este o soluţie mai potrivită comparativ cu alte opţiuni, şi identifi când
impacturile potenţiale. Evaluarea preliminara a impactului proiectelor de
legi, a propunerilor legislative şi a celorlalte proiecte de acte normative
reprezintă un set de activităţi şi proceduri realizate cu scopul de a asigura o
fundamentare adecvată a iniţiativelor legislative. Evaluarea preliminară a
impactului presupune identificarea şi analiza efectelor economice, sociale,
de mediu, legislative şi bugetare pe care le produc reglementările propuse.
Evaluarea preliminară a impactului proiectelor de acte normative este
considerată a fi modalitatea de fundamentare pentru soluţiile legislative propuse
şi trebuie realizată înainte de adoptarea actelor normative. Fundamentarea noii
reglementari trebuie să aibă în vedere atât evaluarea impactului legislaţiei
specifi ce în vigoare la momentul elaborării proiectului de act normativ, cât şi
evaluarea impactului politicilor publice pe care proiectul de act normativ le
promovează. Evaluarea preliminară a impactului este realizată de iniţiatorul
proiectului de act normativ. În cazul unor proiecte de acte normative complexe,
evaluarea impactului poate fi realizată, pe baza unui contract de prestări de
servicii, de către instituţia de cercetare ştiinţifi că, universităţi, societăţi
comerciale sau organizaţii neguvernamentale. Analiza impactului reglator se
aplică asupra oricărui proiect de act legislativ/ normativ iniţiat de subiecţii cu
drept de iniţiativă atât la nivel central, cât şi la nivel local, care infl uenţează
comportamentul oamenilor. AIR este mai relevantă dacă iniţiativa vine din
partea executivului. Guvernul trebuie să prevadă toate consecinţele
prevederilor înainte de intrare acestora în vigoare. În prezent 50 la sută din
actele normative şi legislative adoptate nu ating scopurile scontate, nu se
realizează sufi cient o interacţiune între ministere şi alte autorităţi, responsabile
 de promovarea şi aplicarea uniformă a legislaţiei. Calitatea scăzută a actelor
legislative/normative duce la corupere şi abuzuri. Etapele analizei impactului
de reglementare urmează a fi prezentate în felul următor : 1. Analiza
preliminară – această etapă stabileşte modul în care se presupune că va fi
afectat mediul de afaceri, stabilirea tipurilor de întreprinderi afectate cel mai
mult; 2. Microanaliză – etapă care asigură identifi carea costurilor directe; 3.
Analiza generală a impactului asupra mediului de afaceri – o astfel de etapă
facilitează determinarea impactului asupra competitivităţii interne şi
transfrontaliere; efectele asupra relaţiilor de muncă, investiţii şi crearea de noi
întreprinderi; problemele specifi ce ale întreprinderilor mici şi mijlocii. Trebuie
stabilite procedurile de monitorizare şi revizuire; 4. Macroanaliză – etapă care
asigură evaluarea efectelor macroeconomice, sociale şi de mediu, incluzând
impactul indirect asupra competitorilor, furnizorilor şi distribuitorilor, asupra
altor sectoare de afaceri care nu sunt specifi cate în reglementări. Pentru
exercitarea unei analize eficiente a impactului de reglementare a noilor
reglementări, urmează ca etapele analitice să fi e efectuate de specialişti şi
experţi în domeniu. Primele două etape urmează a fi efectuate de către
funcţionarii publici responsabili de elaborarea actului cu caracter normativ, însă
etapele ulterioare ale AIR nu pot fi desfăşurate fără cunoştinţe speciale,
acestea se recomandă a fi exercitate de către persoane cu experienţă, de experţi.

11.Metode analitice de analiză a impactului de reglementare

Analiza impactului de reglementare după cum s-a menţionat în prezentul studiu implică
un şir de proceduri şi tehnici, chemate să asigure o evaluare competentă şi obiectivă a
viitoarelor reglementări. În cadrul implicaţiilor analitice un rol cheie le revine aspectelor
analizate în procesul de analiză a reglementărilor, acestea se referă la evaluarea: 
Impactului economic;  Impactului asupra administraţiei publice;  Impactului
asupra mediului;  Impactului social. Scopul acestui exerciţiu este de a determina
diferenţele în costurile şi beneficiile opţiunilor, impactul asupra unor categorii ale
populaţiei, fezabilitatea implementării şi riscurile pentru atenuarea cărora vor fi elaborate
măsurile de rigoare. Analiza opţiunilor este importantă pentru a face estimări cât mai
precise ale costurilor care vor fi suportate de Guvern, pentru a determina dacă politicile
publice vor justifi ca costurile suportate pentru implementarea acestora şi pentru a evalua
dacă benefi ciile acestora par să fi e durabile pe termen lung. Tehnicile de evaluare a
impactului, la fel ca şi tipul analizelor care se efectuează, pot fi extinse cu timpul, când
capacităţile autorităţilor publice vor fi consolidate. Astfel, la etapa actuală opţiunile
vor fi analizate în raport de cost beneficiu, prin prisma evaluării impactului lor
asupra a trei sfere interconexe, şi anume impactul economic, social şi asupra
mediului. Drept rezultat al aplicării Analizei Impactului de Reglementare în sectorul
public au loc următoarele performanţe: 1. Etapa de analiză care include estimarea
costurilor şi benefi ciilor activităţii Guvernului duce la creşterea benefi ciilor prin găsirea
soluţiilor de costuri mai mici şi ca rezultat reducerea eşecurilor politice; 2. Etapa de
consultări duce la transparenţa procesului decizional, creşterea încrederii şi la
reducerea riscurilor de reglementări neefi ciente pentru sectorul privat, reduce monopolul
la informaţie; 3. Etapa de definire a scopurilor diferitor politici (politica socială şi
economică) duce la o gândire orizontală, îmbinând interesele din mai multe domenii; 4.
Etapa de schimbare a culturii de reglementare întru reducerea intervenţiilor inutile şi
simbolice în legislaţie duce la calcularea tuturor acţiunilor ale ministerelor şi rezultatelor
pozitive apărute ca rezultat al acestor acţiuni. Este necesar de a sublinia că politicienii,
responsabili de luarea deciziilor, pot să nu urmeze recomandările AIR în orice
situaţie. Oricum, AIR trebuie să însoţească orice act normative Analiza impactului
reprezintă un instrument prin care sunt evaluate costurile probabile, consecinţele
sociale (pozitive şi negative), precum şi posibilele efecte asupra mediului înconjurător pe
care o anumită reglementare ar putea să le aibă.Indicatorii impactului trebuie selectaţi
confom anumitor criterii: Relevanţa (legată de obiective); Acceptarea de factorii
interesaţi; Credibilitatea; Uşurinţa în monitorizare; Capacitatea de
cuantificare.Obiectivul evaluării impactului este dublu: 1) de îmbunătăţire a
instrumentelor politicilor în sine; 2) de reducere a numărului instrumentelor legislative
prin evitarea legilor nenecesare. O bună evaluare a impactului ajută la producerea de legi
mai puţine, mai clare şi mai uşor acceptabile.Pentru realizarea analizei de impact sunt
utilizate o serie de tehnici specifice:- Evaluarea impactului economic -Analiza cost-
beneficiu, Analiza cost-eficacitate;- Evaluarea impactului social - focus grup, inteviu,
sondaj de opinie, analiza comparată, analiza de gen; - Evaluarea impactului asupra
mediului înconjurător.
Metode analitice pentru AIR:1) Analiza cost-beneficiu (ACB) Scopul analizei cost-
beneficiu este de a determina dacă nu nivel anume de cheltuieli publice poate produce un
beneficiu mai mare decât în situaţia în care fondurile respective ar fi avut o altă
destinaţie sau dacă ar fi fost păstrate în sectorul privat. Structura unei analize cost-
beneficiu conţine:Analiza detaliată ,2. Calcului valorii nete 3. Prezentarea riscurilor şi
incertitudinilor care pot contribui la modificarea în timp a valorilor estimate.2) Analiza cost-
eficacitate calculează costul pe unitate de beneficiu, însă nu conferă valoare monetară
obiectivelor precum şanse egale, scăderea mortalităţii sau îmbunătăţirea alimentaţiei. Ele
oferă adesea indicaţii utile privind eficacitatea relativă a aplicării politicilor şi
oportunităţile de realocare a resurselor pentru a le maximaliza impactul net.3) Evaluarea
riscurilor. În cadrul analizei impacturilor trebuie să fie examinate riscurile şi
probabilitatea apariţiei acestora. În cadrul analizei impactului de reglementare trebuie
evaluate următoarele tipuri de risc: risc în activitatea de întreprinzător; risc legat de
ofertă; risc legat de cerere; risc economic; risc legat de protecţia mediului; risc legat de
reputaţie; risc legat de tehnologie. Analiza riscului oferă un raţionament general privind
faptul dacă beneficiile ajustate la risc depăşesc costurile ajustate la risc.4) Analiza
impactului asupra ÎMM se concentrază asupra: - poziţiei sectorului privat în raport cu
statul;- drepturilor şi obligaţiilor între sectorul public şi cel privat;- prestării serviciilor şi
abordării problemelor administrative, mecanismelor de aplicare a legislaţiei; - formele şi
metodele de control administrativ, precum şi de control al activităţii autorităţilor
administraţiei publice de către societatea civilă;- implementarea tehnologiilor
informaţionale.

12.Analiza problemei de politică. Politicile Publice sînt:

 O acţiune guvernamentală;
Politicile publice sânt acţiuni implementate de o instituţie guvernamentală care
are autoritatea legislativă, politică și financiară de a realiza această acţiune.
 O reacţie la necesităţile sau problemele lumii reale;
Politica publică caută să reacţioneze la necesităţile sau problemele concrete ale
unei societăţi sau grupurilor dintr-o societate, spre exemplu, a cetăţenilor, a
organizaţiilor ne-guvernamentale (ONG), sau a instituţiilor guvernamentale.
DEFINIREA PROBLEMEI DE POLITICĂ:
• Interesul public care este nesatisfăcut de ceia ce face Guvernul;
• Interesul public în acţiunele Guvernului de a menţine, dezvolta şi consolida
societatea
Construirea descrierii problemei Dvs.
Contextul problemei
• Cum şi unde a apărut problema?
• Care au fost cauzele ei?
• Care a fost contextul juridic, politic, social şi economic al problemei?
• Cum a ajuns problema în atenţia publică?
• Cine a fost afectat de problemă?
• Ce politici au fost implementate în trecut în încercarea de soluţionare a problemei?
• Care au fost rezultatele acelei politici publice?
Beneficiarii politicii publice :
✓ Consumatorii de bunuri, servicii publice şi categorii de cetăţeni în general;
✓ Mediul de afaceri;
✓ Organizaţii profesionale, sindicale;
✓ Sectorul asociativ, organizaţii neguvernamentale, fundaţii;
✓ Sectorul public, difrite niveluri ale administrţiei publice.
În dependenţă de măsura în care aceştea vor fi influenţaţi ca urmare a implementării
PP:
• BENEFICIARII DIRECŢI – categorii de persoane care constituie grupul ţintă al
PP şi asupra cărora se vor răsfrînge în primul rînd rezultatele acesteia;
• BENEFICIARII INDIRECŢI - categorii de persoane care suportă efectele
implementării PP fără să fie direct vizate;
Pentru toate categoriile de beneficiari se recomandă colectarea şi prezentarea de date
şi estimări statisticeTIPURI DE IDICATORI:GEN;GRUPE DE VÎRSTĂ,NIVEL DE
EDUCAŢIE;PROFESIE;MEDIUL DE REZIDENŢĂ;ZONA
GEOGRAFICĂ;STATUT ECONOMIC; ETNIE, ETC...
13. Tehnici de analiza problemei de politică. - Analiza problemei ce urmează a fi
abordată. Pentru abordarea corectă a unei probleme de politică este necesar de a
identifica şi înţelege cât mai profund această problemă. Problema de politică este o
situaţie nedorită de public pe care Guvernul doreşte să o abordeze (prin elaborarea 1
politici). La fel, poate fi o politică care nu e acceptată, înţeleasă, implementată corect.
Motivul intervenţiei guvernului trebuie să fie bine înţeles înainte de a examina
modalitatea în care se poate interveni. Astfel, mai întâi trebuie să stabiliţi dacă există
justificare pentru intervenţia guvernului, iar AIR ar trebui să acorde o explicaţie motivată
a faptului de ce situaţia actuală este nesatisfăcătoare. Regula de aur – nu puteţi decide
cum să abordaţi o problemă până nu o identificaţi şi o înţelegeţi adecvat. Înainte de a
defini problema se stabileşte agenda. Structura analizei problemei:1) Activităţile –
reprezintă principalele etape în definirea problemei de politică: a) identificarea
problemelor. Problemele pot fi identificate din următoarele surse: Agenda publică -
probleme aflate la un moment dat în discuţie publică (mass-media, grupuri de presiune,
ONG) care necesită intervenţia guvernamentală pentru rezolvarea lor; Programul de
Guvernare - problemele ce trebuie rezolvate de către o instituţie guvernamentală stabilite
în Programului de Guvernare; Priorităţi stabilite la nivel politic care apar pe parcursul
guvernării. b) filtrarea problemelor – analiza asupra diferitor probleme şi selectarea
celora care urmează să fie înscrise pe agenda instituţiei guvernamentale. c) formularea
oficială a problemei sau problemelor selectate – activitate prin care o problemă (sau
mai multe), o dată intrată pe agendă, devine prioritate strategică pentru instituţiile
guvernamentale. d) definirea scopului şi obiectivelor. 2) Metode şi tehnici de
identificare a problemei: prelucrarea presei, analiza documentelor administrative şi
sociale. 3) Rezultate: priorităţi identificate, program de priorităţi strategice. 4)
Responsabil: decidentul politic, echipe tehnice din cadrul instituţiilor
guvernamentale.
Scopul reprezintă starea generală de lucruri care se aşteaptă să fie atinsă după
implementarea unei politici publice. Este foarte important ca scopul să fie clar definit
înainte de a purcede la realizarea documentului AIR. Dacă scopul este definit incorect,
atunci analiza propunerilor va fi dificil de realizat şi în final intervenţia nu va avea
rezultatul scontat şi poate avea consecinţe nedorite. Scopul are un caracter general, fiind
cel care oferă orientarea tuturor activităţilor în cadrul implementării unei anumite politici
publice. Scopul propunerii poate fi general şi strategic, incluzând mai multe obiective
detaliate. Astfel, scopul reprezintă o declaraţie a ceea ce politica publică intenţionează să
facă, cuprinde direcţia sau rezultatul scontat, iar obiectivele – paşii concreţi în realizarea
scopului şi presupun intervenţii.

14. Identificarea obiectivului general, scopul AIR.

 AIR reprezinta o analiza a costurilor posibile si a beneficiilor in urma introducerii
unei politici ori reglementari. AIR de Reglementare ca argumentarea ,in baza evaluarii
costurilor si beneficiilor, a necesitatii adoptarii actului normative si analiza de impact al
acestuia asupra activitatii de intreprinzator, inclusive asigurarea drepturilor si intereselor
intreprinzatorului si ale statului, precum si corecpunderea actului scopurilor politicii de
reglementare.AIR serveste drept mecanism de reflectare asupra unei decizii si este un set
de actiuni logice care structureaza pregatirea si proiectarea politicilor la nivel general si a
actelor normative, la particular si implica aprofundarea practicilor deja existente de
fundamentare a proiectelor prin detalierea analizei si formalizarea rezultatelor intr-un
raport. Obiectivele specifice propusei reglementări sunt următoarele: •
eficientizarea activității de control și supraveghere desfășurate de către ANRCETI; •
coerenţa abordărilor în materie de reglementare și supraveghere în domeniile de
competență ale ANRCETI; • asigurarea calității și continuității serviciilor de
comunicații electronice și poștale; • prevenirea acțiunilor ce au ca obiect sau pot avea
ca efect distorsionarea sau restrîngerea concurenței pe pieţele interne de reţele şi servicii
de comunicații electronice și poștale; • prevenirea și contracararea acțiunilor de
împiedicare a obținerii și exercitării dreptului de acces pe proprietăți și de utilizare
partajată a infrastructurii fizice și a infrastructurii asociate rețelelor publice de
comunicații electronice; • încurajarea investițiilor eficiente în infrastructura rețelelor
de comunicații electronice; • prevenirea utilizării ineficiente a resurselor de
numerotare și de spectru radio preconizate pentru scopuri civile; • prevenirea și
contracararea acțiunilor/inacțiunilor ilicite din domeniile de competență ale ANRCETI
în vederea dezvoltării sustenabile a pieţei interne a rețelelor și serviciilor de comunicaţii
electronice și serviciilor poștale; • prevenirea și contracararea încălcării drepturilor
utilizatorilor de servicii de comunicații electronice și poștale; • creșterea beneficiului
public prin maximizarea randamentului activităţii ANRCETI la desfășurarea
controalelor. Scopul AIR este de a imbunatati calitatea interventiilor
guvernamentale.AIR urmareste in primul rind sa se asigure ca impactul,atit intentionat
cit si neintentionat, al legilor si reglementarilor propuse este evaluat inainte ca ele sa fie
puse in aplicare.Cu alte cuvinte AIR incepe prin a raspunde la intrebari ca: ‘’Interventia
propusa va genera o crestere a bunastarii? Care sunt efectele sale economice, adica cum
se raporteaza beneficiile fata de costuri? .. Scopurile AIR sunt mai largi decit eficienta
economica, -deoarece se ocupa cu posibilele efecte de redistribuire, riscuri si
fezabilitate administrative, acest instrument de analiza este un mijloc care poate ajuta la
imbunatatirea procesului de elaborare a politicilor, in sensul cel mai larg al cuvintului.
De asemenea , AIR poate intari sistemul democratic prin generarea unui maximum de
transparenta in cazul deciziilor legislative si normative.
Beneficiile analizei impactului de reglementare pot reiesi din faptul ca:
▪ Se axeaza pe problema politicii
▪ Evalueaza costurile si beneficiile diferitor optiuni de politica
▪ Prezinta dovezi
▪ Pune accentul pe consultare
▪ Impune monitorizarea si evaluarea performantei in procesul de
reglementare.
 15. Importanţa evaluării alternativelor.
1) Opţiunea de "a nu face nimic" (neintervenţia) impune factorii de decizie să
analizeze dacă intervenţia guvernului poate înrăutăţi situaţia. Această opţiune trebuie
întotdeauna analizată şi explorată cu mare atenţie. Motivul opţiunii "a nu face nimic"
poate fi faptul că intervenţia Guv. nu ar rezolva problema ori faptul că aplicarea corectă a
instrumentelor deja existente ar putea să o rezolve.
2) Auto - reglementarea - încurajarea sindicatelor şi organizaţiilor să
reglementeze activitatea membrilor proprii pentru a asigura respectarea anumitor
standarde. Standardele sunt deseori stabilite într-un cod de procedură. Co-reglementarea
- rolul de reglementare este împărţit între guvern şi un organ din industrie.
3) Campaniile de informare şi educare - informarea publicului despre riscurile şi
acţiunile ce trebuie întreprinse p-u a minimiza riscurile. Se realizează prin: stimulente
financ; permise de produse comerciabile; mărci de garanţie a calităţii; cărţi de servicii
(stabilesc standarde minime de prest serv)
4) Structuri bazate pe stimulente : Stimulente de ordin fiscal sunt utilizate pentru
a impulsiona cheltuielile făcute de companii pentru cercetare şi dezvoltare. O parte din
cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare pot fi decontate din impozitul ce urmează a fi
achitat de companie. Tipuri de stiumulente: Crearea unei pieţe competitive; Plafonarea
preţurilor; Norme; Impozite; Recompense (credite, premii)

Justificarea opţiunii alese. Pentru a determina întâietatea opţiunii (opţiunilor)

preferate a dvs. trebuie să puneţi următoarele întrebări:
- opţiunile selectate sunt relevante cu problema şi scopul intenţionat al propunerii
dvs.?
- sunt aceste opţiuni proporţionale cu obiectivul / scopul dorit?
- cât de efective sunt aceste opţiuni în realizarea obiectivului /scopului?
- sunt aceste opţiuni coerente cu obiectivele economice, sociale şi de mediu mai
vaste?
- cum se încadrează aceste opţiuni în cadrul de politică principal al guvernului
- cât de eficient(e) din punct de vedere al costurilor şi/sau cât de accesibilă(e) este
(sunt) opţiunea(ile) preferată(e)?

16.Identificarea opţiunilor de politică constă în generarea unor alternative posibile,

analiza şi formularea unor opţiuni de politici publice pentru o prşoblemă care a intrat pe
agenda unei instituţii publice. În această etapă decidentul politic din autorităţile publice
iniţiatoare de proiecte de acte normative, urmăreaşte să aleagă dintr-o listă de opţiuni de
soluţii fezabile.Decizia referitoare la intervenţie se ia prin parcurgerea următoarelor
etape:- Care este scopul, obiectivele şi efectul anticipat al propunerii de politică.-
Identificaţi jucătorii cheie şi interesul lor pentru politică.- Efectuaţi evaluarea
riscurilor.- Desfăşuraţi dezbateri iniţiale pentru a identifica şi a elabora opţiuni. -
Analizaţi precedentele existente, inclusiv experienţa de peste hotare.- Desfăşuraţi
consultări iniţiale cu factorii interesaţi. Ce este o opţiune. Opţiunile de politică sunt
diferite alternative potenţiale şi soluţii efective de asigurare a rezultatului dorit al politicii
în procesul analizei unei probleme de politică. Soluţiile de politică vor soluţiona
problema, astfel încât să satisfacă necesităţile unui număr de oameni, interesaţi atât în
atingerea rezultatului, cât şi în mijloacele prin intermediul cărora rezultatul este atins.
Aceste persoane includ: beneficiarii direcţi ai rezultatului politicii; implementatorii
politicii;funcţionarii publici din ministerul de resort care fac recomandări cu privire la
căile de atingere a rezultatului politicii; alte ministere ale căror politici sunt afectate de
rezultatul politicii respective.Există 3 categorii de opţiuni ale politicii:1) A nu face
nimic 2) Intervenţie directă: executarea reglementărilor existente în alt mod; co-
reglementarea împreună cu structurile profesionale; reglementări noi, autorităţi noi;
preluarea de către guvern/stat. 3) Intervenţie indirectă (crearea unui mediu pentru
schimbare): regulamente de standarde şi servicii; campanii de informare şi educare;
stimulente (financiare, altele). Nu există o cale stabilită pentru generarea opţiunilor de
politică (fiecare problemă este unică). Pentru găsirea opţiunilor de politică se va ţine cont
de: noutatea problemei, proporţia ei; perioada de timp pentru găsirea soluţiilor;
rezultatele ce urmează a fi atinse; gradul de interes faţă de problemă. Opţiunile pot fi
elaborate prin intermediul: comparaţiilor internaţionale şi naţionale; cercetării; analizei
şi evaluării politicii; consultării; utilizării experţilor; proiectelor-pilot
Paşii de identificare a opţiunilor de politică:1) Generarea alternativelor de politici
publice – identificarea unor posibile soluţii la problemă inclusă pe agenda unei instituţii
guvernamentale. Alternativele sunt soluţii posibile ale unei probleme şi nu constituie
încă opţiuni de politică. La această etapă este importantă folosirea datelor statistice
oficiale, rapoartelor şi cercetărilor referitoare la impactul social al politicii publice.2)
Analiza şi selectarea opţiunilor de politici publice constă în analiza diferitor alternative
de soluţii la problema de politici publice în vederea selectării celor mai bune. Se propun
cel puţin trei opţiuni: a nu face nimic, intervenţie directă sau indirectă.
3) Formularea propunerii de opţiuni de politici publice. Structura propunerii de
opţiuni de politici: a) prezentarea prşoblemei şi a motivelor pentru care ea a fost aleasă;
b) prezentarea diferitor opţiuni pentru această problemă; c) prezentarea opţiunii
recomandate de grupul de lucru din ministerul însărcinat cu elaborarea documentului.
Propunerea opţiunii trebuie să fie însoţită de o motivaţie puternic fundamentată (metode:
brainstorming, tehnica Delphi, construirea de scenarii).4) Alegerea unei opţiuni pentru
a fi implementată.

17. Descrierea opţiunilor. Avantaje dezavantaje.

Avantaje Dezavantaje
1. A nu face nimic Lipsa cheltuielelor legate de Lipsa legislatiei (nu sunt
 elaborare si implimentare norme)
1.Abrobarea HG. - Instruirea unor norme de tip Cheltuielii lipsite de re-
Cu privire la european certificare
adaptarea - Garantarea respectarii drepturilor
cerintelor consumatorilor
- Informarea agentilor

2.Companii de - Agentii economici Instituiti de -Cheltueli pe afise

Informare Stat personale,
- Organul de traininguri reviste,sedinte,reclame...
internationale in domeniu ce vor -Riscul ca agentii sa nu
promova crearea unor ghiduri. utilizeze ghidurile date.

Alternative pentru reglementarea dată:

1) Opţiunea de "a nu face nimic" (neintervenţia) impune factorii de decizie să
analizeze dacă intervenţia guvernului poate înrăutăţi situaţia. Această opţiune trebuie
întotdeauna analizată şi explorată cu mare atenţie. Motivul opţiunii "a nu face nimic"
poate fi faptul că intervenţia Guv. nu ar rezolva problema ori faptul că aplicarea corectă a
instrumentelor deja existente ar putea să o rezolve.
2) Auto - reglementarea - încurajarea sindicatelor şi organizaţiilor să
reglementeze activitatea membrilor proprii pentru a asigura respectarea anumitor
standarde. Standardele sunt deseori stabilite într-un cod de procedură. Co-reglementarea
- rolul de reglementare este împărţit între guvern şi un organ din industrie.
3) Campaniile de informare şi educare - informarea publicului despre riscurile şi
acţiunile ce trebuie întreprinse p-u a minimiza riscurile. Se realizează prin: stimulente
financ; permise de produse comerciabile; mărci de garanţie a calităţii; cărţi de servicii
(stabilesc standarde minime de prest serv)
4) Structuri bazate pe stimulente : Stimulente de ordin fiscal sunt utilizate pentru
a impulsiona cheltuielile făcute de companii pentru cercetare şi dezvoltare. O parte din
cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare pot fi decontate din impozitul ce urmează a fi
achitat de companie. Tipuri de stiumulente: Crearea unei pieţe competitive; Plafonarea
preţurilor; Norme; Impozite; Recompense (credite, premii)

Justificarea opţiunii alese. Pentru a determina întâietatea opţiunii (opţiunilor)

preferate a dvs. trebuie să puneţi următoarele întrebări:
- opţiunile selectate sunt relevante cu problema şi scopul intenţionat al propunerii
dvs.?
- sunt aceste opţiuni proporţionale cu obiectivul / scopul dorit?
- cât de efective sunt aceste opţiuni în realizarea obiectivului /scopului?
- sunt aceste opţiuni coerente cu obiectivele economice, sociale şi de mediu mai
vaste?
- cum se încadrează aceste opţiuni în cadrul de politică principal al guvernului
- cât de eficient(e) din punct de vedere al costurilor şi/sau cât de accesibilă(e) este
(sunt) opţiunea(ile) preferată(e)?
 18. Analiza riscurilor opţiunilor de politică.
In cadrul analizei impacturilor trebuie sa fie examinate riscurile si probabilitatea
aparitiei acestora.Este important sa incercam sa descriem consecintele riscurilor si daca
acestea ar putea impiedica la realizarea obiectivelor reglementarii. Trebuie indentificare
orice impacturi ireversibile si unde acestea apar. In acest caz este necesar de acordat mai
mult timp pentru investigarea mai detaliata a consecintelor. Trebuie avut in vedere faptul
ca actiunea preventiva poate fi justificata in cazurile cind riscul este mic, insa rezultatul
ar fi foarte daunator (exemplu: efectul medicamentelorsau produselor alimentare noi
asupra sanatatii omului).
Evaluarea riscului situatiei curente presupune raspunsul la intrebarea – cit de
serioasa este problema vizata ? Aceasta va include probabilitatea aparitiei riscurilor,
frecventa aparitiei acestora intr-o anumita perioada de timp, efectul potential pe care
acestea il vor avea.
In cadrul analizei impactului de reglementare trebuie evaluate urmatoarele tipuri de
risc:
▪ risc in activitatea de intreprinzator
▪ risc legat de oferta
▪ risc legat de cerere
▪ risc legat de planificare
▪ risc economic
▪ risc legat de protectia mediului
▪ risc legat de reputatie
▪ risc legat de tehnologie
Analiza riscului ofera un rationament general privind faptul daca beneficiile ajustate la
risc depasesc costurile ajustate la risc, sau daca costurile unui rezultat advers posibil sunt
atit de mari incit necesita intreprinderea unei actiuni preventive pentru a obtine o solutie
eficace din punct de vedere al costului.
Invataminte utile legate de analiza impacturilor:
• Cuantificarea beneficiile si costurile oriunde este posibil
• Utilizarea evaluarea economica oriunde este posibil
• Nu ignoram impacturile ne-cuantificabile
• Includem impacturile distributionale separat
• Transparenta in ceea ce priveste cazurile de nesiguranta,riscurile,presupunerile si
calitatea datelor.
• Analiza economica si analiza cost-beneficiu este o arta si nu o stiinta
• Gindirea analitica si folosirea bunei judecati.
• Recunoasterea ca AIR nu poate oferi toate raspunsurile, deoarece este un
instrument pentru factorii de decizie si nu un instrument de luare a deciziei.
 19. Analiza impactului economic
Evaluarea impactului economic al reglementarii este o etapa obligatorie in
procesul de formulare a politicilor publice. Exista mai multe metode de a estima
efectele in plan economic, cele mai uzuale fiind cele care au in vedere analiza si
compararea costurilor si a beneficiilor unei politici pentru a se putea stabili daca
implementarea acesteia reprezinta cea mai eficienta solutie.In acest scop se folosesc in
principal analiza cost-beneficiu si analiza cost-eficacitate. Impactului economic a
noilor reglementări implică analiza schimbărilor, care urmează să se producă.
Acestea vizează implicaţiile bugetar-fiscale, costurile pe care urmează să le suporte
persoanele, precum şi alte aspecte economice, care se vor produce asupra: •
Gospodăriilor casnice; • Întreprinderilor; • Finanţelor publice; • Economiei în
ansamblu.Scopul analizei impactului economic constă în asigurarea că reglementarea
propusă promovează creşterea economică, deschiderea de noi locuri de muncă,
creşterea competitivităţii întreprinderilor şi bunăstarea oamenilor. Impactul economic
poate fi reprezentat prin beneficiile şi costurile directe, dar poate fi şi un impact
indirect. Impactul direct poate fi caracterizat prin scutiri sau extra costuri în finanţările
efectuate de la bugetul de stat, precum şi prin modificările taxelor. Concomitent cu
analiza impactului direct, este necesar de a efectua şi analiza impactului indirect al
activităţii şi comportamentului diferitor grupuri. La analiza impactului de
reglementare este necesar, în primul rând, de a determina la ce se referă impactul: la
persoane, gospodării, întreprinderi, municipalităţi, la stat sau alte grupuri.. În majoritatea
cazurilor, o singură propunere legislativă nu are un impact macroeconomic vizibil -
Impactul asupra gospodăriilor – implică evaluarea noilor reglementări asupra
impactului stării financiare a gospodăriilor casnice, comportamentului acestora şi a
populaţiei. -Impactul noilor reglementări asupra stării financiare a gospodăriilor şi
populaţiei Impactul economic asupra gospodăriilor, de regulă, este un impact direct
asupra diferitor grupuri de populaţie şi gospodăriilor lor. Analiza trebuie realizată luând
în considerare starea fi anciară a diferitor persoane întru realizarea drepturilor
fundamentale. Impactul caracteristic direct reiese din reglementarea ce se referă la
standardele bunăstării sociale, serviciile publice sau taxele colectate de la utilizatorii
serviciilor, întrucât aceasta ca rezultat afectează veniturile şi costurile gospodăriilor-
Impactul asupra comportamentului gospodăriilor Un astfel de impact poate căpăta
forme de creştere a cererii pentru bunurile şi serviciile consumatorilor, poate provoca
schimbări în furnizarea şi cererea de forţă de muncă, creşterea nivelului de preţuri. -
Impactul asupra întreprinderilor – presupune o evaluare amplă asupra cheltuielilor şi
benefi ciilor întreprinderilor, inclusiv implicaţiile asupra dezvoltării businessului mic şi
mijlociu, a comerţului şi funcţionării pieţei, precum şi impactul asupra investiţiilor,
cercetărilor şi inovaţiilor. În analiza impactului de reglementare asupra
întreprinderilor este necesar, în primul rând, de a identifi ca tipurile şi seriile de
întreprinderi afectate de propunerea normativă.. Acest lucru este important pentru
evaluarea impactului direct şi indirect asupra întreprinderilor afectate, la fel ca şi asupra
altor organizaţii şi pieţi de desfacere. - Impactul asupra finanţelor publice – presupune
analiza costurilor generate de noile reglementări. Acestea privesc fi nanţarea autorităţilor
publice, alocaţiilor mijloacelor fi nanciare sau alte aspecte ale dezagregării fi nanţelor
publice. Impactul noilor reglementări asupra finanţării autorităţilor publice sau
asupra alocării mijloacelor fi nanciare Dacă propunerea vine din partea oricărei
autorităţi publice centrale şi ea implică cheltuielile bugetare şi economice, acesta trebuie
să fi e avizată de către Ministerul Finanţelor. Analiza impactului de reglementare pe
marginea proiectelor, care implică costuri din partea bugetelor locale, trebuie să respecte
principiile de bază ale APL. Sarcina analizei impactului fi anciar constă în a determina ce
se întâmplă cu veniturile şi cheltuielile autorităţilor locale şi dacă APL sunt în stare să
îndeplinească obligaţiile ce le revin gospodăriilor şi întreprinderilor. Schimbările de
comportament pot avea un impact suplimentar asupra cererii de servicii publice. -
Impactul prevederilor normative asupra dezvoltării economice – implică o evaluare
a infl uenţei noilor reglementări asupra economiei în ansamblu. Evaluarea
macroeconomică permite, de asemenea, de a lua în considerare tendinţele de lungă
durată care au un impact extins în mai multe sectoare administrative.

20. Analiza cost - beneficiu în cadrul AIR.

Analiza cost-beneficiu (ACB) este probabil cea mai bine cunoscuta tehnic pentru
analizarea politicilor publice si estepe larg folosita de catre persoanele cu functii de
elaborare a politicilor. ACB este o metoda de evaluare a operatiunilor alternative intr-un
mod consecvent si complex.Analiza cost-beneficiu devine astfel un cadru conceptual
utilizat in evaluarea proiectelor publice care se deosebeste de abordarea financiara
directa prin faptul ca ia in considerare toate cistigurile (beneficii) si pierderile (costurile),
indiferent de cine sunt suportate.Analiza cost-beneficiu ii ajuta pe cei care creeaza
politicile sa prioritezeze cheltuielile, insa resursele cheltuielilor publice sunt limitate si
exista intotdeauna probleme strategice sau alte probleme mai largi care din motive
practice nu au fost incluse in calculul numeric.Desi analiza cost-beneficiu este in mod
ideal aplicabila tuturor deciziilor privind reglementarea,forma sa trebuie sa fie bazata pe
evaluari practice ale rezonabilitatii si costului. Instrumentele de interventie majore pot
necesita analiza cost-beneficiu a subelementelor principale, asa incit cele care nu pot fi
justificate sa fie excluse.
Scopul analizei cost-beneficiu este de a determina daca un nivel anume de cheltuieli
publice poate produce un beneficiu mai mare decit in situatia in care fondurile
respective ar fi avut o alta destinatie sau daca ar fi fost pastrate in sectorul privat.
Structira unei analize cost-beneficiu contine:- Analiza detaliata si justificarea
costurilor si beneficiilor pe care le presupune o varianta de politica publica. - Rezumatul
costurilor si beneficiilor fiecarei variante si cuantificarea sau estimarea in termeni
monetari a valorii acestora - Calcului valorii nete prezente pentru fiecare varianta in
parte- Prezentarea riscurilor si incertitudinilor care pot contribui la modificarea in timp a
valorilor estimate.
Analiza cost-beneficiu trebuie sa includa o estimare cit mai cuprinzatoare a
beneficiilor si costurilor relevante pentru societate.. Analiza da rezultate foarte bune in
cazul politicilor care au o componenta economica puternica sau ale caror costuri si
beneficii sunt usor de cuantificat.Etapa identificarii costurilor si beneficiilor trebuie sa nu
ia in calcul costuri sau beneficii care au fost deja realizate.Acestea pot constitui doar un
punct de reper in vederea estimarii costurilor si beneficiilor viitoare.Una din metodele
care poate fi utilizata pentru calcului beneficiilor este surplusul consumatorului. Atunci
cind este vorba de servicii catre populatie, de exemplu, se poate calcula, utilizind
formulele economice clasice, cit este dispus cetateanul sa plateasca in plus fata de
valoarea reala un bun sau un serviciu.
 Costurile si beneficiile pot fi uneori estimate prin metode indirecte, utilizindu-se
indicatori precum modificari in valoarea terenurilor ,variatii in nivelul
veniturilor.Asemenea metode pot fi folosite in principal cind se bazeaza pe rezultatul
tranzactiilor de piata.
Rezumatul costurilor si beneficiilor Dupa ce a fost analizata analiza extinsa a
costurilor si beneficiilor se intocmeste un rezumat al costurilor si beneficiilor pentru
fiecare varianta in parte pentru a putea fi mai usor de comparat. Rezumatul va tine cont
de urmatoarele elemente:1.Vor fi incluse costurile fiecarei variante fara descrieri
suplimentare. Acestea vor fi inregistrate o singura data chiar daca unele costuri, de
exemplu, trec pe parcursul implementarii din sarcina unui grup in a altuia. 2.Valorile
monetare vor evidentia beneficii sau costuri pe an acolo unde programul este multianual
sau pe luna daca este mai mic de un an.3. Rezumatul va include si modul in care
costurile si beneficiile se vor rasfringe asupra feicarui beneficiar in parte. Valoarea
prezenta neta si rata de discount Analiza cost-beneficiu foloseste ca instrument
valoarea neta prezenta (VNP) care reprezinta valoarea prezenta a beneficiilor viitoare
nete, exprimata in termeni monetari. Principalele etape in calcularea valorii nete
prezente sunt: - se atribuie valoare monetara tuturor costurilor si beneficiilor
identificate. - se calculeaza valoarea prezenta a costurilor si beneficiilor viitoare utilizind
rata de discount - se face diferenta intre valoarea beneficiilor si costurilor calculate cu
ajutorul ratei de discount.Autoritatile publice folosesc in estimarea ratei de discount una
din urmatoarele variante: rata dobinzii pentru datoria publica , rata dobinzii stabilita
pentru imprumuturile comerciale, rata sociala de discount. Dupa identificarea si
masurarea costurilor si beneficiilor fiecarei variante, analiza cost-beneficiu trebuie sa
includa un capitol dedicat riscurilor si incertitudinilor ce pot afecta valoarea viitoare a
costurilor si beneficiilor deoarece acestea nu pot fi prezise cu exacitate. Cind
incertitudinile sunt destul de mari este necesara efectuarea unei analiza de risc care sa
completeze analiza cost-beneficiu.

21. Analiza cost-eficienţă în cadrul AIR.

Analiza cost-eficacitate (ACE) este un instrument care poate ajuta la asigurarea

utilizării eficiente a resurselor de investiţii în sectoare în care beneficiile sunt dificil de
exprimat monetar (să li se confere o valoare). Există o categorie vastă de proiecte ale
căror beneficii fie nu au un preţ de piaţă uşor accesibil fie nu sunt uşor măsurabile în
termeni monetari.
ACE este un instrument de selecţie a unui proiect dintre proiecte / soluţii
alternative pentru atingerea aceluiasi obiectiv (cuantificat în unitati de masura fizice).
ACE poate identifica alternativa care, pentru un anumit nivel / o anumita valoare a
indicatorilor de rezultat (un anumit nivel al output-urilor) minimizeaza valoarea
actualizată a costurilor, sau, pentru un anumit nivel al costurilor maximizeaza rezultatele
(outputurile).
De exemplu, evaluatorul poate compara, prin simple rapoarte gen rezultat / cost
sau cost / rata de rezultat, diferite proiecte care au acelaşi scop / obiectiv specific.
Există două tehnici principale pentru a compara proiectele ale căror beneficii nu
sunt uşor măsurabile în termeni monetari: - cost-eficacitate - cost-eficacitate ponderata.
Principala diferenţă dintre tehnici este de măsurare a beneficiilor. ACE nu este
utilă în cazul unor proiecte cu obiective multiple. În cazul obiectivelor multiple se poate
utiliza analiza cost-eficacitate ponderata, prin care sunt conferite ponderi obiectivelor
pentru a măsura prioritatea acestora. În cazul în care beneficiile sunt măsurate in aceeaşi
singură unitate non-monetară (fizică), se utilizează analiza cost-eficacitate.
Avantajele ACE • Comparativ cu ACB, ACE este utilizată atunci când beneficiile
sociale şi de mediu şi costurile sunt dificil de monetizat; utilizarea ACE nu necesită
exprimarea beneficiilor în termeni monetari; acest lucru face ACE mai puţin costisitoare
decât ACB şi mai uşor de evaluat. • ACE este cel mai bine folosită pentru a decide care
alternativă maximizează beneficiile (exprimate în termeni fizici), pentru aceleaşi costuri
sau, invers, care minimizează costurile pentru acelaşi obiectiv. Raportul cost-eficacitate
permite proiectelor să fie comparate şi clasificate în funcţie de costurile necesare pentru
realizarea obiectivelor stabilite. Punctele slabe ale ACE • Având în vedere că
obiectivele nu pot fi transformate într-o unitate monetara sau de cont comună, ACE nu
poate fi folosită pentru a decide cu privire la un proiect luat în considerare separat, şi
nici de a decide care dintre cele două proiecte este mai profitabil sau ar aduce rezultate
mai bune în contexte diferite.• Utilizarea ACE ca alternativă la ACB este puternic
limitată: ACE nu poate fi utilizată în scopul de a evalua / aprecia un anumit proiect:
chiar dacă proiectul este foarte eficace în realizarea obiectivelor sale, acesta poate fi
relativ ineficient şi obiectivele ar putea fi îndeplinite cu mai puţine resurse în cazul în
care ar fi fost adoptată o abordare alternativă. • ACE nu este utilă în analiza financiară,
aceasta nu furnizează informaţii cu privire la rentabilitatea financiară a unui proiect.•
ACE singură nu este suficientă pentru a justifica un proiect, chiar dacă furnizează
informaţii în scopul de a selecta o opţiune, aceasta nu prevede nimic cu privire la
sustenabilitatea financiară a proiectului / alternativei selectate. În cele mai multe cazuri
este aplicată la proiecte care nu generează venituri (de asistenţă medicală, de educaţie,
proiecte de mediu care vizează conformarea cu norme şi regulamente obligatorii).
ACE utilizează unele aspecte-cheie similare cu ACB, cum ar fi: a) orizontul de timp
(orizontul de analiza) b) actualizarea şi rata de actualizare c) tipurile de costuri d)
Valoarea actualizată (VA) a costurilore) abordarea incrementală / diferenţială f) raportul
cost-eficacitate g) costurile unitare şi CUD/DPC (costul unitar dinamic/dynamic prime
cost)

22. Analiza impactului social.

Evaluarea impactului social, în cadrul exercitării AIR are o semnificaţie deosebită,

deoarece aceasta vizează modul în care noile reglementări sensibilizează păturile sociale
şi în cele mai dese cazuri păturile sociale vulnerabile. În cadrul analizei impactului social
se recomandă să fie abordate următoarele aspecte:• Impactul asupra statutului cetăţenilor
şi funcţionării societăţii democratice;• Impactul asupra afacerilor sociale şi sănătăţii;•
Impactul asupra copiilor, egalităţii şi egalităţii de gen; • Impactul asupra ocupării forţei
de muncă; • Impactul asupra prevenirii criminalităţii şi asupra securităţii;• Impactul
asupra dezvoltării regionale. Prin natura sa, impactul social ia multe forme, care
interacţionează atât între ele, cât şi cu alte tipuri de impact. De exemplu, impactul social
nu poate fi întotdeauna diferenţiat de impactul economic sau impactul asupra mediului.
A. Impactul asupra statutului de cetăţeni și asupra funcţionării societăţii democratice
Impactul de reglementare trebuie să fie evaluat din punct de vedere al unui individ.
Evaluarea impactului asupra procesului de cauză, accesul la justiţie, precum şi timpul de
activitate a diferitor autorităţi devin tot mai importante în timp ce societatea devine mai
variată şi afectată de globalizare. Evaluarea impactului asupra persoanelor fi zice ar
trebui să includă: 1. reglementarea privind comportamentul, valorile morale şi
atitudinile. 2. dacă reglementarea normativă are un impact asupra raporturilor între
oameni sau asupra deciziilor pe care le iau în acest sens. 3. dacă reglementarea are un
impact asupra şanselor persoanelor fi zice de a infl uenţa luarea deciziilor politice sau un
impact asupra funcţionării unei societăţi democratice.
B. Impactul asupra afacerilor sociale și sănătăţii
Impactul respectiv presupune impactul asupra sănătăţii mintale şi fizice a indivizilor,
bunăstării lor şi a condiţiilor de viaţă. Un astfel de impact, rezultă în modificări în
domeniul sănătăţii, bunăstarea sau distribuirea bunurilor între diferite grupuri socio-
economice.
C. Impactul asupra copiilor, egalităţii și egalităţii de gen
La evaluarea impactului la nivel individual, trebuie să se stabilească dacă reglementarea
are un impact asupra egalităţii indivizilor sau grupurilor sau asupra cerinţei că nimeni nu
este discriminat din motive de sex, vârstă, origine etnică, limbă, religie, convingeri,
opinii, stare de sănătate, handicap sau altele. Evaluarea ar trebui să identifice dacă
reglementarea va promova cele mai stringente interese ale copilului, trebuie evitate
impactele negative. Impactul indirect asupra copiilor poate avea starea fi nanciară a
familiei, schimbările în comunitate şi regiune. Cu privire la egalitatea de gen,
reglementarea trebuie să prevadă dacă tratamentul femeilor şi bărbaţilor este egal la:
- Locul de muncă;
- Salariu;
- Oportunitatea de a îngriji copilul;
- Dezvoltarea profesională;
- Ocuparea locului de muncă, avansări în carieră;
- Participarea în politică;
- Serviciile medicale;
- Securitatea şi riscul de violenţă;
- Odihnă.
 23.Tehnici de analiză a impactului social.

Fiecare AIS implică cercetarea contextului : dimensiunile comunităţii, grupul de

beneficiari direcţi şi indirecţi, dimensiunile sociale, educaţionale, economice şi etnice,
valori şi nevoi.Interacţiunea cu comunităţile şi grupurile afectate este esenţială din
moment ce aspectele sociale şi culturale ale contextului, valorile indivizilor sunt intrinsec
legate de aceştia. Există multiple metode prin care această interacţiune este realizabilă,
prin care se pot studia caracteristicile grupurilor, comunităţilor, societăţilor. De la
observaţia participativă, pâna la interviuri de grup, individuale şi sondaje de opinie.
Alegerea tehnicilor se va face în funcţie de timpul şi resursele financiare
disponibile, în funcţie de tipul comunitaţii şi în funcţie de opinia experţilor vis-a-vis de
problemele sociale şi nevoile respectivei comunităţi.Pentru fiecare tip de evaluare a fost
dezvoltată o gamă largă de metode de cercetare în conformitate cu scopul evaluării, cu
tipurile de întrebări la care evaluarea urmează să răspundă, cu contextul organizaţional şi
socio-economic, cu bugetul disponibil, cu capacitatea de cercetare şi cu alţi factori
semnificativi.
Întrebările de bază la care trebuie să răspundă o analiză a impactului social sunt:
1. Cine va fi afectat?2. Ce se va întâmpla cu indivizii afectaţi? 3. Care sunt
schimbările sociale implicate de fiecare alternativă propusă? 4. Cum vor afecta
schimbările respective dinamica structurii sociale?
Probleme care sunt analizate în cadrul evaluării impactului social:
Ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii:
- Dacă opţiunea facilitează crearea noilor locuri de muncă
- Dacă aceasta duce la pierderea locurilor de muncă
- Dacă există un impact negativ asupra unor profesii, grupuri de muncitori, anumitor
grupuri de vârstnici, asupra funcţionării pieţei de muncă.
Standardele şi drepturile ce se referă la calitatea muncii:
- Dacă opţiunea are un impact asupra calităţii muncii
- Dacă afectează accesul la locurile vacante sau la stagii, drepturile şi obligaţiile
muncitorilor, îndeosebi protecţia de concedieri, protecţia tinerilor la serviciu
- Dacă opţiunea facilitează sau restricţionează restructurarea, adaptarea la schimbările
sau utilizarea tehnologiilor noi la locurile de muncă Guvernarea, participarea, buna
administrare, accesul la justiţie :
- Dacă opţiunea afectează implicarea părţilor interesate în procesul de guvernare
- Dacă toate părţile interesate sunt tratate în măsura echitabilă, fără a face deosebire între
diversitatea culturală şi lingvistică
- Dacă este afectată autonomia partenerilor sociali în domeniile care sunt în competenţa
lor, drepturile la negocierile colective la orice nivel sau dreptul de a întreprinde acţiuni
collective
- Dacă implementarea propunerilor afectează responsabilităţile instituţiilor publice
- Dacă opţiunea afectează drepturile şi relaţiile individuale cu administraţia publică,
accesul la justiţie
- Dacă este limitat accesul la informaţie, Dacă este afectată mass-media, pluralismul şi
libertatea exprimării
 24.Analiza impactului de mediu.

Impact de mediu - modificarea negativă considerabilă a caracteristicilor fizice,

chimice sau structurale ale componentelor mediului natural; diminuarea diversităţii
biologice; modificarea negativă considerabilă a productivităţii ecosistemelor naturale şi
antropizate; deteriorarea echilibrului ecologic, reducerea considerabilă a calităţii vieţii
sau deteriorarea structurilor antropizate, cauzată în principal de poluarea apelor, a
aerului şi a solului; supraexploatarea resurselor naturale, gestionarea, folosirea sau
planificarea teritorială necorespunzătoare a acestora.
Durabilitatea mediului în raport cu activitatea antreprenorială poate fi exprimată
printr-o serie de indicatori cum ar fi:
- emisiile de CO2 ,
- poluarea aerului atmosferic;
- poluarea apelor;
- poluarea şi degradarea solului;
- impactul asupra biodiversităţii;
- producerea şi managementul deşeurilor;
Pentru a ne asigura că evaluarea impactului noilor reglementări asupra mediului este
eficientă, AIR urmează a fi exercitată ţinându-se cont de următoarele aspecte:
• impactul asupra sănătăţii umane, condiţiilor de viaţă şi comodităţilor;
• impactul asupra solului, apelor, aerului, climei, vegetaţiei, animalelor şi
diversităţii naturale;
• impactul asupra structurii comunităţii, mediului creat, peisajelor şi a patrimoniului
cultural;
• impactul asupra utilizării resurselor naturale.
O propunere de reglementare poate avea ca obiectiv expres realizarea impactului
benefic asupra mediului. Uneori, o reglementare poate implica şi un impact negativ
asupra mediului, care trebuie determinat în rezultatul evaluării, iar mai apoi întreprinse
măsuri pentru a evita sau reduce consecinţele.
În cele mai multe cazuri, reglementarea va avea un impact indirect asupra mediului. O
normă poate modifica condiţiile pentru societate care va reflecta starea mediului printr-o
serie de legături de cauzalitate. Probabilitatea unui impact indirect asupra mediului
poate fi estimat prin determinarea funcţiilor şi obiectelor afectate de reglementare şi prin
evaluarea modului în care condiţiile se schimbă. Impactul asupra mediului este adesea
legat de alte forme de impact, cum ar fi impactul economic şi impactul asupra
întreprinderilor. Costurile acţiunilor dăunătoare mediului şi a măsurilor de atenuare a
efectelor nocive ar trebui să fie incluse în costurile de producere sau consum, care
urmează să fi e achitate de către poluator. Reglementarea normativă privind taxele,
subvenţiile şi impozitele poate fi folosită pentru realizarea acestui obiectiv. De exemplu,
reglementarea privind impozitele, taxele şi subvenţiile poate afecta rata producerii şi,
prin urmare, cantitatea de emisii în atmosferă şi apă, sau cantitatea de deşeuri. O
reglementare cu un impact asupra producerii şi consumului energiei va avea un impact
indirect asupra emisiilor şi calităţii aerului, care poate avea influenţă asupra sănătăţii sau
climei. De exemplu, reglementarea privind stabilirea preţurilor la transport,
impozitarea mijloacelor de transport sau combustibilului, subvenţiile pentru transport
public pot influenţa tariful pentru transport, alegerea vehiculului, emisiile vehiculelor şi
infrastructura de transport. Amplasarea geografică şi concentrarea industriei şi
serviciilor, cum ar fi comerţul cu amănuntul, va influenţa asupra necesităţii oamenilor de
a se muta şi de a transporta mărfurile. Această necesitate, la rândul său, afectează
structura comunităţii, natura, emisiile, calitatea aerului, schimbările climatice, condiţiile
de trai. De asemenea, impactul asupra mediului poate fi realizat prin reglementarea
structurilor şi funcţiilor administrative, de exemplu, prin adoptarea unei modificări în
responsabilităţile legate de planificare şi de luare a deciziilor în probleme importante de
mediu.

25.Bilanţul de mediu.

În conformitate cu nivelul de acţiune asupra mediului, există 3 feluri de bilanţ de

mediu: Bilanţ de nivelul 0, bilanţ de nivelul I şi bilanţ de nivelul II.

A. Bilanţ de mediu nivel 0 - fişă de verificare conţinând elemente caracteristice

activităţii şi care permite autorităţii de mediu competente să identifice şi să
stabilească necesitatea efectuării unui bilanţ de mediu nivel I sau nivel II sau a unei
evaluări a riscului.

B. Bilantul de mediu nivel I reprezinta procedura de a obtine informatii asupra

cauzelor si consecintelor efectelor negative, anterioare, asupra mediului si consta in
identificarea surselor de informatii, culegerea, analizarea si interpretarea prin studii
teoretice a informatiilor disponibile si elaborarea raportului la bilantul de mediu
nivel I.
Studiile teoretice ale bilantului de mediu nivel I se solicita, in toate evaluarile, prin
bilantul de mediu, ale impactului asupra mediului, efectuate asupra unor zone sau
instalatii, cu exceptia cazurilor in care autoritatea de mediu competenta decide incetarea
evaluarii prin bilant dupa executarea bilantului de mediu nivel 0.
Bilantul de mediu va identifica si cuantifica raspunderea pentru starea mediului in
zona de impact a activitatii analizate, pentru a stabili asumarea unor obligatii sau
acordarea unor compensatii, potrivit prevederilor legale, pentru refacerea calitatii
mediului.
In termeni generali, sectiunile bilantului de mediu nivel I trebuie sa identifice domeniile
in care impactul asupra mediului, produs de amplasamentele si instalatiile analizate,
poate fi semnificativ. Lucrarile se vor concentra asupra modului de conformare cu
prevederile legislatiei existente sau in curs de adoptare, precum si asupra investigarii
potentialelor poluari ale solului prin activitati desfasurate anterior in zona analizata sau
in vecinatatea acesteia.
C. Investigatiile bilantului de mediu nivel II sunt cerute atunci cand se identifica
anticipat poluarea unei zone sau cand rezultatele bilantului de mediu nivel II indica
o potentiala poluare a zonei si sunt necesare clarificari privind natura si intensitatea
poluarii identificate. Trebuie intreprinse investigatii aprofundate pentru a se realiza
o evaluare cantitativa a nivelurilor de poluare din zona analizata. Metodele de
prelevare a probelor din diferite medii vor respecta reglementarile, normele
metodologice si standardele existente. Natura si gradul de poluare a solului se vor
stabili pe baza rezultatelor analizelor fizice, chimice si biologice ale probelor de sol
recoltate din arealul poluat. Amplasarea punctelor de prelevare a probelor se face
tinand seama de natura surselor de poluare si a poluantilor, de gradul de
uniformitate al reliefului si de caracteristicile tipurilor de sol dominante.

26. Direcţii de îmbunătăţire a impactului de mediu

1) Reformarea şi eficientizarea sistemului actual de expertiză ecologică, precum

şi evaluarea impactului activităţilor economice asupra mediului. Prin aplicarea
instrumentelor de evaluare de mediu, se vor identifica consecinţele ecologice
posibile la etapa de luare a deciziilor privind programele, planurile, activităţile
preconizate (proiecte publice sau private) şi la etapa de consultare a acestora cu
publicul, în scopul minimalizării impactului negativ al activităţii umane asupra
mediului. Prin implementarea procesului de evaluare strategică de mediu se va
asigura:
a) identificarea impactului activităţilor planificate în documentele de politici
aflate în proces de elaborare asupra mediului; b) integrarea considerentelor de
mediu în procesul de adoptare a documentelor de politici; c) diminuarea
impactului negativ al măsurilor propuse în documentele de politici asupra
mediului; d) creşterea eficacităţii deciziilor luate, promovarea dezvoltării durabile
şi asigurarea securităţii ecologice;e) participarea publicului în procesul de luare a
deciziilor de mediu. 2) Simplificarea şi eficientizarea procedurii de
autorizare în domeniul mediului. Acest lucru se face în scopul îmbunătăţirii
sistemului de autorizare a activităţilor şi al simplificării procedurii de autorizare.
3) Îmbunătăţirea şi eficientizarea instrumentelor fiscale şi economice în
domeniul protecţiei mediului. a) revizuirea taxelor ecologice şi a plăţilor pentru
poluare, precum şi stabilirea unui calendar credibil pentru majorarea treptată a
acestora, stimulînd în acest fel poluatorii să întreprindă acţiuni de reducere a
poluării mediului;b) crearea şi punerea în aplicare a mecanismului de participare
a Republicii Moldova în comerţul cu cote de diminuare a emisiilor în mediu, prin
stabilirea limitelor şi cotelor emisiilor în mediu şi a modulului de vînzare a cotelor,
a unor obligaţii privind diminuarea cantităţilor de emisii în mediu;c) crearea şi
punerea în aplicare a mecanismului de asigurare de mediu, care va garanta
protecţia asigurată a vieţii, sănătăţii şi intereselor patrimoniale ale persoanelor
fizice şi juridice, în formă de compensare parţială sau deplină, în caz de poluare a
 mediului, de dezastre ecologice şi calamităţi naturale, de accidente şi catastrofe cu
impact semnificativ asupra mediului.d) crearea stimulentelor eficiente pentru
întreprinderi şi agenţi economici, prin oferirea subvenţiilor, înlesnirilor fiscale, a
altor scutiri şi beneficii la aplicarea celor mai bune tehnologii disponibile a
energiei alternative, la utilizarea resurselor reciclabile, la prelucrarea deşeurilor şi
la aplicarea altor măsuri eficiente privind protecţia mediului;
e) crearea mecanismelor economice necesare la implementarea principiului de
răspundere extinsă a producătorului: sistemul-depozit, ce constă în fabricarea
ambalajelor corespunzătoare unor reutilizări multiple, şi garanţia financiară, ce
prevede transferarea de către producătorii de echipamente electrice şi electronice
şi de substanţe chimice introduse pe piaţa naţională la un cont special (de exemplu,
contul Fondului Ecologic) a unei sume echivalente costului operaţiunilor de
colectare, reciclare, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor produse de
acestea, iar în cazul în care producătorul realizează aceste activităţi, suma se
restituie.
4) Modificarea sistemului de fonduri ecologice, ţinîndu-se cont de experienţa
şi standardele internaţionale în domeniu, cum ar fi achiziţiile publice şi
transparenţa în luarea deciziilor.5) Eficientizarea sistemului de control ecologic,
de penalizare pentru contravenţiile în domeniul mediului şi de recuperare a
prejudiciului cauzat mediului. Vor fi întreprinse măsuri privind:
a) crearea unei baze de date a întreprinderilor şi agenţilor economici care
activează pe teritoriul Republicii Moldova; b) stabilirea criteriilor de risc şi de
prioritizare a controalelor, reieşind din cele mai problematice zone geografice şi
întreprinderile cele mai poluante;c) elaborarea şi publicarea Planurilor de
efectuare a controalelor în baza unor potenţiale riscuri, precum şi a Registrelor
controalelor efectuate; d) stabilirea unui set de indicatori prin care să poată fi
evaluată eficacitatea aplicării legislaţiei de mediu;e) eficientizarea sistemului de
penalizare pentru contravenţiile din domeniul mediului şi de recuperare a
prejudiciului cauzat mediului

27. Criterii de decizii și metode analitice in AIR

Scopul utilizării analizei impactului este de a oferi, prin informatiile pe care le

furnizează posibilitatea de a compara diferitele tipuri de solutii identificate î termenii de
efecte economice, sociale sau ecologice. Rezultatele analizei pot fi utilein Realizarea
planului de actiune a variației de solutionare care este aleasa spre implementare.
Putem defini decizia ca fiind rezultatul unor activitati constiente de alegere a unei
directii de actiune si a angajarii in aceasta. Decizia apartine unei persoane sau unui grup
de persoane care dispun de autoritatea necesara si care raspund pentru folosirea
resurselor in anumite situatii.
Clasificarea deciziilor se poate face dupa mai multe criterii de clasifica
In functie de nivelul decizional, deciziile se clasifica in: Decizii strategice, sunt acele
decizii care determinaa obiectivele, resursele si politicile organizatiei. Una dintre
principalele decizii la acest nivel o reprezinta anticiparea viitorului organizatiei si a
mediului in care va functiona. Decizii tactice - de control managerial, aceste decizii
sunt legate de urmarirea eficientei si a eficacitatii cu care sunt utilizate resursele, precum
si eficienta unor unitati operationale. Decizii operationale - de control
operational, sunt acele decizii care determina modalitatile in care se executa sarcinile
stabilite la niveluri superioare.Decizii privind cunostintele, sunt legate de evaluarea
ideilor privind noi produse si servicii, metodelor de comunicare a noilor cunostinte si de
difuzare a informatiilor in organizatie.In functie de gradul de structurare al acestora,
deciziile se pot clasifica in: Decizii structurate (programabile), sunt acele decizii de
rutina pentru adoptarea carora exista proceduri prestabilite. Ele intervin atunci cand
exista un proces cunoscut si explicit care permite prelucrarea informatiilor de intrare
pentru alegerea alternativelor.Decizii nestructurate (neprogramabile), sunt acele
decizii care fac apel la judecata si intuitia decidentului in definirea problemei respective.
Sunt decizii importante, cu caracter inovator si deseori atipice, neexistand proceduri
prestabilite pentru adoptarea lor. O problema este neprogramabila atunci cand elementele
deciziei sunt mai mult calitative, scopurile si obiectivele nu sunt precise si nu exista un
algoritm de rezolvare cunoscut.
Decizii semistructurale, sunt acele decizii in adoptarea carora se poate apela doar
partial la proceduri cunoscute. O problema este semistructurala atunci cand decizia are
elemente predominant cantitative iar obiectivele si scopurile nu sunt precise si procedura
algoritmica de rezolvare nu acopera in totalitate elementele problemei.Metode analitice
pentru AIR. Anliza cost-beneficiu (ACB) Structura unei analize cost-beneficiu
contine: 1. Analiza detaliată și justificarea costurilor și beneficiilor pe care le
presupune o variant de politica publica. 2.Rezumatul costurilor si beneficiilor fiecărei
variante sii cuantificarea sau estimarea in termini monetary a valorii
acestora.3.Prezentarea riscurilor si incertitudinilor care pot contribui la modificarea in
timp a valorilor estimate. Analiza cost beneficiu trebuie sa include o estimare cit mai
cuprinzatoare a beneficiilor si costurilor relevante pentru societate.Un alt aspect care
trebuie urmarit la etapa la etapa de analiza a costurilor si beneficiilor se refera la
interactiunea acestora cu alte programe guvernamentale aflate in desfasurare.
Monitorizarea interactiunii este importanta pentru a se Evita suprapunerea anumitor
costuri sau formularea unor politici ale caror beneficii sunt deja furnizate partial sau total
rin intermediul altor programe.Rezumatul costurilor și beneficiilorDupă ce a fost
realizata analiza extinsa a costurilor si beneficiilor se intocmeste un rezumat al costurilor
si beneficiilor pentru fiecare marianta in parte pentru a fi mai ușor de comparrat.
Ezumatul va tine seama de urmatoarele elemente:-Vor fi incluse costurile si beneficiiile
fiecărei variante fără descrieri suplimentare.-Valorile monetare vor evidentia beneficii
sau costur I pe an acolo unde programul este multinational sau pe luna daca este mai mic
de un an.-Rezumatul va include si modul in care costuirle si beneficiile vor rasfringe
asupra fiecrui beneficiar in parte. După identificarea si masurarea costuirlor lsi
beneficiiloor fiecarei variante, analiza cost beneficiu trebuie sa include un capitol
dedicate riscurilorsi incertitudinilor ce pot afecta valoarea viitoare a costurilor si
beneficiilor deoarece acestea nu pot fi prezise cu exactitate

28. Tehnici de consultare. Importanţa consultărilor pentru AIR. Consultările

reprezintă un instrument vital pentru elaborarea unei politici sau a legilor şi
reglementărilor afiliate. Acest proces asigură participarea completă a părţilor interesate
în formularea politicilor şi creează sentimentul apartenenţei la politica
formulată.Consultarea este un mijloc de creare a consensului, de facilitare a acceptării
noilor propuneri, de găsire a unor soluţii de politică eficiente în raport cu costul.
Consultarea este totodată şi un mijloc de creştere a transparenţei în procesul decizional.
Consultările reduc probabilitatea modificării sau chiar a retragerii unei reglementări
pentru că s-a bazat pe ipoteze greşite sau informaţii insuficiente. Scopul consultărilor
constă în îmbunătăţirea procesului de elaborare a politicilor. Deciziile luate în urma
consultărilor, se bazează pe fapte solide (iau în consideraţie opiniile celor afectaţi de
noile politici). Importanţa consultărilor:1) Asigură oportunităţi egale de participare 2)
Îmbunătăţesc importanţa propunerilor de politici pentru părţile interesate 3)Permit
participaiea, comunicarea şi dialogul între părţile interesate 4) Promovează
transparenţa şi responsabilitatea autorităţilor publice. 5.)Integrează idei şi perspective
noi 6) Îmbunătăţesc cunoaşterea şi înţelegerea unui domeniu de politici. Consultarea în
calitate de sursă pentru obţinerea evidenţelor. Consultarea este un pas important în
elaborarea unei politici şi trebuie să aibă loc cât mai devreme posibil, iar în caz de
necesitate - şi la diferite etape ale procesului de elaborare a politicii. Consultarea
neoficială are loc la etapa iniţială a procesului AIR şi ajută la înţelegerea şi aprecierea
mai bună a riscurilor şi opţiunilor.Oricât de bine ar fi informaţi, funcţionarii publici
care pregătesc un act de reglementare nu pot avea o viziune completă asupra tuturor
consecinţelor unui instrument de politică nou. Adesea nu sunt disponibile toate datele
statistice despre domeniul ce urmează a fi reglementat, iar experienţa sau cercetarea
anterioară sunt limitate. În cazul în care capacitatea administrativă este încă slabă, datele
colectate în timpul consultărilor pot constitui baza pentru evaluarea
impactului.Consultarea părţilor cointeresate la nivel de grup şi individual. Părţile
cointeresate pot fi atît din administraţia publică, cît şi din societate. Consultarea cu toate
ministerele şi agenţiile trebuie să joace un rol major în procesul de elaborare a politicii şi
în procesul AIR. Diferite ministere şi agenţii guvernamentale pot avea multă experienţă
în ce priveşte modul în care o opţiune de politică poate afecta domeniile din portofoliul
lor. Astfel, consultarea cu alte ministere va îmbunătăţi considerabil baza
informativă.Este recomandabilă consultarea grupurilor din afara administraţiei în cazul
oricărei reglementări care poate avea un efect asupra intereselor unor anumite segmente
ale societăţii. ONG-urile, diverse asociaţii obşteşti, sindicatele, precum şi mediile
academice, în funcţie de subiectul vizat, pot dispune adesea de informaţiile care lipsesc,
sau chiar de statistici. Informaţiile colectate de la grupurile de interese speciale pot fi
părtinitoare, întrucât apără interesul unui anumit grup. Este important ca funcţionarul
public antrenat în elaborarea politicii să identifice toţi factorii interesaţi care urmează să
fie afectaţi de reglementarea planificată.

29. Analiza Factorilor interesati

Factorii interesaţi pot fi persoanele individuale, comunităţile, organizaţiile sau
grupurile cu interes în rezultatul politicii sau măsurii respective. Principalele tipuri de
factori interesaţi includ: 1) Factorii interesaţi cheie: Persoanele care pot influenţa
semnificativ sau sunt importante pentru succesul măsurii. 2) Factorii interesaţi
primari: Persoanele sau grupurile care sunt afectate direct atât pozitiv, cât şi negativ de
reglementare. 3) Factorii interesaţi secundari: Toate celelalte persoane sau instituţii cu
un interes sau rol intermediar în activitatea respectivă. Analiza factorilor interesaţi ne
permite să determinăm cine şi cum trebuie consultat. Ea oferă posib. evidenţierii
potenţialilor aliaţi cheie în procesul de aprobare şi celor ce ar putea opune
rezistenţă.Pregătirea părţilor implicate pentru a participa la consultări: a) Elaborarea
documentelor de consultare; b) Comunicarea obiectivelor consultării şi formularea
întrebărilor de îndrumare asupra problemelor. c) Documentele consultărilor trebuie să fie
uşor de obţinut (publicarea lor pe pagina web a ministerului); d) A stabili o perioadă
suficient de lungă pentru consultări pentru a maximiza contribuţiile părţilor participante
(cel puţin 3-4 luni).Metode de consultare. Consultarea în interiorul administraţiei se
poate desfăşura printr-o procedură scrisă sau poate lua forma unor întruniri
interministeriale. În cazul în care consultările sunt sub forma scrisă, comentariile trebuie
comunicate tuturor participanţilor. În cazul în care consultările sunt orale, este preferabil
ca reprezentanţii tuturor autorităţilor interesate să fie invitaţi la aceeaşi întrunire, pentru a
avea un schimb complet de opinii şi a clarifica diversele puncte de vedere.
Şi consultările din afara administraţiei pot avea loc în formă scrisă sau în cadrul
unor şedinţe publice. În ultimii ani, în ţările membre ale Uniunii Europene tot mai larg
se practică consultarea părţilor interesate şi a opiniei publice prin intermediul
Internetului. Această formă de consultare este mai ieftină decât cele tradiţionale şi are
avantajul că oricine este interesat poate comenta propunerea.
Consultările cu părţile implicate pot fi efectuate printr-o gamă variată de metode.
Nu există o metodă „corectă" care va funcţiona în orice circumstanţe. Astfel, este necesar să se
utilizeze mai multe metode, ceea ce sporeşte şansele unui răspuns mai bun. Pentru
consultările oficiale, pentru a maximiza numărul de participanţi care sunt consultaţi, se
utilizează procesul participativ. Consultările pentru grupuri afectate direct includ:
Sondaje bazate pe chestionare poştale şi individuale; Proiecte de documente pentru
comentarii. Consultările pentru oamenii afectaţi rar pot include: Şedinţe; Întruniri
deschise şi Zilele cu uşile deschise, Utilizarea grupurilor reprezentative, Grupurilor
tematice de discuţii şi Grupurilor focusate, Discuţii şi Consultări în scris..

30. Asigurarea conformării.

Conformarea reprezintă respectarea politicii, reglementărilor şi legilor. Orice
reglementare trebuie respectată, altfel politica nu va genera rezultate. Legile care nu se
respectă afectează imaginea Guvernului.Există trei nivele de conformare: 1)
Conformarea voluntară - oamenii mai degrabă se conformă benevol, decât aleg să fie
pedepsiţi pentru neconformare. Există trei strategii de bază pentru conformarea
voluntară: Educare, Convingere, Motivare.2) Conformarea impusă fără sancţiuni 3)
Conformarea impusă prin lege - în caz de neconformare apare riscul de aplicare a
diferitor sancţiuni prevăzute prin legi.
Nivelele conformării ce urmează a fi atinse trebuie să fie realiste. Conformare de
sută la sută nu se poate obţine, aşa încât guvernele trebuie să se concentreze asupra celor
mai importante priorităţi.Factori ce influenţează nivelurile de conformare faţă de
reglementări: a) înţelegerea şi acceptarea obiectivelor şi regulilor; b) costuri ridicate; c)
factori sociali, culturali şi psihologici; d) puterea societ. civile şi responsabilitatea social;
e) capacitatea autorităţilor de a promova conformarea voluntară şi a o monitoriza.
Abordările şi metodele de implementare. Reglementările bine aplicate ating rezultate
pozitive, inclusiv un nivel înalt de conformare, ceea ce face ca legea să asigure
beneficiile intenţionate.Realizarea unei implementări bune şi obţinerea unei conformări
mai mari pot aduce beneficii semnificative pentru programele de elaborare a
reglementărilor şi, indirect, pentru guvern. Printre cele mai importante beneficii ale
conformării se numără: a) Acţiuni controlate de la aprobarea legilor şi regulamentelor
până la implementarea totală; b) Îmbunătăţirea respectării prevederilor; c) Corectitudine
sporită şi aplicare consecventă a legislaţiei de autorităţile însărcinate cu aplicarea legilor;
d) Costuri scăzute.
Implementarea reglementărilor este influenţată de 3 factori: 1) Calitatea tehnică a
instrumentului legal - stipulările legilor şi ale regulamentelor trebuie să fie exprimate
clar, logic organizate şi consecvente; trebuie redusă posibilitatea interpretării diferite a
lor din partea judecătorilor şi a altor autorităţi însărcinate cu aplicarea lor.2) Capacitatea
autorităţilor administrative şi judecătoreşti de a îndeplini funcţiile de reglementare
necesare, în mod consecvent, deschis şi corect;3) Capacitatea şi voinţa entităţilor cărora
li se adresează reglementările de a se supune. Principiile bunei implementări sunt: a)
Standarde clare; b) Disponibilitatea informaţiei; c) Utilitate; d) Consecvenţă; e)
Plângerile la care s-a reacţionat.Trebuie luate în consideraţie metodele alternative de
aplicare şi examinate costurile eventuale şi coeficienţii conformării în lumina
obiectivului de politică şi riscurilor. O opţiune de verificare a gradului conformare este
auto-evaluarea întreprinderilor.Poate fi necesară şi o aplicarea activă. În acest caz,
trebuie antrenate autorităţile de implementare potenţiale la o etapă mai timpurie pentru a
conveni asupra procedurilor şi a estima resursele.

31. Monitorizare şi evaluare.

Scopul monitorizării şi evaluării. Monitorizarea şi evaluarea reprezintă o
componentă esenţială a procesului AIR. Fiecare lege sau reglementare nouă trebuie să fie
monitorizată şi evaluată. Monitorizarea şi evaluarea ne permite să determinam dacă o
lege sau o reglementare nouă serveşte scopul iniţial în modul cel mai eficient din punct
de vedere al costurilor şi eficacităţii. Totodată trebuie urmărit dacă sunt necesare careva
ajustări în reglementări.Evaluarea politicii sau reglementării urmăreşte un dublu
scop:1) a evalua dacă intervenţiile guvernului au asigurat schimbările dorite;2) a evalua
dacă intervenţiile au fost pregătite şi realizate eficient, adică a încerca a răspunde la
întrebarea "Au putut rezultatele fi atinse pe o cale mai eficientă din punct de vedere al
costului?"
Responsabili pentru monitorizare şi evaluare: autorităţile publice centrale;
organele independente care nu sunt organe de stat; comisiile parlamentare; persoanele
fizice - experţi în domeniu sau sector.Modul de abordare a monitorizării.
Monitorizarea unei politici sau reglementări înseamnă procesul de determinare a
eficacităţii acesteia. Pentru a monitoriza eficient o politică sau reglementare trebuie
colectate informaţii şi date referitor la implementarea acestora.Prin monitorizarea
reglementării se urmăreşte stabilirea impacturilor pe care le generează aceasta: a)
Impactul economic; b) Impactul asupra celor săraci sau asupra reducerii sărăciei; c)
Impactul social; d) Impactul asupra mediului.
Procedurile de monitorizare, precum dările de seamă făcute de către sau în faţa unui
organ public sau comisii parlamentare, de asemenea ar trebui luate în consideraţie. Tot
aici ar trebui incluse detalii referitoare la data efectuării primului exerciţiu de
monitorizare.
Tehnici şi metode de evaluare. Pentru a evalua priorităţile şi a le clarifica la nivelul
cuvenit sunt necesare discuţii interne şi externe, dezvoltarea consensului şi diseminarea
informaţiei în cazurile în care consensul n-a fost atins şi sunt necesare decizii
politice.Instrumente de monitorizare si evaluare: a) Rapoarte; b) Sondaje; c)
Chestionare; d) Programe naţionale de opinie; e) Întruniri cu părţile interesate f)
Consultări; g) Date statistice cu privire la performanţe.Tipurile de evaluare a politicilor
sau reglementărilor: 1) Evaluarea „înainte şi după": evaluarea politicii după schimbările
produse de la implementarea ei;2) Evaluarea „Cu şi fără": o politică este evaluată din
punct de vedere al generării schimbărilor pentru grupurile vizate de populaţie, în
comparaţie cu alte grupuri care nu a fost supus influenţei politicii.3) Evaluarea „Numai
după": măsura în care scopurile politicii au fost realizate, în comparaţie cu situaţia
înainte de implementarea politicii;4) Evaluarea „Serii temporale": modificările produse
de politică sunt urmărite pe durata unei lungi perioade de timp.Metode de evaluare a
reglementărilor:1) Interviuri cu părţile cheie. Oferă date generale şi descriptive,
înţelegerea comportamentelor şi atitudinii. Informaţii pentru interpretarea datelor
cantitative.2) Intervievarea grupurilor tematice. Reprezintă opiniile populaţiei despre
servicii, produse, beneficii. Informaţie despre problemele de implementare. Sugestii şi
recomandări pentru îmbunătăţirea activităţilor.3) Interviuri cu reprezentanţii comunităţii.
Oferă date la nivel de comunitate. Opinii asupra activităţilor şi sugestii pentru
îmbunătăţire.4) Observare directă. Oferă date despre infrastructura fizică, materiale,
condiţii, modul de prestare a serviciilor 5) Mini sondaje. Oferă date cantitative despre
aspecte concrete pentru populaţie. Date despre atitudini şi convingeri.Clauza de
expirare a termenului de acţiune (clauza concludentă). Prevederea de expirare a
termenului de acţiune reprezintă revizuirea periodică a legislaţiei întru actualizarea ei şi
excluderea reglementării din codul de legi după ce şi-a servit scopul. Clauza impune ca o
lege să fie exclusă automat după o anumită perioadă de timp, cu excepţia cazurilor când
se face ceva special pentru a o menţine. Această clauză poate fi aplicată întregii legi sau
reglementări, precum şi unor anumite prevederi ale acesteia.
O clauză de expirare a termenului de acţiune poate fi deosebit de utilă în cazurile în
care se elaborează o lege sau o reglementare nouă pentru a soluţiona o situaţie
excepţională pe termen scurt.Cazurile când prevederea de expirare a termenului de
acţiune poate fi utilă includ:- Reguli în care sunt multiple incertitudini ştiinţifice-
Reglementarea unor situaţii de criză concrete- Măsurile luate pentru cazurile în care
evenimentele sau tehnologiile se modifică rapid- Cerinţe care cel mai probabil, după un
timp, vor deveni învechite.
Prevederea de expirare a termenului de acţiune nu poate fi aplicată în toate
cazurile deoarece astfel pot fi generate incertitudini pentru mediul de afaceri sau pot fi
excluse legi justificate. În aceste cazuri, trebuie să se stabilească un mecanism de
revizuire pentru a determina dacă reglementarea sau politica îşi îndeplineşte scopurile.

32. Etapele de îmbunătățire a metodologii AIR în Republica Moldova

Moldova asigură următoarea bază pentru reformele cadrului de reglementare în
Moldova:
-Guvernarea politică şi economică îmbunătăţită
- sectorul privat dezvoltat drept motor al creşterii economice
- Accentul pe mişcarea spre integrare europeană
1. Probleme ce ţin de cadrul de reglementare
2. Autorităţile publice judecate pentru un şir de legi noi introduse + numărul legilor în
vigoare modificate
3.Accent insuficient pe evidenţierea problemei de politică
4. Reglementările nu sunt supuse analizei riguroase a costurilor şi beneficiilor
5. Examinare limitată pentru a stabili dacă alternativele la acţiunile guvernului pot mai
efective
6. Atenţie insuficientă aplicării şi conformării
7. Calitate joasă a consultării cu factorii interesaţi
Problemele create de reglementarea prost elaborată:
 Costuri mai mari
 Timp şi energie pierdute
 Corupţie
 Mediu de trai şi de muncă nesănătos
 Creştere economică mai joasă & şi nivel de trai mai scăzut

Respective a fost elaborate-1. Metodologia de analiză a impactului de reglementare şi

de monitorizare a eficienţei actului de reglementare (în continuare - Metodologia) este
elaborată în conformitate cu Legea nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile
de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător. 2. Prezenta Metodologie
stabileşte modalitatea de evaluare şi monitorizare a impactului de reglementare asupra
intereselor societăţii şi asupra protecţiei drepturilor întreprinzătorilor. 3. Analiza
impactului de reglementare reprezintă argumentarea, în baza evaluării costurilor şi
benefi ciilor, a necesităţii adoptării actului legislativ şi/sau a actului normativ al
autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale (în continuare - acte normative). 4.
Analiza impactului de reglementare este parte componentă a notei informative asupra
proiectului de act normativ. 5. Actul de analiză a impactului de reglementare vizează
oportunitatea adoptării unui proiect de act normativ, asigurînd o evaluare cantitativă şi
calitativă a impacturilor majore (benefi cii/costuri) ale acestuia asupra societăţii. 6.
Analiza impactului de reglementare se poate efectua şi în cazul actelor normative în
vigoare, cu evaluarea impactului şi stabilirea necesităţii modifi cării ori abrogării
acestora.7. Sub incidenţa prezentei Metodologii cad proiectele de acte normative
elaborate de către autorităţile administraţiei publice centrale şi/sau proiectele de acte
elaborate de către autorităţile administraţiei publice locale cu caracter de reglementare a
activităţii de întreprinzător

33. Exemple de AIR elaborate la nivel national

1.)Analiza preliminară a IMPACTULUI DE REGLEMENTARE (AIR) pentru
proiectul hotărîrii Guvernului „Cu privire la condiţiile de plasare pe piaţă a
dispozitivelor medicale”
Analiza impactului de reglementare pentru proiectul hotărîrii Guvernului „Cu privire la
condiţiile de plasare pe piaţă a dispozitivelor medicale” a fost efectuată în scopul
executării art. 37 al Legii nr.317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale
Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, Legii nr.
235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de reglementare a activităţii de
întreprinzător, Legii nr. 92 din 26 aprilie 2012 cu privire la dispozitivele
medicale.Analiza în cauză prezintă argumentarea, în ceea ce priveşte necesitatea
elaborării actului normative nominalizat, avînd în vedere impactul acestuia asupra
activităţii de antreprenoriat şi al potenţialilor consumatori. Analiza impactului de
reglementare a fost elaborată în conformitate cu Metodologia de analiză a impactului de
reglementare şi de monitorizare a eficienţei actului de reglementare, aprobată prin
Hotărîrea Guvernului nr.1230 din 24 octombrie 2006, precum şi Manualul evaluării
impactului de reglementare.
2.)Analiza preliminară a Impactului de Reglementare efectuată pentru proiectul
hotărîrii Guvernului cu privire la modificarea şi completarea unor Hotărîri de
Guvern
Analiza preliminară a impactului de reglementare pentru proiectul hotărîrii Guvernului
cu privire la modificarea şi completarea unor Hotărîri de Guvern, a fost elaborată în
vederea executării art. 13 „Analiza impactului de reglementare” din Legea nr. 235-XVI
din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de
întreprinzător, a art. 37 (f1) a Legii nr. 317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative
ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum
şi a punctului 9 din Hotărîrea Guvernului nr. 1230 din 24 octombrie 2006 cu privire la
aprobarea Metodologiei de analiză a impactului de reglementare şi de monitorizare a
eficienţei actului de reglementare.Analiza preliminară prezentată reprezintă
argumentarea necesităţii adoptării proiectului nominalizat al Hotărîrii de Guvern, în baza
evaluării impactului potenţial al acestuia asupra activităţii de întreprinzător şi a
intereselor societăţii.
3.)ANALIZA IMPACTULUI DE REGLEMENTARE EFECTUATĂ PENTRU
PROIECTUL LEGII PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA UNOR
ACTE LEGISLATIVE DIN DOMENIU LANSĂRII ŞI DESFĂŞURĂRII
AFACERII AUTORITATEAPUBLICĂ: MINISTERUL JUSTIŢIEI
1. Analiza impactului de reglementare efectuată pentru proiectul Legii privind
modificarea şi completarea unor acte legislative (în vederea eliminării obligativităţii
utilizării ştampilei în activitatea de întreprinzător) în conformitate cu prevederile
articolului 13 a Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de
întreprinzător nr. 235-XVI din 20.07.2006 (în continuare - Legea nr.235) şi în
corespundere cu Metodologia de analiză a impactului de reglementare şi de monitorizare
a eficienţei actului de reglementare, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1230 din
24.10.2006.
2. Analiza dată a fost efectuată de către Ministerul Justiţiei în vederea optimizării
procedurilor, timpului şi costurilor suportate de mediul de afaceri la etapa lansării (pre-
înregistrării, înregistrării şi post-înregstrii) unei afaceri, precum şi, în vederea
îmbunătăţirii poziţiei RM în clasamentele internaţionale cum este Clasamentul Băncii
Mondiale „Easy of Doing Business". La fel aceste modificări urmează să fie luate în
considerare în cadrul elaborării anuale a Raportului „Cost of doing business".
4.)Analiza Preliminară a Impactului de Reglementare (AIR)efectuată la proiectul
Regulamentului de furnizare a serviciilor publice decomunicaţii electronice
utilizatorilor finali
AIR prezintă argumentarea în ceea ce privește necesitatea elaborării Regulamentului
de furnizare a serviciilor publice de comunicații electronice utilizatorilor finali, având în
vedere impactul acestuia asupra utilizatorilor finali și furnizorilor de rețele și/sau servicii
publice de comunicații electronice.
Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a drepturilor utilizatorilor finali, inclusiv
dreptul la confidenţialitate în sectorul comunicaţiilor electronice reprezintă unul dintre
elementele esenţiale ale unei societăţi informaţionale accesibile tuturor, permiţând
dezvoltarea cursivă şi adoptarea la scară largă a noilor servicii şi aplicaţii. Cadrul
normativ al Republicii Moldova de reglementare al reţelelor şi serviciilor publice de
comunicaţii electronice este construit pe premisa că o piaţă deschisă şi competitivă oferă
cele mai bune mijloace de promovare a inovaţiei şi a libertăţii de alegere a utilizatorului
final.ANRCETI are misiunea de a contribui la plasarea utilizatorilor finali în centrul
pieţei de comunicaţii electronice prin sprijinirea şi completarea legislaţiei specifice,
căutând să asigure că cetăţenii pot profita pe deplin de avantajele pieţei şi că, în acest
sens, siguranţa şi interesele lor economice sunt protejate în mod corespunzător, prin
intermediul unor acţiuni şi acte normative concrete

34 Comunicarea şi planificarea pentru AIR.

Analiza impactului de reglementare se prezintă sub forma unui raport structurat care
urmează un cadru de elaborare logică şi sistematică a propunerilor pentru o normă sau
politica. Strategia de comunicare. Reglementarea este un instrument cheie al acţiunii
guvernamentale. Este deci important ca procedurile de adoptare a deciziei să respecte un
anume număr de principii în materie de deschidere, de comunicare şi responsabilitate
pentru a garanta respectul valorilor democratice. Pentru orice guvern, un element-cheie
pentru implementarea cu succes a reglementării, îl reprezintă comunicarea
reglementărilor către cetăţeni şi autorităţile publice. Strategiile de comunicare efectivă
legitimează suplimentar acţiunile de reglementare, asigură o adaptare mai uşoară la ele şi
o aplicare mai uşoară. Există 2 elemente esenţiale ale comunicării: accesibilitatea şi
comprehensibilitatea (înţelegerea). Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaţionale,
administraţia poate utiliza baze de date legislative informatizate şi reţele de calculatoare
care să ofere, atât guvernului, cât şi sectorului privat, un acces instantaneu la textele de
legi şi reglementări, ca şi la analizele impactului de reglementare care le însoţesc.
În urma unor cerinţe legale neinteligibile, pot apărea o serie întreagă de probleme,
precum nivel scăzut de înţelegere, nesiguranţă privind obligaţiile, probleme cu
implementarea.
Aceste momente negative pot fi evitate folosind anumite strategii de comunicare:
1) Cereţi ca toate cerinţele de reglementare să fie inteligibile. O astfel de cerinţă
poate să-i oblige pe funcţionarii publici să examineze cu mai multă atenţie problema şi
acest lucru poate duce la educarea funcţionarilor pentru stăpânirea tehnicilor prin care se
simplifică limbajul folosit în reglementări şi AIR.
 2) Cereţi ca amendamentele la legi şi reglementări să specifice în mod expres
modificările făcute. O structură ordonată şi logică reduce costurile şi gradul de confuzie
în înţelegerea legii. Citirea unei legi nu trebuie să fie echivalentă cu citirea unui rebus.
3) Stabiliţi comisii editoriale de recitire a textului. Aceste comisii, stabilite la nivel
central sau la nivelul ministerelor, pot ajuta la asigurarea faptului că cerinţele legale
îndeplinesc standardele comune de înţelegere. Unele ţări au stabilit oficii centrale de
elaborare a proiectelor de lege - pe lângă Parlament, Guvern sau Ministerul de Justiţie -
care ar putea fi mai competente decât funcţionarii din ministere la elaborarea unor
proiecte de calitate înaltă a noilor legi.Tehnicile de comunicare. Autorităţile publice
centrale pot selecta tehnicile potrivite pentru a atinge obiectivele strategice, şi pot adapta
aceste tehnici pentru a se potrivi cu circumstanţele particulare ale ţării.Tehnicile
calitative pentru comunicarea cerinţelor legale:
1) Monitorul oficial, conţinând noile legi şi reglementări sau amendamente la
acestea, publicate conform unui program bine cunoscut şi uşor de procurat de către
publicul interesat. Acesta permite cunoaşterea de către public a prevederilor care
trebuiesc respectate. Astfel de monitoare pot să fie editate fie la un nivel central (conţin
toate legile, reglementările şi amendamentele) sau pot fi editate pe ministere, fiecare în
domeniul lor de competenţă.
2) Editarea periodică a culegerilor de legi şi reglementări. Un prim pas important
pentru îmbunătăţirea calităţii legilor este pregătirea unei culegeri cuprinzătoare de legi în
care toate prevederile legale pot fi găsite. Pregătind coduri de legi periodice, guvernele
întreţin bănci de date legale. Codificarea reglementărilor ajută şi la o interpretare univocă
a legii.
3) Înfiinţarea de oficii de informaţii publice. Guvernul poate stabili, la nivelul
ministerelor şi al legislativului, oficii care pot oferi cetăţenilor informaţii despre ultimele
reglementări legale, despre interpretarea lor, documentele AIR ataşate. Oficiile de
informaţii publice ar trebui să acţioneze ca oficii în care cetăţeanul nelămurit să
primească asistenţă, pot realiza campanii de informare şi educare.
4) Organizarea grupurilor de lucru interguvernamentale. Guvernele pot stabili
grupuri de lucru din specialişti de la diferite ministere şi organizaţii p-u a realiza o mai
uşoară comunicare a informaţiilor despre reglementările legale şi AIR. Aceste gr. au
scopul de a evita suprapunerea sau repetarea cerinţelor legale.
Tehnicile calitative prezentate mai sus nu implică cheltuieli mari sau cerinţe tehnice
complicate. Planificarea pentru AIR. Înainte de a începe efectuarea unei AIR, este
important să planificaţi modul de efectuare a acesteia. Ar trebui să vă gândiţi la faptul
dacă este necesar să consultaţi Secretariatul AIR, principalii factori de decizie,
consultanţi profesionişti (statisticieni, economişti sau jurişti). Ar trebui să folosiţi
şablonul AIR p-u a discuta în comun şi a planifica cheltuielile care vor fi necesare. Acest
fapt vă va ajuta să planificaţi desfăşurarea AIR şi vă va oferi un indicator al timpului
necesar. Durată totală a elaborării şi implementării AIR variază în funcţie de o serie de
factori, inclusiv urgenţa sau prioritatea politică a problemei, dacă legislaţia este solicitată
şi metodologia adoptată.
Întrebările cheie ce trebuie adresate in procesul planificării: Ce încercăm să
realizăm? Care este rezultatul pe care ni-l dorim? Cine sunt factorii antrenaţi? Care sunt
constrângerile? Pentru ce suntem pregătiţi să intreprindem? Cine trebuie să participe la
elaborarea propunerii? Ce sarcini trebuie să fie îndeplinite? De ce resurse dispunem?
Care sunt riscurile şi cum le putem reduce?
 Planificarea preliminară presupune testarea presupunerilor dvs. prin intermediul
discuţiei cu colegii, identificarea golurilor de informaţi şi consultarea anterioară
neformală cu factorii interesaţi.După planificarea preliminară urmează o serie de paşi
importanţi: 1) Finalizarea procesului de planificare - convenirea asupra unui plan de
acţiuni pentru AIR; 2) Identificarea golurilor informaţionale; 3) Examinaţi de ce
ajutor veţi avea nevoie; 4) Identificarea factorilor interesaţi cheie; 5) Planificarea unei
abordări pentru consultare.
Odată finisată AIR va fi supusă unei consultaţii publice oficiale şi toate impacturile
majore vor fi pe deplin cuantificate şi analizate. După ce AIR a fost încheiată aceasta
trebuie aprobată de către Secretariatul AIR şi Comisia de Stat
35 Costuri .Agenţii implicaţi în aplicarea reglementărilor sunt: 1) Agenţi de stat -
poliţia, autorităţile APL; 2) Agenţi neguvernamentali; 3) Presiunea socială-norme
culturale.
Costurile implementării. Nu este totdeauna posibil de atins nivelul de conformare sută
la sută la un cost rezonabil; de aceea, elaboratorii politicilor trebuie să se mulţămească cu
un nivel rezonabil de neconformare. Costurile aplicării pot include: 1) Vizite de control;
2) Proceduri de licenţiere; 3) Timpul acordat de poliţie; 4) Instruirea personalului; 5)
Procurarea echipamentului, softului necesar. În documentul AIR trebuie să se indice ce
nivel de conformare este anticipat şi cum va fi atins acesta. Nivelul de conformare trebuie să
fie de asemenea folosit la calcularea costurilor şi beneficiilor. Tipurile de sancţiuni.
Sancţiunile sunt penalităţi aplicate atunci când oamenii nu se conformează cu o
reglementare. Nu este totdeauna uşor de a stabili sancţiunea justă. Sancţiunile trebuie să
funcţioneze ca o sperietoare pentru neconformare, însă acestea două nu trebuie să fie
disproporţional de stricte încât să facă ca oamenii să adopte o abordare exagerat de
prudentă.Există numeroase sancţiuni posibile la dispoziţia autorităţilor care veghează
asupra respectării prevederilor legale şi au ca sarcină să asigure o eficacitate pe termen
lung a regimului de reglementări: 1) avertismente verbale sau scrise; 2) amenzi
administrative; 3) directive sau ordine administrative; 4) o raportare mai riguroasă şi
inspecţii dese; 5) suspendarea autorizaţiilor, retragerea licenţelor; 6) refuzarea
contractelor cu guvernul, repararea pagubelor; 7) urmărirea penală şi privaţiunea de
libertate.
Răspunderea pentru aplicare. Autorităţile care aplică reglementările trebuie să fie
încurajate să ridice standardele performanţei lor la cel mai înalt nivel. Una din căi este de
a pregăti şi publica documente pentru clienţi, care stabilesc standarde clare pentru
prestarea serviciilor pe care publicul poate să le primească. Aceasta contribuie la
ridicarea standardelor de performanţă şi sporesc răspunderea autorităţilor de aplicare faţă
de clienţii lor - publicul. Redirecţionarea riscului. Trebuie de examinat de asemenea
dacă riscurile care au fost identificate ca fiind legate de opţiuni ar putea afecta nivelul
conformării. Totodată se analizează impactul probabil al diferitor regimuri de aplicare.
Nu există un răspuns general la întrebarea care este nivelul acceptabil de neconformare,
însă caracterul riscurilor presupuse oferă un oarecare indiciu.În caz de redirecţionare a
riscului sancţiunile pot fi primite de: întreprinderi, patroni, angajaţi, făptaş sau victimă.
 Concluzie AIR aduce- Beneficii pentru colectivităţi: îmbunătăţirea mediului
înconjurător, asigurarea mai înaltă cu locuri de muncă, oportunităţile noi şi acces mai
larg la serviciile, utilizarea mai economă a resurselor şi creşterea economiei mai
avansată, creş- terea standardelor şi calităţii vieţi. Beneficii pentru consumatori:
creşterea accesului la informaţie, preţurile mai scăzute, siguranţa produselor, locuri de
lucru, servicii, etc. Beneficii pentru întreprinderi: reducerea daunelor proprietăţilor,
reducerea pierderii timpului de producere, reducerea costurilor, mai mare transparenţa în
activitatea pieţei, siguranţă şi previzibilitate. Beneficii pentru guvern: optimizarea
proceselor şi cerinţelor de reglementare, monitorizarea redusă şi micşorarea costurilor. În
procesul de AIR niciodată nu trebuie utilizată o analiză efectuată de experţii străini. Pot
fi preluate doar unele idei şi soluţii, dar AIR trebuie să fi e efectuată de un grup de lucru
format în interiorul guvernului, autorităţilor publice centrale sau locale. Trebuie solicitată
la etapele incipiente opinia specialiştilor, precum economiştii, statisticienii şi specialiştii
în alte ştiinţe. Pentru colectarea mai multor date, va trebui înfi inţată şi o comisie de
cercetare. În forma cea mai simplă AIR va prezenta doar o listă de termeni calitativi
ai impacturilor preconizate pozitive şi negative ale acţiunii legislative preconizate. În
formă mai sofi sticată, AIR va deveni o analiză riguroasă a costurilor şi benefi ciilor,
uneori utilizând un model econometric pe scară largă a economiei, cu date provenite de
la economişti, ingineri şi alţi experţi.
Chestionarul OCDE al bunelor practici de reglementare. Pentru a elabora o
reglementare „bună” este necesar de a determina normele de calitate ce definesc această
reglementare. OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), care este
o organizaţie interguvernamentală reunind 30 de ţări cu economii de piaţă avansate, a
definit normele de calitate care se aplică sistemelor de reglementare: -
compatibilitatea şi echilibrul între diferitele politici în vigoare - stabilitatea şi
predictibilitatea dispoziţiilor reglementărilor - uşurinţa de a gestiona, a supraveghea şi
capacitatea ajustării la schimbările de orientare politică - transparenţă şi deschidere faţă
de responsabilii politici şi publici - regularitatea procedurilor de aplicare şi echitatea
lor - capacitatea de adaptare la schimbări. Cerinţele UE şi OMC asupra
reglementărilor inteligente: 1) scopul acestor reglementări este minimizarea costurilor
bugetare economice şi sociale în contextul în care obiectivele politice sunt totuşi
realizate. AIR nu trebuie să fie costisitoare. Dacă resursele sunt limitate, pot fi planificate
evaluări modeste care totuşi vor produce rezultate folositoare şi eficiente. 2) aplicarea
unor metodologii bine puse la punct, care pot fi împrumutate şi adaptate de orice guvern
care doreşte să aplice AIR; 3) Pentru a fi folositoare, legătura AIR cu factorii de decizie
şi cu cei care elaborează legile trebuie să fie instituţionalizată. 4) AIR este folositoare
doar dacă există un angajament politic şi administrativ de a introduce rezultatele sale în
cadrul procesului de adoptare a deciziilor. 5) Analizei impactului de reglementare sunt
supuse numai cele mai substanţiale reglementări (de la 100 milioane $ în sus în SUA).)
Toate opţiunile, cercetările, discuţiile cu grupuri de interes şi concluziile oficialităţilor
responsabile pentru AIR sunt făcute public.