TEMA: Instituțiile Uniunii Europene

UE beneficiază de un cadru instituţional unic în lume, în care:

 priorităţile generale sunt stabilite de Consiliul European, care reuneşte liderii naţionali şi
europeni
 deputaţii europeni, aleşi prin vot direct, reprezintă interesele cetăţenilor în cadrul
Parlamentului European
 interesele Uniunii în ansamblu sunt promovate de Comisia Europeană, ai cărei membri
sunt desemnaţi de guvernele naţionale
 guvernele promovează interesele statelor membre, în cadrul Consiliului Uniunii
Europene

Consiliul European stabilește direcția politică generală a UE, însă nu are putere de
legiferare. Este condus de un președinte (în prezent, de Donald Tusk) și este format din șefii de
stat sau de guvern și președintele Comisiei. Se reunește pe parcursul câtorva zile de cel puțin 2
ori într-un interval de 6 luni.
Adoptarea legislaţiei europene

Elaborarea şi adoptarea legislaţiei europene implică 3 instituţii:

 Parlamentul European, care reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de către aceştia
 Consiliul Uniunii Europene, care reprezintă statele membre. Preşedinţia Consiliului este
deţinută, prin rotaţie, de statele membre.
 Comisia Europeană, care reprezintă interesele Uniunii în ansamblu.
Împreună, aceste trei instituţii elaborează politicile şi legislaţia care se aplică în toată
Uniunea, prin intermediul „procedurii legislative ordinare1” (fosta „codecizie”). În principiu,
Comisia propune actele legislative, iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă. Ulterior, Comisia şi
statele membre le implementează, iar Comisia trebuie să se asigure că legislaţia europeană este
corect aplicată.
Procedura legislativă ordinară acordă aceeaşi importanţă Parlamentului şi Consiliului
Uniunii Europene într-o gamă largă de domenii (de exemplu: guvernanţă economică, imigrare,
energie, transport, mediu şi protecţia consumatorilor). Marea majoritate a legilor europene sunt
adoptate în comun de către Parlamentul European şi Consiliu.

1
Procedura legislativă ordinară acordă aceeaşi importanţă Parlamentului şi Consiliului Uniunii Europene
într-o gamă largă de domenii (de exemplu: guvernanţă economică, imigrare, energie, transport, mediu şi
protecţia consumatorilor). Marea majoritate a legilor europene sunt adoptate în comun de către
Parlamentul European şi Consiliu.

1
 Instituțiile Uniunii
Europene

Instituţii principale: Organisme cu

Parlamentul rol
Instituţii cu rol în
European, Consiliul consultativ:
finanţarea şi
Uniunii Europene, Comitetul
coordonarea
Consiliul European, Economic şi
politicilor
Comisia Europeană, Social,
macroeconomice:
Curtea de Justiţie a Comitetul
Banca Europeană de
UE, Curtea de Regiunilor
Investiţii, Banca
Conturi
Centrală Europeană

1) Parlamentul European

Prezentare generală

Rol: organism legislativ al UE, ales în mod direct, cu responsabilități bugetare și de

control
Membri: 705 de deputați (membrii Parlamentului European)
Înființare: în 1952, ca Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și
Oțelului; în 1962, sub denumirea de Parlamentul European; primele alegeri directe au
avut loc în 1979
Sedii: Strasbourg (Franța), Bruxelles (Belgia), Luxemburg
Site: Parlamentul European
Parlamentul European este organismul cu puteri legislative al UE. Este ales direct de
cetățenii UE, o dată la 5 ani. Cele mai recente alegeri au avut loc în iunie 2019.

Rolul Parlamentului

1) Rol legislativ
 Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei
Europene.
 Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.
 Ia decizii cu privire la extinderea UE.

2
  Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative
2) Rol de control
 Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.
 Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate
recurge la o moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze.
 Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.
 Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.
 Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.
 Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.
 Participă la misiuni de observare a alegerilor
3) Rol bugetar
 Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.
 Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).

Componenţa

Numărul deputaților din fiecare țară este, în principiu, proporțional cu populația sa, dar
în practică se aplică sistemul „proporționalității degresive”: nicio țară nu poate avea mai puțin de
6 parlamentari sau mai mult de 96, iar numărul total al acestora nu poate depăși 705. Membrii
Parlamentului European sunt repartizați în funcție de afilierea politică, nu de naționalitate.
Președintele reprezintă Parlamentul atât în relația cu celelalte instituții ale UE, cât și pe
plan extern, și are ultimul cuvânt de spus cu privire la bugetul Uniunii.

Modul de lucru

Activitatea Parlamentului se împarte în două etape principale.

 Comisiile pregătesc legislația.

Parlamentul numără 20 de comisii și 2 subcomisii, fiecare ocupându-se de un anumit
domeniu politic. Comisiile examinează propunerile legislative, iar deputații și grupurile
politice pot propune modificarea sau respingerea unui act legislativ. Aceste aspecte sunt
discutate și în cadrul grupurilor politice.

 Ședințele plenare au ca scop adoptarea legislației. Deputații se reunesc în plen pentru

votul final pe marginea legislației și a amendamentelor propuse. În general, ședințele
plenare de desfășoară la Strasbourg, patru zile pe lună, dar se pot organiza și sesiuni
suplimentare la Bruxelles.

3
 2) Consiliul European

Prezentare generală

 Rol: definește direcția politică generală și prioritățile Uniunii Europene

 Membri: șefii de stat sau de guvern ai țărilor membre ale UE, președintele Comisiei Europene,
Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
 Înființare: în 1974 (forum informal), în 1992 (statut oficial), în 2009 (instituție a UE)
 Sediu: Bruxelles (Belgia)
 Site: Consiliul European

Consiliul European reunește liderii UE pentru a stabili agenda politică a Uniunii. Acesta
reprezintă cel mai înalt nivel de cooperare politică între țările UE.
Consiliul este una dintre cele 7 instituții oficiale ale Uniunii și se prezintă sub formă de
summituri (de obicei, trimestriale), prezidate de un președinte permanent.

Rolul Consiliului European

 Stabilește orientarea generală și prioritățile politice ale UE, dar nu adoptă acte
legislative.
 Tratează chestiuni complexe și sensibile care nu pot fi soluționate la niveluri mai joase de
cooperare interguvernamentală.
 Definește politica externă și de securitate comună a UE, ținând cont de interesele
strategice ale Uniunii și de implicațiile în domeniul apărării.
 Desemnează și numește candidați la anumite posturi de importanță majoră la nivelul UE,
cum ar fi BCE și Comisia.

Componenţa

Consiliul European este format din șefii de stat sau de guvern din toate țările membre,
președintele Comisiei Europene și Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de
securitate.
Se reunește la convocarea președintelui său, care este ales chiar de către Consiliu pentru
un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Președintele Consiliului
European reprezintă Uniunea în relația cu lumea externă.

Modul de lucru

De obicei, se reunește de 4 ori pe an, dar președintele poate convoca reuniuni

suplimentare pentru a soluționa probleme urgente.
Deciziile se iau în general prin consens, cu unanimitate2 sau cu majoritate calificată3 în
unele cazuri. Numai șefii de stat sau de guvern pot vota.

2
Termenul de „unanimitate” se referă la necesitatea unui consens între toate țările UE reunite în cadrul
Consiliului în vederea adoptării unei propuneri.

4
 3) Consiliul Uniunii Europene

Prezentare generală

 Rol: reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislația europeană și coordonează
politicile UE
 Membri: miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de politică supus discuțiilor
 Președinte: fiecare stat membru al UE deține președinția prin rotație, pe o perioadă de 6 luni
 Înființare: 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunității Economice Europene)
 Sediu: Bruxelles (Belgia)
 Site: Consiliul UE

Miniștrii din statele membre ale UE se reunesc în cadrul Consiliului pentru a discuta,
modifica și adopta acte legislative și pentru a coordona politici. Ei sunt abilitați să angajeze
guvernelor lor în îndeplinirea acțiunilor asupra cărora s-a convenit în cadrul reuniunilor
Consiliului.
Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este principalul organism cu putere
decizională al UE.

Actul Unic European, semnat în 1986, a modificat Tratatul de la Roma pentru a da un nou impuls
integrării europene și a finaliza crearea pieței interne. Acesta a redus numărul domeniilor de politică
pentru care se impune unanimitatea în vederea adoptării de acte legislative.
Cea mai recentă modificare adusă tratatelor, Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare în 2009, a
mărit numărul domeniilor în care se aplică votul cu majoritate calificată în cadrul Consiliului.
Cu toate acestea, un număr limitat de politici considerate ca fiind sensibile rămân supuse votului prin
unanimitate: impozitarea, securitatea socială sau protecția socială, aderarea unor țări noi la UE, politica
externă și de apărare comună și cooperarea polițienească operațională între țările UE.

3
Majoritatea calificată (MC) este numărul de voturi necesar în cadrul Consiliului pentru adoptarea unei
decizii atunci când sunt dezbătute chestiuni în temeiul articolului 16 din Tratatul privind Uniunea
Europeană și al articolului 238 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Conform procedurii
legislative ordinare, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată (MC), în codecizie cu Parlamentul
European.
La 1 noiembrie 2014 a fost introdusă o nouă procedură pentru votul cu MC, norma privind „dubla
majoritate”. Potrivit acesteia, atunci când Consiliul votează în privința unei propuneri din partea
Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, se întrunește
majoritatea calificată dacă sunt respectate două condiții:
 55 % dintre țările UE votează în favoarea propunerii - adică 15 din 27;
 propunerea este susținută de țări care reprezintă cel puțin 65 % din totalul populației UE.
Atunci când Consiliul votează în privința unei propuneri care nu aparține Comisiei sau Înaltului
Reprezentant, se adoptă o decizie dacă:
 voturile din partea țărilor UE în favoarea propunerii reprezintă 72 % și
 acestea reprezintă cel puțin 65 % din populația UE.
Până în 31 martie 2017, orice țară a UE poate solicita luarea unei decizii în conformitate cu normele în
vigoare înainte de 1 noiembrie 2014 (adică în conformitate cu normele definite prin Tratatul de la Nisa).

5
 Consiliul UE nu trebuie confundat cu:
• Consiliul European - summit trimestrial în cadrul căruia liderii UE se reunesc pentru a
stabili direcțiile generale ale politicii europene
• Consiliul Europei Consiliul Europei - instituție care nu face parte din UE.

Rolul Consiliului UE

 Negociază și adoptă legislația UE, împreună cu Parlamentul European, pe baza

propunerilor înaintate de Comisia Europeană.
 Coordonează politicile țărilor UE.
 Elaborează politica externă și de securitate a UE, plecând de la orientările Consiliului
European.
 Încheie acorduri între UE și alte țări sau organizații internaționale.
 Adoptă bugetul anual al UE, în colaborare cu Parlamentul European

Componenţa

Nu există membri permanenți ai Consiliului UE. Acesta se reunește în 10 configurații

diferite, fiecare corespunzând unuia dintre domeniile politice supuse dezbaterii. În funcție de
configurație, fiecare țară își trimite ministrul care se ocupă de domeniul abordat.
De exemplu, la reuniunea Consiliului pentru afaceri economice și financiare („Ecofin”)
participă miniștrii de finanțe din fiecare țară.

Modul de lucru

De obicei, se reunește de 4 ori pe an, dar președintele poate convoca reuniuni

suplimentare pentru a soluționa probleme urgente.
Consiliul „Afaceri externe” este prezidat întotdeauna de aceeași persoană - Înaltul
Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate. Toate celelalte reuniuni sunt
prezidate de ministrul de resort din țara care deține președinția UE în momentul respectiv.
De exemplu, în cazul în care Consiliul de mediu se reunește în perioada în care Estonia
deține președinția UE, reuniunea va fi prezidată de ministrul estonian al mediului.
Coerența globală este asigurată de Consiliul „Afaceri Generale”, care este sprijinit de
Comitetul Reprezentanților Permanenți. Acesta este format din reprezentanții permanenți ai
statelor membre pe lângă UE, care au rang de ambasadori.
Țările din zona euro își coordonează politicile economice în cadrul Eurogrupului,
alcătuit din miniștrii economiei și finanțelor. Acesta se reunește în ziua dinaintea reuniunilor
Consiliului „Afaceri economice și financiare”. Acordurile la care se ajunge în întrunirile
Eurogrupului sunt adoptate în mod oficial în ziua următoare, în cadrul Consiliului. La vot
participă doar țările din zona euro.
Eurogrupul este un organism informal în cadrul căruia miniștrii din statele membre care
aparțin zonei euro discută chestiuni legate de responsabilitățile lor comune în ceea ce privește
moneda euro.

6
 Principala sa atribuție este aceea de a asigura o coordonare strânsă a politicilor
economice între statele membre care fac parte din zona euro. Eurogrupul vizează totodată
promovarea condițiilor pentru o creștere economică mai puternică.

 Toate discuțiile și voturile se desfășoară în public.

 Deciziile pot fi adoptate doar dacă se întrunește o majoritate calificată :
o 55 % din țări (la numărul actual de 27 de state membre, aceasta înseamnă vot
favorabil din partea a 15 țări)
o reprezentând cel puțin 65 % din populația totală a UE.

Pentru a bloca o decizie este nevoie de cel puțin 4 țări, reprezentând cel puțin 35 % din
populația totală a UE.

 Excepție: subiectele delicate, precum politica externă sau impozitarea, necesită

unanimitate de voturi (vot favorabil din partea tuturor țărilor).
 Pentru aspectele procedurale și administrative este suficientă majoritatea simplă4 de
voturi.

Președinția Consiliului se asigură prin rotație la fiecare 6 luni între statele membre ale
UE. În cursul acestei perioade de 6 luni, Președinția conduce reuniunile la toate nivelurile în
Consiliu, contribuind la asigurarea continuității lucrărilor UE în cadrul Consiliului. Statele
membre care dețin Președinția lucrează împreună îndeaproape în grupuri de trei, denumite
„triouri”. Acest sistem a fost introdus de Tratatul de la Lisabona în 2009. Trioul stabilește
obiective pe termen lung și pregătește o agendă comună, determinând subiectele și aspectele
majore care vor fi abordate de Consiliu pe o perioadă de 18 luni. Pe baza acestui program,
fiecare dintre cele 3 țări își pregătește propriul său program, mai detaliat, pentru 6 luni.
Trioul care a acoperit perioada 01.07-31.12.2018 a fost alcătuit din președințiile Estoniei,
Bulgariei și Austriei. Prioritățile președinției austriece (01.07-31.12.2018) au fost rezumate de
mottoul: „O Europă care protejează”. Pe parcursul celor 6 luni, Președinția s-a axat pe
rezolvarea chestiunilor legate de azil și de migrație, protejarea frontierelor externe, combaterea
radicalizării, a terorismului și a crimei organizate, securității cibernetice și apărării valorilor
europene.viitorul Europei și tinerii.
Trioul pentru perioda 01.01.2019 – 31.07.2020 a fost alcătuit din președințiile României,
Finlandei și Croației. Prioritățile președinției române s-au înscris în sfera următorului motto:
coeziunea, înțeleasă ca unitate, egalitate de tratament și convergență. Programul Președinției
se axează pe patru priorități principale: Europa convergenței, Europa mai sigură, Europa ca

4
Se întrunește o majoritate simplă dacă cel puțin 15 membri ai Consiliului votează pentru.
Consiliul adoptă decizii prin majoritate simplă:
 în chestiuni de procedură, cum ar fi adoptarea propriului său regulament de procedură și
organizarea secretariatului său general, adoptarea statutului comitetelor prevăzute de tratate
 pentru a solicita Comisiei să realizeze studii sau să înainteze propuneri

7
actor global puternic și Europa valorilor comune. România a deținut pentru prima dată
președinția prin rotație a Consiliului.

4) Comisia Europeană

Prezentare generală

 Rol: apără interesul general al UE, propunând acte legislative, asigurând respectarea
acestora și implementând politicile și bugetul Uniunii
 Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din fiecare țară a UE
 Înființare: 1958
 Sediu: Bruxelles (Belgia)
 Site: Comisia Europeană

Comisia Europeană este organul executiv al UE, independent din punct de vedere politic.
Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte legislative și cu punerea în aplicare a
deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului UE.

Rolul Comisiei Europene

 Propune noi acte legislative

Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte legislative, pe care le
înaintează spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca scop:
 protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni care nu pot fi
abordate în mod eficient la nivel național
 soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a cetățenilor.

 Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene

 Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și Parlamentul.
 Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și Consiliu.
 Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.

 Garantează respectarea legislației UE

 Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că legislația
UE se aplică în mod adecvat în toate statele membre.
 Reprezintă UE pe scena internațională
 Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul instanțelor internaționale, în
special în domeniul politicii comerciale și al ajutorului umanitar.
 Negociază acorduri internaționale în numele UE.

8
 Componenţa

Conducerea politică este exercitată de o echipă formată din 27 de comisari (câte unul din
fiecare stat membru), în fruntea cărora se află președintele Comisiei. Acesta decide de ce
domeniu politic răspunde fiecare comisar.
Colegiul comisarilor este alcătuit din președintele Comisiei, cei șapte vicepreședinți,
inclusiv prim-vicepreședintele și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și
politica de securitate, și alți 20 de comisari responsabili pentru diverse portofolii.
Funcționarea cotidiană a Comisiei este gestionată de personalul său (avocați, economiști
etc.), repartizat pe departamente numite direcții generale (DG), fiecare dintre ele ocupându-se de
un anumit domeniu de activitate.
Numirea președintelui
Candidatul este nominalizat de liderii naționali în cadrul Consiliului European, pe baza
rezultatelor obținute la alegerile pentru Parlamentul European. Pentru a fi ales, candidatul
propus are nevoie de sprijinul majorității membrilor Parlamentului.
Alegerea echipei
Candidatul la funcția de președinte îi selectează pe potențialii vicepreședinți și comisari
pe baza sugestiilor primite din partea țărilor UE. Lista persoanelor nominalizate trebuie să fie
aprobată de liderii naționali în cadrul Consiliului European.
Fiecare candidat se înfățișează apoi în fața Parlamentului European, pentru a-și prezenta
viziunea și pentru a răspunde la întrebări. Echipa formată din candidații nominalizați este apoi
supusă votului în Parlamentul European. În cele din urmă, Consiliul European decide, cu
majoritate calificată, numirea în funcție a comisarilor.

Modul de lucru
 Planificare strategică
Președintele definește direcția politică generală a Comisiei, ceea ce le permite apoi
comisarilor să stabilească obiectivele strategice și să elaboreze programul anual de lucru.
 Proces decizional colectiv
Deciziile sunt luate pe baza responsabilității colective. Toții comisarii sunt egali în cadrul
procesului decizional și răspund, în aceeași măsură, pentru deciziile luate. Ei nu dețin
competențe decizionale individuale, decât dacă primesc o autorizație specială în anumite
situații.
Vicepreședinții acționează în numele președintelui și coordonează activitatea în
domeniul lor de competență, împreună cu mai mulți comisari. Pentru a asigura colaborarea
strânsă și flexibilă a comisarilor, se definesc o serie de proiecte prioritare.
Comisarii îi sprijină pe vicepreședinți în prezentarea de propuneri în cadrul colegiului.
În general, deciziile se iau prin consens, dar se pot supune și votului. În acest caz, este nevoie de
majoritate simplă, fiecare comisar dispunând de un vot.
Direcția-Generală relevantă (condusă de un director-general care răspunde în fața comisarului
competent) se ocupă apoi de chestiunea respectivă. Acest proces conduce la definirea unor
proiecte de propuneri legislative.

9
 Acestea sunt apoi retrimise comisarilor spre adoptare în cadrul reuniunii săptămânale,
după care devin propuneri oficiale și sunt transmise Consiliului și Parlamentului pentru etapa
următoare a procesului legislativ.

5) Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Prezentare generală a (CJUE)

 Rol: se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările
UE; garantează că țările și instituțiile UE se supun dreptului european
 Membri:
o Curtea de Justiție: câte un judecător din fiecare țară a UE, plus 11 avocați generali
o Tribunalul: un judecător din fiecare stat membru al UE
o Tribunalul Funcției Publice: 7 judecători
 Înființare: 1952
 Sediu: Luxemburg
 Site: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Curtea de Justiție interpretează legislația UE pentru a se asigura că aceasta se aplică în același

mod în toate țările membre și soluționează litigiile juridice dintre guvernele naționale și
instituțiile europene.
În anumite circumstanțe, Curtea poate fi sesizată de persoane fizice, întreprinderi sau
organizații care doresc să intenteze o acțiune împotriva unei instituții UE pe care o suspectează
că le-a încălcat drepturile.

Rolul Curţii de Justiţie a UE (CJUE)

Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare. Cele mai
frecvente tipuri de cauze sunt:

 interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale țărilor UE sunt

obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației europene, dar există riscul
ca instanțele din țări diferite să interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o instanță
națională are îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al
UE, aceasta poate să solicite opinia Curții de Justiție. Același mecanism poate fi utilizat și
pentru a determina dacă un act legislativ sau o practică națională este compatibilă cu
dreptul UE.
 respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau proceduri de
infringement) - este vorba despre acțiuni intentate împotriva unui guvern național care
nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste acțiuni pot fi
inițiate de Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara vizată se
dovedește a fi vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz contrar, se
poate intenta o a doua acțiune împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi.

10
  anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat membru,
Consiliul UE, Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul European consideră că un
anumit act legislativ al UE încalcă drepturile fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate
cere Curții de Justiție să anuleze actul respectiv.
Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al Uniunii care le
privește în mod direct.
 garantarea unei acțiuni a UE (acțiuni în constatarea abținerii de a acționa) - Parlamentul,
Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în anumite situații. Dacă
nu fac acest lucru, guvernele statelor membre, celelalte instituții ale UE și (în anumite
condiții) persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o plângere Curții.
 sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau întreprindere
care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei de acțiune din partea
instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate intenta o acțiune împotriva lor prin
intermediul Curții.

Componență

Curtea este formată din trei instanțe:

 Curtea de Justiție - se ocupă de solicitările privind pronunțarea unor hotărâri preliminare
adresate de instanțele naționale și de anumite acțiuni în anulare și recursuri.
 Tribunalul - se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice,
întreprinderi și, în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această instanță se
ocupă în principal cu legislația privind concurența, ajutorul de stat, comerțul,
agricultura, mărcile comerciale.
 Tribunalul Funcției Publice - se pronunță asupra disputelor dintre instituțiile UE și
personalul lor.
Judecătorii și avocații generali sunt numiți de către statele membre, de comun acord,
pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul fiecărei instanțe aleg un
președinte, pentru un mandat de 3 ani care poate fi reînnoit.

Modul de lucru al CJUE?

Pentru fiecare caz se desemnează un judecător („judecătorul raportor”) și un avocat

general. Cazurile sunt evaluate în două etape:

 Etapa scrisă
o Părțile dau declarații scrise în fața Curții. Autoritățile naționale, instituțiile UE și
uneori persoanele fizice pot transmite observații.
o Toate acestea sunt sintetizate de către judecătorul raportor și apoi discutate în
cadrul reuniunii generale a Curții, care stabilește:
 numărul de judecători care se vor ocupa de caz (3, 5 sau 15 judecători
(întreaga Curte), în funcție de importanța și de complexitatea cazului).

11
 Majoritatea cazurilor sunt soluționate de 5 judecători. Sunt foarte rare
situațiile în care se implică toată Curtea.
 dacă este nevoie de o audiere sau de un punct de vedere oficial din partea
avocatului general.
 Etapa orală - audierea publică
o Avocații ambelor părți pledează în fața judecătorilor și a avocatului general, care
le pot adresa întrebări.
o În cazul în care instanța a decis că este nevoie de un punct de vedere din partea
avocatului general, acesta este prezentat după câteva săptămâni de la audiere.
o Judecătorii deliberează și apoi pronunță verdictul.
 Procedura Tribunalului este similară, cu deosebirea că majoritatea cazurilor sunt
soluționate de 3 judecători și nu există avocați generali.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene și cetățenii

O persoană fizică sau o întreprindere care consideră că a avut de suferit de pe urma

acțiunii sau a lipsei de acțiune din partea unei instituții UE sau a angajaților acesteia se poate
adresa Curții în două moduri:
 indirect, prin intermediul instanțelor naționale (care pot decide să înainteze cazul Curții de
Justiție)
 direct, sesizând Tribunalul - dacă reclamantul a fost afectat direct și personal de o
decizie luată de o instituție a UE.

6) Banca Centrală Europeană (BCE)

Prezentare generală

 Rol: gestionează moneda euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica economică și
monetară
 Membri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale din toate statele
membre
 Înființare: 1998
 Sediu: Frankfurt (Germania)
 Site: Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare

politica economică și monetară a UE. Scopul său principal este să mențină stabilitatea
prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Rolul BCE?
 Fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro, controlând
astfel masa monetară și inflația.
 Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și vânzarea de
valută pentru a echilibra cursurile de schimb.

12
  Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de către
autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.
 Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.
 Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.
 Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate reprezenta
pentru stabilitatea prețurilor.

Componență
Președintele BCE reprezintă instituția la reuniunile europene și internaționale la nivel
înalt. BCE dispune de următoarele trei organisme decizionale:
 Consiliul guvernatorilor este principalul organ decizional.
Este alcătuit din Comitetul executiv (a se vedea mai jos) și din guvernatorii băncilor
centrale din zona euro.
 Comitetul executiv gestionează activitățile cotidiene ale BCE.
Este format din președintele și vicepreședinte BCE și alți 4 membri desemnați de liderii
țărilor din zona euro, pentru un mandat de 8 ani.
 Consiliul general are mai ales un rol de consultanță și coordonare.
Este format din președintele și vicepreședintele BCE și din guvernatorii băncilor centrale
din toate statele membre.

Modul de lucru al BCE?

BCE colaborează cu băncile centrale ale tuturor statelor membre ale UE. Împreună,
formează Sistemul European al Băncilor Centrale.
BCE dirijează cooperarea între băncile centrale din zona euro (eurosistem).
Atribuțiile organelor decizionale
 Consiliul guvernatorilor analizează evoluțiile economice și monetare, definește politica
monetară a zonei euro și fixează ratele dobânzilor la care băncile comerciale pot obține
bani de la BCE.
 Comitetul executiv aplică politica monetară, gestionează operațiunile zilnice, pregătește
reuniunile Consiliului guvernatorilor și exercită competențele pe care acesta din urmă i
le deleagă.
 Consiliul general contribuie la acțiunile de consultare și coordonare și oferă sprijin
țărilor care se pregătesc să adere la zona euro.

7) Curtea Europeană de Conturi

Prezentare generală
 Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la îmbunătățirea
gestiunii financiare a UE
 Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE
 Înființare: 1977
 Sediu: Luxemburg

13
 În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de Conturi apără
interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea de a
îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeană și de a raporta pe marginea
situației financiare a Uniunii.

Rolul Curţii de Conturi

 Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost colectate
și cheltuite corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să producă valoare adăugată și
dacă au fost contabilizate corespunzător.
 Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE, efectuând inclusiv
controale la fața locului în instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în
țările membre și în țările care primesc ajutor din partea UE.
 Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei Europene
și guvernelor naționale.
 Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale către Oficiul European
de Luptă Antifraudă (OLAF).
 Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe care
Parlamentul îl examinează înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în care
Comisia gestionează bugetul UE.
 Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele mai bune
decizii pentru o utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor europene.
Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care vor avea impact
asupra gestiunii financiare a UE, precum și documente de poziție, analize și publicații pe teme
legate de finanțele publice ale Uniunii.
Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă față de instituțiile și organismele
pe care le verifică. De aceea, este liberă să decidă:
 ce auditează
 cum auditează
 cum și unde își prezintă constatările.
Activitatea de audit a Curții se concentrează mai ales asupra Comisiei Europene,
principalul organism responsabil cu implementarea bugetului UE. Curtea colaborează
îndeaproape și cu autoritățile naționale, deoarece Comisia gestionează majoritatea fondurilor
UE (aproximativ 80 %) împreună cu acestea.

Componență
Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului, pentru un
mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Membrii își aleg un președinte, pentru un mandat de 3
ani care, de asemenea, poate fi reînnoit.

Modul de lucru al Curţii de Conturi

Ea efectuează 3 tipuri de audit.

14
  Audit financiar - examinează conturile pentru a verifica dacă acestea reflectă cu
acuratețe situația financiară, rezultatele și fluxurile de numerar din exercițiul financiar
încheiat.
 Audit de conformitate - verifică dacă tranzacțiile financiare respectă regulile.
 Audit al performanței - verifică dacă finanțarea UE își atinge obiectivele utilizând cât
mai puțin resurse, într-un mod cât mai economic.
Curtea este constituită din grupuri de audit numite camere. Acestea pregătesc rapoarte
și avize care sunt adoptate de membrii Curții, devenind astfel oficiale.

15