Sunteți pe pagina 1din 11

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

DE PE LÂNGĂ PREȘEDINTELE REPUBLICII


MOLDOVA

Departamentul organizarea instruirii

Catedra știința administrației

Specialitatea Administrare Publică

Disciplina Sisteme Politico-Administrative Comparate

REFERAT
SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN
RUSIA

Efectuat:
Valerii VACARI
grupa 120 MP

Verificat
Andrei GROZA
dr. Conf. Univ.
CHIȘINĂU 2014
Cuprins

Introducere……………………………………………………………………….3

I. Prezentarea contextelor nationale in care funcționează


sistemul………......................................................................................…………4
-prezentare generala…......…………………………………………....………….4
-istorie…………………………….....…………………………………...............4
-subdiviziune……....………………………………………………………….…5
-economie……...….……………………………………………………………..6
-cultură……………………………………....…………………………………..8

II. Prezentarea modului de organizare și functionare a sistemului administrativ..


…....................................................................................................9
-Puterea legislativă…..….........………………..………………………………..9
-Puterea executivă…………...........…………..…………………………………9
-Puterea judecatorească…….............…………………………..………………10

Bibliografie…………………....………………………………………………..11

2
Introducere

Prezentul referat prezintă componentele legislative din sistemul


administrativ din Rusia- Republică federală semi-prezidențială.
Prin prezenta, voi scoate în evidenţă modalităţile de funcţionare a
instituţiei statale şi faptul că această instituţie nu poate fi transplantată cu egal
succes în alte sisteme administrative.
Am ales să vorbim despre Rusia deoarece este una dintre cele mai
puternice din lume și cred că toți avem multe de învățat.
Rusia este cea mai întinsă țară a Europei și a Terrei, a doua putere
militară a lumii, cu un potențial uriaș al resurselor, este un stat în căutarea unei
noi identități, cu o societate în care totul rămâne reinventat. Se remarcă prin
bogățiile sale- resurse naturale, potențialul intelectual al populației, teritoriul
imens. Rusia rămâne în toate schemele posibile ale unei lumi multipolare.

3
I.Prezentarea contextelor naționale în care funcționează sistemul
RUSIA

 Capitala : Moscova
 Limba oficiala : Rusa
 Sistemul politic : Republică federală semi-prezidențială– Președinte:
Vladimir Putin; Prim ministru: Dmitri Medvedev
 Independența: 12 iunie 1990
 Suprafața : 17.098.242 km² (locul 1 în lume)
 Populație : 145.905.200 (locul 9 în lume)
 PIB: 1.676 trilioane $
 Moneda : rubla

• ISTORIE

Rusia sau Federația Rusă este o țară care se întinde pe un teritoriu vast în
Europa și Asia. Cu o suprafață de 17.075.200 km², Rusia este cea mai întinsă
țară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua țări
ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a noua țară din
punct de vedere al numărului de locuitori. Rusia are frontiere terestre cu
următorii vecini (în sensul trigonometric, de la nord-vest la sud-est): Norvegia,
Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus, Ucraina, Georgia,
Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia și Coreea de Nord. De asemenea, se
află foarte aproape de Statele Unite ale Americii, Canada, Armenia, Iran, Turcia
și Japonia. SUA se află la o depărtare de numai 3 km în Insulele Diomede, (una
sub controlul Rusiei, cealaltă sub controlul SUA), iar Japonia (Hokkaido) se află
la o depărtare de 20 km de Insulele Kurile.
În timpul Uniunii Sovietice, Rusia era republica dominantă a uniunii. În
zilele noastre, Rusia este o țară independentă și un membru cu o mare influen ță
în Comunitatea Statelor Independente. Până în 1991, țara s-a numit, în mod
oficial, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbușirea
URSS este considerată succesoarea de drept în problemele internaționale a
defunctei URSS.
Cea mai mare parte a teritoriului, populației și producției industriale ale
Uniunii Sovietice -una dintre cele două superputeri ale lumii, a rămas în Rusia.
După prăbușirea URSS, rolul a Rusiei pe scena lumii a fost diminuat mult în
comparație cu cel al URSS. În octombrie 2005, statisticile oficiale arătau că
populația a scăzut cu mai mult de o jumătate de milion de cetă țeni, ajungând la
un număr de 143 de milioane de oameni.

4
• SUBDIVIZIUNI

Districtele federale ale Rusiei:Rusia este împărțită în 7 districte federale


(patru în Europa, trei în Asia).Districtele federale nu sunt unități constituente ale
Federației Ruse, ci sunt folosite pentru ușurarea muncii administrative a
guvernului. Unitățile constituente ale Federației Ruse sunt numite subiecte
federale.Fiecare district include mai multe subiecte federale. Fiecare district
federal este condus de un împuternicit prezidențial - reprezentantul
plenipotențiar – care are ca sarcină oficială supravegherea agențiilor federale
din regiuni.
Crearea districtelor federale: Districtele federale au fost create în mai 2005
de președintele Vladimir Putin ca parte a unui program mai vast pentru
reafirmare a autorității federale. Acest program includea modificarea modalității
de alegere a Sovietului Federației, ai cărui membri sunt acum aleși indirect.
Președintele Federației a căpătat dreptul să dizolve parlamentele și să demită
guvernele subiectelor în cazul în care acestea nu se supun legilor federale.
Rolul și funcționarea districtelor federale: Reprezentantul plenipotențiar și
personalul din subordine constată dacă subiectele au încălcat normele și legile
federale și în ce măsură. Deasemenea, ei supervizează procesul de corectare a
încălcărilor regulilor și normelor, alându-se mai aproape de evenimente decât
autoritățile de la Moscova. Crearea districtelor federale a ajutat la împiedicarea
aplicării unor legi locale care contravin legilor federale, sau care încalcă
drepturile cetățenilor, dar și la lupta împotriva autoritarismului guvernatorilor
sau președinților subiectelor federale, a manipulării poliție sau justiției locale
sau împotriva măsluirii alegerilor la nivelul subiectelor federale.
Agențiile federale, în mod deosebit din sistemul judiciar, au fost acaparate
de conducerile subiectelor în timpul lui Boris Elțin. Acest proces a fost oprit
odată cu numirea Reprezentanților plenipotențiali, care se asigură că buna
funcționare a sus-numitelor agenții nu mai este amenințată de elitele locale și
de interesele lor.
Reprezentanții plenipotențiali urmăresc punerea în aplicație a unui sistem
de rotație a angajaților federali prin toate regiunile pentru a-i împiedica să
devină dependenți de liderii locali.
Districtele federale coincid în totalitate din punct de vedere teritorial cu
regiunile militare ale Ministerului de Interne și parțial cu regiunile militare ale
Ministerului Apărării. Această împărțire permite Reprezentanților
plenipotențiali să aibă acces direct la structurile de comandă a armatei și a
aparatului de securitate internă. Această organizare a fost un mesaj foarte clar
adresat subiectelor federale, obligate să coopereze cu centrul. Mai mult, cei mai
mulți reprezentanți plenipotențiali sunt aleși dintre foștii ofițeri de armată sau
ai trupelor de securitate internă.

5
În plus, mai există două orașe federale – Moscova și Sankt Petersburg. De
curând au mai fost adăugate șapte districte federale extinse, patru în Europa și
trei în Asia, între diviziunile de mai sus și nivelul național.
Rusia este formată din 88 de subiecte. Aceste subiecte au drepturi federale
egale, în sensul că au reprezentare egală – câte doi delegați fiecare – în Sovietul
Federației Ruse (camera superioară a parlamentului rus). Totuși, subiectele se
bucură de grade diferite de autonomie.
Okrugurile (districtele) autonome, deși sunt subiecte federale de drept,
sunt, de asemenea, parte a altor subiecte federale. Okrugul Autonom Ciukotka
este singura excepție a acestei reguli.

• ECONOMIE

La mai mult de un deceniu de la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991,


Rusia încearcă în continuare să edifice o economie de piață func țională și să
atingă o creștere economică mai ridicată.După dizolvarea URSS-ului, primele
semne ale refacerii economice au apărut în Rusia în 1997, arătând influen țele
economiei de piață. Totuși, în acel an, criza financiară asiatică a culminat în
august în Rusia cu deprecierea rublei. Au urmat creșterea datoriei publice și
scăderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populației. În anul
următor, 1998, recesiunea a continuat.
În 1999, economia a început să se refacă. Această refacere a fost favorizată
de o rublă slabă, care a scumpit importurile și a stimulat exporturile. În 1999-
2005, creșterea produsului intern brut a fost de aproximativ 6,7%, în special
datorită creșterii prețului petrolului, continuării politicii rublei slabe, dar și
creșterii producției industriale. În momentul de față, Rusia are un excedent
comercial uriaș, datorat barierelor protecționiste la importuri și corupției locale
care împiedică intreprinderile mici și mijlocii străine să importe produse ruse ști
fără intermedierea firmelor locale.
Dezvoltarea economică a țării a fost extrem de inegală: regiunea Moscovei
contribuie cu o treime din produsul intern brut, în condițiile în care în regiune
este concentrată numai o zecime din populația țării.
Recenta refacere a economiei țării datorată creșterii pre țului ți țeiului,
împreună cu eforturile guvernamentale reînnoite în 2000 și 2001 pentru ducerea
la bun sfârșit a unor reforme structurale, au crescut încrederea investitorilor și
oamenilor de afaceri în șansele Rusiei în al doilea deceniu de tranziție. Rusia a
rămas profund dependentă de exporturile de materii prime, în mod special
petrol, gaze naturale, metale și cherestea, care asigură 80% din totalul
exporturilor, lăsând țara vulnerabila la variația prețurilor pe piața mondială. În
ultimii ani, a crescut foarte mult cererea internă de bunuri de larg consum,
aproximativ cu 12% anual în 2000-2005, ceea ce demonstrează întărire pie ței
interne.

6
Produsul intern brut se apropie de 1.200 milioane € în 2004, ceea ce face ca
economia Rusiei să fie cea de-a noua economie a lumii și a cincea a Europei.
Dacă rata anuală de dezvoltare continuă astfel cum este acum, este de așteptat
ca economia Rusiei să ajungă pe poziția a doua în Europa, după cea a
Germaniei, în numai câțiva ani. Pe 1 aprilie 2006, rezervele interna ționale ale
Rusiei atinseseră 206 miliarde $ și existau previziuni pentru creșterea acestei
rezerve la 230-280 miliarde $ până la sfârșitul anului și la 300-400 miliarde $ la
sfârșitul anului 2007.
Cea mai mare provocare care se află în fața guvernului Rusiei este
modalitatea prin care pot fi încurajate și dezvoltate întreprinderile mici și
mijlocii, în condițiile unui sistem bancar tânăr și lipsit de funcționalitate,
dominat de oligarhii ruși. Numeroase bănci sunt deținute de oligarhi locali, care
folosesc deseori fondurile băncilor pentru a-și finanța numai propriile afaceri.
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Mondială
au încercat să inițieze practici bancare normale prin intermediul investițiilor de
capital și al dividentelor, dar succesul a fost limitat.Printre problemele
economiei Rusiei se numără și dezvoltarea inegală a regiunilor țării. În timp ce
regiunea capitalei Moscova se dezvoltă exploziv, nivelul de viață din zona
metropolitană aporiindu-se de cel al celor mai dezvoltate țări europene, cea mai
mare parte a țării, în special în zonele rurale și ale populațiilor minoritare din
Asia, a rămas puternic în urmă. Dezvoltarea economică se face sesizabilă și în
alte câteva mari orașe precum Sankt Peterburg, Kaliningrad și Ecaterinburg, ca
și în zonele rurale adiacente.
Încurajarea investițiilor străine este de asemenea o provocare, datorită
barierelor legale, culturale, lingvistice și anumitor particularități politice ale
țării. În ultimul timp s-au înregistrat investiții importante a unor mari investotori
europeni, favorizate de prețurile scăzute ale terenurilor și forței de muncă, ca și
de ratele de creștere mai ridicate decât în restul Europei. Nivelurile înalte de
instruire și de civilitate ale majorității populației, inclusiv ale femeilor și
minoritarilor, atitudinea seculară, structura de clasă mobilă, foarte buna integrare
a minorităților în curentul cultural principal plasează Rusia mult mai bine decât
majoritatea celorlalte așa numite țări în curs de dezvoltare și chiar mai bine
decât unele țări puternic dezvoltate.
Până acum, țara a beneficiat de creșterea prețurilor la petrol și gaze
naturale și a fost capabilă să-și plătească cea mai mare parte a uriașei datorii
externe vechi. Redistribuirea echitabilă a veniturilor din exporturi de materii
prime către celelate sectoare este totuși o mare problemă. Totuși, din 2003,
importanța exporturilor de resurse naturale a început să scadă în balan ța
economică, în timp ce piață internă s-a întărit mult, stimulată masiv de cre șterea
volumului contrucțiilor și de creșterea cererii pentru diverse bunuri și servicii.
Arestarea bogatului om de afaceri Mihail Hodorkovski sub acuzațiile de
fraudă și corupție, în legătură marea privatizare organizate în timpul mandatului
președintelui Boris Elțîn, a făcut ca numeroși investitori să se teamă pentru

7
stabilitatea economiei Rusiei. Cea mai mare parte a uriașelor averi făcute în
Rusia sunt datorate achiziționării industriilor statului la prețuri foarte scăzute
sau de concesiuni avantajoase primite din partea guvernului. Alte țări și-au
exprimat
îngrijorarea în legătură cu aplicarea selectivă a legii împotriva anumitor oameni
de afaceri, deși acțiunile guvernamentale au fost primite pozitiv de marea masă
a rușilor sărăciți.În plus, câteva mari firme internaționale investesc în Rusia. În
conformitate cu statisticile Fondului Monetar Internațional, în Rusia s-au
investit direct aproape 26 de miliarde de dolari în 2001-2004, din care 11,7
miliarde de dolari numai în 2004. În anul 2007, investițiile străine directe în
Rusia s-au dublat, atingând 27,8 miliarde dolari, în condițiile în care cre șterea
economică a țării a generat o explozie a consumului.

• PRODUSUL INTERN BRUT

Rusia a înregistrat în ultimii ani o creștere economică puternică, de 5,6% în


2008, 8,1% în 2007 (cea mai mare din ultimii 8 ani) și 7,7% în 2006. Pentru
anul 2009, autoritățile prevăd o scădere a PIB de 8,7%, dar estimează că țara a
ieșit din recesiune în al treilea trimestru.Această scădere este cel mai abrupt
declin de la prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, datorat în special ieftinirii
hidrocarburilor, ce reprezintă 60% din exporturile țării.

Relații economice cu alte țări


Investițiile străine directe în Rusia au înregistrat în anul 2009 o scădere de
41% față de 2008, până la 15,9 miliarde dolari. Investițiile străine totale, care le
includ și pe cele din piața de capital, s-au redus cu 21%, la 81,9 miliarde dolari.

• CULTURA

Rusii au fost un popor medieval slav răsăritean, care, în conformitate cu


cele mai populare teorii, dar neacceptate de toată lumea, și-au luat numele de la
clasa nobilimii războinice de origine scandinavă. Rusii au fost predecesorii ai
națiunilor belaruse, ruse și ucrainene. Rădăcina rusi se găsește în cuvinte
precum rus, rusin și rutean.
Originea clasei nobilimii rusilor este controversată. De și mul ți istorici
occidentali consideră valabilă "teoria normandă", numeroși savanți slavi se
îndoiesc de valabilitatea acestei ipoteze și emit teorii ale unor origini alternative.
Astfel, se consideră că este vorba, mai degrabă, de denumirea unei ocupații
specifice anumitor popoare scandinave) la început, iar mai apoi ale slavilor.

8
II.Prezentarea modului de organizare și funcționare a sistemului
administrativ

• PUTEREA LEGISLATIVĂ

Adunarea Federală Bicamerală (Federalnoye Sobraniye), formată din:


a) Consiliul Federal (Sovet Federatsii) - 166 de membri, numiţi de oficialii din
cele 83 de unităţi administrativ-teritoriale, mandat de 5 ani
b) Duma de Stat (Gosudarstvennaya Duma) - 450 de membri, aleşi prin vot
popular, mandat de 5 ani
Duma de Stat este camera inferioară a Parlamentului Federa ției Ruse,
(camera superioară a legislativului fiind Sovietul Federației Ruse). Își are sediul
la Moscova, în apropierea pieții Manejului. Membrii acestei camere se numesc
deputați. Duma de Stat a înlocuit Sovietul Suprem, ca urmare a noii constitu ții
promulgate de Boris Elțin după încheierea crizei constituționale din 1993 și
aprobate prin referendum de cetățenii ruși.
Puterile Dumei de Stat sunt stabilite de Constituția Rusiei, după cum
urmează:
 Aprobarea legilor cu majoritate simplă, legi care trebuie aprobate mai apoi
de Sovietul Federației (cu majoritate simplă) și promulgate de președinte;
o Amendarea constituției cu o majoritate calificată de două treimi;
 Respingerea cu o majoritate de două treimi a legilor aprobate de
Sovietul Federației;
 Respingerea cu o majoritate de două treimi a vetoului pre ședintelui. Pentru
ca acest act să intre în vigoare, și Sovietul Federației trebuie să respingă
vetoul prezidențial cu o majoritate de trei sferturi;
 Aprobarea sau respingerea candidatului pentru funcția de Prim ministru al
Rusiei propus de președinte;
 Numirea adjunctului președintelui Camerei de Revizie și a jumate dintre
revizori;
 Punerea sub acuzație a președintelui Rusiei cu o majoritate de două treimi.

În Duma de Stat sunt aleși pentru un mandat de cinci ani (art. 96) 450 de
deputați (art. 95). Vârsta minima pentru a putea candida pentru Duma de Stat
este de 21 de ani (art. 97).

• PUTEREA EXECUTIVĂ

Preşedinte: ales prin vot popular, mandat de 6 ani


Prim ministru: numit de Preşedinte, confirmat de Duma de Stat
Guvern: numit de Preşedinte, confirmat de Duma de Stat

9
Președinte al Rusiei

Președintele Federației Ruse, numit mai simplu Președintele Rusiei este


șeful statului, ocupantul celei mai importante funcții executive în Rusia. Puterea
executivă este împărțită între președinte și primul-ministru, care este șeful
guvernului. De la destrămarea Uniunii Sovietice, numai trei personalități au fost
alese în această înaltă funcție. Președintele este ales pentru un mandat de șase
ani, prin vot direct de toți cetățenii ruși cu drept de vot.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a deveni
președinte sunt stabililte de Constituția Rusiei. Președintele trebuie să fie
cetățean rus, (poate fi și naturalizat), trebuie să aibă cel puțin 35 de ani și
trebuie să fi locuit în Rusia pentru o perioadă de cel pu țin 10 ani înaintea
alegerilor.

Îndatoriri

Președintele este șeful statului și principala sa îndatorire este apărarea și


păstrarea drepturilor și libertăților poporului rus, drepturi și libertăți garantate
de Constituția Rusiei. Președintele este cel care determină politica internă și
externă a guvernului. Președintele este și comandatul suprem al
armatei.Președintele este împuternicit să decerneze decorații de stat, să rezolve
problemele legate de emigrație și este singurul care poate acorda grațieri.

Primul Ministru al Rusiei este șeful actual al guvernului Federației Ruse.


Pe timpul Erei imperiale, Președintele Consiliului de miniștri, (primul ministru),
era numit de țar. Precursorul lui, Președintele Comitetului de mini ștri nu avea
puteri separate. În epoca sovietică, șeful guvernului era Președintele Sovietului
Comisarilor Poporului (până în 1946) și Președintele Consiliului de miniștri
(după 1946). Persoanele care au ocupat aceste funcții au fost considerați prim
miniștri.În zilele noatre, primul ministru este numit de Pre ședintele Rusiei și
este al doilea om în stat, cel care exercită funcția de șef al statului în cazul
decesului sau demisiei președintelui.

• PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ

Curtea Constituţională, Curtea Supremă, Curtea Supremă de Arbitraj;


Judecătorii din toate cele trei instituţii sunt numiţi de Consiliul Federal la
recomandarea preşedintelui.

10
Bibliografie

1. ANDRONICEANU, Armenia., Sisteme administrative în statele din Uniunea


Europeană -studii comparative, Ed. Universitară, Bucureşti, 2007.
2. STĂNCIULESCU, Gabriela; Sisteme europene de administraţie publică, Ed.
Uranus, Bucureşti, 2006.
3. http://ro.wikipedia.org
4. www.ziare.com
5. http://www.referatele.com
6. http://www.gov.ru
7. Constituția Federației Ruse

11