Subiecte posibile pentru testul de la „Politici Publice”

1. Rolul consiliilor interministeriale (scop, atribuțiile consiliilor interministeriale

permanente, atribuțiile Consiliului de planificare strategică, conducere, membrii,
luarea deciziilor, ședințe, guvernamentale din domeniul respectiv. desfășurarea
activității, comisiile interministeriale).
• Consiliile interministeriale permanente – ce asigură coerenţa fundamentării şi implementării
politicilor
Consiliile interministeriale permanente prevăzute la art. 1 lit. a) - j) îndeplinesc
următoarele atribuţii principale:
a) soluţionează problemele specifice din domeniile majore pe care le gestionează;
b) asigură coerenţa fundamentării şi implementării politicilor guvernamentale din
domeniul respectiv;
c) asigură comunicarea interministerială din domeniul respectiv, precum şi armonizarea
punctelor de vedere;
d) formează grupuri de lucru interministeriale pentru soluţionarea problemelor
punctuale cu caracter multisectorial;
e) propun constituirea, conform prevederilor legale, de comisii interministeriale pentru
gestionarea unei anume problematici;
f) coordonează monitorizarea implementării politicilor promovate;
g) elaborează rapoarte periodice;
h) monitorizează activitatea comisiilor interministeriale şi a grupurilor de lucru din
subordine.

(2) Consiliul de planificare strategică îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) stabileşte şi coordonează priorităţile ce derivă din documente strategice pentru

îndeplinirea obiectivelor Guvernului în colaborare cu ministerele de resort;
b) corelează politicile guvernamentale cu angajamentele şi condiţionalităţile asumate de
Executiv în relaţia cu organizaţiile internaţionale;
c) realizează programarea multianuală a priorităţilor strategice fundamentale şi
coroborarea acestora cu programarea bugetară pe termen mediu;
d) corelează politicile ce urmează a fi implementate cu fondurile bugetare alocate pe
termen scurt şi mediu.
ART. 3
(1) Consiliile interministeriale au ca membri pe miniştrii de stat care coordonează
domeniul respectiv, miniştrii de resort din domeniul respectiv, ministrul finanţelor publice,
ministrul delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, un consilier de
stat al primului-ministru pe problematica domeniului respectiv, conform anexei nr. 1.
(2) Conducerea consiliilor interministeriale este asigurată, după caz, de primul-ministru,
miniştrii de stat, respectiv miniştrii de resort, conform anexei nr. 1.
 ART. 4
(1) Consiliile interministeriale se reunesc în şedinţe ordinare lunare sau, ori de câte ori
este necesar, în şedinţe extraordinare, la solicitarea oricărui membru.
(2) Fiecare membru al consiliului interministerial are dreptul să introducă o problemă pe
agenda întâlnirii ordinare sau extraordinare.
(3) Deciziile consiliilor interministeriale se iau în unanimitate. În cazul în care nu se
ajunge la unanimitate în luarea unei decizii, se vor propune alternative, decizia finală
amânându-se pentru şedinţa următoare. Luarea unei decizii nu poate fi amânată de mai
mult de două ori, în caz contrar decizia finală urmând a fi luată în prima şedinţă a
Guvernului, pe baza alternativelor menţionate.
ART. 6
(1) Fiecare consiliu interministerial îşi desfăşoară activitatea pe baza regulamentului
propriu de organizare şi funcţionare, pe care îl aprobă în prima şedinţă de lucru.
(2) Secretariatul tehnic al fiecărui consiliu interministerial se constituie din
reprezentanţii ministerelor de resort implicate şi câte un reprezentant al Secretariatului
General al Guvernului.
ART. 7
(1) În subordinea consiliilor interministeriale pot funcţiona comisii interministeriale,
înfiinţate conform prevederilor legale în vigoare, precum şi grupuri de lucru pentru
soluţionarea problemelor punctuale, clar definite şi cu termene precise.
(2) Consiliile interministeriale au obligaţia de a monitoriza activitatea comisiilor şi
grupurilor de lucru interministeriale din subordine şi de a propune înfiinţarea unor structuri
noi sau desfiinţarea celor care şi-au îndeplinit obiectivul pentru care au fost constituite.
(3) Structura, gradul de reprezentare, mandatul şi termenele de realizare a obiectivelor
comisiilor sau grupurilor de lucru sunt stabilite de consiliul interministerial în a cărui
subordine sunt organizate.
(4) În comisiile şi grupurile de lucru pot participa, ca membri cu drepturi depline, şi
reprezentanţi ai altor instituţii publice care nu fac parte din consiliul coordonator.

2. Unitatile de Politici Publice - infiintare, personal, atributii.

Unitățile de politici publice se înfiinţează în cadrul ministerelor si al altor instituţii publice

centrale, prin ordin al conducătorului instituţiei, si se subordonează acestuia. Din cadrul
unităţilor de politici publice pot face parte manageri publici, consilieri de integrare, personal
contractual si funcţionari publici. Personalul unităţilor de politici publice trebuie să aibă
experienţă în domeniul politicilor publice si al managementului de proiect.

(2) Unităţile de politici publice îndeplinesc următoarele atribuţii:

a) participă, alături de direcţiile de specialitate, la elaborarea documentelor de politici publice

prevăzute la art. 3 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru
elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de
acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, asigurând respectarea metodologiei de evaluare preliminară
a impactului prevăzută de reglementările legale în vigoare;

b) monitorizează respectarea procedurilor adoptate prin prezentul regulament în cadrul

ministerului în care îsi desfăsoară activitatea;

c) sunt responsabile cu trimiterea propunerii de politici publice Direcţiei coordonare politici şi

priorităţi din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului;

d) elaborează rapoarte de monitorizare si evaluare cu privire la politicile publice iniţiate si

implementate la nivelul ministerelor, în colaborare cu departamentele de specialitate.

,,e) participă la punerea în aplicare a priorităţilor guvernamentale la nivelul ministerului,

monitorizează şi raportează Cancelariei Prim-Ministrului stadiul măsurilor prioritare;

f) sprijină procesul de planificare strategică derulat la nivelul ministerului şi integrează planul

strategic pe baza propunerilor departamentelor de specialitate, prezentându-l spre aprobare
ministrului;

g) participă, alături de direcţiile de specialitate, la elaborarea şi evaluarea implementării

programelor bugetare ale ministerului, asigurând respectarea metodologiei de planificare
strategică prevăzută de reglementările în vigoare, urmărind corelarea între obiective, indicatori
de performanţă, rezultate şi resurse financiare;

h) centralizează propunerile departamentelor de specialitate pentru Planul anual de lucru al

Guvernului, asigură conformitatea metodologică a acestora şi monitorizează implementarea
măsurilor şi priorităţilor rezultate din Planul anual de lucru al Guvernului;

i) emit avize consultative privind instrumentele de prezentare şi motivare care însoţesc proiectele
de acte normative iniţiate la nivelul ministerului, asigurând respectarea prevederilor referitoare la
evaluarea preliminară a impactului cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.361/2006 privind conţinutul instrumentului de
prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului, cu
modificările şi completările ulterioare;

j) participă, alături de direcţiile de specialitate, la organizarea şi derularea procesului de

consultare publică în contextul elaborării documentelor de politici publice şi al derulării
activităţilor de evaluare preliminară a impactului prevăzute la art. 7 din Legea nr. 24/2000,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
k) întocmesc un raport anual cu privire la procesul de elaborare, monitorizare şi evaluare a
politicilor publice la nivelul ministerului, care se transmite Cancelariei Prim-Ministrului pe baza
unui formular elaborat de acesta;

l) utilizează metodologii puse la dispoziţie de Cancelaria Prim-Ministrului şi elaborează din

partea ministerului informări, sinteze, analize solicitate de către Cancelaria Prim-Ministrului cu
privire la probleme din sfera lor de activitate;

m) participă la elaborarea şi punerea în aplicare a măsurilor de reformă cu privire la

îmbunătăţirea procesului decizional de la nivelul Guvernului şi al instituţiilor administraţiei
publice centrale;

n) implementează proiecte şi sprijină Cancelaria Prim-Ministrului în implementarea proiectelor

cu finanţare externă în domeniul lor de specialitate.”

(3) Avizul prevăzut la alin. (2) lit. i) poate fi favorabil, favorabil cu observaţii şi nefavorabil.
Nepreluarea observaţiilor aferente avizului trebuie motivată. Nu se emite aviz pentru proiectele
de acte normative prevăzute la art. 6 alin. (2) din regulamentul aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 561/2009.”

3. Etapele procesului politicilor publice (identificarea, alegerea, fundamentarea

variantelor de politici publice, monitorizarea implementării, monito de evaluare)

ART. 5

Procedurile reglementează următoarele etape ale procesului politicilor publice desfăsurat la

nivelul organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale:

a) identificarea, alegerea si fundamentarea variantelor de politici publice;

b) monitorizarea implementării si evaluarea politicii publice.

ART. 6

problemei de politici publice se realizează folosindu-se următoarele surse:

a) Programul de guvernare;

b) strategiile sectoriale si generale ale autorităţilor administraţiei publice centrale iniţiatoare de

proiecte de acte normative;

c) problemele care apar pe parcursul guvernării si care au un impact economic, social si ecologic
semnificativ.

CAP. 3
Identificarea, alegerea si fundamentarea variantelor de politici publice

ART. 7

(1) Identificarea si alegerea variantelor de politici publice au ca rezultat obţinerea unei soluţii
tehnice pentru o problemă de politici publice.

(2) Pentru obţinerea acestei soluţii se parcurg următoarele etape:

a) identificarea si fundamentarea variantelor;

b) alegerea si fundamentarea aprofundată a variantei de politici publice care va fi implementată.

ART. 8

(1) Activitatea de identificare a variantelor se desfăsoară în cadrul instituţiei iniţiatoare a politicii

publice de către direcţiile de specialitate sub coordonarea unităţilor de politici publice din cadrul
ministerelor.

(2) Activitatea de identificare a variantelor se realizează cu consultarea organizaţiilor

neguvernamentale, partenerilor sociali, asociaţiilor profesionale si a reprezentanţilor sectorului
privat implicaţi, afectaţi sau interesaţi de modul în care este rezolvată problema respectivă.

ART. 9

fundamentare a variantelor constă în realizarea de studii si analize care furnizează informaţii cu

privire la:

a) oportunitatea rezolvării problemei;

b) prezentarea variantelor;

c) bugetul estimat pentru fiecare variantă;

d) impactul estimat al variantelor identificate;

e) criteriile de evaluare a variantelor si de alegere a aceleia care este recomandată spre

implementare;

f) planul de acŢiune pentru varianta recomandată.

ART. 10

Art. 10. — Activitatea de fundamentare are ca rezultat documentul denumit propunere de

politică publică elaborat de către direcţiile de specialitate cu sprijinul unităţilor de politici publice
din cadrul ministerelor şi al altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.”

ART. 17
Monitorizarea si evaluarea politicilor publice reprezintă activităţi care se desfăsoară în timpul si
după implementarea politicilor publice, urmărindu-se stabilirea gradului de realizare a
obiectivelor politicii publice.

ART. 18

Potrivit prezentului regulament, monitorizarea si evaluarea politicilor publice se desfăsoară la

nivelul tuturor autorităţilor administraţiei publice centrale si au ca obiect activităţile si rezultatele
procesului de elaborare a politicilor publice.

ART. 19

Metodologia monitorizării si evaluării politicilor publice este prevăzută în propunerea de politici

publice.

ART. 20

ea trebuie să evidenţieze următoarele aspecte:

a) modificările instituţionale care au survenit în urma implementării politicii publice;

b) modificările asupra situaţiei grupurilor-ţintă vizate, atât pe parcursul implementării, cât si la

finalizarea acesteia;

c) costurile implementării;

d) respectarea termenelor si a conţinutului activităţilor din cadrul planului de acţiune;

e) întârzierile în realizarea activităţilor si motivul producerii lor.

4. Elementele constitutive ale unei propuneri de politici publice (anexa 1 HG 775/2005)

Argumentarea pentru initierea propunerii de politica publica, scopul si obiectivele
propunerii de politica publica,, descrierea optiunilor de solutionare a
problemei/problemelor identificate, identificarea si evaluarea impactului, selectarea
optiunii,procesul de consultare publica, masuri postadoptare
5. Etapele monitorizării si instructiunile de completare a formularului (anexa 2 HG
775/2005)

II.Monitorizarea

1. Denumirea politicii publice

Se precizează denumirea oficială a politicii publice, aşa cum apare în propunerea de politici
publice.

2. Instituţii responsabile
Se precizează structurile responsabile şi poziţia administrativă a acestora în cadrul instituţiei.
în cazul în care activitatea de monitorizare este desfăşurată şi de alte instituţii publice,
organizaţii civice şi sociale, organizaţii internaţionale sau companii private, institute de
cercetare, universităţi, prezentaţi-le şi descrieţi contribuţia acestora.

3. Metodologia de monitorizare (indicatori)

Menţionaţi indicatorii urmăriţi în activitatea de monitorizare.

Exemple de indicatori:

— indicatori administrativi — prezintă acţiunea guvernamentală din punct de vedere

administrativ şi managerial şi redau capacitatea de planificare eficientă, capacitatea de a
respecta termene-limită, capacitatea de a utiliza raţional resursele pentru atingerea
obiectivelor stabilite etc.;

— indicatori de performanţă — pot fi economici, politici şi sociali, ecologici, ai dezvoltării

umane etc. şi sunt urmăriţi pentru a evalua impactul efectiv al politicilor publice. De
exemplu, pentru evaluarea succesului unei politici de dezvoltare a turismului, indicatorii ar
putea fi: numărul sosirilor în unităţile de cazare, numărul înnoptărilor în unităţile de cazare
sau indicele de utilizare netă a locurilor de cazare. în funcţie de sectoare, pot fi utilizaţi
indicatori specifici.

4. Respectarea termenelor

Pe coloana din stânga se precizează termenele de realizare a activităţilor, aşa cum apar
formulate în propunerea de politici publice. în coloana din dreapta se precizează termenele
reale de realizare a activităţilor.

5. Costurile implementării

Pe coloana din stânga se precizează costurile preconizate în propunerea de politici publice.

Pe coloana din dreapta se precizează costurile reale ale implementării.

6. Descrierea activităţilor

Se descriu activităţile desfăşurate până în prezent, precizându-se, acolo unde este cazul, dacă
au existat întârzieri în realizarea lor sau modificări în conţinutul lor, comparativ cu
activităţile incluse în planul de acţiune.

7. întârzieri, neconcordanţe, depăşiri de buget (motivaţii)

Se precizează principalele neconcordanţe, întârzieri în

respectarea termenelor propuse, precum şi eventualele depăşiri de buget. Se precizează

motivele de producere a acestora.
8. Recomandări

Se menţionează principalele concluzii rezultate în urma activităţii de monitorizare, precum şi

măsurile corective recomandate. De asemenea trebuie furnizate informaţii referitoare la
constatările îndeplinirii recomandărilor anterior formulate în cadrul procesului de
monitorizare şi/sau situaţiile care au condus la neimplementarea acestora.

6. Etapele evaluării si instructiunile de completare a formularului (anexa 2 HG

775/2005)

. Evaluarea

1. Denumirea politicii evaluate

Sunt denumite structurile responsabile şi poziţia administrativă a acestora. în cazul în care

activitatea de evaluare este desfăşurată împreună cu alte instituţii publice, organizaţii civice
şi sociale, organizaţii internaţionale sau este preluată prin contractare de companii private,
institute de cercetare, universităţi, prezentaţi-le şi descrieţi contribuţia acestora.

2. Tema de evaluare — se identifică eventuale chestiuni, în cadrul unei politici, pentru care
decidentul poate solicita o evaluare separată. Astfel, procesul de evaluare poate să nu se
refere întotdeauna la politica publică în totalitatea sa, ci numai la acele componente care au
contribuit la rezolvarea unor aspecte specifice.

3. Metodologie

Se descriu metodologia de evaluare şi împărţirea în timp/etape a acesteia. Sunt menţionaţi

indicatorii de evaluare utilizaţi.

4. Realizarea obiectivelor

în momentul evaluării se utilizează datele obţinute în etapa de monitorizare. Sunt enumerate

rezultatele implementării politicii publice, descriindu-se în ce măsura corespund cu
obiectivele stabilite iniţial. Atunci când sunt enumerate rezultatele, se cuantifică, acolo unde
este cazul, şi se detaliază modificările instituţionale produse, precum şi impactul realizat
asupra grupurilor-ţintă.

5. Descrierea activităţilor

Se descriu modul de desfăşurare a activităţilor, precum şi modul în care acestea se

conformează activităţilor prezentate în planul de acţiune.

6. Concluziile evaluării

Se menţionează principalele concluzii rezultate în urma activităţii de evaluare, în special în

ceea ce priveşte următoarele aspecte:
 — în ce măsură problema de politică publică a fost rezolvată;

— dacă se recomandă reluarea întregului proces al politicii publice sau numai a anumitor
aspecte ale acestuia şi cum anume.

7. Definiți ”strategia”

Strategia este un document de politici publice pe termen mediu şi lung care defineşte, în
principiu, politica Guvernului cu privire la un anumit domeniu de politici publice în care se
impune luarea unor decizii privind o gamă largă de aspecte.

8. Definiți ”propunerea de politici publice”

Propunerea de politici publice este un document de politici publice destinat rezolvării unor
probleme de politici publice specifice în cazul în care există mai multe variante posibile de
rezolvare sau dacă este necesar un acord conceptual privind fondul reglementării normative. O
propunere de politici publice poate genera unul sau mai multe acte normative. Dintr-o singură
propunere de politici publice pot deriva unul sau mai multe acte normative.

9. Definiți ”planul”

Planul este un document menit să asigure implementarea politicilor. Planul poate fi pe termen
mediu sau pe termen scurt în funcţie de scopul politicii şi de perioada implementării acesteia.

10. Procedura de elaborare și consultare a proiectelor de documente de politici publice

și a proiectelor de acte normative

Iniţiatorul elaborează o formă iniţială a proiectului de documente de politici publice si a

proiectelui de acte normative (însoţite de instrumentele de prezentare şi motivare), pe care are
obligaţia să o supună concomitent atât consultării publice, cât şi consultării preliminare
interinstituţionale.

Desfăşurarea întregului proces de consultare, atât cu cetăţenii şi cu asociaţiile legal constituite,

cât şi consultarea preliminară interinstituţională, cade în sarcina exclusivă a iniţiatorului.

11. Procedura de avizare/adoptare a proiectelor de documente de politici publice și a

proiectelor de acte normative

La finalizarea procedurii de elaborare şi consultare, autoritatea publică iniţiatoare are obligaţia de

a transmite Secretariatului General al Guvernului în vederea înregistrării, proiectele de
documente de politici publice şi proiectele de acte normative însuşite, prin semnare, de către
conducătorul/conducătorii autorităţii/autorităţilor publice iniţiatoare, împreună cu o adresă de
înaintare.

La primirea proiectelor de documente de politici publice sau a proiectelor de acte Normative,

Secretariatul General al Guvernului le înregistrează, le publică pe pagina pe internet şi verifică
îndeplinirea condiţiilor de forma. Nerespectarea condiţiilor cu privire la forma se constată de
către Secretariatul General al Guvernului şi se comunică autorităţii publice iniţiatoare

12. Structura, componența, organizarea și desfășurarea reuniunii de lucru pregătitoare

a ședinței guvernului

Reuniunea de lucru pregătitoare şedinţei Guvernului este organizată de Secretariatul General al

Guvernului si condusă de secretarul general al Guvernului sau de un reprezentant desemnat de
acesta. Aceasta are loc săptămânal.

La reuniunea de lucru pregătitoare şedinţei Guvernului participă:

- reprezentanţi, la nivel de secretar de stat sau secretar general, ai Secretariatului

General al Guvernului, miniştrilor, miniştrilor de stat, miniştrilor delegaţi cu
însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuţi în lista Guvernului pentru
care Parlamentul a acordat votul de încredere
- consilieri de stat ai primului-ministru, denumiţi membri permanenţi.
- reprezentanţii (în calitate de membri permanenţi) structurilor organizatorice din
cadrul aparatului de lucru al Guvernului ai căror conducători nu au calitatea de
membri ai Guvernului.

Agenda reuniunii de lucru pregătitoare este elaborată de Secretariatul General al Guvernului şi se

aprobă de către secretarul general al Guvernului.

Secretariatul General al Guvernului transmite agenda reuniunii de lucru pregătitoare, împreună

cu actele incluse în aceasta, membrilor permanenţi şi participanţilor, cu cel puţin 24 de ore
înainte de reuniunea pregătitoare.

Agenda reuniunii de lucru pregătitoare şedinţei Guvernului cuprinde:

a) proiectul agendei de lucru a şedinţei Guvernului cuprinzând lista proiectelor de acte

normative, a proiectelor de documente de politici publice avizate şi a altor documente;
b) lista proiectelor de acte normative şi alte documente transmise la Secretariatul General al
Guvernului şi neincluse în proiectul agendei de lucru a şedinţei Guvernului, inclusiv
proiectele de acte normative avizate negativ din punctul de vedere al legalităţii de
Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti;
c) lista proiectelor de acte normative şi a proiectelor de documente de politici publice pentru
care s-a demarat procedura de avizare cuprinzând menţionarea datei expirării termenelor
de avizare, instituţiile avizatoare şi observaţiile privind îndeplinirea condiţiilor de formă;
d) lista proiectelor de acte normative şi a proiectelor de documente de politici publice
supuse procedurilor de transparenţă decizională;
 e) lista proiectelor de acte normative adoptate de Guvern şi nefinalizate, precum şi a
proiectelor de documente de politici publice care nu au fost reformulate ca urmare a
modificărilor aprobate de Guvern;
f) alte aspecte, inclusiv informarea privind sarcinile încredinţate în şedinţa Guvernului
ministerelor şi altor autorităţi publice sau rezultate din acte normative.

13. Dispoziții privind analiza, supunerea spre adoptare în ședința guvernului a

proiectelor de documente de politici publice și a proiectelor de acte normative,
precum și procedura ulterioară adoptării acestora

Dispoziţii privind analiza, supunerea spre adoptare în cadrul şedinţei Guvernului a proiectelor de
documente de politici publice si a proiectelor de acte normative, precum si procedura ulterioară
adoptării acestora

Primul-ministru stabileşte data, ora si locul desfăşurării şedinţei Guvernului pe care o conduce.
Proiectul agendei de lucru a şedinţei Guvernului este avizat de secretarul general al Guvernului si
prezentat spre aprobare primului-ministru.

Agenda de lucru a şedinţei Guvernului se comunică de către Secretariatul General al Guvernului,

împreună cu proiectele de documente de politici publice, proiectele de acte normative sau alte
documente, precum si documentele însoţitoare respective, tuturor membrilor Guvernului,
conducătorilor altor autorităţi publice interesate, precum si altor participanţi la şedinţa
Guvernului, cu cel puţin 24 de ore înainte de ziua şedinţei Guvernului.

Înainte de începerea dezbaterilor sau în cursul acestora iniţiatorii pot solicita primului ministru,
motivat, retragerea sau amânarea proiectelor de documente de politici publice, proiectelor de acte
normative sau a altor documente aflate pe agenda de lucru a şedinţei Guvernului. În cazuri
excepţionale primul-ministru poate aproba ca pe durata desfăşurării şedinţei Guvernului să fie
luate în discuţie si proiecte de documente de politici publice, proiecte de acte normative sau alte
documente neînscrise pe agenda de lucru, dacă acestea reclamă o decizie urgentă a Guvernului.

Decizia Guvernului cu privire la fiecare proiect de document de politici publice, proiect de act
normativ sau alt document, luată ca urmare a rezultatului dezbaterilor, este marcată prin anunţul
primului-ministru privind adoptarea/aprobarea, amânarea, respingerea sau retragerea acestuia,
după caz

După adoptare, Secretariatul General al Guvernului finalizează proiectul de act normativ prin
operarea observaţiilor de tehnică legislativă. Dacă proiectul de document de politici publice sau
proiectul de act normativ este aprobat cu modificări în şedinţa Guvernului, iniţiatorul are
obligaţia să modifice textul respectivului proiect de document de politici publice sau de act
normativ si să îl transmită Secretariatului General al Guvernului
Dacă iniţiatorul nu operează modificările aprobate de Guvern, proiectul de act normativ va fi
repus în mod obligatoriu pe agenda reuniunii de lucru pregătitoare în vederea modificării sau
retragerii acestuia.

Proiectele de acte normative cărora li s-au adus modificări de fond ca urmare a discutării si
adoptării lor în şedinţa Guvernului vor fi supuse unei noi avizări a Consiliului Legislativ, Curţii
de Conturi, Consiliului concurenţei, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Consiliului
Economic si Social si/sau al Consiliului Superior al Magistraturii, după caz.

Dacă după noua avizare de către aceste autorităţi, este necesară operarea unor modificări de fond
ori avizul respectiv este negativ, proiectul de act normativ va fi repus în mod obligatoriu pe
agenda de lucru a şedinţei Guvernului

După şedinţa Guvernului, Secretariatul General al Guvernului va proceda la:

a) definitivarea actului normativ adoptat;

b) prezentarea actului normativ adoptat primului-ministru, în vederea semnării, si miniştrilor
care au obligaţia punerii lui în executare, în vederea contrasemnării (obligatorie în termen
de cel mult 24 de ore de la data semnării lui de către primul-ministru);
c) numerotarea actelor normative în cadrul anului calendaristic (actele Guvernului vor purta
data şedinţei Guvernului în care acestea au fost adoptate);
d) transmiterea la Camera deputaţilor, la Senat sau la Administraţia Prezidenţială a
proiectelor de legi, însoţite de expunerile de motive ale acestora si de hotărârile de
supunere a lor spre adoptare, semnate de primul-ministru;
e) transmiterea către secretarul general al Camerei Deputaţilor, cu solicitarea publicării a
hotărârilor si ordonanţelor Guvernului, însoţite, după caz, de instrumentele de prezentare
si motivare ale acestora, semnate de ministrul sau miniştrii iniţiatori.
f) publicarea instrumentelor de prezentare si motivare pe pagina de internet a Secretariatului
General al Guvernului;
g) transmiterea la Senat, Camera Deputaţilor sau, după caz, la Administraţia Prezidenţială a
ordonanţelor si a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, însoţite de expunerea de motive
a proiectelor de legi pentru aprobarea acestora si de hotărârile de adoptare, semnate de
primul ministru.

14. Precizați care sunt autoritățile publice care au dreptul să inițieze proiecte de
documente de politici publice si proiecte de acte normative, în vederea
adoptării/aprobării de către Guvern.
Au dreptul să iniţieze proiecte de documente de politici publice si proiecte de acte
normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuţiilor si
domeniului lor de activitate, următoarele autorităţi publice:
a) ministerele si celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale,
aflate în subordinea Guvernului, precum si autorităţile administrative autonome;
b) organele de specialitate ale administraţiei publice centrale aflate în subordinea
sau în coordonarea ministerelor, prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se
află;
c) prefecţii, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, potrivit
legii, prin Ministerul Internelor si Reformei Administrative.