Comisia Europeană

Comisia Europeană este acea instituție a Uniunii Europene, responsabilă cu întocmirea

propunerilor legislative, punerea în aplicare a deciziilor, respectarea tratatelor UE și de
gestionarea activității curente a UE.

Comisia Europeană derivă din una din cele cinci instituții create în sistemul supranațional al
Comunităților Europene, urmând propunerea lui Robert Schuman (ministrul de externe al
Franței) din 9 mai 1950, în urma conceptului creat de Jean Monnet.. Funcționând din 1951 ca
Înalta Autoritate în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, comisia a suferit
numeroase schimbări în privința competențelor și a componenței, sub diferiți președinți,
implicând cele trei comunități: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului - CECO,
Comunitatea Economică Europeana - CEE și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice –
EuroAtom.

Prima Comisie a fost înființată în 1951 drept Înalta Autoritate și era formată din nouă
membri sub președinția lui Jean Monnet. Înalta Autoritate a fost un organ executiv
supranațional a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). A intrat în funcțiune
pentru prima dată la 10 august 1952 în Luxembourg. În 1958 Tratatul de la Roma a instituit
două noi comunități alături de CECO, Comunitatea Economică Europeana (CEE) și
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EuroAtom). Totuși organele administrative ale
acestor comunități erau denumite „Comisii” și nu „Înaltă Autoritate”. Motivul schimbării
denumirii a fost noua relație dintre executiv și Consiliu. Unele state, precum Franța, și-au
exprimat rezervarea față de puterile pe care le are Înalta Autoritate și ar fi dorit limitarea sau
transferul lor către Consiliu.

Cele trei organisme, denumite colectiv Executivele Europene, au co-existat până la 1 iulie
1967, când Tratatul de la Bruxelles numit și Tratatul de fuziune (8 aprilie 1965) le-a combinat
într-o singură administrație - Comisia Unică.

Prin Actul Unic şi Tratatul de la Maastricht, s-a confirmat mecanismul fundamental al

Comisiei în ansamblul instituţional al Comunităţilor. Până la adoptarea Actului Unic
European, Consiliul de Miniştri deţinea, atât puterea legislativă, cât şi pe cea executivă,
Comisia putând lua măsuri de execuţie doar în baza unor abilitări date de către Consiliu. După
acest moment, Comisia a devenit executivul Comunităţilor, cu excepţia unor situaţii în care îşi
rezervă Consiliul acest drept.

Comisia Europeană a fost încă de la început concepută să acționeze ca o autoritate

independentă supranațională separată de guvernele naționale. A fost descrisă ca fiind
„singurul organism plătit să gândească european”, având câteva atribuții:

 dezvoltarea de strategii pe termen mediu;

 conceperea de proiecte legislative și medierea procesului legislativ;
  reprezentarea UE în negocierile comerciale;
 emiterea de decizii și reglementări, de exemplu politica privind competiția;
 conceperea bugetului Uniunii Europene;
 supravegherea implementării tratatelor și legislației comunitare.

Având în vedere că, sub Tratatul de la Lisabona, Consiliul European a devenit o instituție
oficială cu puterea de a numi Comisia Europeană, se poate spune că cele două organisme
dețin împreună puterea executivă a Uniunii, Comisia însă fiind cea care deține puterea
executivă în Uniunea Europeană.

Comisia Europeană diferă de celelalte instituții prin faptul că deține exclusiv inițiativă
legislativă în Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că numai Comisia poate face propuneri
oficiale de legislație. Puterea Comisiei de a propune legislație a fost în general centrată pe
reglementări economice. Odată ce legislația este trecută de Consiliu și Parlament, devine o
responsabilitate a Comisiei să asigure că ea este implementată și aplicată. Comisia făcea asta,
în primul rând, prin intermediul statelor membre sau prin intermediul agențiilor sale. Pentru
adoptarea măsurilor tehnice necesare, Comisia este asistată de comisii formate din
reprezentanți ai statelor membre și a lobby-urilor publice.

De asemenea, Comisia este responsabilă pentru punerea în aplicare a bugetului UE și

prioritizează cheltuielile Uniunii, elaborând proiectele de bugete anuale și exercitând acțiunea
de control asupra cheltuielilor și asigură, împreună cu Curtea de Conturi, că fondurile UE sunt
cheltuite corect.

Comisia are datoria de a se asigura că tratatele sunt respectate și chiar de a obliga statele
membre sau alte instituții să respecte legislatia și tratatele, prin Curtea de Justiție a Uniunii
Europene, fiind un garant al respectării legislației Uniunii Europene. În acest rol, este
cunoscută neoficial ca „gardian al tratatelor”. Astfel, în planul relațiilor externe, Comisia
reprezintă Uniunea la nivel internațional, prin negocierea acordurilor internaționale în numele
Uniunii.
Comisia Europeană este organizată în trei tipuri de entități:

 Departamentele de politici, denumite Direcții Generale, sunt asemănătoare

ministerelor din statele membre și sunt responsabile pentru diferitele domenii de
politică - elaborează, implementează și gestionează politicile, normele și programele
de finanțare ale UE. Fiecare dintre acestea acoperă domenii specifice, cum ar fi
agricultura sau justiția și drepturile cetățenilor sau a serviciilor interne și sunt conduse
de Directori Generali, care răspund în fața unui comisar. Portofoliul de comisar poate
fi susținut de către mai multe Direcții Generale, ele pregătind propuneri legislative și
directive care sunt aprobate de majoritatea comisarilor și sunt transmise
către Parlamentul European și către Consiliul Uniunii Europene pentru examinare.
 Departamentele de servicii se ocupă de anumite aspecte administrative.
 Agențiile executive gestionează programele instituite de către Comisie, acestea
grupându-se în două mari categorii: cele care sunt pur consultative şi cele care, într-un
anumit fel, participă la procesul decizional.
 În prezent, conducerea politică este exercitată de o echipă formată din 27 de comisari (câte
unul din fiecare stat membru), în fruntea cărora se află președintele Comisiei. Acesta decide
de ce domeniu politic răspunde fiecare comisar.
Colegiul comisarilor este format din președinta Comisiei, opt vicepreședinți (dintre care trei
vicepreședinți executivi), Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate și 18 comisari, fiecare responsabil pentru un anumit portofoliu. Unul dintre
vicepreședinţi deţine și funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și
politica de securitate.

Preşedintele şi vicepreşedinţii sunt desemnaţi dintre membrii Comisiei, conform aceleiaşi

proceduri după care sunt aleşi şi membrii Comisiei. Președintele Comisiei este propus de
guvernele naţionale și ales de Parlamentul European cu majoritate absolută. Mandatul
preşedintelui se aliniază, de obicei, pe durata de existenţă a unei Comisii, respectiv pe cinci
ani, preşedintele fiind însă reales din doi în doi ani, durata de doi ani fiind cea reglementară.
Tratatul asupra Uniunii Europene a prelungit mandatul preşedintelui de la doi ani la cinci ani,
acelaşi mandat fiind al întregii Comisii. În prezent, funcția de Președinte al Comisiei
Europene este deținută de către reprezentantul Germaniei, Ursula von der Leyen.

Comisia își are sediul principal la Bruxelles, unde se află biroul președintelui și sala de
sedințe. De asemenea, Comisia își desfășoară activitatea în numeroase alte clădiri
din Bruxelles și Luxembourg. Atunci când Parlamentul European se întrunește în Strasbourg,
comisarii se întâlnesc, de asemenea, acolo, pentru a avea posibilitatea de a participa la
dezbaterile Parlamentului. 

Comisia are birouri locale în fiecare stat membru, dar și în numeroase țări din afara Uniunii
Europene. Birourile din statele membre se numesc reprezentanțe și sunt vocea Comisiei în
țara gazdă. Oricine se poate adresa unei reprezentanțe pentru a obține informații despre
activitățile UE și pentru a comanda broșuri, pliante și alte materiale.

Birourile din afara UE, cunoscute sub numele de delegații, sunt gestionate de Serviciul
European de Acțiune Externă. Ele au rolul de a promova interesele și politicile UE în alte țări,
precum și de a derula o serie de programe de informare și asistență.