R.I.S.E.

, Anul I , Gupa I

COMISIA EUROPEANA

COMISIA EUROPEANA

I Istoric (caracterizare generala)

Comisia Europeană este unul dintre principalele organisme ale Uniunii Europene.
Reprezintă şi susţine interesele Uniunii în ansamblul său. Propune acte legislative şi
gestionează punerea în aplicare a politicilor europene şi modul în care sunt cheltuite
fondurile UE, este organul executiv al Uniunii Europene, având rolul de a întocmi
proiecte de legi și de a monitoriza aplicarea acestora de altfel Comisia este un organ al
Comunităților Europene, independent de statele membre, având deci un caracter cu
adevărat supranațional si reprezinta interesele Uniunii in ansamblu.1
Institutie originala, Comisia isi incepe istoria odata cu Tratatul de la Paris, cel prin care
s-a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) a creat patru
institutii :Înalta Autoritate, Consiliul Special de Ministri, Adunarea Comuna, Curtea de
Justitie . Înalta Autoritate avea o pozitie de independenta fata de guvernele statelor
membre ale CECO. Ea avea si competente foarte intinse in domeniul administrarii
productiei de carbune si otel. Putem cita dintre atributiile sale: strângerea de informatii
pentru cei interesati în scopul facilitarii activitatilor lor; organizarea de consultatii în
1
www.europa.eu

1
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

materie; definirea obiectivelor comune; acordarea de împrumuturi sau de garantii pentru

împrumuturile contractate de întreprinderi.
Este de notat ca Inalta Autoritate putea sa intervina în materie de preturi si chiar sa
instituie cote de productie, programe de fabricatie s.a.
Inalta Autoritate avea in componenta sa noua membri, care erau numiti prin comun acord
de cele sase guverne. Acestia erau recrutati dupa competenta lor profesionala si nu
actionau ca reprezentanti ai tarilor carora le apartineau, ci în toata independenta, în spirit
European.1
La 10 august 1952, Înalta Autoritate, prezidata de Jean Monet, si-a început prima sedinta
la Luxembourg.Este interesant de redat cum vedea presedintele Inaltei Autoritati, Monet,
situatia integrarii europene la acel moment. De aceea redam mai jos urmatoarele din
primul discurs pronuntat de el in fata Adunarii Comune:"Niciodata nu vom putea sublinia
suficient de mult faptul ca cele sase tari ale Comunitatii sunt vestitoarele unei Europe
unite mult mai largi, ale carei hotare sunt stabilite numai de aceia care inca nu s-au
alaturat. Comunitatea noastra nu e o asociatie a producatorilor de carbune si otel. Este
2
inceputul Europei".
În baza Tratatelor de la Roma s-au creat Comisii separate, toate avand sediul la Bruxelles,
atat pentru CEE cat si pentru EURATOM. Ele erau formate tot din noua membri, numiti
de catre guvernele nationale pentru o perioada de patru ani. Dat fiind faptul ca in anii ce
au trecut de la crearea CECO entuziasmul integrarii a devenit mai slab, emblematic in
acest sens fiind neconcretizarea propunerilor de formare de comunitati europene in
domeniul apararii si politic, Comisia CEE, spre deosebire de înalta Autoritate, nu adopta
decizii, ci punea în aplicare hotarârile Consiliului de Ministri, asigurând si executarea
dispozitiilor prevazute de Tratat. Comisia CEE a trecut in prim plan, primul ei presedinte
fiind profesorul german de drept Walter Hallstein .
Asa dar termenul de comisie este folosit in tratatele de la Roma din motive strategice, in
incercarea de a diminua sensul supranational, considerat prea extins in primul tratat.
Pana, la intrarea in vigoare a tratatului de fuzionare a executivelor din 1965, cele trei
comunitati europene au avut trei executive, doua comisii ( Euratom, CEE ) si Inalta
Autoritate (CECO ).
1
Bianca Tescasiu – “Institutii europene.Schimbari si adaptari din perspectiva extinderi UE” ,Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2009
2
www.europa.eu

2
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

Denumirea de Comisie Europeana este cunoscuta dupa Tratatul de Fuziune de la

Bruxelles din 1965, in acesta prevazandu-se unirea celor trei Comisii existente la acel
moment intr-un singura institutie, Comisia Comunitatilor Europene.
Tratatul de fuziune stipuleaza independenta Comisiei fata de guvernele statelor membre,
dar stabileste raspunderea politica a acestea fata de Parlamentul European, care poate
adopta o motiune de cenzura împotriva ei.
Din 1967, când s-a cristalizat Comisia Europeana prin fuziunea celor trei Comisii, functia
de presedinte a fost detinuta de urmatoarele personalitati: belgianul Jean Rey, pâna în
1970, italianul Franco-Maria Malfatti care, fara sa-si încheie mandatul, a fost înlocuit de
socialistul olandez Sicco Mansholt, francezul Xavier Ortoli între 1973-1977, englezul
Roy Jenkins, între 1977-1981, luxemburghezul Gaston Thorn, între 1981-1985, pentru un
deceniu apoi, Jaques Delors (1985-1995), în perioada 1995-1999 Jacques Santer, în
perioada 2000-2004 italianul Romano Prodi, iar din noiembrie 2004 de portughezul José
Manuel Barroso.1
Prin AUE anumite puteri de decizie au fost transferate de la Consiliu catre Comisie.
Prin Tratatul de la Maastricht, au fost abrogate articolele de la 10 la 19 din Tratatul de
fuziune de la Bruxelles referitoare la compunerea si organizarea Comisie, în locul
acestora fiind inserate în cele trei tratate comunitare dispozitii având un continut identic .
Principalele inovatii aduse de Tratatul de la Maastricht poarta asupra desemnarii si
duratei mandatului Comisiei, respectiv de la 4 la 5 ani, situând-o astfel într-o anumita
dependenta fata de Parlamentul european .

Crearea Uniunii Europene si implicit a Comisiei n-ar fi fost posibila fara decizia
Consiliului European de la Milano, din decembrie 1985, care a decis reunirea intr-un
singur text a amendamentelor asupra tratatului de la Roma, privind crearea CEE, si a
dispozitiilor privind cooperarea politica de unde si denumirea de "Act Unic European“.
Prin Tratatul de la Amsterdam, Comisia a ramas cu aceleasi atributii, modificarile aduse
de tratat nefiind esentiale, astfel : în privinta cooperarii în domeniul justitiei si al
afacerilor interne, prerogativa unor initiative, care la momentul respectiv erau exercitate
împreuna cu statele membre, îi ramân în exclusivitate; în domeniul „cooperarii

1
Bianca Tescasiu-“ Institutii europene.Schimbari si adaptari din perspectiva extinderi UE” ,Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2009

3
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

intensificate”, în cadrul CE, Comisia detine monopolul initiativei, pe care nu o împarte cu

statele membre; s-a întarit pozitia presedintelui Comisiei.
Comisia Uniuni Europene se identifica in mare masura cu organul executive comunitar si
detine un caracter supranational si se dezvolta in paralel cu evolutia constructiei
europene.1
Procedura pentru numirea Comisiei este destul de complexa
Institutie administrativa si politica, Comisia Comunitatii Europene se personifica cel mai
mult prin faptul ca, spre deosebire de secretariatul general al unei organizatii
internationale, ea nu este doar gestionarul actiunilor comune, ci prin misiunile si
competentele pe care le are, ea este pistonul procesului de integrare europeana.
Principalul rol a Comisei este aparatoarea tratatelor fiind dotata cu putere de initiativa

legislativa si de executie, rol de punere in executare a politicilor comunitare.

Prezinta urmatoarele trasaturi definitori:
- in cadrul “triunghiului institutional” Consiliu (reprezentand statele membre la nivelul
ministrilor sau pentru Consiliul European, la nivelul sefilor de stat sau de guvern),
Parlament European (democratic ales, cu rol legislativ, Comisia reprezinta interesul
general al Comunitatilor, fara ignorarea intereselor statelor membre, in cadrul procesului
decizional Directoratele sale solicitand opiniile unor experti ai statelor comunitare,
grupati in comitete nationale de experti, in acest fel armonizanduse interesul comunitar
cu cel national.
- este o institutie supranationala, fiind compusa din reprezentanti ai statelor membre,
candidaturile fiind propuse de catre guvernele acestora.
- desi este o institutie supranationala, membrii Comisiei isi exercita atributiile in interesul
Comunitatilor, beneficiind de o deplina independenta, neputand primi dispozitii din
partea statelor ai caror reprezentanti sunt
- activitatea Comisiei are un caracter permanent
- detine monopolul de initiativa legislativa
- asigura punerea in executare si supravegheaza respectarea dispozitiilor tratatelor
comunitare si a restului actelor normative emise in vederea punerii in executare, de catre

1
Dan Vataman-“Organizatii europene si euroatlantice”, Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2009

4
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

statele membre si celelalte institutii comunitare

- raspunderea membrilor Comisiei pentru actele emise de catre institutie este colegiala
Modul de organizare si functionare al Comisiei este stabilit in cadrul oferit de dispozitiile
art.155 -; 163 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, astfel cum au fost ele
modificate prin Tratatul privind Uniunea Europeana (art.G pct.48) si Tratatul de la
Amsterdam (art. 2 pct.40 si 41).1
Ca organizare ea cuprinde 26 directorate si 50 servicii speciale. Sediul Comisiei este la
Bruxelles, Rue de la Loi 200, B-1049, telefon (32-2) 2991111, iar o parte din serviciile
sale auxiliare functioneaza la Luxemburg. Pe internet http://www.europa.eu.int. Delegatia
Comisiei Europene in Romania isi are sediul in Bucuresti, str. Grigore Mora nr.11, iar
Centrul de Informare al Comisiei Europene in Romania, Calea Victoriei nr.88, Piata

Revolutiei telefon/fax 01/3153470; E-mail: contact@infoeuropa.ro, Internet:

http://www.infoeuropa.ro.
Comisia Europeană este alcătuită din mai multe departamente (direcţii generale - DG) şi
servicii. Serviciile Comisiei se ocupă cu probleme administrative de ordin general sau au
un mandat specific, de exemplu combaterea fraudei sau realizarea de statistici.2

II Componenta Comisiei

La inceputirile Uniuni Europene, formata din 6 state, Comisia detinea 9 membri, numarul
lor crescand la 13 odata cu aderarea la UE in 1973 a Danemarcei, Irlandei, Mari Britani,
iar la 17 dupa aderarea Greciei, Portugaliei si Spaniei. In 1995 avea 20 de comisari
nationali ca in prezent sa fie format din 25 comisari desemnati de guvernele statelor
membre, “a caror independenta este in afara oricarui dubiu”, pe baza competentei lor
generale si profesionale.
Tratatul de la Nisa, ultimul tratat cominitar ce amendeaza tratatele institutive din anii '50,
au fost luate in considerare doua optiuni:
- Fie de a reduce numarul de membri ai Comisiei la unul pentru fiecare stat membru al
Uniunii Europene

1
Dick Leonard-“Ghidul Uniuni Europene”, Traducator: Ioana Alexandrescu si Dorin Sorin, Ed. Teora , Bucuresti 2001
2
www.europa.eu

5
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

- Fie reorganizarea Comisiei pe un numar inferior de membri numarului statelor membre

componente (prin sistemul de rotatie bazat pe principiul egalitatii)
Votul a fost de 10:5, fiind ales prima varianta cu un reprezentant al fiecarui stat membru
cu aplicabilitate din 2005, iar din 2010 cand Uniunea Europeana va avea 27 membri,
Comisia isi va reduce numarul cu instituirea celei de a doua varianta, cu implementarea
sistemului rotatiei statelor membre bazat pe principiul egalitatii reprezentarii statelor.
Summit-ul de la Nisa a decis ca, in cazul unei Uniuni de 27/28 sau mai multi membri sa
se schimbe si structura Comisiei Europene, tarile mari acceptand sa renunte la cel de al
doilea comisar pana in 2005, pentru a permite tarilor mici de a fi reprezentate. S-a decis
ca viitoarea Comisie Europeana sa aiba in principiu un plafon “mai mic de 27” in
momentul in care UE va cuprinde 27 state membre, numarul final urmand sa fie decis
ulterior “in unanimitate” de statele membre.1
Pana in 1983 fiecare stat isi numea comisarul sau comisarii “sai”, ceea ce nu favoriza

nicidecum independenta Comisiei. Prin tratatul de la Maastricht, s-a stabilit ca

presedintele Comisiei sa fie desemnat in urma consultarii Parlamentului, el fiind la randul
sau, consultat pentru desemnarea celorlalti membri ai Comisiei. Apoi, intreaga Comisie
este investita printr-un vot de aprobare in Parlament. Tot prin vor, Parlamentul European
poate cere printr-o motiune de cenzura demisia in bloc a Comisiei, caz in care ea continua
sa gestioneze problemele coerente pana in momentul inlocuirii sale efective.
Tratatul de la Amsterdam, intrat in vigoare in 1999, a adus o noua modificare in privinta
numirii Comisiei: Parlamentul European trebuie sa aprobe oficial numirea presedintelui
Comisiei, in locul simplei confruntari, ceea ce-i confera o mai mare autoritate in
desemnarea colegilor sai.
Comisia este formata din 25 comisari, numiti de guvernele statelor comunitare pentru o
perioada de 5 ani. Mandatul lor putand fi reannoit de Parlamentul European, la sfarsitul
fiecarei interval, printr-un vot de investitura.
Membrii Comisiei sunt recrutati din randul celor mai buni profesionisti in diverse
sectoare de activitate, fiind persoane cu o bogata experienta politica si manageriala, cu o
conduita ireprosabila. Dispozitiile comunitare nu stabilesc cerintele pe care trebuie sa le
indeplineasca un candidat pentru a fi numit intr-o astfel de functie, singura conditie
1
Marius Profiroiu,Irina Popescu si Alina Profiroiu-“Institutii si politici europene”, Ed.Economica, Bucuresti 2009

6
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

impusa fiind aceea ca in componenta Comisiei sa intre cel putin cate un reprezentant al
fiecarui stat membru. 1
În practică, fiecare comisar primeşte o responsabilitate specială cu privire la un sector
anume al activiăţii comunitare, potrivit articolului 12 din Regulamentul interior (din 17
februarie 1993) al Comisiei. În cadrul Comisiei este instituit, prin acelaşi Regulament, un
sistem de delegare de competenţă. Astfel, Comisia poate, cu condiţia ca principiul
răspunderii colegiale să fie pe deplin respectat, să abiliteze pe unul sau mai mulţi dintre
membrii săi, să ia în numele şi sub controlul sau măsuri de gestiune şi de administrare
clar definite şi în special acte preparatorii la o decizie de luat ulterior de către membrii
Comisiei. Ea mai poate să însărcineze pe unul sau mai mulţi dintre membrii săi, în acord
cu preşedintele, să adopte textul definitiv al unui act sau al unei propuneri de supus
celorlalte instituţii, al cărei conţinut ea l-a definit în cursul deliberărilor sale.
Procedura de numire a membrilor Comisiei este urmatoarea:
- guvenele statelor membre desemneaza, de comun acord, persoana pe care intentioneaza
sa o numeasca in functia de Presedinte al Comisiei
- in continuare, acelasi guverne, de comun acord cu presedintele deja stabilit, desemneaza
celelalte persoane pe care intentioneaza sa le numeasca ca membrii al Comisiei
- presedintele si membrii Comisiei, desemnati conform procedurii de mai sus, sunt supusi
spre aprobare Parlamentului European, ca organ collegial. Cel mai prestigios şi mai
influent post  din Comisie este cel al Preşedintelui. Cu toate că deciziile importante sunt
luate colectiv, Preşedintele este reprezentantul Comisiei în dialogul cu alte structuri
instituţionale, cu alte state. În nominalizarea sa, rolul cel mai important îl are Consiliul
European, pe baza propunerilor făcute de către statele membre; investitura este supusă
aprobării Parlamentului.
- dupa aprobarea in Parlament, presedintele si membrii Comisiei sunt numiti de guvernele
statelor membre, de comun acord.2

Independenta Comisiei decurge si din principiul colegialitatii in adoptarea deciziilor si

raspunderea pentru indeplinirea lor. Acestea sunt imputabile colegiului si nu fiecarui
comisar luat individual.

1
Dan Vataman-“ Organizatii europene si euroatlantice”, Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2009
2
Dr. Nicoleta Diaconu- “Sistemul institutional al UE”,Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2001

7
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

Colegialitatea presupune ca responsabilitatea politica a Comisiei in fata Parlamentului sa

fie colectiva. Atunci cand un comisar european de origine franceza ( dna Edith Cresson,
fost prim-ministru al Frantei) a fost acuzat de coruptie, in urma cu cativa ani, intreaga
Comisie si-a prezentat demisia in fata Parlamentului -; decizie care a fost acceptata.
Competenta Comisiei sunt enumerate in art. 155 din Tratatul de la Roma, reluate in
Tratatele de la Maastricht si Amsterdam. Ele sunt:
- Gardian al Tratatelor UE
- Functie de initiativa, formuleaza propuneri, recomandari si avize. Pe baza avizului,
Comisia recomanda Consiliului European inceperea negocierilor de aderare la UE
- Functie de executie si de gestiune. Exercita competente de executie pe care i le confera
Consiliul
- Functie de decizie. Participa la adoptarea actelor de catre Consiliu si Parlament
- Functie de control. Dispune de prerogative pentru a face respectate obligatiile impuse de
actele comunitare: vegheaza la respectarea regulilor concurentei de catre agentii
economici; face verificari si pronunta sanctiuni in cauze care privesc intereselr financiare
ale comunitatii; statueaza asupra ajutorului de stat in tarile membre; asigura aplicarea
clauzelor de salvgardare
- Indeplineste functia de reprezentare interna si externa a Uniunii
Comisia a detinut, mult timp, un cvasi-monopol asupra functiei de initiativa in cadrul
Uniunii Europene, intrucat Consiliul nu putea statua in chestiuni ce tin de competenta
comunitara decat in baza unei propuneri a Comisiei. Monopol ce a fost contestat de
Parlamentul European, care vrea sa dispuna de acest drept asemenea parlamentelor
nationale. Tratatul de la Maastricht clarifica aceasta problema prin introducerea proceduri
de co-decizie care permite Parlamentului sa respinga textul Comisiei dupa o a treia
lectura.
In ideea asigurarii unui cadru de independenta si siguranta membrii Comisiei se bucura
de privilegiile si imunitatile inscrise in “Protocolul cu privire la privilegiile si imunitatile
Comunitatilor europene” din anul 1965 si anume:
- imunitate de jurisdictie pentru activitatea desfasurata in exercitiul mandatului, de care
continua sa beneficieze chiar si dupa incetarea acestuia
- scutirea de impozite pe salariile si alte drepturi banesti de care beneficieaza

8
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

Mandatul membrilor Comisiei inceteaza:

- la expirarea perioadei de cinci ani pentru care au fost numiti (mandat ce poate fi reanoit)
- prin deces
- demisie individuala sau in bloc
- in cazurile in care Parlamentul adopta motiuni de cenzura
- prin demitere
In cazul decesului, demisiei sau demiterii unui membru, Consiliul, cu votul unanim, fie
va hotara inlocuirea celui in cauza cu o alta persoana pentru durata de mandat care a mai
ramas de executat, fie, in situatiile in care mandatul se apropie de final, va decide ca nu
mai este cazul sa faca o astfel de inlocuire.
Daca Presedintele Comisiei a decedat ori si-a dat demisia, inlocuirea lui pentru restul de
mandat este obligatorie.1
Demiterea unui membru al Comisiei se hotaraste de catre Curtea de Justitie, la cererea
Consiliului sau a Comisiei in ansamblul ei, in situatiile in care se constata ca persoana in
cauza si-a incalcat obligatiile asumate la preluarea functiei, nu mai indeplineste conditiile
necesare pentru exercitiul mandatului sau a comis o fapta de o culpabilitate grava.

III Organizarea Comisiei

Ca urmare a ariei de cuprindere a responsabilitatilor sale, Comisia este cea mai mare
institutie a UE. Are aproximativ 15.000 de functionar permanenti, cca. 3500 angajati
temporar, ceea ce reprezinta dublul personalului ansamblului celorlalte institutii.
Recrutarea functionarilor si functionarea administratiei comunitare prevad proceduri care
sa evite formarea unor „celule nationale”. Numar considerat destul de scazut fata de
responsabilitatile sale in cadrul UE.
Personalul angajat in administratia marilor orase este adesea mult mai numeros. Costurile
de functionare ale Comisiei reprezinta circa 3,3% din bugetul annual al UE.
Aproximativ o cincime din personalul Comisiei se ocupa cu lucrari de traducere si
interpretare. Deorece legile adoptate la Bruxelles sunt adesea direct aplicabile in Statele
membre, cetatenii trebuie sa fie in masura sa ia la cunostinta aceste texte in propria lor
1
Dan Vataman-“ Organizatii europene si euroatlantice”, Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2009

9
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

limba.
Comisia este compusa din 26 de directii generale (DG) si din 15 servicii specializate. Are
o structura piramidal-ierarhizata, un mare dozaj intre nationalitati si zone geografice.
Fiecare directie este condusa de un director general, al carui rang este echivalent cu cel de
inalt functionar in cadrul unui minister. Directorii generali raspund de actiunile lor in fata
comisarilor, fiecare dintre ei asumandu-si responsabilitatile politice si operationale pentru
una sau mai multe directii generale.
Atunci cand vorbim de “Comisie” ca organ politic, ne referim la cei 25 comisari (membri
ai Comisiei) care o compun. 1
Conducerea Comisiei este formata din:
1) Presedintele Comisiei. Desemnat cu 6 luni inainte ca mandatul sau sa inceapa, aceasta
este consultat in legatura cu desemnarea celorlalti comisari. Numirea sa se face pentru un
mandat egal cu cel al Comisiei.
Presedintele Comisiei Europene este figura cea mai proeminenta a Uniunii Europene, cea
mai mediatizata persoana din angrenajul institutional comunitar, fapt ce a determinat ca
toate comisiile ce au functionat au purtat numele presedintilor lor -; de exemplu Comisia
Jenkins, Comisia Thorn, Comisia Delors, Comisia Santer, Comisia Prodi, Comisia
Baroso.
De-a randul anilor au existat mai multe Comisii Europene si anume : intre anii 1957–
1962 Comisia CEE Hallstein I , apoi in 1962–1967 Comisia CEE Hallstein II , in 1967–
1970 Comisia CE Rey apoi urmeaza in 1970–1972 Comisia CE Malfatti , in 1972–1973
Comisia CE Mansholt , intre anii 1973–1977 Comisia CE Ortoli, intre anii 1977–1981
Comisia CE Jenkins , urmeaza Comisia CE Thorn intre anii 1981–1985 , apoi Comisia
CE Delors I 1985–1989 , intre anii 1989–1993 Comisia CE Delors II , 1993–1995
Comisia CE Delors III si ultimile trei sunt din 1995–1999 Comisia UE Santer , 1999–
2004 Comisia UE Prodi si din 2004 Comisia UE Barroso. 2
Comisia actuală a fost aleasă de Parlamentul European pe 18 noiembrie 2004, Mandatul
acesteia a început pe 22 noiembrie 2004 și durează cinci ani.
Presedintele Comisiei are, teoretic, rol administrativ si protocolar, el reprezentand
Comisia in fata celorlalte institutii comunitare, precum si in relatiile cu tertii. Influenta
1
Dan Vataman-“ Organizatii europene si euroatlantice”, Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2009
2
Augustin Fuererea-“Manualul Uniuni Europene”Editia aIII a, Ed.Universul juridic,Bucuresti 2000

10
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

presedintelui poate fi insa, in practica, destul de mare, fapt demonstrat de perioada

Delors, si confirmat prin modificarea Regulamentului intern al Comisiei, prin care sunt
recunoscute largi puteri discretionare presedintelui in atribuirea sarcinilor in interiorul
institutiei (comisarilor), si in revizuirea acestora. Comisia numita între data intrarii în
vigoare a Tratatului de la Lisabona si 31 octombrie 2014 este compusa din câte un
resortisant al fiecarui stat membru, inclusiv presedintele si Înaltul Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe si politica de securitate, care este unul dintre vicepresedintii
acesteia.
Tratatul de la Lisabona prevede ca începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia va fi compusa
dintr-un numar de membri, incluzând presedintele si Înaltul Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe si politica de securitate, corespunzator cu doua treimi din numarul
statelor membre, atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui numar,
hotarând în unanimitate.1
Continuand pe linia acestei orientari, Tratatul de la Nisa a intarit rolul presedintelui
Comisiei europene in raport cu ceilalti comisari: el defineste orientarile politice si
organizarea interna a Comisiei, asigurand coerenta, eficacitatea si colegialitatea actiunilor
acesteia, numeste vicepresedintii Comisiei, si poate cere demisia unui comisar. Pezideaza
sedintele, prezinta programul annual si raportul general annual de activitate in fata
Parlamentului European.
2) Vicepresedintii, in numar de doi, sunt desemnati de catre presedinte, dintre comisari.
Suplinesc presedintele cand situatiile o cer, coordoneaza relatiile Comisiei cu statele
terte, grupate pe zone geografice.
Comisia in exercitiul art.162 din Tratatul instiuind Comunitatea Europeana, modificat
prin Tratatul privind Uniunea Europeana (art.G pct.48), isi organizeaza prin
Regulamentul intern propriul aparat de lucru, care este compus dintr-un Secretariat
General, un numar de 26 Directorate Generale si 15 servicii auxiliare ( Serviciul juridic,
Serviciul de presa si informare, Serviciul de traduceri, Oficiul de statistica, etc. ) Fiecare
membru al Comisiei este asistat in activitatea sa de un cabinet, care este compus din
consilieri.
Comisia dispune de un Secretariat General, care are sarcina să-l asiste pe Preşedinte în

1
Dan Vataman-“ Organizatii europene si euroatlantice”, Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2009

11
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

îndeplinirea atribuţiilor privitoare la coordonarea activităţilor interne şi asigurarea

1
relaţiilor curente cu celelalte instituţii.
Personalul administrativ al Comisiei este cel mai numeros din structura administrativă a
UE. Din 26.400 funcţionarii UE în 1993, aproape 18.000 lucrau pentru Comisie 12.000 în
administraţie, 3.400 în cercetare şi dezvoltare tehnologică, iar 1.600 erau traducători şi
interpreţi. Majoritatea lor îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles, sunt angajaţi prin
concurs. Cei de grad A sunt clasificaţi pe o scală de 8 puncte în care vârful este A1 pentru
Directori generali şi A8 pentru noii angajaţi. În structura de carieră se respectă ordinea
interioară şi, în consecinţă, majoritatea posturilor importante sunt obţinute prin
promovări. 2
Directoratele generale sunt organizate pe domenii de activitate, dupa cum urmeaza: -
relatii externe I-IB (trei directorate care raspund de anumite zone geografice); afaceri
economice si financiare II; industrie III; concurenta IV; mijloace, relatii industriale si
afaceri sociale V; agricultura VI; transporturi VII; dezvoltare VIII; personal si
administratie IX; informatie, comunicare, cultura si audiovizual X; mediu inconjurator,
securitate nucleara si protectie civila XI, stiinta, cercetare, dezvoltare XII,
telecomunicatii, transmiterea informatiei si valorificarea cercetarii XIII; pescuit XIV;
piata interna si servicii financiare XV; politici regionale si coeziune XVI; energie XVII;
credit si investitii XVIII; bugete XIX; control financiar XX; vama si fiscalitate indirecta
XXI; educatie, formare si tineret XXII; politica intreprinderii, comert, turism si economie
sociala XXIII; politica consumatorilor XXIV. De alfel Comisia Europeană reprezintă
instituția care apără interesul general al Uniunii. De asemenea, membrii Comisiei
trebuie să acționeze într-o manieră unitară. Președintele și membrii Comisiei Europene
sunt desemnați de statele membre și își încep activitatea după ce au primit avizul
Parlamentului European. Președintele este cel care convoacă Comisia, cel puțin o dată pe
săptămână. Reuniunile sale nu sunt publice, iar dezbaterile sunt confidențiale. Comisia
este gardianul Tratatelor (ea veghează la punerea în aplicare a Tratatelor fondatoare, a
celor de revizuire, precum și la respectul dreptului comunitar în statele membre), are
inițiativa legislativă directă (poate face propuneri de acte constrângătoare – regulamente,
directive, decizii –, de acte privind activitatea celorlalte instituții, de acte
1
Dick Leonard-“Ghidul Uniuni Europene”, Traducator: Ioana Alexandrescu si Dorin Sorin, Ed. Teora , Bucuresti 2001
2
www.europa.eu

12
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

neconstrângătoare – avize, recomandări), poate fi mediator între guvernele statelor

membre în cadrul Consiliului European, gestionează fondurile structurale și bugetul,
precum și clauzele de salvgardare. Comisia este ajutată în activitatea sa de comitete, prin
delegarea de competențe în cadrul procedurii de comitologie. În domeniile
extracomunitare, Comisia este asociată în Politica Externă și de Securitate Comună și are
competențe limitate referitor la cooperarea în domeniul Justiției și Afacerilor Interne.1
In ce priveste conduita comisarilor trebuie sa mentionam faptul ca in preajma scandalului
din martie 1999, care a zguduit Comisia Europeana -; determinat de o serie de acuzatii de
iregularitati in gestiunea financiara a Comisiei, inclusiv acuzatii de frauda in actiuni de
ordin umanitar din spatiul ex-iugoslav, activitatea Biroului insarcinat cu programul de
formare profesionala “Leonardo da Vinci” s.a. -; fostul presedinte al Comisiei, Jacques
Santer lanseaza un document intitulat “Pentru o cultura politica si administrativa
Europeana”, care contine 3 coduri de conduita: primul stabileste regulile de conduita
pentru comisari si cabinetele acestora; al doilea, reglementeaza relatiile dintre comisari si
serviciile subordonate, si al treilea, codifica regulile de conduita pentru functionarii de
cariera.
Asa da activitatea Comisiei este împărţită în mai multe domenii, asemănător cu ministrele
unui guvern naţional. Fiecare comisar este responsabil de un anumit domeniu sau
portofoliu şi răspunde de departamentul numit Directorat General. Cu excepţia agenţiilor
şi serviciilor specializate, cum ar fi Biroul Statistic sau Centrul Comun de Cercetare,
unităţile de bază ale Comisiei sunt Directoarele Generale.2

IV Functionarea Comisiei

Comisia este o institutie cu caracter permanent ai carei membri se reunesc, de principiu,

dupa cum am mentionat si mai sus in sedinte saptamanale de lucru, in zilele de miercuri
sau ori de cate ori este nevoie in formula colegiala.
Fiecare comisar este asistat in activitatea sa de un Cabinet, format din functionari
administrativi. Sefii de cabinet se intalnesc saptamanal pentru discutarea problemelor ce

1
www.infoeuropa.com
2
Dan Vataman-“ Organizatii europene si euroatlantice”, Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2009

13
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

necesita intrunirea Comisiei si pentru a pregati lucrarile Comisiei. Analizeaza problemele

de discutat si le include in doua categorii “A” (aspecte carora comisarii cad de acord prin
intermediul sefilor de cabinet si nu mai trebuie discutate in plen, adoptarea lor in Comisie
fiind asadar o simpla formalitate de vot ) si “B” ( aspecte ce necesita discutii in Comisie
si realizarea unui acord intre comisari pentru a fi transpuse in acte comunitare. Asupra
acestora se vor concentra lucrarile Comisiei.) Intrucat sedintele nu sunt publice, in fiecare
zi de joi au loc intalniri cu reprezentantii presei, in care sunt prezentate rezumate ale
discutiilor ce au avut loc. Exista si reuniuni ale unor grupuri de membri, cu care ocazie se
adopta documente care nu necesita prezenta tuturor.
Pe langa procedura orala in sedinta plenara, mai exista inca doua modalitati de luare a
deciziei: procedura de abilitare a unui comisar si procedura scrisa.
Presedintele Comisiei stabileste ordinea de zi, conduce sedintele si convoaca sedinte
extraordinare ori de cate ori este nevoie.1
Hotararile se iau in prezenta majoritatii membrilor, cu majoritate simpla si implica
raspunderea colectiva a comisarilor europeni.
Caracterul tehnic al Comisiei necesita emiterea a nu mai putin de 6000 de acte
comunitare pe an, dintre care aproximativ 4000 sunt emise de un comisar sau altul, pe
baza de abilitare. La luarea deciziilor un rol important il joaca asociatiile de lobby,
reprezentand diferite categorii socio-profesionale sau economice, ce incearca sa-si
impuna propria versiune in textul viitorului act comunitar.
Mecanismul decizional la nivelul Comisiei este deosebit de complicat, in emiterea
deciziilor sunt folosite doua proceduri, una scrisa si una orala care presupune dezbateri in
plen.
In cadrul procedurii scrise, mecanismul poate fi declansat de fiecare membru al Comisiei,
care face propuneri decizionale pentru sectorul de activitate coordonat, pe care le
comunica in scris celorlalti membrii, astfel ca acestia sa poata formula amendamente sau
observatii pe marginea lor. Daca sunt aduse amendamente sau sunt facute observatii,
propunerile trebuie supuse dezbaterilor si votului membrilor Comisiei in sedinte, aceasta
facand parte din procedura orala.
Procedura scrisa, de abilitare, este folosita in cazurile in care trebuie luate decizii in

1
Dr. Nicoleta Diaconu- “Sistemul institutional al UE”,Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2001

14
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

probleme de mica importanta ce nu ridica dificultati de adoptare, cazuri in care Comisia

hotaraste sa-si abiliteze membrii pentru a lua decizii in numele ei.
In situatiile in care propunerile parcurg procedura orala pentru a deveni acte decizionale,
ele trebuie discutate si supuse la vot in sedinte, adoptarea facandu-se cu votul majoritatii
simple a membrilor Comisiei. Din acest punct de vedere Comisiei ii este specific
principiul colegialitatii, in sensul ca deciziile se iau colectiv, iar raspunderea pentru
acestea este tot una colectiva, intrucat antreneaza institutia in ansamblul ei.
In privinta modalitatilor de lucru, proiectele care urmeaza a fi supuse dezbaterii Comisiei
sunt eliberate de catre directorate sau de cabinerele comisarilor, in functie de natura lor,
tehnica sau politica, se vor aviza de Serviciul juridic, care le certifica din punct de vedere
al conformitatii cu dreptul comunitar, iar in functie de procedura adoptata, propunerile,
vor fi trimise prin grija Secretariatului General membrilor Comisiei, pentru formularea
eventualelor amendamente sau observatii -; procedura scrisa, fie vor fi discutate in
intalnirile pregatitoare ale cabinetelor.1
Activitatea de decizie la nivelul Comisiei, cea de pregatire a proiectelor de acte
normative, presupune nu numai satisfacerea intereselor comunitare, dar si celei nationale,
fapt ce determina cunoasterea oportunitatilor fiecarei tari. Procesul decizional trebuie sa
prezinte un consens, o armonizare a intereselor comunitare cu cele nationale.
Asa dar Comisia este motorul sistemului instituțional al Comunității, ea are dreptul de
initiativa intrucat intocmeste proiectele de legi ,pe care le supune pentru adoptarea
Parlamentului si Consiliului. In comparatie cu organele de tip ” agenda setter” întâlnite în
alte sistem politice, cum ar fi în cazul guvernului federal german, comisia poate oricând
să retragă orice inițiativă legislativă care încă nu a fost adoptată definitiv de Consiliu, alt
drept il are în calitate de organ executiv Comisia sa asigure aplicarea legislației europene
(directive, regulamente, decizii), execuția bugetară și realizarea programelor adoptate de
Consiliu și Parlament.2

V Competenta Comisiei

1
www.infoeuropa.com
2
Bianca Tescasiu – “Institutii europene.Schimbari si adaptari din perspectiva extinderi UE” ,Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2009

15
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

Comisia este organismul care reuneste ansamblul functiilor executive in cadrul

Comunitatilor si a Uniunii, iar urmare acestui loc pe care il ocupa in cadrul “triunghiului
institutional” principalele sale competente sunt legate de punerea in executare a
dispozitiilor tratatelor si a actelor normative comunitare si de supravegherea modului in
care sunt realizate obiectivele Uniunii.
Cadrul general al functiilor pe care le are aceasta institutie este fixat in cuprinsul art.155
din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, iar competenta sa este indicata intr-o
multitudine de articole din cuprinsul Tratatelor comunitare.
1. Principala competententa a Comisiei este aceea de a veghea asupra felului in care
statele si institutiile comunitare pun in aplicare dispozitiile tratatelor si a actelor emise in
executarea lor. Ea trebuie sa se asigure ca legislatia Europeana este corect aplicata de
catre Statele membre si ca ansamblul cetatenilor si operatorilor pietei unice profita de
echilibrul care a fost creat. 1
In acest sens: - vegheaza asupra modului in care sunt puse in aplicare programele de
dezvoltare a politicilor agricole comune si face propuneri pentru cresterea eficientei de
implementare a acestor politici;
- examineaza preturile in domeniul transporturilor internationale si stabileste conditiile in
care se deruleaza activitatile in acest sector
- supravegheaza modul in care sunt respectate regulile de libera concurenta si ancheteaza
cazurile in care se presupune ca aceste reguli au fost incalcate
- verifica compatibilitatea ajutoarelor acordate de catre un stat unor intreprinderi, pentru a
preintampina distorsionarea concurentei
- inventarieaza impreuna cu fiecare stat membru dispozitiile legislative nationale, in
vederea armonizarii acestor legislatii la exigentele comunitare
- supravegheaza evolutia economica a fiecarui stat membru, sens in care ii poate
transmite recomandari si prezinta in Parlamentul European rapoarte cu privire la
rezultatele acestor supravegheri
- dezvolta dialogul cu partenerii sociali europeni
- administreza Fondul social european
- verifica stadiul in care se gaseste procesul de reducere a diferentelor dintre nivelurile de

1
Dr. Nicoleta Diaconu- “Sistemul institutional al UE”,Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2001

16
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

dezvoltare ale regiunilor defavorizate si prezinta o data la trei ani un raport asupra acestor
chestiuni in fata Parlamentului European
- intocmeste anteproiectul de buget
Pentru punerea in practica si finalizarea competentelor, Comisia dispune de mecanismele
oferite de art. 169 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, de dreptul de a emite
avize, prin care invita statul in cauza de a se conforma intrun anumit timp dat, iar in
masura in care aceasta nu se conformeaza, poate sesiza Curtea de Justitie pentru aplicare
de sanctiuni.
In caz , ea intreprinde masuri impotriva celor care nu se achita de obligatiile ce le revin
prin tratate, fie ca ei apartin sectorului public sau celui privat. Ea poate, de exemplu, sa
initieze urmariri contra Statelor membre care nu aplica directivele europene, sesizand
Curtea de Justitie atunci cand acestea nu se conformeaza in mod deliberat.
Printre, altele, Comisia controleaza modul de acordare a subventiilor de catre guvernele
nationale propriilor industrii si autorizeaza alocarea de ajutoare de catre Stat, in limitele
prescrise prin dreptul comunitar.
In cazuri grave de incalcare a legislatiei in domeniul concurentei, Comisia poate aplica
amenzi intreprinderilor recunoscute ca fiind culpabile de violarea regulilor stricte impuse
de UE. 1
2. Atunci cand Tratatele comunitare dispun, Comisia participa la derularea procesului
decizional care are loc la nivelul altor institutii comunitare, sens in care emite avize si
recomandari, la solicitarea Parlamentului European, a Consiliului sau din propria
initiativa, atunci cand considera acest lucru ca fiind necesar. Rolul acestor acte (avize si
recomandari) este acela de a ajuta institutiile comunitare in derularea procesului
decizional care are loc la nivelul lor, avand in vedere interesul general, in vederea
finalizarii obiectivelor propuse de constructie europeana.
3. Are putere de decizie proprie, pe care art. 155 din Tratatul instituind Comunitatea
Europeana o confera Comisiei, decezii elaborate dupa parcurgerea unui proces legeslativ
specific.
O situatie deosebita este reglementata in cuprinsul art. 228 par.4 din tratatul instituind
Comunitatea Europeana, modificat prin art.G pct.80 din Tratatul privind Uniunea

1
www.infoeuropa.com

17
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

Europeana, potrivit caruia Comisia poate aproba in numele Comunitatii, modificari ale
unor acorduri incheiate cu terte state sau organizatii internationale, atunci cand acestea
dispun ca astfel de modificari se pot face dupa o procedura simplificata.
Daca in tratatele instituind Comunitatea Europeana si cel instituind Comunitatea
Europeana a Energiei Atomice, Comisia, Comisia cu cateva exceptii, exercita un rol
preponderent executional, in Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si
Otelului ea este principalul for decizional, emitand decizii si recomandari, dupa
consultarea ori obtinerea acordului Consiliului (art.14)1
4. Principal rol in ansamblul institutiilor comunitare, de a propune proiecte legislative.
Initiativa legislativa consta in proiecte de acte normative adresate Consiliului, pe care
acesta le ia in discutie si le supune adoptarii, precum si in recomandari pe care Comisia le
trimite primei institutii, acestea servind ca suport pentru adoptarea unui act normativ.
Desi dreptul la initiativa legislativa al Comisiei, pare a fi de o importanta subsidiara fata
de cea legislativa, constituie totusi o arma destul de puternica in mana ei, intrucat ea
poate bloca procesul decizional, prin retragerea proiectelor de acte normative de pe masa
de lucru a Consiliului, atunci cand aprecieaza ca imprejurarile care au determinat
promovarea proiectelor s-au schimbat radical, ori cand constata o lipsa de interes
legislativ din partea Consiliului, manifestata in amanarea dezbaterii proiectelor vreme
indelungata. O astfel de initiativa poate fi luata si atunci cand Comisia considera ca intr-o
anumita conjunctura, fiindu-i prezentat Consiliului un proiect, acesta l-ar adopta dar cu
numeroase si substantiale modificari, ceea ce ar implica aparitia riscului denaturari
continutului proiectului.2
Comisia indeplineste acest rol de pregatire a noilor politici europene, nu pentru a apara
interesele sectoriale sau pe cele ale diferitelor tari, ci in functie de propria sa apreciere a
intereselor Uniunii si a cetatenilor sai.
In domeniul cooperarii interguvernamentale, ea poate emite propuneri, ca si Statele
membre.
Toate aceste atributii au facut ca aceasta institutie sa fie considerata “motorul Uniunii
Europene”.
5. Comisiei ia fost conferita si competenta de reprezentare, ea fiind cea care deruleaza
1
Andrei Popescu si Ioan Diaconu- “Organizatii europene si euroatlantice” Ed. Universul juridic, Bucuresti 2009
2
Dan Vataman-“ Organizatii europene si euroatlantice”, Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2009

18
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

negocierile pentru incheierea unor acorduri intre Comunitate si tertele state sau
organizatii internationale (art.228 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana,
astfel cum a fost el modificat prin art.G pct. 80 din Tratatul privind Uniunea Europeana).
Comisia este responsabila de negocierea acordurilor comerciale si de cooperare cu terte
tari sau grupuri de tari din intreaga lume. Conventia de la Lomé, care apropie UE de tarile
in curs de dezvoltare ale Africii, Caraibilor si Pacificului (ACP), este considerata ca un
model de cooperare Nord-Sud. Mai recent, Comisia a negociat acordul de liberalizare a
schimburilor in cadrul Rundei Uruguay, cat si crearea noii Organizatii Mondiale a
Comertului (OMC) in numele UE.1
6. Noile responsabilitati ale Comisiei Europene. Comisia s-a dezvoltat in ritmul evolutiei
Uniunii Europene, de la Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului in anii '50 pana
la Comunitatea Europeana a anilor '70 si '80, si apoi la Comunitatea Europeana de astazi.
Actul unic European din 1986, care a constituit prima punere la punct a tratatelor, si
Tratatul asupra Uniunii Europene din anul 1992 au confirmat si extins campul de actiune
al UE si responsabilitatea Comsiei in noi domenii, precum: mediul, educatia, sanatatea,
protectia consumatorilor, dezvoltarea retelelor de transport, cultura, fara a omite Uniunea
Economica si Monetara.
Comisia are responsabilitati importante in ce priveste programele de ajutorare si de
dezvoltare in terte tari. Spre exemplu, ea este insarcinata cu gestionarea programelor
PHARE si TACIS, care vizeaza acordul unei asistente tehnice in Europa Centrala, de Est
si republicile din fosta Uniune Sovietica. Finantarea procesului de pregatire pentru
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, acesta este asistata prin trei programe:
PHARE, ISPA si SAPARD, ultimele doua fiind promovate de UE in sprijinul tarilor
candidate incepand cu anul 2000.

Programul PHARE (Poland and Hungary Assistance for the Restructure of the Economy)
acorda asistenta concentrata pe:
- Dezvoltare institutionala
- Consolidarea infrastructurii de reglementare legislativa necesara compatibilitatii cu
„ acquis-ul comunitar

1
www.infoeuropa.eu

19
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

- Investitii pentru asigurarea coeziunii economice si sociale

Romania, beneficieaza de asistenta Uniunii Europene prin programul PHARE inca din
1991, primind in perioada 1991-2000 cca. 1,4 miliarde EURO ca asistenta financiara
nerambursabila.
Incepand cu anul 1998, sprijinul PHARE pentru Romania este alocat in proportie de 70%
pentru investitii si infrastructura si de 30% pentru consolidarea institutionala.
Un important program PHARE, demarat in 1999 se numeste Programul RICOP si
prevede acordarea de asistenta financiara in valoare de 100 milioane EURO pentru
atenuarea efectelor sociale ale restructurarii, fiind in stransa conexiune cu implementarea
acordurilor negociate cu FMI si Banca mondiala. Acest program finanteaza masuri
privind:
- plasarea si ocuparea fortei de munca
- plati compensatorii pentru disponibilizari de personal
- diminuarea impactului social asupra restructurarii industriale
- finantarea institutiilor in IMM-uri
- asistenta intreprinderilor in procesul de restructurare
In radul societatii civile, a tinerilor si studentilor in special, se bucura programele
comunitare, schimburile profesionale, educative si culturale intre europeni finantate prin
bugetul national PHARE. In vederea participarii la aceste programe, fiecare stat candidat
trebuie sa plateasca anual din buget sub forma unui tichet de participare, o contributie
financiara care poate merge pana la 50% din costul programului. Restul de 50% este
asigurat de programul PHARE.1
Romania a participat la programele comunitare din 1998 in domenii ca: educatia si
pregatirea profesionala a tineretului, cultura, sanatate, politici sociale, protectia mediului,
cercetare si dezvoltare tehnologica. Aceasta participare intensificandu-se dupa anul 2000.
In prezent tara noastra participa la 16 programe comunitare cum ar fi: Socrates II (2000-
2006); Leonardo da Vinci II (2000-2006); Tineret (2000-2006); Combaterea discriminarii
(2001-2006).
Programul ISPA( Instrument pentru politici Structurale de Pre-aderare) reprezinta un
sprijin financiar financiar in vederea reabilitarii si modernizarii infrastructurilor de mediu

1
Augustin Fuererea-“Manualul Uniuni Europene”Editia aIII a, Ed.Universul juridic,Bucuresti 2000

20
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

si transport. In cadrul acestui program, Romania beneficieaza in perioada 2000-2006 de o

asistenta financiara nerambursabila din partea UE de cca. 1,5 miliarde EURO. In
gestionarea acestui program un rol important revine autoritatilor responsabile cu
implementarea masurilor ISPA care organizeaza licitatii, contracteaza si efectueaza
platile, asigura realizarea tehnica a proiectelor.
Programul SAPARD (Programul Special de Pre-aderare pentru Agricultura si Dezvoltare
Rurala). Este instrumentul financiar pentru agricultura si dezvoltare rurala, care are ca
obiectiv esential implementarea „acquis-ului comunitar” in domeniile respective si
consolidarea cadrului necesar dezvoltarii durabile a sectorului agricol si zonelor rurale.
Agentia SAPARD a fost acreditata de Comisia Europeana, pentru Romania la 30 iulie
2002, institutie juridica, aflata in subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei,
Padurilor si Mediului. Are in subordine 8 birouri regionale de implementare a
programului SAPARD, printre care un birou si la Alba Iulia.
Contributia financiara anuala a UE alocata Romaniei, in cadrul acestui program, se ridica
la 155 milioane EURO.1
Programul se deruleaza pe baza de proiecte, in sectoarele public si privat, fiind stabilite
pentru inceput doua domenii prioritare:
- Dezvoltarea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole
- Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale
Comisia este in integralitatea sa antrenata in activitatile interguvernamentale definite prin
tratatul de la Maastricht in domeniul politicii externe si de securitate comuna (PESC), cat
si in cel al cooperari judiciare si al politiei.
7. Limitele puterii Comisiei Europene. Chiar daca beneficieaza de drept de initiativa,
Comisia nu este cea care ia principalele decizii privind politicile si prioritatile UE.
Aceasta responsabilitate revine uneori Consiliului Uniunii Europene, ai carei membri
sunt ministrii guvernelor Statelor membre si in numeroase cazuri Parlamentului
European.2
Ea participa la reuniunile acestora, cat si la discutiile referitoare la propriile proiecte de
propuneri legislative.
In plus, presedintele Comisiei participa, alaturi de sefii de stat si de guvern ale Statelor
1
Augustin Fuererea-“Manualul Uniuni Europene”Editia aIII a, Ed.Universul juridic,Bucuresti 2000
2
www.infoeuropa.com

21
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

membre, la reuniunile semestriale ale Consiliului European. El ia parte, in egala masura,

ca reprezentant al ansamblului Uniunii Europene, la Adunarea economica anuala a
Grupului celor sapte tari cele mai industrializate (G7).
Comisia este responsabila in fata Parlamentului European, care are puterea de a o scoate
din functiile sale, prin depunerea de motiuni de cenzura sau de incredere.
Comisia participa la toate sesiunile Parlamentului European, in cadrul carora trebuie sa
explice si sa justifice politicile sale.
Ea trebuie sa raspunda si intrebarilor scrise sau orale puse de catre membrii
Parlamentului.
Functiile Comisiei antreneaza, in mod regulat, interventia Curtii de Justitie, care se
pronunta in ultimul termen asupra problemelor de drept European.
Pe de o parte, Comisia sesizeaza Curtea de Justitie, atunci cand directivele sau
reglementarile sale nu sunt respectate de catre guverne sau intreprinderi si, pe de alta
parte, ele insele se adreseaza Curtii atunci cand nu sunt de acord cu amenzile impuse de
Comisie.1
Gestiunea bugetului comunitar de catre Comisie este supusa controlului Curtii de
Conturi, al caror rol consta in garantarea bunei utilizari de catre Comisie a banilor
contribuabililor europeni.
Scopul comun urmarit de cele doua institutii consta in eliminarea fraudei si risipei.
Pe baza raportului Curtii de Conturi, Parlamentul European elibereaza Comisia de
responsabilitatea pentru executia fiecarui buget anual.
Comisia lucreaza in stransa colaborare cu cele doua organe consultative ale Uniunii,
Comitetul economic si social si Comitetul regiunilor pe care le consulta asupra celei mai
mari parti a proiectelor sale de acte legislative.
Actiunea Uniunii tine seama de viabilitatea economica potentiala a proiectelor.
Statele membre trebuie sa îsi coordoneze între ele si în cooperare cu Comisia, politicile
duse la nivel national care pot avea un impact semnificativ asupra realizarii obiectivelor
mentionate la articolul 170. Comisia, în strânsa colaborare cu statele membre, poate
adopta orice initiativa utila promovarii acestei coordonari.
În afara atributiunilor mentionate mai sus, Comisiei îi revine si atributia de reprezentare a

1
Dan Vataman-“ Organizatii europene si euroatlantice”, Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2009

22
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

comunitatilor si de negociere. Comisia are competente si în ceea ce priveste gestionarea

fondurilor structurale comunitare, cum sunt Fondul european de orientare si garantie
agricola (FEOGA), Fondul european de dezvoltare regionala, Fondul social european.
Fondul european de coeziune este un alt fond în care Comisia este implicata .
Functiile care au cunoscut un proces evolutiv mai pronuntat sunt cele referitoare la
participarea Comisiei la puterea normativa în cadrul procesului comunitar (respectiv
functia de decizie si de executie). 1

Pâna la adoptarea Actului Unic European, Consiliul detinea, atât puterea legislativa, cât si
pe cea executiva, Comisia neputând lua masuri de executie decât în urma unei abilitari
data de Consiliu. În practica însa, mai ales în materie de politica agricola comuna, se
facuse simtita nevoia adoptarii a numeroase masuri de executie la nivel comunitar, ceea
ce a pus Consiliul în imposibilitatea de a le solutiona în timp util. Cerintele legate de
eficienta actiunii comunitare au condus pe autorii Actului Unic la modificarea articolului
145 CEE pentru a putea conferi Comisiei competente executive. De acum înainte
competenta de principiu apartine Comisiei, regula anterioara fiind inversata: Consiliul nu
mai este executivul care îsi poate delega competenta catre Comisie, ci aceasta din urma
reprezinta executivul, cu exceptia situatiilor în care Consiliul îsi rezerva în mod expres
acest drept pentru sine. Un atribut esential ce revine Comisiei, este acela al controlului
aplicarii tratatelor comunitare atât de catre Consiliu, cât si de catre statele membre. În
virtutea acestui atribut Comisia poate sa declanseze anumite proceduri juridice care au
menirea de a stabili daca, Consiliul ori statele membre îndeplinesc obligatiile ce le revin
2
din tratate.
onform art. 211 din Tratatul CE și art. 124 EURATOM Comisia este un organ
comunitar. În viitoarea Constituție Europeană cadrul legal al Comisiei este reglementat
de art. 25, III-250 din proiectul de constituție. Comisia nu a avut până acum mari
competențe în domeniul Colaborării polițienești și justițiare în domeniul penal, precum și
în cel al Politicii externe și de securitate comune a UE (deci în sfera definită de cel de-al
II-lea și al III-lea pilon). Acest lucru se poate însă schimba odată cu noua constituție

1
Dr. Nicoleta Diaconu- “Sistemul institutional al UE”,Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2001
2
Dick Leonard-“Ghidul Uniuni Europene”, Traducator: Ioana Alexandrescu si Dorin Sorin, Ed. Teora , Bucuresti 2001

23
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

elaborată de Conventul European, cu condiția ca aceasta să fie ratificată de toate cele 27

de state membre și deci să intre în vigoare.
Deci dupa cum am observat pozitia ocupata de Comisie in structura Uniunii Europene
este centrala si are relatii privilegiate cu fiecare dintre celelalte institutii in vederea
gestionari afacerilor comunitare.
Comisia este deci o forta puternica in realizarea obiectivelor Uniuni Europene. Puterea
ei in raport cu celelalte institutii, mai ales cu Consiliul, a evoluat ,au fost avansate modele
ale relatiilor : ca o tehnocratie dinamica , ca un secretariat expert , ca un negociator si
1
meditator in cadrul Consiliului.

1
www.europa.eu

24
R.I.S.E. , Anul I , Gupa I

Bibliografie:

1. Andrei Popescu si Ioan Diaconu – “Organizatii europene si euroatlantice” , Ed.

Universul Juridic , Bucuresti 2009.
2. Augustin Fuererea – “Manualul Uniuni Europene” Editia a III a , Ed.Universul
juridic, Bucuresti 2000
3. Bianca Tescasiu – “ Institutii europene. Schimbari si adaptari din perspective
extinderi UE” , Ed. C. H. Beck, Bucuresti 2009.
4. Dan Vataman – “Organizatii europene si euroatlantice” , Ed. C. H. Beck ,
Bucuresti 2009.
5. Dick Leonard – “Ghidul Uniunii Europene” , Traducator : Ioana Alexandrescu
si Dorin Sorin , Ed. Teora , Bucuresti 2001.
6. Marius Profiroiu , Irina Popescu si Alina Profiroiu – “Institutii si politici
europene” , Ed. Economica , Bucuresti 2008.
7. Dr. Nicoleta Diaconu – “Sistemul institutional al UE” , Ed. Lumina Lex ,
Bucuresti 2001.
8. www.europa.eu
9. www.infoeuropa.com

25