Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
TEHNICI DE NURSING.....................................................................................................2
Caractere morale ale asistentei medicale........................................................2
Modul de viaţă asistentei medicale.................................................................2
SPITALUL....................................................................................................................2
Serviciul de primire........................................................................................2
Secţia de spital................................................................................................2
Primirea bolnavului în secţie şi iniţierea lui în regulament de ordine
interioară (ROI)..............................................................................................3
Transporul bolnavilor.....................................................................................3
PATUL BOLNAVULUI..............................................................................................4
Tipuri de paturi...............................................................................................5
Accesoriile Patului..........................................................................................5
PREGĂTIREA ŞI SCHIMBAREA PATULUI............................................................6
1
T. I. N.
TEHNICI DE NURSING
Caractere morale ale asistentei medicale
Îngrijirea bolnavului este o muncă de mare răspundere care reclama cunostinţe
profesinale temeinice şi calităţi morale deosebite. Calităţile morale pe care le aşteptăm din
partea celor care ne îngrijeşte (asist. Medicală) sunt:
Conştiinciozitatea cunoştinţele profesionale, devotamentul, păstrarea secretului
profesional, dragoste faţă de profesiune şi de muncă, atitudinea justă faţă de bolnav,
demnitatea faţă de bolnav, respectarea bunurilor bolnavului şi atitudinea principială faţă de
familia bolnavului.
SPITALUL
Este o instituţie sanitară destinată îngrijiri bolnavilor şi organizată pentru serviciu
permanent.
Îngrijeşte:
- bolnavi în stare gravă care necesită o îngrijire permanentă, calificată specială.
- Îmbolnăvirile rare şi cazurile atipice de boală care se diagnostichează greu şi
necesită o observaţie atentă, permanentă şi de lungă durată
- Bolnavi care necesită intervenţii chirurgicale sau alte tratamente speciale
nerealizabile în ambulatoriu.
- Bolanavii care suferă sau sunt suspectaţi de boli infect-contagioase, pentru a fi
izolaţi de restul populaţiei
Munca în spital trebuie să fie de o calitate superioară.
Spitalul cuprinde:
- Serviciul de primire,
- Secţiile de spital
- Serviciile de diagnostic şi tratament
- Serviciile administrative şi gospodărire.
Serviciul de primire
Este filtrul principal al spitalului şi locul unde se hotărăşte asupra internărilor
pacienţilor.
Cuprinde sala de aşteptare, biroul de înregistrare, sala de consultaţie, sala de
magazinare şi baie, magazia de lenjerie curată, magazia de haine a bolnavilor.
Secţia de spital
Este parte componentă înzestrată cu paturi, asigură asistenţă medicală într-o anumită
specialitate bolnavilor.
- Saloanele de bolnavi
2
T. I. N.
-Cameră pentru tratament
-Cameră pentru medici
-Cameră pentru asistente
-Oficiu
-Toaletă
-Holul, baiei, etc.
a. Secţiile medicale: medicală, cardiologie, gastro-enterologie, nefrologie, pediatrie,
oncologie, dermatologie, pneumatologie, hematologie.
b. Secţiile chirurgicale: chirurgie infantilă, obstretică-ginecologie, urologie,
oftamologie, ortopedie, ORL.
Transporul bolnavilor
a. Primar, T. Bolnavilor în spital de la domiciliu de la locul de muncă sau de la locul
accidentului. În majoritatea cazurilor, bolnavii sau accidentaţii sunt transportaţi fără un
diagnostic precis şi un insuficient pregătiţi, aşa încât riscul t. Este mare. T. Primar efectuat
corect evită durerile, previne agravarea şocului traumatic, reapariţia hemoragiei sau
înrăutăţirea stări bolnavului. T. Primar se face cu: brancarta (targa) abulanţa, elicopterul
eventul avionul.
- T. Cu brancarta, se face numai pe distanţe mici însă constituie mijlocul aproape
universal de transport; după acordarea primelor îngrijiri de urgenţă, bolnavul va fi ridicat pe
brancardă.
- Brancarta este din două bare de lemn, prevăzută la extremităţi cu căte un mâner,
între cele două bare de lemn este întinsă o pânză pe care se va culca bolnavul. Targa este
prevăzută cu patru picioare metalice, se ţine strânsă şi se desface la utilizare.
- Pentru utilizare, targa se acoperă cu o pătură şi cu un cerşaf. Ridicarea bolnavului
sau accidentatului pe targă, se face de către 2-3 persoane, brancardieri se aşează pe aceaş
parte a bolnavului, se lasă pe genunchi, îmbrăţişează bolnavul, cel de la extremitatea cefalică
sprijinindu-i şi capul, targa se aduce între timp în faţă brancardierilor, care va lăsa bolnavul
cu cea mai mare grijă.
- Atunci cand bolnavul prezintă şi leziuni de coloană vertebrală sau este polic
traumatizat, cei trei brancardieri vor lua traumatizatul între picioare şi aplecâdu-se deasupra
lui îl vor ridica pe brancarda ridicată fie lateral, fie împinsă su bolnav.
- În toate situaţiile, brangardierul de la partea cefalică va evita căderea capului pe
spate. Bolnavul trebuie aşezat pe targă comod (pe spate cu faţa în sus).
- Numeroase cazuri însă poziţia trebuie adaptată naturi îmbolnăvirii, leziuni sau stării
bolnavului.
3
T. I. N.
- În caz de insuficienţă respiratorie periferică se va coborâ cât mai jos capul, iar
membrele inferioare vor fi ridicate pentru a asigura un aport mai mare de sânge în organele
de importanţă vitală-
- În stările de incoştienţă (în special comă) pacienţii vor fi transportaţi în poziţia
drenajului postural, de cubit pe o parte lateral sau semiventral pentru a preveni aspiraţia
secreţilor buco-farigene sau căderea limbii cu tulburările de respiraţie consecutive.
- Bolnavii cu traumatisme craniene se transportă în pozişie şezând (traumatisme
torace).
- cei cu leziuni ale gatului vor fi aşezaţi cu capul în jos.
- Cei ce prezintă traumatisme abdominale se t. Culacaţi pe spate cu genunchi spre
piept, sprijinind membrele inferioare, în regiunea popiteie (sub genunchi) cu perne sau suluri.
- În cazul imb ale membrelor, bolnavul se transportă în poziţie de cubit dorsal.
- Pentru b. Cu leziunie ale feţei se asigură de cubitul dorsal, cu faţa ridicată şi
sprijinită sub frunte.
- B. Cu agitaţie psihomotorie, înainte de transport, vor fi calmaţi pe cale
medicamentoasă, iar dacă acest lucru nu este posibil, vor fi imobilizaţi pe targă. Targa va fi
dusa de 2-4 persoane. Ducerea tărgi trebuie dusă uniformă, menţinându-se poziţia orizontală.
- Bolnavul suportă mai bine transportul dacă este îndreptat cu faţa înainte.
b. Transportul secundar.
Transportarea bolnavilor deja asistat dintr-o unitate sanitară în alta sau la domiciliu.
În spital transportul este obligatoriu, la următoarele categorii de bolnavi:
- Bolnav în stare de şoc.
- B. Somnolenţi sau în comă
- B. Astenici, adinamici, epuizaţi
- B. Cu insuficienţă cardio-pulmonară gravă
- B. Suspectaţi/confirmaţi cu infarct miocardic
- B. Cu tulburări nervoase şi de echilibru
- Uni bolnavi psihici
- B. Cu afecţiuni ale membrelor inferioare.
- B cu exploraţii funcţionale ale aparatului cardio-vascular, pulmonar, a glandelor
endocrine.
- B. Scoşi din sala de opereţie sau de după naştere, imiedeat după intervenţie sau
naşteri.
În funcţie de starea pacientului şi scopul transportului, transportul se poate efectua, cu
targa căriciorul, liftul.
Transportul copiilor se face numai cu însoţitor, sub supraveghere atentă.
Transportul sugarilor se va face întotdeauna împreună cu mama.
PATUL BOLNAVULUI
Mobilierul cel mai important din salon.
Condiţii;
- Să fie comod,
- Să fie de dimensiuni potrivite,
- Uşor de manipulat şi curăţat, astfel încât îngrijirile, tratamentul să se desfăşoare cât
mai uşor,
- Confecţionat din metal, vopsit în alb,
- Partea utilă a patului – somiera – metalică, confecţionată din sârmă,
- Dimensiuni: L= 2m, l= 80 – 90cm, h= 60cm.
4
T. I. N.
Tipuri de paturi:
Patul simplu, nu are rezămătoare; permite bolnavului poziţia întinsă.
Patul Simplu cu rezămător mobil, treimea cefalica a somierei poate fi ridicată în
poziţie oblică până la 450.
Patul cu somieră mobilă „pat ortopedic”, are cadran somieric, confecţionat din mai
multe bucăţi articulate între ele, permiţând aşezarea bolnavului în diferite poziţii.
Paturi cu cadranul somierei confecţionat din 2,3-4 bucăţi, care pot fi ridicate
separat pentru menţinerea bolnavului în poziţia semi-şezândă, poziţia cu picioarele flectată
sau poziţia „trendelemburg”.
Patul universal, utilizat pentru majoritatea categoriilor de bolnavi. Părţile
componentele ale somierei pot fi manipulate cu ajutorul unei manivele, astfel încât
înşurubarea bivetului superior ridică sau coboară partea cefalică a somierei încet , progresiv şi
uniform. Mişcarea interioară, ridică partea mijlocie a milierei asigurând bolnavului o poziţie
semişezândă cu coapsele şi gambele pe coapse.
Patul universal pentru tratamentul osteo-articular, somiera este formată din 4 plăgi
găurite din aluminiu, articulate între ele, care pot fi acţionate separat sau împreună. Cele 4
părţi ale somierei sunt destinate capului şi toracelui, regiunea lombară, coapselor şi gambelor.
Patul închis cu plasă, pentru bolnavi agitaţi sau incoştienţi, acesta este capitonat
pentru ca bolnavul să nu se rănească în timpul mişcărilor involuntare.
Patul util în secţiile ortopedie-traumatologie, trebuie să fie mai greu şi mai rezistent
pentru a suporta mijloacele auxiliare de extensie.
Patul pentru sugari şi copii, au grate mobile care pot fi ridicate sau coborâte după
nevoie.
Paturi speciale a unor categorii de bolnavi, se confecţionează paturi cu construcţie
deosebită care schimbă în modul automat poziţia bolnavului din decubit dorsal în decubit
lateral ( se întâlnesc în Terapie-intensivă, reanimare).
Accesoriile Patului
1. Salteaua
Poate fi confecţionată dintr-o bucată, două sau trei (ideal este să fie din 3.
Trebuie să fie de dimensiuni potrivite cu somieră pentru a nu incomoda bolnavul.
2. Perna
Trebuie să fie de o dimensiune necesară pentru a asigura bolnavului o poziţie comodă
şi suficientă pentru sprijinirea capului. Dimensiunile (L= 75cm, l= 55cm), foma
dreptunghiulară.
3. Pătura
4. Lenjeria de pat
Două cearşafuri din care unu este simplu şi unu în formă de plic, o muşama, o aleză şi
o faţă de pernă.
Muşamaua fereşte salteaua de produse biologice; se aşează deasupra cearşafului la
bolnavi în stare gravă, cu incontinenţă urinară şi fecale, scurgei vaginale, hemoragii,
abundenţe, supuraţii care necesită schimbarea cearşafului de mai multe ori pe zi. Muşamaua
are dimensiuni ideale de L= 150cm, l= 110cm şi se aşează transversal peste cearşaf sub
bolnav.
Aleza pânză fină care se aşează peste muşama pentru ca aceasta să nu vină în atingerea
directă cu pielea bolnavului, deoarece ea produce o senzaţie neplăcută de frig. Aleza, prin
5
T. I. N.
natura ei, absoarbe produsele biologice, înlăturând umezeala care este un factor favorizând al
escalelor.
6
T. I. N.
le va înlocui cu lenjeria curată, rulată în prealabil, acoperind partea liberă a patului până lângă
lenjeria murară rulată.
În acest moment, sulul de lenjerie murdară se găseşte lângă lenjeria curată. Se întinde
bine cearşaful pe jumătatea liberă a patului şi apoi se întoarce bolnavul cu foarte mare grijă în
decubit lateral stâng, aducându-l astfel pe cealaltă margine a patului, dincolo de celelalte
două suluri de lenjerie. Întoarcerea bolavului din decubit lateral drept în decubit lateral stâng
se face de ambele asistente sprijinându-l în regiunea omoplaţilor şi sub genunchi. Bolnavul
este mai întâi adus în decubit dorsal cu membrele inferioare flectate de către asistentă din
partea dreaptă care are rolul principal în această mişcare. Apoi, asistenta din stânga, cu mâna
de aceaşi parte, prinde bolnavul de axila stângă, îl ridică uşor şi introduce mâna stângă sub
spatele bolnavului, sprijinindu-i capul. Cu mâna stângă trage perna pe marginea stângă a
patului şi aşează capul bolnavului pe pernă, apoi, sprijinind bolnavul de spate şi în regiunea
popitee, îl întoarce în decubit lateral stâng. Se îndepărtează lenjeria murdară şi se întinde
cearşaful, muşamaua şi aleza curată şi pe cealaltă jumătate a patului. Bolnavul este readus în
decubit dorsal, asistenta din partea stângă având rol principal în întoarcerea lui.
Schimbul lenjeriei în lăţimea patului, se execută la bolnavii a căro stare nu permite
întoarcere lor în decubit lateral drept sau stâng, dar pot fi aşezaţi în poziţie şezând. Materialul
este pregătit la fel ca în cazul precedent, însă rularea cearşafului de sub bolnav se face
transversal, iar a muşamalei şi a lezei în sens longitudinal. După ce s-au făcut pregătirile
preliminare (.....) se acoperă bolnavul bine şi se ridică în poziţia şezând. Una din asistente va
sustine bolnavul în această poziţie, cealaltă stând de partea stângă a patului va îndepărta
pernele şi apoi va rula spre bolnav lenjeria murdară, în locul ei aşezând transversal cearşaful
curat, rulat în prealabil, pe care îl întinde până la spatele bolnavului, unde porţiunea rulată
curată se întâlneşte cu cea murdară.
Aşezarea lenjeriei curate se va face atent, plasând-o la egală distanţă de marginile
patului pentru ca să rămână o parte suficientă pentru a se introduce sub saltea. Pentru a putea
continua rularea cearşafului, este nevoie de ridicarea bolnavului. Dacă starea sa perminte, va
fi invitat să se ridice singur. În caz contrar, cele două asistente vor introduce mâna dinspre
capul bolnavului sub bazinul lui cu palmele suprapuse, iar cu cealaltă mână vor trage spre
picioarele bolnavului cearşaful şi aleza murdară înlocuindu-le imediat cu cele curate.