Buleu Paraschiva Ionela – II H

Procesul de ingrijire pentru pacientii cu

anorexie

Anorexia – o afectiune destul de recenta, dar in continua

“expansiune”.

Daca acum 20 de ani, cazuri de “pierdere a poftei de mancare”

erau foarte rar intalnite, acum, in fiecare an, sunt internate peste o
suta de persoane care sufera de aceasta afectiune si “daunele” pe
care le provoaca sanatatii, iar acest lucru, potrivit medicilor, este
doar un mic procent comparativ cu cei care sunt in realitate si nu
cer ajutor medical.
Totul incepe cu scaderea rapida in greutate… apoi organele incep
sa “cedeze” unul cate unul. Atunci cand organismul nu dispune de
suficienta “materie prima” din exterior, el incepe sa “suga” din
interior, iar, in cazuri grave, acest proces este ireversibil.

Daca anorexicul constientizeaza ca este anorexic si vrea sa se

vindece de aceasta problema, poate sa o faca, dar cu mult efort,
numai prin psihoterapie. Dar foarte putine persoane sunt in stare sa
recunoasca faptul ca au o problema. Este foarte importanta cultura
familiala si atat atitudinea parintilor, cat si a copilului. Unei
adolescente slabe, sub limita normala, i se poate spune "vai ce
draguta, ce finuta esti" si astfel i se poate intari simptomul. Copilul
se obisnuieste sa fie in centrul atentiei atat timp cat i se spun aceste
lucruri, insistandu-se pe ideea de fragilitate. Acest tip de probleme
pornesc de la cultura familiala si apoi de la anturaj - cercul de la
scoala. Cultura de grup este un factor pe care nu-l poti controla.
 Anorexia este de multe ori asociata cu probleme psihologice ce tin
de control. Dorinta de a-ti controla corpul dincolo de limite, mai
ales in contextul in care exista o presiune exterioara puternica sau
un mediu familiar foarte sever, din care bolnavul simte ca nu poate
sa evadeze.

Foarte important este ca orice persoana sa-si stabileasca o

identitate proprie si sa nu se lase influentata excesiv de mult de cei
din jur. Daca nu stii cum esti, daca te ghidezi numai in functie de
ceilalti este normal sa ajungi la astfel de dezechilibre alimentare.

De obicei cazurile acestea se rezolva cu psihoterapie. E ca un cerc

vicios. Conteaza foarte mult daca persoana cu probleme -
anorexicul - are pe cineva aproape care o iubeste. Iubirea este
extrordinara si da un echilibru problemelor. Foarte important
pentru bulimic este sa-si constientizeze simptomele: sa vada care
sunt orele la care mananca, care sunt cantitatile pe care le
mananca, sa constientizeze ce mananca si de cate ori vomita; sa
vada unde si cum poate interveni singur; sa o ia treptat .
Tratamentul acestei boli cuprinde o buna diagnosticare medicala si
ingrijire, de preferinta inca din prin primele faze. Utila este
psihoterapia individuala, familiala sau de grup si terapia ce vizeaza
comportamentul si nutritia, inclusiv recomandarea unor suplimente
de vitamine si minerale. Medicatie folosita cu succes se refera la
antidepresive.
Daca este nevoie, se recomanda spitalizarea, in special daca
greutatea persoanei a scazut cu mai mult de 25 la suta din cea
normala si sint afectate functiile vitale.