După cum am discutat de-a lungul întâlnirilor (și este prezentat și în programatorul sesiunii)

examinarea va avea preponderent o caracterizare deschisă. Așadar structura examenului este

următoarea: 8 întrebări grilă (0.5 pct / întrebare), 5 întrebări deschise de întindere scurtă (0.6
pct/întrebare) și 2 întrebări deschise de întindere medie (1.5 pct / întrebare). Timpul de lucru este
de 60 minute. 
Succes!
Detalii întrebări: 

• întrebările grilă au o singură variantă de răspuns

• întrebările de întindere scurtă necesită un răspuns de 1 paragraf (2-4 propoziții)

• întrebările de întindere medie presupun un răspuns de 2-3 paragrafe

•
•PPT-uri –APCampus.ro

•La nivelul fiecărei prezentări există referințe bibliografice. Accentuați informațiile din
•MilcaMihai–suportdecurs CFS ID
•Ioan Mihăilescu 2003. Sociologie generală. Ed. Polirom
•Alfred Bulai 2009. Concepte fundamentale în sociologie. Ed. Paideia
•Anthony Giddens. Sociologie –orice ediție.

• Ce este sociologia și cum s-a dezvoltat ca știință?

 Sociologia este o disciplina științifică care se ocupă cu studiul societății și comportamentului
uman. Sociologii cercetează cum funcționează societatea, cum se formează grupurile sociale,
cum se schimbă relațiile sociale și cum influențează acestea comportamentul individului.
Este despre cum se întâmplă lucrurile, dar și despre de ce se întâmplă lucrurile.
Nu este despre cum ar trebui să se întâmple lucrurile.

Sociologia este una dintre stiintele care au aparut relativ tarziu in istoria culturii ca raspuns
epistemic la existenta multor probleme de natura sociala , economica, politica si intelectuala,
avand ca si conditii istorice de aparitie revolutia franceza, moment in care s-a inlaturat
reperul central al omenirii –credinta in divinitate, in locul acestei credinte punandu-se aceea
a credintei in ratiunea umana.
Sociologia s-a dezvoltat ca știință în secolul al XIX-lea, ca o reacție la schimbările sociale
și economice rapide care au avut loc în acea perioadă, cum ar fi industrializarea și
urbanizarea. Unul dintre fondatorii sociologiei este considerat Auguste Comte, care a folosit
pentru prima oara termenul de „sociologie pozitiva”, cu intelesul de stiinta a fenomenelor
vietii sociale, in lucrarea Curs de filosofie pozitiva, aparuta in 1839, și a propus o
metodologie științifică pentru studierea societății.

Ulterior, sociologii precum Émile Durkheim, Max Weber și Karl Marx au contribuit la
dezvoltarea ulterioară a acestei discipline, prin studiile lor asupra structurii sociale, a puterii
și a clasei sociale. De-a lungul anilor, sociologia s-a dezvoltat și s-a diversificat, cuprinzând
subiecte precum genul, rasa, orientarea sexuală, criza mediu și globalizare.

Astazi, sociologia este considerata o disciplina multi-metodologica, care se bazeaza, atat pe

metodele cantitative, cat si pe cele calitative, si care se concentreaza, atat pe analizele
statistice, cat si pe interpretarea si analiza textului. Este utilizata in diverse domenii cum ar fi
educatie, sănătate, afaceri, guvern, justiție, media, si altele.

• Cine sunt fondatorii sociologiei clasice?

Sociologia clasică se referă la perioada de la începutul secolului al XIX-lea până la începutul
secolului al XX-lea, când sociologia s-a dezvoltat ca disciplină științifică independentă.
Auguste Comte (1798 –1857) Pozitivism
Harriet Martineau (1802 –1876) Naturalism
Herbert Spencer (1820 –1903) Evoluționism social / darwinism social
Auguste Comte, considerat "tatăl sociologiei", a introdus conceptul de "sociologie pozitivă" și a
propus o metodologie științifică pentru studierea societății. El a dezvoltat conceptul de "legea
treimii", care sustine ca societatea trece prin trei etape de dezvoltare: teologica, metafizica si
pozitiva.
Harriet Martineau (1802 –1876)
Recunoscută pentru abordarea naturalistă, dar și pentru contribuția la dezvoltarea feminismului și
a studiului nedreptăților sociale.
How to observe Morals and Manners (1838) (Prima lucrare de metodologie) – discută despre
clase sociale, dezvoltare socială, religie, relații domestice și interacțiuni între
instituții și indivizi.
Abordarea poartă denumirea de naturalism:HM considera că atât universul și societatea urmăresc
legi naturale ce pot fi înțelese prin știință și educație.

Herbert Spencer (1820 –1903)

Considerat al doilea fondator principal al sociologiei.
Face referire la sociologie dintr-o perspectivă evoluționistă. Comparând studiul societății cu
studiul corpului uman.
Societatea este un sistem, un întreg cu părți aflate în interacțiune.
Având o abordare darwinistă, HS argumentează că statul nu trebuie să intervină în procesele
naturale ale societății. Altfel spus, societatea va evolua și se va dezvolta natural. După cum
susține acesta, istoric putem observa cum societățile devin din ce în ce mai evoluate.
Abordarea lui Herbert Spencer a fost considerată suport doctrinar pentru liberalismul capitalist.
Societățile se comportă asemănător unor organisme: cresc, se dezvoltă, îmbătrânesc și chiar
dispar.

• Cine sunt fondatorii sociologiei moderne?

Karl Marx (1818-1883) Conflictualism / teorie marxistă
Emile Durkheim (1858 –1917) Funcționalism – Fapt social
Max Weber (1864-1920) Interpretativism
Karl Marx (1818-1883)
Propune un model al construcției teoretice a sociologiei, ce are o bază autentic socială.
Marx înlocuiește termenul „societate” cu „formațiune social-economică”.
CONFLICTUALISM
Marx vorbește despre legea concordanței dintre forțele și relațiile de producție.
Structura societății (relațiile de producție) este determinată de mijloacele de producție
(infrastructură).
Această structură determină o suprastructură (ideologii politice, caracteristici politice sau
religioase).
Mijloacele de producție se schimbă și astfel se schimbă și suprastructura.

Émile Durkheim
Considerat unul dintre principalii fondatori ai sociologiei moderne.
Fapte sociale (viața socială poate fi analizată la fel de riguros precum obiectele sau evenimentele
din natură)
- Aspecte ale vieții sociale care ne configurează acțiunile ca indivizi (starea economiei sau
influența religiei)
- Faptele sociale exercită o putere coercitivă asupra indivizilor.
- Indivizii se supun în mod liber faptelor sociale, crezând că acționează conform propriei voințe.
Regulile metodei sociologice – prima fundamentare a metodologiei sociologiei. (stabilește
regulile analizei, fundamentează explicația sociologică deterministă, propune regulile analizei
comparative).
Pentru Durkheim, societatea este structurată ca un organism biologic compus din părți distincte
cu funcții specializate.
Durkheim a contribuit la dezvoltarea sociologiei prin studiile sale despre structura socială și a
legii morale. El a elaborat conceptul de "anomie" (lipsa normelor sociale), și a subliniat
importanta rolului instituțiilor sociale în menținerea ordinii sociale.
Max Weber
Renunță la o abordare naturistă. Consideră că științele naturii sunt prea dezvoltate față de
cele sociale, iar cunoașterea socială nu poate fi redusă la abordarea metodologică din
științele naturii.
Curentul din care Max Weber face parte poartă denumirea de interpretativism. Pornește de la
ideea conform căreia înțelegerea vieții sociale trebuie să pornească de la înțelegerea
acțiunilor sociale.
Max Weber propune o nouă perspectivă – cea în centrul căreia se află indivizii. Astfel, acesta
contribuie la nașterea individualismului metodologic.
Ideal tipuri: Modele conceptuale sau analitice folosite pentru a înțelegea lumea. În realitate există
foarte rar situații ideale. Cu toate acestea, situațiile reale se pot compara cu cele ideale.
Max Weber a contribuit semnificativ la dezvoltarea sociologiei prin studiile sale asupra puterii,
autorității și clasei sociale. El a elaborat conceptul de "dominație legitimă", care se referă la
modul în care indivizii acceptă și recunosc autoritatea unei anumite persoane sau grup. El a arătat
cum această legitimitate poate fi obținută prin tradiție, carismă sau legalitate.
Weber a dezvoltat, de asemenea, conceptul de "razionalizare", care se referă la procesul prin care
societatea devine tot mai ratională și eficientă, dar și mai impersonală și mai controlată. El a
subliniat importanța acestui proces în dezvoltarea capitalismului și a societății moderne.
Weber a fost unul dintre primii sociologi care au abordat tema etnicitatii si a religiei ca factori
importanti in societate. El a elaborat conceptul de "etnie" ca o categorie sociala si a aratat cum
acestea pot influenta relatiile sociale si politice. El a elaborat, de asemenea, conceptul de
"etnoclasism", care se refera la discriminarea dintre grupele etnice.
Weber a dezvoltat si conceptul de "verstehen" sau "intelegere interpretativa" care se refera la
capacitatea sociologilor de a intelege si interpreta comportamentul si actiunile umane prin prisma
contextului social si cultural in care au loc. Aceasta metoda de cercetare este considerata una
dintre metodele principale ale sociologiei si este utilizata in analizele de tip calitativ.
In general, contribuția lui Weber la sociologie se concentrează asupra înțelegerii complexității
societatii și a relațiilor sociale și cum acestea sunt influențate de putere.

• Ce este imaginația sociologică?

C Wright Mills 1975. Imaginația sociologică.
C. Wright Mills considera că subiectul adecvat al sociologiei se află la intersecția dintre
biografie și istorie, și a fost primul care a folosit sintagma „imaginație sociologică”.
 Imaginația sociologică oferă o perspectivă mai largă și mai profundă asupra istoriei: „ne ajută
să înțelegem faptul că fiecărei epoci îi este propriu un anumit stil de gândire.” O consecință a
imaginației sociologice este aceea că individul poate să-și înțelegă propria experiență și poate
controla propriul destin doar prin propria localizare în perioada în care trăiește. Fiecare
individ, de la o generație la alta, trăiește într-o anumită societate; fiecare are o biografie
proprie; fiecare face parte dintr-o anumită perioadă istorică. Relația individ-societate sau cea
individ-istorie este una mutuală: prin simplul fapt că trăiește, individul contribuie la formarea
societății și a cursului istoriei, chiar în timp ce este modelat de societate și istorie. În acest fel,
oamenii depășesc experiența personală, care este una limitată, și pot înțelege forțele sociale
care le influențează și organizează viața.

Așadar, imaginația sociologică permite înțelegerea, cunoașterea istoriei și a biografiei,

precum și a relațiilor dintre acestea două în cadrul societății.
• Care sunt nivelurile de analiză sociologice?
Nivelurile de analiză sociologică sunt diferite perspective sau modalități de a privi și a
înțelege societatea și comportamentul uman.
Macrosociologic - O perspectivă mai largă a sistemelor economice și politice, având la bază
procesele care au generat schimbarea contextului social
Analiza la nivel macro se concentrează pe structurile sociale și instituțiile la nivelul
societății ca un întreg, cum ar fi economia, guvernul, sistemul de educație și cultura.
Acest nivel de analiză se concentrează pe cum aceste structuri sociale și instituții
influențează

Mezosociologic - O perspectivă ce are în prim plan grupurile sociale, comunitățile, familia și

interacțiunea în interiorul acestora.
Analiza la nivel meso se concentrează pe structurile sociale și instituțiile care se află la
nivelul intermediar, cum ar fi organizațiile, grupurile, comunitățile și instituțiile. Acest
nivel de analiză se concentrează pe cum aceste structuri sociale și instituțiile influențează
comportamentul indivizilor și relațiile sociale.

Microsociologic - O perspectivă aplicată comportamentului și cazurilor individuale, precum

și interacțiunilor de acest tip.
Analiza la nivel micro se concentrează pe interacțiunile sociale și comportamentul
indivizilor, cum ar fi relațiile sociale și interacțiunile de grup. Acest nivel de analiză se
concentrează pe dinamica interacțiunii sociale și pe cum indivizii își construiesc
identitatea și relațiile sociale.

• Distincția dintre cunoașterea comună și cunoașterea științifică

Cunoașterea comună și cunoașterea științifică sunt două modalități diferite de a înțelege și
a interpreta lumea.
Cunoașterea comună reprezintă cunoștințele și înțelegerea obținute prin experiența
cotidiană și prin învățarea prin intermediul comunității și a tradițiilor. Aceasta este
cunoașterea obținută prin intermediul observației și al experienței, care poate fi subiectivă
și poate varia în funcție de cultură, educație și alți factori.
Cunoașterea comună
 Simțul comun: „corpus de conuștințe fondat pe tradițiile împărtășite și îmbogățite de mii de
observații și experiențe sancționate de practică” (Serge Moscovici, Miles Hewstone 1983)
Utilizează strategii de cunoaștere asemănătoare cu cele utilizate de cercetători
Bazată pe credințe, convenții și valori personale
Bazată pe tradiție
Face apel la prejudecăți și stereotipuri
Propune predicții bazate pe experiențe personale
Rezultă:
Observații imprecise și selective
Generalizări false

Cunoașterea științifică, pe de altă parte, se bazează pe metode și tehnici riguroase de

cercetare și de observație, precum și pe raționament logic și analitic. Aceasta se bazează
pe verificarea prin experimente și studii empirice, și se bazează pe principiul că orice
afirmație poate fi verificată sau infirmată prin intermediul datelor și al evidenței.
Cunoașterea științifică este obiectivă și poate fi verificată și replicată de alți cercetători.
Cunoașterea științifică
Poartă denumirea de „mod științific”.
Este riguroară
Pornește de la teorie, presupune colectarea datelor prin metode de cercetare și o analiză a
datelor colectată.
Este verificabilă
Urmărește să ofere cauzalități
Cunoașterea științifică se bazează pe trei postulate despre lume (James Vander Zanden
1988:
1.Lumea înconjurătoare există independent de observația noastră, nu este creată desimțurile
noastre (este realistă)
2.Relațiile din lumea înconjurătoare sunt organizate în termeni de cauză –efect (deterministă)
3.Lumea înconjurătoare poate fi cunoscută prin observații obiective (cognoscibilă)

La care se adaugă...
1.Respectă principiul raționalității
2.Respectă principiul regularității (fenomenele se produc într-un sens logic)

• Metode de cercetare în sociologie

Etnografia
Chestionarul
Interviul
Focusgrupul
Experimentul
Studiul documentelor sociale
Cercetarea observațională: aceasta implică observarea comportamentului uman în diferite
situații sociale.

Chestionarele și interviurile: acestea implică obținerea de informații prin intermediul

întrebărilor adresate unui grup de persoane.
 Studiile de caz: acestea implică analizarea detaliată a unei singure persoane, grup sau
organizație.

Analiza de conținut: aceasta implică analizarea unui text sau a altui material pentru a
identifica temele sau modelele din interiorul acestuia.

Metode statistice: acestea implică utilizarea datelor statistice pentru a analiza și înțelege
comportamentul uman.

• Tipuri de metodologii și ramuri de cercetare

Metodologia cantitativă
Transformă realitatea în date numerice
Utilizează analize statistice
Se bazează pe probabilități
Analizează un număr mare de cazuri –dar nu în profunzime
Urmărește stabilirea relațiilor de cauzalitate
Metodologia calitativă
Analizează informațiile non-numerice
Urmărește elementele și viziunile profunde asupra unui fenoment
Propune identificarea realității sociale bazată pe procesele sociale
Presupune o interpretare a informațiilor colectate
Urmărește și analizează experiențele subiective
Urmărește discursuri
Tipuri de date: video, fotografii, note de teren, texte, interviu (și transcript) focus grup

• Etica cercetării
Etica cercetării ştiinţifice este ansamblul de valori, principii, reguli morale, metode de
decizie,  drepturi, virtuţi ale persoanei, menit să influenţeze conduita cercetătorilor, să-i
responsabilizeze prin avantaje şi sancţiuni adecvate şi totodată să protejeze subiecţii
cercetării de abuzurile primilor, să apere cetăţenii de posibilele efecte nocive ale cercetării
ştiinţifice.
Etica cercetării sociologice este importantă pentru asigurarea că cercetarea este condusă într-un
mod responsabil și respectuos față de subiecții cercetării și contribuie la înțelegerea societății în
mod obiectiv.

• Conceptul de cultură din perspectivă sociologică

Ansamblul modelelor de gândire, atitudine și acțiune ce caracterizează o populație sau o
societate, inclusiv materializarea acestor modele în lucruri.
Cultura prescrie cum trebuie să se comporte o persoană cu membrii familiei, cu vecinii și cu
necunoscuții.
Cultura prescrie cum trebuie să se comporte o persoană cu membrii familiei, cu vecinii și cu
necunoscuții.

Variabilitatea culturii
Există diversitate culturală nu numai între societăți, ci chiar și în interiorul acesteia.
CONTRACULTURA
 Conține trăsături care se opun culturii dominante. Aceste trăsături/elemente sunt opuse în
anumite aspecte
SUBCULTURA
Face referire la anumite elemente caracteristice unor grupuri din societate.

• Componentele culturii, contactul între culturi și conflictul.

Cultura cuprinde:
Componente ideale - Credințe, norme, valori, simboluri, modele de acțiuni
Componente materiale - Unelte, locuințe, îmbrăcăminte, mijloace de transport, muzică
Elementele culturii:
Simbolurile
Ritul
Limbajul
Normele
Tradițiile
Moravurile
Valorile
Cutume
Simbolurile: acestea sunt elemente care reprezintă sau sugerează anumite idei sau
concepte, cum ar fi drapelul, moneda sau imnul unei țări.

Valorile: acestea sunt idei sau principii care sunt considerate importante sau dorite într-o
societate, cum ar fi libertatea, egalitatea sau dreptatea.

Normele: acestea sunt reguli sau așteptări sociale care guvernează comportamentul
uman, cum ar fi normele de comportament într-o sală de clasă sau într-o familie.

Credințele: acestea sunt sisteme de credințe sau convingeri despre lume și viață, cum ar
fi religia sau filosofia unei societăți.

Cultura materială
Este alcătuită din toate elementele fizicecaracteristicie unei societăți.
(Haine, muzică, artă, filme, clădiri, muzee, câmpuri vegetale, statuile, stilul de condus,
automobile etc).
Cultura nematerială
Este alcătuită din toate elementele non-fizice, ideaticecaracteristicie unei societăți.
(simboluri, valori, norme etc.)
Simbolurile: Semne utilizate la nivel social pentru a desemna un obiect sau o acțiune.
Ritualurile salutului.
Valorile: Idei despre ceea ce este bine, corect și dezirabil pentru majoritatea membrilor
societății.
Normele: Reguli sociale care au un caracter constrângător.
 
Contactul dintre culturi se poate produce prin mijloace variate, cum ar fi migratia, comertul
sau internetul. Acest contact poate avea efecte pozitive sau negative, cum ar fi îmbogățirea
 culturală sau conflictele culturale.

Conflictul cultural poate apărea atunci când culturile diferite au valori, norme sau credințe
care sunt incompatibile sau in conflict. Acest conflict poate apărea atunci când culturile se
întâlnesc și pot fi rezolvat prin dialog, negociere sau acțiune politică. Conflictul cultural
poate duce la tensiuni și conflicte sociale, cum ar fi discriminarea sau intoleranța.

Este important să se înțeleagă că fiecare cultură are valori, norme și credințe proprii și că
acestea pot fi diferite de la o cultură la alta. Prin înțelegerea și respectarea acestor diferențe,
se poate reduce conflictul cultural și se poate îmbunătăți conviețuirea între culturi diferite.

Interculturalitatea este termenul ce denumeste contactul dintre culturi, existenta unui

dialog intreacestea si nu in ultimul rand interactiunea si influenta pe care o primesc
reciproc.Se vorbeste din ce in ce mai des despre interculturalitate ca o stare de fapt intr-un
nou mileniu al politiciiglobale si al comunicarii inter-etnice. Interculturalitatea prezinta,
interpreteaza si reevalueazaexperienta sociala a diversitatii si a diferentelor
Interculturalitatea pretinde respect si apreciere din partea grupurilor pentru alte culturi din
societate,pretinde toleranta unei comunitati fata de cealalta comunitate, si in acelasi timp
pretinde dreptulindividului de a parasi propriul grup cultural.

Conflict cultural este un tip de conflict care apare atunci când este

diferit cultural valori și credinte ciocnire. Există definiții largi și înguste pentru concept,
ambele fiind utilizate pentru a explica violența (inclusiv războiul) și criminalitatea, la scară
micro sau macro.

• NACIREMA
Exemplul paradigmatic de studiu al altei culturi este cel al lui Horace Miner (1956). Acesta a
urmărit practicileși ritualurile de îngrijire ale corpului în tribul Nacirema (American scris
invers).
Ce ne spune, de fapt, NACIREMA?
Propria cultură este internalizată
Nu o putem „observa” foarte ușor
De regulă suntem de părere că „ceilalți” sunt altfel.
Relatarea lui Miner despre cultura Nacirema este o satiră etnologică, el folosind drept tehnică
o formă de observație și scriere deosebit de antropologică denumită „etnografie.”, utilizarea
limbajului și alegerea cuvintelor îngreunând cititorul să priceapă facil că se referă la cultura
americană. Este ca și cum ar fi un străin și doar raportează ceea ce observă, fără a deține vreo
înțelegere a culturii pe care o descrie, oferind o perspectivă etică externă.
Motivul pentru care Miner a scris articolul a fost să le permită americanilor să-l citească și să
îi facă să creadă că, de fapt, citesc despre o cultură din altă parte. Modul în care scrie despre
practicile curioase pe care le realizează acest trib îi îndepărtează pe cititori de faptul că
grupul nord-american descris corespunde, de fapt, americanilor moderni de la mijlocul anilor
’50.
Semnificația articolului „Body Ritual Among the Nacirema” al lui Miner este că, dacă ne
distanțăm de punctul nostru de vedere, o cultură ne va părea întotdeauna specifică, practicile
ar putea părea neobișnuite sau diferite pentru cineva dintr-o altă cultură, deoarece
presupunerile ne conduc opiniile și convingerile despre acea cultură.
 Relatarea lui Miner despre Nacirema a reprezentat o critică ascuțită a tendinței antropologilor
de a exagera ciudățenia percepută a altor culturi. Scopul lui a fost să arate că „tot ceea ce este
normal pentru noi ni se pare ciudat altcuiva, că acele culturi care pot părea necunoscute ar
trebui totuși examinate și tratate cu respect.

• Care este relația dintre cultură și societate?

Nu există cultură în afara societății și nici societate fără cultură.
Sunt două concepte diferite care se suprapun. Nu sunt identice.
Cultura se dobândește. Transferurile ereditare au un rol minor –cultura se dobândește prin
socializare.

Pe scurt, cultura este setul comun de credințe, valori, obiceiuri, comportamente și artefacte
care caracterizează un grup sau o societate, iar societatea este rețeaua de relații și interacțiuni
sociale care conectează oamenii dintr-o anumită zonă geografică care împărtășesc o cultură
comună.

Etnocentrismul apare atunci când oamenii nu concep că există și un alt mod de viață cu
excepția culturii lor. Mai mult decât atât, celelalte culturi sunt judecate în raport cu propria
cultură, iar ceilalți sunt judecați diferit, drept „anormali”.
Xenocentrismul este un fenomen opus etnocentrismului. Acest fenomen face referire la
aprecierea sau la preferința pentru elementele ce sunt străine grupului.
Relativismul cultural presupune că atunci când este realizată o cercetare, cercetătorul este
obiectiv. Mai mult, relativismul cultural susține că trăsăturile nu sunt bune sau rele, ci ele
trebuie privite în contextul cultural în care se desfășoară sau există.

• Ce este SOCIALIZAREA?
Procesul prin care se formează individul uman ca ființă socială. Socializarea este procesul
prin care copilul neajutorat devine treptat o persoană conștientă de sine, bine informată,
deprinsă cu obiceiurile culturii în care s-a născut.
Socializarea este procesul prin care indivizii invata normele, valorile, comportamentele si
abilitatile necesare pentru a deveni membri functionali ai societatii. Aceasta poate include
invatarea regulilor si normelor sociale prin intermediul familiei, scolii, prietenilor si a mass-
media, precum si dezvoltarea abilitatilor sociale prin interactiunea cu ceilalti. Socializarea
continua pe tot parcursul vietii, cu diferente in functie de varsta si etapa de viata.

• Care sunt elementele care contribuie la socializare?

Factorii care influențează procesul de socializare (diferite perspective teoretice)
Moștenirea biologică
Mediul fizic
Cultura
Experiența de grup (și personală)

Moștenirea biologică
Formarea personalității este influențată de anumite caracteristici biologice, inclusiv
ereditare. Moștenirea biologică reprezintă numai o parte a „materiei prime”, iar
personalitatea se dezvoltă prin intermediul altor factori.
Există anumite perspective care susțin că ereditatea poate avea un rol important în
determinarea anumitor trăsături (inteligența) și puțin important în determinarea altor trăsături
(atitudini, sociabilitate, interese, controlul impulsurilor etc) (Mihailescu 2003, p.79)
 Mediul fizic
-Determinism geografic. (Nu s-au putut testa / valida relațiile dintre personalitate și
condițiile mediului fizic). -> Stereotipuri
-Mediul fizic poate influența procesul de socializare prin caracteristicile grupurilor de oameni
care locuiesc într-un anumit spațiu.

Cultura
Unul dintre factorii importanți de contruire, modelare și influențare a personalității.
Caracteristicile culturale ale unei societăți pot genera particularități în socializarea copiilor.
Asemenea discuției de mai devreme, culturapoate fi un element intermediar al procesului
de socializare într-un anumit spațiu geografic.
Personalitate de bază (Ralph Linton)
Personalitate Modală (duBois)

Experiența de grup
Socializarea are loc numai în grupuri sociale.
Experiențele individuale sau de grup influențează procesul de socializare.
Procesul de socializare nu este un proces de asimilare, ci formarea personalității se bazează
pe interacțiunile în care o persoană va fi socializată.
Interacțiunea de grup îi permite copilului să-și formeze imaginea despre sine.

Experiența personală
Fiecare individ are o experiență proprie și unică de viață. Diferite de cele ale celorlalți
Toate experiențele noi nu se adună și formează o nouă personalitate, ci ele sunt internalizate
în urma unei filtrări din perspectiva experiențelor trecute.
Normele și valorile internalizate, alături de experiențe vor modela impactul noilor experiențe.
Experiența personală este permanentă, iar din urma fiecărei interacțiuni, experiențele trecute
pot fi reevaluate.

Familia: aceasta este prima si cea mai importanta sursa de socializare, copiii invata normele si
valorile societatii din familie.
Scoala: aceasta este un mediu important pentru socializare, unde copiii invata regulile si normele
sociale, precum si abilitatile necesare pentru a interactiona cu ceilalti.
Prietenii: acestia joaca un rol important in socializarea tinerilor, oferind un mediu pentru a
experimenta si a invata comportamente sociale acceptate.
Grupurile de apartenenta: cum ar fi religia, cultura sau cluburile, ofera oportunitati pentru a
invata norme si valori specifice si a interactiona cu oameni care impartasesc aceleasi interese.
Mass-media: acestea, cum ar fi televiziunea, radio sau internetul, au un rol important in
socializare, furnizand informatii despre lumea din jur si modeland opiniile si comportamentele
oamenilor.
Experientele personale: cum ar fi munca sau calatoriile, ofera oportunitati pentru a interactiona
cu oameni diferiti si a invata norme si valori noi.

• Ce presupunea teoria dezvoltării cognitive la Jean Piaget?

 În studiile sale, Piaget a elaborat o teorie originală asupra genezei și mecanismelor gândirii
denumită teoria operațională. El a delimitat stadii și serii de operații ale inteligenței. În ce
privește stadiile:
• stadiul senzorialo-motor, desfășurat de la naștere până la vârsta de 2 ani, când copilul este
preocupat cu câștigarea controlului motor și învățarea obiectelor fizice.
• stadiul preoperațional, între 2 și 7 ani, când copilul este preocupat cu calificarea verbală.
• stadiul concret operațional, între 7 și 12 ani, când copilul începe să se descurce cu
conceptele abstracte, cum ar fi numerele și relațiile, înrudirile.
• în fine, stadiul, formal operațional, între 12 și 15 ani, etapă în care copilul începe să
raționeze logic și sistematic.
Teoria lui Piaget conform căreia capacitatea intelectuală este calitativ diferită la vârste
diferite și copiii au nevoie de interacțiunea cu mediul înconjurător pentru a câștiga
competență intelectuală, a influențat știința educației și psihologia. Acest nou concept asupra
inteligenței a afectat modelul, proiectul învățării naturale pentru copiii mai mici și
dezvoltarea matematicii și a programelor științifice.

• Ce presupune socializarea de gen, învățarea de gen și dificultatea creșterii copilului fără

prejudecăți sexiste?
Socializarea de gen se referă la procesul prin care copiii învață și internalizează normele și
valorile societății legate de rolurile și comportamentele specific masculin și feminin. Aceasta
poate include învățarea comportamentelor si atitudinilor considerate "potrivite" pentru fiecare
gen, precum si diferențierea jucăriilor, culorilor si activităților considerate potrivite pentru
fiecare gen.

Învățarea de gen se referă la modul în care copiii învață aceste norme si valori prin
intermediul diferitelor instituții și agenți sociali, cum ar fi familia, școala, media și cultura în
general.

Creșterea copilului fără prejudecăți sexiste presupune o educație care să promoveze

egalitatea de gen și să încurajeze copilul să-și formeze propriile opinii și să ia decizii bazate
pe propriile interese și abilități, indiferent de genul lor. Aceasta poate include: evitarea
stereotipurilor de gen, oferind oportunități egale pentru copii indiferent de gen, promovând
modele pozitive de gen și educația în egalitatea de gen.

Este important să se recunoască că, deși socializarea de gen poate fi influențată de familie,
școala, mass-media si cultura generala, aceștia nu sunt singurii factori care contribuie la
construirea comportamentelor de gen. .

• Ce sunt instituțiile sociale?

Sisteme de comportamente și relații ce reglementează comportamentul indivizilor.
Un sistem de relații sociale organizat pe baza unor valori, norme, credințe comune și în care
se utilizează anumite procedee în vederea satisfacerii anumitor nevoi sociale fundamentale
ale unei colectivități sociale.
Ce înțelegem prin instituții?
 1.Forme organizatorice folosite pentru rezolvarea unor probleme
2.Ansamblu de procedee și mijloace folosite de membrii unui grup în vederea satisfacerii
unei nevoi.
3.Rolurile importante deținute de anumiți membri ai unui grup.
4.Un grup de persoane angajat în vederea rezolvării unor probleme importante pentru
comunitate
Structuri instituționale
I.Instituții ale vieții private (stau la baza vieții private a indivizilor)
II.Instituții economice (produc bunuri și servicii)
III.Instituții politice (conduc comunitațile)
IV.Instituții juridice (asigură ordinea și administrarea controlului social)
V.Instituții educative/culturale (produc și difuzează educație și cultură)
VI.Instituții religioase (administrează practicile religioase)
Indiferent dacă sunt acceptate sau nu într-o anume societate, instituțiile sociale există,
indiferent dacă ele sunt percepute drept „pozitive” sau „negative”.
De asemenea, instituțiile sociale pot fi și legale, cât și ilegale.

Familia: aceasta este o instituție socială care are rolul de a îngriji și de a crește copiii,
precum și de a furniza un mediu stabil și sigur pentru membrii ei.

Educația: aceasta este o instituție socială care are rolul de a oferi copiilor și adulților
cunoștințe, abilități și valori necesare pentru a se integra în societate.

Justiția: aceasta este o instituție socială care are rolul de a proteja drepturile și libertățile
cetățenilor și de a aplica legea.

Religia: aceasta este o instituție socială care are rolul de a oferi un sens spiritual și de a
furniza un sistem de valori și norme morale pentru membrii ei.

Economia: aceasta este o instituție socială care are rolul de a furniza mijloacele necesare
pentru a satisface nevoile materiale ale societății.

Mediul: aceasta este o instituție socială care are rolul de a proteja și îmbunătăți calitatea
mediului înconjurător și de a asigura o viață sănătoasă pentru toți.

Acestea sunt doar câteva exemple de instituții sociale, există multe altele. Ele au un impact
important asupra vieții indivizilor și a societății, și pot fi influențate de factori culturali,
economici și politici

• Care este diferența dintre instituții și organizații?

 Orice organizație funcționează pe baza unui cadru instituțional.
Instituțiile sociale există și în afara cadrelor organizaționale.

Instituțiile sunt structuri formale sau informale care au rolul de a satisface nevoile și
interesele societății într-un anumit domeniu sau aspect al vieții sociale. Ele sunt create de
către societate sau de către guvern și sunt considerate esențiale pentru funcționarea societății.
Exemple de instituții sunt familia, educația, justiția, religia, economia și mediul.
Organizațiile sunt structuri formale create de către oameni pentru a atinge un scop
specific. Ele sunt create pentru a îndeplini o funcție sau un serviciu specific, cum ar fi
furnizarea de bunuri sau servicii, sau pentru a atinge un scop precum beneficii financiare sau
sociale. Organizațiile pot fi de diferite tipuri, cum ar fi organizații non-guvernamentale,
companii private sau organizații guvernamentale.
În general, instituțiile sunt considerate ca fiind mai durabile și mai stabile decât organizațiile,
iar acestea din urmă au obiective mai specifice și pot fi înființate sau închise mai ușor.
Instituțiile sunt considerate ca fiind mai profund înrădăcinate în societate și au un impact mai
larg asupra vieții indivizilor și a societății.

• Instituții totale
„O instituție totală poate fi definită drept un loc în care își desfășoară viața și activitatea un
număr mare de indivizi cu statut similar, despărțiți de restul societății pentru o perioadă de
timp apreciabilă și care duc împreună o viață strict delimitată, reglementată oficial de către
instituție.” E. Goffman 2003 (1961), p.11
Caracteristicile instituțiilor totale:
-Nu acceptă alte statusuri în afara celor acordate de ele
-Controlează părăsirea voluntară a instituției (deși intrarea poate fi atât voluntară cât și
involuntară)
-Restricționează comunicarea
-Controlează viața membrilor (caracterul privat)

Exemple: Închisoarea, azilurile, mânăstirile, armata.

Instituțiile care monopolizează total / qvasi-total viața membrilor lor.
Instituții care încearcă să controleze și să influențeze membrii la un nivel maximal.

• Organizații sociale. Ce sunt ele?

Asocierea (structurată) de indivizi cu un scop propriu ce urmărește realizarea unor obiective,
acționând în conformitate cu un sistem de norme și valori.
I.Organizații informale

Grupuri mici ce își urmăresc realizarea scopurilor, fără să aibă norme definite prin
regulemente, legi etc.
II.Organizații formale

Grupurile sunt prea mari pentru a-și atinge scopurile în mod informal.
Acționează potrivit unor reglementări și norme precis stabilite.

• Organizații non-guvernamentale (ONG) - acestea sunt organizații care sunt create și

finanțate de către cetățeni și care au scopuri precum promovarea drepturilor omului,
protecția mediului, sau sprijinirea comunităților nevoiașe.
 • Organizații de caritate - acestea sunt organizații care au scopul de a strânge fonduri și de
a oferi sprijin financiar sau material pentru o cauză precum sănătatea, educația sau
sărăcia.
• Organizații profesionale - acestea sunt organizații care au scopul de a reprezenta
interesele unui anumit grup profesional sau de a oferi servicii și beneficii pentru membrii
lor.
• Organizații politice - acestea sunt organizații care au scopul de a promova un anumit
partid sau ideologie politică și de a influența deciziile politice.
• Organizații comunitare - acestea sunt organizații care au scopul de a sprijini și de a
reprezenta interesele unei anumite comunități sau grupuri de oameni, cum ar fi imigranții

• Organizația birocratică
Conform reglementărilor legale, aproape toate activitățile se desfășoară în cadrul unei
organizații. Astfel, este cea mai răspândită formă de organizare.
Modul în care spațiile din interiorul organizației sunt stabilite reprezintă una dintre funcțiile
importante ale acesteia: influențarea / reglementarea comportamentului indivizilor.
Max Weber a dezvoltat prima interpretare sistematică a organizațiilor birocratice care
caracterizează epoca modernă.
Organizațiile birocratice reprezintă modalități de coordonare a activităților. Toate marile
organizații tind să se birocratizeze pentru a face față cerințelor administrative.
Ideal tipul birocrației (weber 1921)
•Organizarea ierarhică
•Caracterul impersonal al exercitării funcțiilor
•Specializarea –atribuirea fiecărei funcții unui expert
•Deținerea posturilor în funcție de competență
•Existența unui sistem de prescripții acceptat de toți
•Urmărirea în mod rațional a scopurilor propuse

Birocrația apare în orice organizație de dimensiuni mari, din nevoia de eficiență, de

uniformitate și pentru a preveni corupția.

• Critici la adresa organizațiilor birocratice: Legea de fier a oligarhiei, McDonaldizarea

societății.
Critici ale birocrației Sintetizate de Selzenick și Merton
1.Crearea unor statusuri care provoacă resentimente și animozitate
Chiar dacă lucrează în interesul cetățenilor,birocrații sunt puși în situația de a lua decizii
neplăcute. (ex: polițistul care întrerupe o manifestație publică)
2.Rigiditatea realizării sarcinilor
Birocrații trebuie să acționeze conform unor reguli precis stabilite, care nu admit excepții.
Dacă situațiile reale sunt în concordanță cu cele prevăzute de birocrație, aceasta funcționează
în mod eficient. Ce se întâmplă atunci când situațiile reale nu sunt astfel?
3.Divizarea responsabilității
Pentru a garanta aplicarea uniformă a dispozițiilor și regulamentelor, de multe ori este
necesar să se constituie un „dosar” asupra unei probleme și să fie consultați diferiți șefi
ierarhici, ceea ce poate îngreuna soluționarea unor probleme. –Aceasta poate fi diminuată
prin descentralizarea autorității, dar poate apărea favoritismul.

4.Bifurcarea atașamentului
Apare atunci când birocrații acționează în două direcții–atașament față de organizațieși/sau
atașament față de clienți/beneficiari.
 Robert Michels - Legea de fier a oligarhiei
Pornind de la studiul democrațiilor, Robert Michels consideră că indiferent de modul în care
au fost construite și dezvoltate, organizațiile mari vor respecta o lege de fier.
Înorganizații, oricât de complex ar fi dezvoltate, nu poate exista o democrație directă pură,
puterea fiind delegată către un grup (indiferent de modul în care este constituit –ales, numit
etc)
În toate organizațiile va exista o clasă conducătoare care poate fi alcătuită din administratori,
directori executivi, strategi politici, comunicatori etc. Această clasă conducătoare va tinde (și
va reuși) să domine structurile de putere din interiorul organizației.
WHO SAYS ORGANIZATION, SAYS OLIGARCHY

McDonaldizarea societății (Ritzer 1993)

McDonaldizarea presupune procesul princ are principiile restaurantelor fast-food domină
majoritatea sectoarelor de la nivelul societății.
Eficiență,predictibilitateșiuniformitate,controlprinprocesuldeautomatizareșicalculabilitate(cal
culability)
Complementar cu gândirea lui Weber, în timp, societatea se raționalizează în timp.
Ritzer spune că apar anumite disfuncții ale birocrației, acestea dezvoltând propria viață și o
serie de „iraționalități ale raționalității”
Asemenea problemelor de sănătate din fastfood (zahăr,grăsimi,sare,arome, salarii mici,
economie precară etc), pot apărea probleme cu mediul natural–poluare,probleme legate de
calitatea vieții etc.

• Stratificarea socială: ce este?

Stratificarea socială se referă la modul în care societatea este organizată în straturi sau clase
sociale distincte, fiecare cu drepturi, privilegii și oportunități diferite. Acestea pot fi definite
prin mai multe criterii cum ar fi: venitul, educația, ocupația, bunurile și serviciile deținute,
relațiile familiale, statutul legal sau etnic. Stratificarea socială poate fi un sistem natural și
necesar pentru o funcționare eficientă a societății, dar poate fi, de asemenea, percepută ca
nedreaptă sau inechitabilă dacă anumite grupuri sunt excluse sau discriminate în accesul la
resurse sau oportunități.

Caracteristică fundamentală a societăților ce constă în faptul că orice formă de organizare

umană ste definită ierarhic, atât la nivel societal, cât și la nivelul oricăror structuri
determinate ale sale. (Alfred Bulai, 2009, p.247).
•Diferențele dintre straturi pot fi reduse sau foarte profunde.
•Cei din straturile superioare beneficiază de acces la mai multe resurse

STRATIFICARE SOCIALĂ și INEGALITATE

Inegalitate socială
Distribuția inegală a bunăstării, puterii sau a prestigiului într-o societate.

Caracteristici ale clasei sociale

•Clasa socială este dată de statutul socio-economic.
•Ierarhizarea are loc în funcție de avere, proprietate(ăți), prestigiu și putere.
•Nu este un sistem de stratificare foarte rigid: indivizii pot să treacă dintr-o clasă socială în
alta pe parcursul vieții
 Karl Marx și teoria claselor sociale
Marx urmărește descrierea mecanismelor inegalităților sociale.
INEGALITATEA NU ESTE NATURALĂ
Inegalitatea este dată de modul de producție specific unei societăți:
1.Relațiile de producție:
2.Forțele de producție
1.Forța de muncă
2.Mijloacele de producție

Ce alte criterii de stratificare sociale mai pot exista?

•Genul
•Vârsta
•Religia
•Etnia
•Rasa
•Culoarea pielii
•Orientarea sexuală
•Dizabilitatea

Autorul care a teoretizat conceptul de fapt social este: D

a)Erving Goffman
b)Karl Marx
c)Max Weber
d)Emile Durkheim
Emile Durkheim este cel care a teoretizat conceptul de "fapt social" în lucrarea sa din anul 1895,
intitulată "The Rules of Sociological Method". Durkheim a susținut că faptele sociale sunt
comportamente și practici care sunt specifice societății și au o existență independentă față de
indivizi care le practică. El a argumentat că faptele sociale sunt reglementate de norme și reguli
colective, care pot fi analizate prin metode sociologice pentru a înțelege modul în care
funcționează societatea. Durkheim a contribuit semnificativ la dezvoltarea sociologiei ca
disciplină și a fost unul dintre cei mai importanți sociologi ai secolului al XIX-lea.

5 întrebări deschise (0.6 pct fiecare întrebare –răspuns de 1-2 paragrafe ), de tipul
1) Ce metodă de cercetare ați utiliza pentru a studia nemulțumirile populației din România
în timpul crizei economice din 2008?
Sondajul de opinie este o metodă de cercetare care poate fi utilizată pentru a studia
nemulțumirile populației din România în timpul crizei economice din 2008. Un sondaj de opinie
ar implica distribuirea unui chestionar sau intervievarea unui grup reprezentativ de persoane
pentru a măsura opiniile, sentimentele și opiniile lor cu privire la criza economică și alte
variabile relevante. Sondajul de opinie poate fi realizat prin intermediul telefonului, internetului
sau prin interviuri față în față și poate oferi o imagine generală a nemulțumirilor populației și
poate identifica tendințele sau grupurile de persoane care au fost cel mai afectate de criza
economică. Acest tip de cercetare poate fi utilizat pentru a lua decizii politice sau pentru a
implementa intervenții țintite pentru a răspunde nevoilor populației afectate de criza economică.

2) Dați exemple de cel puțin două dimensiuni pe care se realizează stratificarea socială în
România. Explicați alegerea făcută.
• Venitul: Una dintre dimensiunile principale pe care se realizează stratificarea socială în
 România este venitul. Persoanele cu venituri mai mari au acces la mai multe resurse, precum
bunuri și servicii de calitate superioară, educație mai bună și oportunități mai largi, în
comparație cu persoanele cu venituri mai mici. Aceasta poate duce la o diferențiere socială
între grupurile cu venituri mai mari și mai mici, cum ar fi diferențele în ceea ce privește
sănătatea, educația sau oportunitățile de carieră.
• Educația: Stratificarea socială poate fi, de asemenea, realizată prin educație. Persoanele care
au beneficiat de o educație superioară au mai multe șanse de a obține locuri de muncă mai
bine plătite și mai prestigioase, precum și mai multe oportunități de carieră, în comparație cu
persoanele cu un nivel de educație mai scăzut. Aceasta poate duce la o diferențiere socială
între persoanele cu educație superioară și cele cu educație inferioară, cum ar fi diferențele în
ceea ce privește venitul, bunăstarea sau statutul social.
Am ales aceste două dimensiuni pentru că reprezintă modalități prin care societatea poate fi
divizată în grupuri sociale distincte, cu drepturi, privilegii și oportunități diferite. Venitul și
educația sunt factori importanți care contribuie la accesul la resurse și oportunități în societate și
pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții indivizilor și a grupurilor.

3) Ce sunt instituțiile sociale?

Instituțiile sociale sunt ansamblul de norme, reguli, roluri și structuri care organizează
interacțiunile sociale și care au un caracter durabil în societate. Ele sunt considerate ca fiind
structurile sociale fundamentale care dau formă și sens vieții sociale. Exemple de instituții
sociale sunt familia, sistemul educațional, sistemul juridic, sistemul economic, sistemul politic,
sistemul religios sau sistemul de sănătate. Ele au un impact semnificativ asupra
comportamentului indivizilor și a grupurilor și pot fi analizate prin metode sociologice pentru a
înțelege modul în care funcționează societatea.

2 întrebări sinteză (1.5 pct fiecare –raspuns de 3-4 paragrafe), de tipul

1) Ce este McDonaldizarea societății? Cine a dezvoltat acest concept și care sunt proprietățile
teoretice ale sale? Construiți/preluați un exemplu din societate care să prezinte McDonaldizarea
"McDonaldizarea" societății se referă la procesul prin care modelele de afaceri și practicile
utilizate de compania McDonald's devin dominante în alte industrii și aspecte ale societății. Acest
proces a fost teoretizat de sociologul american George Ritzer în lucrarea sa din 1993, "The
McDonaldization of Society".
Teoretic, McDonaldizarea societății este caracterizată prin următoarele proprietăți:
• Eficiența: McDonaldizarea se concentrează pe maximizarea eficienței prin
standardizarea produselor și serviciilor, precum și a modului în care sunt livrate.
• Calculabilitatea: McDonaldizarea se concentrează pe măsurarea și evaluarea
performanței prin intermediul indicatorilor de performanță precum viteza și numărul de
clienți.
• Predictibilitatea: McDonaldizarea se concentrează pe oferirea unui serviciu sau produs
care este prezis și controlat, eliminând variabilitatea sau elementele umane.
• Controlul: McDonaldizarea se concentrează pe controlul în locul încrederii în personal
sau în expertiză umană.
 Un exemplu de McDonaldizare a societății ar fi retailul online. Retailul online, precum
Amazon, se concentrează pe eficiența livrării produselor prin standardizarea proceselor logistice
și a opțiunilor de livrare. De asemenea, acestea oferă clienților posibilitatea de a cumpăra
produsele în mod predictibil prin prezentarea detaliilor produselor și a recenziilor clienților.
Platformele online oferă, de asemenea, clienților posibilitatea de a-și controla experiența de
cumpărare prin filtrarea produselor disponibile și compararea prețurilor. Acest lucru poate duce
la o pierdere a diversității și a unicității în comerțul cu amănuntul și poate afecta afacerile locale.

2)Discutați instituțiile totale (autor, exemple, caracteristici). Discutați dacă familia este o
instituție totală.
Instituțiile totale sunt conceptul dezvoltat de sociologul francez Emile Durkheim în lucrarea sa
"The Division of Labor in Society" (1893). El a descris instituțiile totale ca fiind ansamblul de
norme, valori și practici care guvernează viața socială și care au un impact asupra tuturor
aspectelor vieții indivizilor. Durkheim a argumentat că aceste instituții sunt necesare pentru a
menține solidaritatea socială și a menține ordinea socială.
Exemple de instituții totale pot include sistemul educațional, sistemul juridic, sistemul economic
sau sistemul politic. Acestea au un impact asupra tuturor aspectelor vieții indivizilor și
guvernează comportamentul, relațiile sociale și atitudinile.
Cu privire la familia ca instituție totală, aceasta poate fi considerată ca un exemplu de instituție
totală, deoarece ea guvernează aspecte ale vieții indivizilor cum ar fi relațiile de parentaj,
educația, îngrijirea copiilor, etc. Familia poate avea un impact semnificativ asupra modului în
care indivizii se raportează la alte instituții sociale .
Familia poate fi considerată o instituție totală pentru că ea guvernează multe aspecte ale vieții
indivizilor și are un impact puternic asupra dezvoltării și comportamentului acestora.
Familia este o instituție socială fundamentală care are un rol important în formarea indivizilor ca
persoane și în susținerea lor pe parcursul vieții.
Familia joacă un rol important în transmiterea valorilor, normelor și culturii din generație în
generație și în formarea relațiilor sociale și a identității indivizilor. De asemenea, familia poate fi
considerată o instituție totală pentru că ea este prezentă în toate aspectele vieții sociale, cum ar fi
educația, sănătatea, economia, cultura și politicile sociale.
• Organizația birocratică. Sinteză

Organizația birocratică este un model de organizare care se bazează pe reguli și

regulamente stricte, precum și pe un nivel înalt de specializare a muncii. Acest model a fost
dezvoltat de Max Weber, un sociolog german, care l-a descris ca fiind caracterizat prin
caracteristici precum ierarhia, autoritatea legală și imparțialitatea.
Organizațiile birocratice au o structură clar definită, cu linii de autoritate și responsabilitate
precis definite. Acestea sunt controlate prin reguli și proceduri strict stabilite, precum și prin
sisteme de raportare și evaluare riguroase. Acest model de organizare se concentrează pe
eficiență și precizie, dar poate fi criticat pentru că poate fi rigid și poate limita creativitatea și
inovația.
Organizațiile birocratice sunt utilizate în diverse domenii, cum ar fi guvernul, serviciile publice,
companiile mari sau instituțiile educaționale și medicale. Cu toate acestea, acest model de
organizare este criticat pentru că poate duce la o pierdere a flexibilității și a capacității de
adaptare la schimbări, precum și la o tendință de a favoriza interesele instituționale în
detrimentul celor ale indivizilor sau ale grupurilor.

• Stratificarea socială: ce este? Sinteză

Stratificarea socială se referă la modul în care societatea este structurată în grupuri distincte,
cunoscute ca straturi sau clase sociale, în funcție de nivelul de venit, educație, ocupație și alți
factori socio-economici.
Fiecare strat social are o anumită poziție și statut în societate și acestea sunt adesea asociate cu
anumite drepturi, privilegii și oportunități. Persoanele din straturile superioare au acces la resurse
și beneficii mai mari decât cei din straturile inferioare, iar aceasta poate duce la o inegalitate
socială.
Stratificarea socială este un concept complex care poate fi analizat prin metode sociologice
pentru a înțelege modul în care funcționează societatea, precum și impactul acesteia asupra
indivizilor și grupurilor. Stratificarea socială este un aspect important al societății, care poate
avea implicații importante asupra vieții indivizilor și asupra societății în ansamblu.

5. Organizația birocratică. Sinteza

Organizația birocratică este un model de organizare care se bazează pe reguli și regulamente

stricte, precum și pe un nivel înalt de specializare a muncii. Acest model a fost dezvoltat de Max
Weber, un sociolog german, care l-a descris ca fiind caracterizat prin caracteristici precum
ierarhia, autoritatea legală și imparțialitatea. Organizațiile birocratice au o structură clar definită,
cu linii de autoritate și responsabilitate precis definite, sunt controlate prin reguli și proceduri
strict stabilite, precum și prin sisteme de raportare și evaluare riguroase. Acest model se
concentrează pe eficiență și precizie, dar poate fi criticat pentru că poate fi rigid și poate limita
creativitatea și inovația. Organizațiile birocratice sunt utilizate în diverse domenii, cum ar fi
guvernul, serviciile publice, companiile mari sau instituțiile educaționale și medicale, dar acest
model poate fi criticat pentru că poate duce la o pierdere a flexibilității și a capacității de
adaptare la schimbări