Uniunea

Europeana
 Istoric
• După Al Doilea Război Mondial, integrarea europeană a fost văzută ca
un antidot al naționalismului extremist care a devastat
continentul. Într-un discurs ținut la 19 septembrie 1946 la
Universitatea din Zürich, Elveția, Winston Churchill a mers mai
departe și a promovat apariția Statelor Unite ale Europei. Congresul
de la Haga din 1948 a reprezentat un moment esențial în istoria
federală europeană, deoarece a dus la crearea Mișcării Europene și a
Colegiului Europei, unde viitorii lideri ai Europei vor trăi și vor studia
împreună.
• De asemenea, a condus direct la înființarea Consiliului Europei în
1949, primul mare efort de a aduce împreună națiunile Europei, inițial
zece dintre ele. Consiliul s-a concentrat în primul rând pe valori -
drepturile omului și democrația - mai degrabă decât pe probleme
economice sau comerciale și a fost întotdeauna considerat un forum
în care guvernele suverane ar putea alege să colaboreze fără
autoritate supranațională. Aceasta a generat mari speranțe de
integrare europeană și au existat dezbateri aprinse în cei doi ani care
au urmat în privința modului în care acest lucru ar putea fi atins.
• Dar în 1952, dezamăgit de ceea ce au văzut ca lipsă de progres în
cadrul Consiliului Europei, șase națiuni au decis să meargă mai
departe și au creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului,
care a fost declarată a fi "un prim pas către o Europă
federală". Oameni vizionari precum Alcide De Gasperi din Italia, Jean
Monnet și Robert Schuman din Franța și Paul-Henri Spaak din Belgia
au înțeles că oțelul și cărbunele erau cele două industrii esențiale
pentru ducerea unui război și că prin legarea industriilor naționale, un
viitor război între națiunile lor ar fi fost imposibil. Acești bărbați și alții
sunt oficial creditați ca părinți fondatori ai Uniunii Europene.
Robert Schuman propunând Comunitatea
cărbunelui și oțelului la 9 mai 1950
Toate statele membre ale UE
 • Austria • Letonia
• Belgia • Lituania

Toate statele • Bulgaria • Luxemburg

• Cipru • Malta
membre ale UE
• Croatia • Polonia
• Danemarca • Portugalia
• Estonia • Cehia
• Finlanda • Romania
• Franta • Slovacia
• Germania • Slovenia
• Grecia • Spania
• Irlanda • Suedia
• Italia • Tarile de jos
• Ungaria
Institutiile
• Instituțiile Uniunii Europene sunt cele șapte organe
principale de decizie ale Uniunii Europene (UE).
Acestea sunt, în ordinea enumerată la articolul 13 din
Tratatul privind Uniunea Europeană:
• Parlamentul European,
• Consiliul European,
• Consiliul Uniunii Europene,
• Comisia Europeană,
• Curtea de Justiție a Uniunii Europene,
• Banca Centrală Europeană și
• Curtea Europeană de Conturi.
Consiliul European
Consiliul Uniunii
Europene
Parlamentul
European
• Comisia Europeană
Curtea de Justiție a Uniunii Europene
Banca
Centrală
Europeană
Curtea
Europeană
de Conturi
Instituții

• Există trei instituții politice care dețin puterea executivă și legislativă a Uniunii.
Consiliul Uniunii Europene reprezintă guvernele, Parlamentul reprezintă
cetățenii și Comisia reprezintă interesul european. În esență, Consiliul Uniunii
Europene, Parlamentul sau o altă parte formulează o cerere de legislație
Comisiei. Comisia redactează o versiune și o prezintă Parlamentului și Consiliului
Uniunii Europene, unde, în majoritatea cazurilor, ambele trebuie să-și dea
acordul. Deși natura exactă a acesteia depinde de procedura legislativă
utilizată, odată aprobată și semnată de ambele organe, ea devine
lege. Obligația Comisiei este să se asigure că legislația este pusă în aplicare și
să-i aducă în fața Curții pe cei care nu respectă dispozițiile sale.
Simbolurile UE

• Drapelul European
Imnul European
Ziua Europei
Mottoul UE

• Mottoul Uniunii Europene, „Uniţi

în diversitate”, a fost folosit
pentru prima dată în anul 2000.
• română : Uniţi în diversitate
 Consiliul UE negociază și adoptă nu doar acte juridice, ci
și documente, cum ar fi concluzii, rezoluții și declarații, care
Concluziile nu sunt destinate să producă efecte juridice. Consiliul
folosește aceste documente pentru a exprima o poziție
politică cu privire la un subiect legat de domeniile de

și activitate ale UE. Aceste tipuri de documente stabilesc

doar angajamente sau poziții politice – nu sunt prevăzute
în tratate. Prin urmare, ele nu au forță juridică obligatorie.

rezoluțiile Alte instituții ale UE au modalități similare de a-și exprima

Consiliului poziția. De exemplu, Comisia publică cărți verzi pentru a

promova dezbaterile pe teme la nivelul UE. O carte verde
invită organizațiile sau persoanele relevante să discute
propunerile Comisiei, care mai târziu ar putea deveni acte
legislative. Parlamentul poate, de asemenea, să redacteze
rezoluții și recomandări referitoare la chestiuni din sfera de
competență a UE.
 • Concluziile Consiliului sunt adoptate după o
dezbatere în cadrul unei reuniuni a
Consiliului. Acestea pot conține o poziție
Concluzii politică cu privire la un anumit subiect. Este
important să se facă distincția
si rezolutii între concluziile Consiliului și concluziile
Președinției. Concluziile Consiliului sunt
emise de Consiliu, în vreme ce concluziile
Președinției exprimă doar poziția
Președinției și nu angajează Consiliul.
Principalele tipuri de concluzii și de rezoluții
adoptate de către Consiliu

• Concluziile și rezoluțiile sunt utilizate în scopuri diferite, cum ar fi:

• pentru a preciza, în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC) a UE, poziția UE cu privire
la un anumit eveniment sau la o anumită țară. Acestea exprimă o poziție politică sau evaluează un
eveniment internațional în numele UE.

• pentru a stabili o poziție coordonată între UE și statele sale membre în cadrul organizațiilor
internaționale. De exemplu, Consiliul poate elabora concluzii în vederea participării UE în cadrul
forurilor internaționale.

• pentru a formula observații și posibile soluții la problemele identificate în rapoartele speciale ale
Curții de Conturi.
 • Capitala: București
• Limba oficială: română
• Stat membru al UE de la: 1
ianuarie 2007
Romania • Moneda: leul românesc (RON).
UNIUNEA
EUROPEANA
Talpau Andreea