Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
STAMAT ADINA-CRISTINA
INSTITUTII
SIMBOLURI
STEAGUL
Istoria steagului Uniunii Europene începe în 1955, el fiind iniţial
folosit de Consiliul Europei, o organizaţie înfiinţată în 1949 pt a
apăra drepturile omului şi a promova valorile europene.
Ulterior, această organizaţie a încurajat şi alte instituţii
europene să adopte aceeaşi emblemă. Cele 12 stele aurii pe
fond albastru sugerează unitatea şi identitatea comună a
popoarelor europene, neavând nicio legătură cu numărul de
state membre ale UE. Cercul reprezintă solidaritatea şi armonia,
iar stelele perfecţiunea. Au existat propuneri de schimbare a
steagului, însă nu au fost acceptate. Rem Koolhaas a propus în
anul 2002 un steag sub forma unui cod de bare care multicolor
care combină culorile ce apar pe steagurile naţionale ale
statelor UE.
IMNUL
Ca şi steagul, imnul UE a fost mai întâi adoptat de Consiliul
Europei. În 1972 a fostaleasă, ca partitură europeană,
preludiul la “Oda bucuriei”, parte a ultimului act a Simfoniei
a 9-a, compusă în 1823 de Ludwig van Beethoven pe un text
scris în 1785 de Friedrich von Schiller (poemul exprimă viziunea
idealistă a poetului asupra înfrăţiriiomenirii). Imnul a fost lansat
în 1972 printr-o amplă campanie. Imnul a fost şi el adoptatîn
1985 la summitul de la Milano ca unul din însemnele oficiale
ale ComunităţilorEuropene. El nu are rolul de a înlocui imnurile
statelor membre, ci de a exprima valorilede libertate, pace şi
solidaritate pe care se întemeiază instituţiile UE. Acest imn
exprimăidealurile de libertate, pace şi solidaritate pe care le
reprezintă UE.
ZIUA EUROPEI
Data de 9 mai a fost aleasă ca Ziua a Europei de Consiliul
European de la Milano, din 1985, apreciindu-se ca punctul de
pornire al construcției Europei unite a fost declarația prin care,
la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe al Franței,
a propus Germaniei, vechi inamic al țării sale, dar și altor state,
să contribuie la realizarea "unei solidarități de facto" și să pună
"bazele concrete ale unei federații europene indispensabile
pentru menținerea păcii". În primăvara anului 1950 Robert
Schuman, ministrul afacerilor externe al Franței, primește de la
omologii din Statele Unite ale Americii și Marea Britanie o
misiune istorică: crearea unui plan care să ducă la reintegrarea
Germaniei Federale în familia europeană. Problema delicată pe
care o avea de rezolvat îl face să recurgă la sprijinul unui
cunoscut diplomat: Jean Monnet. Aflat în casa sa din Moselle,
în luna aprilie a aceluiași an, Robert Schuman meditează la
acest proiect. A doua zi, în drum spre Paris, se hotarâse:
„ Proiectul e interesant; va fi proiectul meu ”, îi mărturisea
șefului sau de cabinet. Și astfel, în dimineața lui 9 mai, un
emisar secret înmâna cancelarului german Konrad Adenauer un
document confidențial care cuprindea o copie a proiectului.
Acordul lui Adenauer a venit imediat: Germania dorea să devină
partener al Franței în acest proiect ce-și propunea să schimbe
soarta Europei.
MONEDA EURO
La originea conceptului de monedă unică se află tratatele care
stau la baza Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957)
declară că piața comună este unul dintre obiectivele
Comunității Europene ce va contribui la o “uniune mai strânsă
între popoarele Europei”. Tratatul Uniunii Europene (1992 -
Maastricht) introduce Uniunea Economică și Monetară și pune
bazele monedei unice. Iar în decembrie 1995, Consiliul
European de la Madrid decide ca moneda unică să poarte
numele de “euro” iar din 1 ianuarie 1999, euro a devenit
moneda europeană unică.