Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
com/smart-news/virtually-tour-five-egyptian-landmarks-
180974696/
https://www.zdnet.com/article/view-pyramids-of-ancient-egypt-via-this-360-degree-vr-
capture/
http://www.3dmekanlar.com/en/the-pyramids-2.html
https://www.slideserve.com/bryce/uniunea-european
Astăzi, din cele 47 de state ale Europei, 28 formează Uniunea Europeană, iar 5 sunt în curs de
aderarea. Deviza U.E., Unitate în diversitate, evidenţiază unitatea politică şi
economică şi diversitatea culturală a statelor membre. Unitatea presupune aderarea tuturor
statelor la aceleaşi principii politice şi economice, alegerea unor instituţii comune de
conducere, desfiinţarea graniţelor. Diversitatea culturală se referă atât la respectarea tradiţiilor
culturale ale fiecărei ţări cât şi la respectarea celor ale tuturor comunităţilor şi etniilor din
fiecare ţară.
Ideea creării unei Europe unite a existat, într-o anumită formă, încă din antichitate şi s-a
realizat, în anumite momente, chiar din punct de vedere practic. Imperiul Roman a creat o
primă formă de unitate europeană, răspândind limba latină şi dreptul roman într-o mare parte
a continentului. Creştinismul a realizat o adevărată unitate culturală europeană, iar imperiile
medievale au urmărit realizarea unei unităţi politice europene. Napoleon Bonaparte visa o
Europă unită sub conducerea sa, în care să triumfe principiile libertăţii şi egalităţii şi codul
civil modern aplicat de el în Franţa, fapt pe care l-a reuşit în teritoriile ocupate.
Încă din Evul Mediu au existat proiecte ale unor gânditori, de creare a unei Europe
federaliste, care să aibă o autoritate centrală şi al cărei scop să fie menţinerea păcii. Cel mai
vechi este cel al poetului italian Dante Alighieri (1303). Mai aproape de noi, în 1849,
scriitorul francez Victor Hugo a folosit expresia Statele Unite ale Europei spunând că „va
veni ziua când vom vedea doua grupări uriaşe: Statele Unite ale Europei si Statele Unite ale
Americii dându-si mâna prieteneasca peste ocean...”. Cel mai celebru proiect este însă cel al
contelui austriac Richard von Coudenhove-Kalergi, numit Pan-Europa, din 1923, care
propunea organizarea Europei ca o adunare de state federale. Cartea sa, cu acelaşi nume, a
avut mare succes în perioada interbelică, fiind tradusă în mai multe limbi. El a reuşit chiar să
organizeze un congres al Uniunii Pan-europene la Viena, în 1926. Lui îi aparţine ideea
reunirii cărbunelui german şi minereului de fier francez sub o singură autoritate.
Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, a adus în discuţie în rândul oamenilor
politici problema realizării unei păci europene de durată. Cum una dintre cauzele
fundamentale ale celor două conflagraţii mondiale a fost conflictul franco-german, s-a
căutat rezolvarea eficientă a acestuia. O alianţă economică franco-germană care să aibă la
bază o unificare a industriei cărbunelui şi oţelului, resursele principale ale industriei de
armament, s-a dovedit a fi soluţia cea mai bună.
În 1949, zece state europene au creat Consiliul Europei, organizaţie care şi-a propus
apărarea drepturilor omului şi a democraţiei în statele membre. În timp, au aderat la acest
organism toate statele europene (din 1993 este membră şi România). Cea mai importantă
instituţie a sa este Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la care poate face apel orice
cetăţean al unei ţări membre care consideră că statul său i-a încălcat drepturile.
Aceste două organisme, O.E.C.E. şi Consiliul Europei, au fost primele organizaţii europene
suprastatale, care, însă, au evoluat paralel cu organizaţiile care au stat, într-adevăra, la baza
Uniunii Europene de astăzi.
Uniunea Europeană
Această organizaţie avea următoarele instituţii de conducere: Înalta Autoritate, care elabora
politicile comune, Consiliul de miniştrii, Adunarea şi Curtea de Justiţie.
În 1957, prin Tratatul de la Roma, cele 6 state care formau C.E.C.O au hotărât să-şi extindă
colaborarea şi în alte domenii economice dar şi la nivelul politicilor sociale. Astfel a
apărut Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.) sau Piaţa Comună. Scopul C.E.E.
era libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. Libera circulaţie a
mărfurilor presupunea desfiinţarea taxelor vamale, libera circulaţie a persoanelor însemna
desfiinţarea vizelor. Libera circulaţie a serviciilor şi capitalurilor presupunea colaborări în
domeniile servicii (turism, transporturi, telefonie, poştă etc.) şi investiţii industriale şi
bancare. Domeniile concrete în care cele 6 state şi-au propus colaborarea au fost: politica
vamală, politica monetară, transporturile, agricultura, politica emigraţiei, vizelor şi azilului,
cultura, sănătatea şi mediul. Libera circulaţie şi politicile sociale comune s-au realizat în timp.
De exemplu uniunea vamală s-a realizat până în 1961 prin reducerea taxelor vamale cu 25%,
până în 1966 s-au mai redus taxele cu încă 25% iar în 1969 s-au desfiinţat total.
În 1992, prin Tratatul de la Maastricht (Olanda), s-a hotărât extinderea colaborării de la nivel
economic şi social, la nivel politic. Astfel a apărut Uniunea Europeană, care este considerată
o construcţie ce se sprijină pe trei piloni. Pilonii (domeniile de colaborare ale) Uniunii
Europene sunt:
Este alcătuită din câte un membru din fiecare ţară, numit de guvernul respectiv
Atribuţiile sale sunt de a propune proiecte de legi (pe care le votează
Parlamentul), şi de a urmări aplicarea legilor şi programelor uniunii.
Este alcătuită din câte un judecător numit de fiecare dintre statele membre, pe o
perioadă de 6 ani.
Atribuţii: asigură interpretarea şi aplicarea corectă a legilor, garantează
respectarea legislaţiei UE de către statele membre.
Este alcătuită din câte un membru din fiecare stat, numit de Consiliul de miniştrii,
pe timp de 6 ani.
Atribuţii: urmăreşte utilizarea corectă a fondurilor uniunii de către statele membre.
Consiliul European:
Este alcătuit din şefii de state sau de guverne ai statelor membre. Se întruneşte cel
puţin de două ori pe an. Fiecare ţară are preşedinţia sa câte 6 luni, prin rotaţie.
Stabileşte politica generală a U.E. (exemplu: aderarea unor noi state, adoptarea
unor acte legislative de maximă importanţă, cm ar fi constituţia U.E., schimbarea
politicii economice, ca adoptarea euro, trecerea unui stat la euro, crearea spaţiului
Schengen şi condiţiile de admitere aici etc.)
Însemnele Uniunii Europene
Ziua Europei – În amintirea declaraţiei ministrului francez de externe Robert Schuman care,
la 9 mai 1950, în prezenţa presei internaţionale, cerea Franţei şi Germaniei să cedeze unui
organism supranaţional european dreptul de gestionare a industriei cărbunelui şi oţelului,
această dată a fost aleasă pentru a marca Ziua Europei. Decizia a fost luată la summit-ul
european de la Milano din 1985.