Managementul Instititutiilor Publice

I.
Introducere:
După prăbuşirea Imperiului Roman au existat numeroase încercări de unificare ale

naţiunilor Europei care să preceadă statele moderne.
Ideea unei Europe unite a fost susţinută de-a lungul secolelor de împăraţi şi
intelectuali deopotrivă, dar numai după cel de-al doilea război mondial statele europene au
instituţionalizat forme de cooperare internaţională, cu competenţe în domenii specifice, cum ar
fi: Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), Organizaţia Tratatului
Atlanticului de Nord (NATO), Uniunea Europei Occidentale (UEO). Aceste organizaţii au pus
bazele unei solidarităţi mai strânse între statele europene, dar încă manifestau trăsăturile
clasice ale unei uniuni a statelor şi ale cooperării interguvernamentale1.
CAPITOLUL I – ISTORIA ŞI CONSTITUIREA UNIUNII

EUROPENE
I.1.Istoric:
După terminarea celui de-al doilea război mondial populaţia şi teritoriul european erau
ruinate economic şi social, fapt ce a permis cu uşurinţă aplicarea ideilor de UNITATE
EUROPEANĂ pentru depăşirea situaţiilor de criză generală. Relansarea acestor idei s-a
materializat prin declaraţia lui Winston Churchill din 1946, prin care acesta propunea o
Uniune a Statelor Europene: “Trebuie să respectăm o familie europeană într-un cadru regional
care se va numi, poate, Statele Unite ale Europei şi primul pas politic va fi acela de a constitui
un Consiliu al Europei”. Această idee va fi preluată şi de Congresul Statelor Unite ale
Americii, care în 1947 adoptă rezoluţia Fulbright prin care recomandă crearea unor State Unite
ale Europei. În acelaşi spirit se va pronunţa şi marele om politic francez Charles de Gaulle,
acesta susţinând ideea creării unei Europe întinse de la Atlantic la Urali.
Primul pas în crearea Europei a fost înfiinţarea, în 1948, a Organizaţiei de Cooperare
Economică Europeană (OCEE), organizaţie interguvernamentală, cu rol în distribuirea
ajutorului SUA (European Recovery Program – Planul Marshall – care a durat până în 1953 şi
a acordat cca. 15,7 mld. $), coordonarea reconstrucţiei, aplicarea reducerilor de taxe vamale
1
http://ro.wikipedia.org/
1
etc. Sub coordonarea OCEE s-a lansat studierea realizării unei uniuni vamale şi a fost
înfiinţată în 1950 European Payment Union – o agenţie cu rol de facilitare a sistemului
multilateral de plăţi legate de comerţ în condiţiile lipsei de lichidităţi internaţionale2.
În 1950, pe fondul unor probleme economice în ramuri strategice, ministrul de externe
francez, Robert Schumann a fost împuternicit de SUA şi Marea Britanie să elaboreze o
propunere de integrare a Germaniei de Vest în sfera cooperării vest-europene. Propunerea
ministrului francez viza realizarea unei Europe unite printr-o succesiune planificată de etape
în jurul unei uniuni de interese economice a cuplului franco – german. La baza concretizării
acestei iniţiative au stat atât premise interne:
- Identitatea de cultură şi civilizaţie;
- Nivel similar de dezvoltare şi, de aici, posibilitatea creării unei mari pieţe unice;
- Existenţa unei voinţe politice în favoarea integrării (rolul unor personalităţi precum
Charles de Gaulle şi Konrad Adenauer);
- Existenţa unor resurse materiale, financiare şi umane care au permis îndeplinirea
obligaţiilor decurgând din procesul de integrare.
dar şi premise externe:
- Războiului rece care a stimulat unirea ţărilor vest-europene în faţa pericolului sovietic;
- Lansarea de către SUA a Planului Marshall;
- Concurenţa economică tot mai puternică din partea societăţilor transnaţionale din SUA.
I.2.Principalele etape ale formării Uniunii Europene
I.2.1.Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)
La începutul anilor `50 s-au dus tratative între Franţa, Germania de vest, Italia, Belgia,
Olanda şi Luxemburg pentru înfiinţarea unei comunităţi supranaţionale care să decidă
coordonarea şi unirea pieţelor naţionale într-o piaţă unică economică în privinţa folosirii şi
controlului în comun a resurselor miniere şi metalurgice.
Astfel, la 18 aprilie 1951 a fost semnat Tratatul de la Paris prin care s-a
înfiinţat Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), tratat intrat în vigoare la
2
http://andreivocila.wordpress.com/2010/03/10/istoricul-si-dezvoltarea-uniunii-europene-si-a-conceptului-de-
spatiu-schengen/
2
23 iulie 1952, după ratificarea lui de cele şase parlamente naţionale. Tratatul şi-a găsit originea
în declaraţia lui Robert Schumann, făcută la 9 mai 1950; el a reglementat problema producţiei
de cărbune şi oţel în Europa, deoarece unele ţări (Belgia, R.F.G., Olanda) erau dezavantajate în
privinţa primului produs, iar celelalte (Franţa, Italia, Luxemburg) în privinţa celui de-al
doilea3. Comparativ cu alte organizaţii internaţionale existente la acel moment, principalul
element de noutate îl constituia caracterul supranaţional al acestei Comunităţi, reprezentat de
transferul de competenţe către o instituţie (Înaltă Autoritate) responsabilă cu luarea de decizii,
independent de consensul Statelor Membre .
O altă iniţiativă sectorială este reprezentată de crearea unei Comunităţi Europene de
Apărare (CEA), iniţiativă care a eşuat însă, datorită faptului că Tratatul aferent - semnat în
1952 - nu a fost niciodată ratificat de către Parlamentul Franţei.
În esenţă, tratatul a contribuit la extinderea economică prin apariţia pieţei comune a
cărbunelui şi a oţelului care a implicat suprimarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative
la libera circulaţie a produselor, creşterea nivelului de trai în cele şase state membre.
Din cuprinsul tratatului se pot desprinde patru principii sub forma unui capitol special,
preluate din Planul Schuman, care constituie baza edificiului şi anume:
-superioritatea instituţiilor
-independenţa instituţiilor comunitare
-colaborarea între instituţii
-egalitatea între state4
Tratatul CECA dotează comunitatea cu o structură instituţională proprie,originală,ce cuprinde
următoarele instituţii:
Înalta Autoritate- ca organism supranaţional chemat să vegheze şi să pună în valoare
interesele proprii ale organizaţiei.
Consiliul de Miniştrii-constituit ca organism interguvernamental pentru apărarea intereselor
ţărilor membre.
Adunarea Comună-reprezintă interesele popoarelor statelor membre.Este un organism de
control democratic al factorului executiv (biexecutiv: Înalta Autoritate şi Consiliul de
Miniştrii).
3
spatiu-schengen/
4
Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene,Ediţia a IIIa,Editura Univesul Juridic, Bucureşti 2006,pag.28
3
Curtea de Justiţie –organism jurisdicţional care asigură respectarea normelor juridice ale
Comunităţii.
Tratatul de la Paris, constituind CECA, a fost semnat la 18 aprilie 1951,fiind încheiat
pentru o perioadă de 50 de ani; Tratatul a intrat în vigoare pe 23 iulie 1952 şi a încetat să mai
producă efecte pe 23 iulie 2003.5
I.2.2. Tratatele de la Roma instituind CEE şi EURATOM-CEEA (1957)
Semnarea Tratatelor de la Roma a urmat Conferinţei de la Messina ( Italia ) din 1-3

iulie 1953, a miniştrilor de externe, când cele şase state părţi ( Belgia,Italia, Franţa,
Luxemburg, Olanda şi Republica Federala Germană) la Tratatul de la Paris constituind CECA
au hotărât următoarele: extinderea sistemului şi la alte domenii economice ( în vederea
realizării unei pieţe comune generale ), armonizarea politicilor sociale şi organizarea unei pieţe
nucleare comune.Astfel, la 25 martie 1957, la Roma, au fost semnate 2 tratate instituind, pe
de-o parte, Comunitatea Economică Europeană (CEE), mai cunoscută sub numele de Piaţă
Comună şi, pe de altă parte,Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA), cunoscută
sub numele de EURATOM.Tratatele au fost încheiate pentru o durată nelimitată şi au intrat în
vigoare la 1 ianuarie 1958 după ratificarea lor de către cele şase state membre şi,deşi a
participat la negocieri, Marea Britanie nu le-a semnat.
Tratatul de la Roma constituind CEE
Obiectivele CEE erau:

- de a crea noi reglementări în privinţa schimbului economic de produse (eliminarea
progresivă a taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative la intrarea şi ieşirea mărfurilor);
- îndepărtarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a persoanelor, capitalurilor şi
serviciilor pe teritoriul celor şase state membre.
- instituirea unei pieţe comune şi apropierea progresivă a politicilor economice ale statelor
membre.
- promovarea unei dezvoltări armonioase a activităţilor economice în ansamblul Comunităţii.
5
4
- o creştere accelerată a nivelului de trai
- o extindere continuă şi echilibrată.
- stabilirea unor politici sectoriale comune în domeniul agriculturii, transporturilor, relaţiilor
comerciale externe.6
Ca noutate, tratatul, care consfinţeşte crearea CEE, înscrie de acum printre obiectivele
sale libera circulaţie a persoanelor pe teritoriul Comunităţii. Cu toate acestea, în text nu era
menţionată nici o măsură concretă referitoare la armonizarea legislaţiilor transfrontaliere. În
viziunea legislatorului, libera circulaţie era văzută înainte de orice dintr-un unghi economic şi
nu-i privea decât pe muncitori.
Tratatul de la Roma constituind EURATOM
Acest tratat urmăreşte formarea şi dezvoltarea unei industrii nucleare europene prin
dezvoltarea cercetării şi difuzarea cunoştiinţelor tehnice. Scopul său este de a crea o relaţie de
interdependenţă între industriile cărbunelui şi oţelului pentru ca nici o ţară să nu îşi mai poată
mobiliza forţele armate fără ştirea celorlalte.
I.2.3. Fuziunea celor trei comunităţi

Fuziunea celor trei organizaţii în cadrul Comunităţii Europene a avut loc prin Tratatul
Merger încheiat la Bruxelles în 8 aprilie 1965 ( intrat în vigoare de la 1 iulie 1967).Astfel, s-
au unificat organele executive ale celor trei comunităţi sub denumirea de Comisia Europeană,
iar organele decizionale ale celor trei comunităţi sub denumirea de Consiliu European pe
structura de bază a CEE (celelalte două comunităţi rămân numai organizaţii de strictă
specialitate până la expirarea termenului de 50 de ani de funcţionare). Imediat după aceste
fuziuni, Parlamentul European, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Bruxelles, a
hotărât folosirea expresiei de COMUNITATE EUROPEANĂ (CE)7.
Unificarea care s-a realizat a avut loc numai la nivel instituţional, cele trei Comunităţi
rămânând distincte, fiecare din cele trei Tratate constitutive continuând să rămână
6
7
http://andreivocila.wordpress.com/2010/03/10/
5
separate.Instituţiile comune,nou înfiinţate, duc la îndeplinire sarcinile prevăzute în toate cele
trei Tratate constitutive.
În 1973, Comunitățile s-au lărgit prin includerea Danemarcei (inclusiv Groenlanda,
care a părăsit comunităţile în 1985), Irlanda şi a Marii Britanii (1971). Norvegia a negociat
aderarea în acelaşi timp dar votanţii norvegieni au respins planul de aderare într-un
referendum, aşa că Norvegia a rămas în afara Uniunii. În 1979 au avut loc primele alegeri
democratice pentru Parlamentul European. Grecia a aderat în 1981, Portugalia şi Spania în
1986.8
I.2.4 Acordul de la Schengen-1985
La 14 iunie 1985, Guvernele Statelor Uniunii vamale Benelux, ale Republicii Federale
Germania şi Republicii Franceze semnează acordul de la Schengen, referitor la suprimarea,
graduală, a controlului vamal la graniţele comune.
Acordul de la Schengen are la bază mai multe considerente, dintre care:
- Progresele înregistate în cadrul Comunităţilor europene în vederea asigurării liberei
circulaţii a persoanelor, a mărfurilor şi a serviciilor.
- Necesitatea consolidării solidarităţii între popoarele lor prin eliminarea obstacolelor din
calea liberei circulaţii la graniţele comune între Statele Uniunii Vamale ale
Beneluxului,Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze.
- Obiectivitatea efortului de amplificare a raporturilor dintre popoarele statelor membre
ale Comunităţiilor europene prin intermediul liberei treceri a graniţelor interioare
pentru resortisanţii lor şi a liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor9.
Mecanismele de aplicare a Acordului au presupus, şi presupun încă, ca, pe plan intern
să se adopte măsuri de natură legislativă, supuse adoptării parlamentelor naţionale, în funcţie
de prevederile propriilor constituţii. La nivel comunitar s-a semnat Convenţia de aplicare a
Acordului de la Schengen (1990)10 .
Depozitarul Acordului este Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg.
8
http://ro.wikipedia.org
9
10
Convenţia de aplicare a Acordului Schengen a intrat în vigoare la 1 septembrie 1993.
6
I.2.5 Actul unic european-1986
Actul unic european (AUE) marchează o nouă etapă în procesul de realizare a pieţei
interne comunitare şi a relansat acţiunea comunitară,constituind un moment foarte important al
istoriei Uniunii Europene.
Deşi realizarea pieţei unice a fost prevăzută în tratatele originare ale Comunităţiilor
europene, progresul a fost lent. Acest lucru s-a schimbat odată cu intrarea în vigoare a AUE,
care evidenţiază voinţa statelor membre de a pune capăt stagnării construcţiei comunitare.
Actul unic european a fost semnat la 17 februarie 1986 de nouă state ( cele şase
fondatoare, Irlanda,Spania, Portugalia) din cele doisprezece membre şi, la 28 februarie 1986
de celelalte trei( Italia, Danemarca şi Grecia) şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1987.
Actul Unic European a constituit documentul oficial de unire a dispoziţiilor privind
reforma instituţiilor europene şi de finalizare a Marii Pieţe Interne comune până la sfârşitul
anului 1992 (31 decembrie 1992). Prin AUE s-au amendat şi completat prevederile Tratatului
de la Roma şi s-a extins domeniul de acţiune comunitară prin recunoaşterea Consiliului
European în mod oficial ca organ de decizie a întregii comunităţi. Important este şi faptul că s-
a creat organul al doilea de jurisdicţie europeană – Tribunalul de Primă Instanţă.
I.2.6 Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene-1992
În 1990, după căderea Cortinei de Fier, fosta Germanie de Est a devenit parte a
comunităţii ca parte a noii Germanii unite. Odată cu extinderea către fostele state comuniste
din Estul Europei, au fost convenite criteriile de la Copenhaga pentru statele candidate.
La 9 decembrie 1991, s-a întrunit la Maastricht Consiliul European care a hotărât
constituirea uniunii economico-monetare şi a celei politice prin includerea acestei problematici
într-un singur tratat denumit, Tratatul Uniunii Europene (TUE) sau Tratatul de la Maastricht.
Prin Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, se constituie Uniunea
Europeană având la bază cei trei piloni:
I. Primul pilon al Comunităţilor Europene permite instituţiilor Uniunii să coordoneze politici
comune şi partajate în diverse domenii (Piaţa unică, transporturi, concurenţă, monedă unică,
7
ocuparea forţei de muncă, educaţie, cultură, sănătate, protecţia consumatorilor, cercetare,
protecţia mediului, agricultură şi altele) urmând obiectivul de coeziune economică şi socială.
II. Al doilea pilon, politica externă şi de securitate comună, reprezintă cadrul acţiunilor
comune ale statelor membre ale Uniunii Europene în acest domeniu.
III. Al treilea pilon, Cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală, este cadrul
cooperării dintre organele de poliţie şi de justiţie din cele 27 state membre pentru consolidarea
securităţii interne.
Tratatul de la Maastricht prevede11:
A) O cetăţenie unională.Toţi cetăţenii statelor membre sunt cetăţeni ai Uniunii şi fiecare
cetăţean are dreptul să se deplaseze şi să-şi stabilească domiciliul în mod liber pe
teritoriul statelor membre,să voteze şi să candideze la alegerile municipale şi europene
care se desfăşoară în statul în care îşi are domiciliul şi să fie protejat de autorităţile
diplomatice sau consulare ale oricărui stat membru.
B) Uniunea economică şi monetară (UEM ).Uniune economică în sensul că direcţiile
politicii economice ale statelor membre şi ale Comunităţiilor vor fi adoptate de către
Consiliul de miniştri care, în acelaşi timp, va supraveghea evoluţia economiei în
fiecare stat membru şi în Comunităţi.Uniune monetară-de la începutul fazei finale a
UEM Comunităţile vor avea o singură politică monetară.
C) Uniunea politică care cuprinde, în principal următoarele aspecte:
- o politică externă şi de securitate comună, care va cuprinde formularea, pe termen lung,
a unei politici de apărare, procesul Conferinţei asupra Securităţii şi Cooperării în
Europa ( CSCE), precum şi aspectele de natură economică pe care le ridică securitatea.
- Creşterea rolului Parlamentului European
- Sporirea competenţelor Comunităţiilor
- O politică comună în domeniul juridic şi al afacerilor interne
Uniunea Europeană a fost înfiinţată formal când Tratatul de la Maastricht a intrat în vigoare,
pe 1 noiembrie 1993, iar în 1995 Austria, Finlanda şi Suedia au aderat la nou înfiinţata UE.
I.2.7 Tratatul de la Amsterdam-1997
11
Ion P.Filipescu, Augustin Fuerea, op.cit., pag.167-168
8
Ziua de 1 mai 1999 a fost marcată de intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam
(semnat în 1998), care modifică Tratatul asupra Uniunii Europene( denumirea completă şi
corectă a acestui tratat este „Tratatul de la Amsterdam care modifică Tratatul asupra Uniunii
Europene, Tratatele constituind Comunităţile europene şi anumite acte conexe”).Prin acest
Tratat, Uniunii Europene îi sunt încredinţate noi sarcini, este subliniat rolul cetăţeanului iar
caracterul democratic al instituţiilor este întărit.Tratatul cuprinde trei părţi, şi anume:
modificări ale Tratatului UE,simplificarea tratatelor,dispoziţii generale şi finale cărora li se
adaugă Actul final, treispezece protocoale şi cincizeci şi opt de declaraţii comune uni sau
multilaterale.
I.2.8 Tratatul de la Nisa-2001
În evoluţia construcţiei europene Tratatul de la Nisa a reprezentat o etapă obligatorie şi

necesară tocmai pentru realizarea obiectivelor propuse de aceasta.
Adoptarea Tratatului de la Nisa, la 11 decembrie 2000 (intrat în vigoare din 2003), cuprindea
măsuri privind:
- instituţiile europene în perspectiva extinderii din 2004;
- libera circulaţie a cetăţenilor din statele membre;
- cooperarea în domeniul industrial şi de drept civil12.
În 2002, bancnotele şi monedele euro au înlocuit monedele naţionale din 12 state

membre. De atunci, Zona Euro a crescut la 17 state. În 2004, UE a avut cea mai mare
extindere din istorie, când Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
Slovacia şi Slovenia au aderat la Uniune.
La data de 27 mai 2005, şapte state membre ale Uniunii Europene au semnat la Prüm
„Tratatul între Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica
Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Ţărilor de Jos şi Republica Austria privind
aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului,
criminalităţii transfrontaliere şi migraţiei ilegale”.
12
http://andreivocila.wordpress.com/2010/03/10
9
Tratatul are ca obiectiv intensificarea cooperării între statele semnatare în lupta
împotriva terorismului, criminalităţii transfrontaliere şi migraţiei ilegale, prin
intermediul schimbului de date privind datele genetice (ADN), amprentele digitale,
înmatriculările de vehicule şi alte date cu caracter personal. Tratatul prevede, de asemenea,
constituirea de patrule comune şi alte forme de intervenţie (însoţitori de securitate la bordul
aeronavelor, asistenţă comună la evenimente de mare anvergură, etc.).
În data de 5 decembrie 2006 a fost semnat un Acord de Implementare Tehnică şi
Administrativă (ATIA) care conţine prevederile necesare implementării tehnice şi
administrative a Tratatului.
La începutul anului 2007, Germania a lansat iniţiativa încorporării Tratatului în Acquis,
iniţiativă care s-a bucurat de sprijinul majorităţii statelor UE. Rezultatele discuţiilor care au
demarat la nivelul instituţiilor europene s-au concretizat în elaborarea unei decizii de
transpunere a Tratatului în Acquis .
Luând în calcul interdependenţa dintre Tratatul de la Prüm şi Acordul de Implementare
Tehnică şi Administrativă a acestuia (ATIA), la nivelul Consiliului a fost elaborat
un alt proiect de Decizie care să transpună şi prevederile indispensabile implementării tehnice
şi administrative a Tratatului (decizie de implementare), direct influenţate de adoptarea
Deciziei cu privire la întărirea cooperării transfrontaliere, mai ales în combaterea terorismului
şi criminalităţii transfrontaliere13.
La 1 ianuarie 2007, România şi Bulgaria au devenit cele mai noi state membre. În
acelaşi an Slovenia a adoptat euro, urmată în 2008 de Cirpu şi Malta, de Slovacia în 2009 şi de
Estonia în 2011. În iunie 2009 au avut loc alegerile pentru parlamentul european care au dus la
continuarea mandatului de preşedinte al Comisiei al lui Jose Manuel Barosso, iar în
2009 Islanda şi-a depus formal candidatura pentru aderarea la UE.
În 1 decembrie 2009, Tratatul Lisabona a intrat în vigoare şi a reformat multe aspecte
ale UE. În particular a schimbat structura legală a Uniunii Europene, transformând sistemul
celor trei comunităţi într-o singură entitate cu personalitate juridică internaţională şi a creat
funcţia permanentă de Preşedinte al Consiliului European, primul care ocupă această funcţie
13
spatiu-schengen/
10
fiind Herman Van Rompuy şi un Înalt Reprezentant pentru afaceri externe şi
securitate, Catherine Ashton.14
La 9 decembrie 2011, Croaţia a semnat Tratatul de Aderare la UE. Referendumul de
aderare la UE ce a avut loc în 22 decembrie 2011 a validat aderarea ţării la Uniunea
Europeană, 66% din cetăţenii croaţi prezenţi la vot au votat pentru aderarea la Uniunea
Europeană iar aderarea va avea loc la 1 iulie 2013 după ce Tratatul de Aderare va fi ratificat de
toate statele membre.
CAPITOLUL II - INSTITUŢIILE UNIUNII EUROPENE
Instituţiile comunitare formează structura de bază şi sunt în numar de 5: Consiliul de

Miniştri (Consiliul UE), Comisia Europeană, Parlamentul, Curtea de Justiţie şi Curtea de
Conturi.Acestora li se adaugă începând cu anul 1988 Tribunalul de primă instanţă, ca instituţie
asociată Curţii de Justiţie.
II.1. Consiliul Uniunii Europene

Cunoscut şi sub denumirea informală de Consiliul UE, reprezintă forul în care se
reunesc miniştrii din statele membre pentru a adopta acte legislative şi pentru a coordona
politicile europene.Consiliul adoptă, cel mai frecvent împreună cu Parlamentul European, acte
care au o consecinţă directă asupra vieţii cetăţenilor, dar şi un impact considerabil pe plan
internaţional.
Consiliul este instituţia Uniunii în cadrul căreia se reunesc reprezentanţii guvernelor
statelor membre, mai precis miniştrii din fiecare stat membru care sunt competenţi într-un
anumit domeniu. Compoziţia sesiunilor Consiliului, precum şi frecvenţa acestora variază în
funcţie de subiectele abordate. De exemplu, miniştrii afacerilor externe se reunesc aproximativ
14
www.ro.wikipedia.org
11
o dată pe lună în cadrul Consiliului Afaceri Externe. În mod similar, miniştrii economiei şi ai
finanţelor se reunesc o dată pe lună cu ocazia Consiliului care abordează afacerile economice
şi financiare, denumit Consiliul Ecofin.
Există zece formaţiuni ale Consiliului, care acoperă ansamblul politicilor Uniunii.
Consiliul Afaceri Generale, alcătuit în general din miniștrii afacerilor externe sau din miniştrii
afacerilor europene, asigură coerenţa lucrărilor diferitelor formaţiuni ale Consiliului şi
pregăteşte reuniunile Consiliului European.
Atribuţiile Consiliului
1.Adoptă acte legislative (regulamente, directive etc.), cel mai adesea în „codecizie” cu
Parlamentul European;
2.Contribuie la coordonarea politicilor statelor membre. Un astfel de exemplu este domeniul
economic;
3.Elaborează politica externă şi de securitate comună pe baza liniilor strategice stabilite de
Consiliul European;
4.Încheie acorduri internaţionale în numele Uniunii;
5.Aprobă, împreună cu Parlamentul European, bugetul Uniunii.
6. Dezvoltă Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC)15
Constituirea Consiliului
La înfiinţarea lor, fiecare dintre cele trei Comunităţi Europene avea câte o instituţie
similară:
- Consiliul Special al Miniştrilor (în cadrul CECO);
- Consiliul Comunităţii Economice Europene (în cadrul CEE);
- Consiliul Comunităţii Europene a Energiei Atomice (în cadrul Euratom).
Încă de la prima sesiune din 25 ianuarie 1958, Consiliile CEE şi CEEA au avut un
Secretariat Comun, acelaşi cu cel existent pentru CECO. Totuşi, nu era fiabil a se menţine o
15
http://www.euractiv.ro
12
separare a celor trei instituţii cu activitate asemănătoare mai ales că, o integrare pentru viitor a
domeniilor celor trei comunităţi era unul dintre scopurile prevăzute de „Părinţii fondatori” ai
fenomenului comunitar. De aceea, în 1965, a apărut un nou Tratat, numit de Fuziune, prin care
s-a constituit un Consiliu Unic, care se substituia celor trei existente. Astfel, conform art. 1 al
tratatului sus menţionat, se prevedea că acesta (Consiliul) exercită puterile şi competenţele
atribuite instituţiilor respective în tratatele care instituiau Comunităţile, ca şi cele prevăzute în
Tratatul de fuziune.
Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, instituţia a fost numită
„Consiliul de Miniştri” . După intrarea în vigoare a actului comunitar menţionat anterior,
Consiliul este denumit „Consiliul Uniunii Europene” . Conform modificării aduse de Tratatul
de la Lisabona, denumirea din prezent este aceea de „Consiliul”.
Componenţa Consiliului
Consiliul este compus din reprezentanţii fiecărui stat membru. Tratatul de la Maastricht
precizează că, reprezentanţii statelor sunt la nivel ministerial şi trebuie să fie abilitaţi să
angajeze guvernul ţării pe care o reprezintă.
În cazul în care, un membru al Consiliului nu poate participa la reuniunea Consiliului,
el poate fi reprezentat de un funcţionar naţional de rang înalt, de reprezentantul permanent sau
de adjunctul acestuia (reprezentantul permanent este ambasadorul ţării respective la UE).
Funcţionarul respectiv poate lua parte la dezbaterile din Consiliu, însă nu are drept de vot,
acesta putând fi delegat doar unui alt membru al Consiliului.
Membrii Consiliului pot fi însoţiţi de funcţionari care îi asistă. Numărul acestora din
urmă este fixat de către Consiliu, iar numele şi calitatea lor trebuie comunicate în avans
Secretarului General al Consiliului, pentru a li se da permise de acces în sala de Consiliu.
Se permite Comisiei să participe la reuniunile Consiliului, însă este posibil ca acesta să
se reunească şi în absenţa Comisiei atunci când discuta chestiuni interne.
Accesul la reuniunile Consiliului se face sub rezerva prezentării unui permis eliberat de
Secretariatul general. Forma acestor permise este stabilită de Regulamentul nr. 1826/69 al
Consiliului din 15 septembrie 1969.
De la 1 ianuarie 2007, Consiliul este compus din 27 de membri.
13
Deşi nu există decât un singur Consiliu, acesta se reuneşte însă în formaţiuni diverse, în
funcţie de natura problemelor abordate, lista acestora fiind adoptată în conformitate cu
articolul 236 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Conform Regulamentului de Procedură al Consiliului din 2006 (RPC), structurile
Consiliului erau:
1.Afaceri generale şi relaţii externe;
2. Afaceri economice şi financiare;
3. Justiţie şi afaceri interne;
4. Ocuparea forţei de muncă, politica socială, sănătatea şi consumatorii;
5. Competitivitate (piaţă internă, industrie şi cercetare);
6. Transport, telecomunicaţii şi energie;
7. Agricultură şi pescuit;
8. Mediu;
9. Educaţie, tineret şi cultură16.
Fiecare stat membru trebuie să stabilească modul de reprezentare în cadrul Consiliului.
Mai mulţi miniştri pot participa ca membri cu drepturi depline în aceeaşi structură a
Consiliului, ordinea de zi şi organizarea lucrărilor fiind adaptate în consecinţă.
Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe se referă la „Afaceri Generale”, pe de o
parte, şi „Relaţiile Externe”, pe de altă parte, în conformitate cu două reuniuni distincte, cu
ordini de zi distincte şi eventual, care au loc la date diferite.
Conform Tratatului de la Lisabona, Consiliul Afaceri Generale primeşte locul central în
cadrul noilor reglementări, el trebuind să asigure coerenţa lucrărilor diferitelor formaţiuni ale
Consiliului şi să pregătească reuniunile Consiliului European urmărind aducerea la îndeplinire
a măsurilor adoptate, în colaborare cu preşedintele Consiliului European şi cu Comisia.
Consiliul Afaceri Externe elaborează acţiunea externă a Uniunii, în conformitate cu
liniile strategice stabilite de Consiliul European, şi asigură coerenţa acţiunii Uniunii. În acelaşi
timp, prin excepţie de la regula comună, este prezidat de Înaltul Reprezentant pentru Afaceri
Externe şi Politica de Securitate.
Consiliul în calitate de legiuitor
16
http://www.euractiv.ro
14
Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este legiuitorul Uniunii. În majoritatea
cazurilor, Consiliul nu poate legifera decât în temeiul propunerilor care îi sunt transmise de
Comisia Europeană. Consiliul poate cere Comisiei să îi transmită toate propunerile
corespunzătoare. Odată cu intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona, un milion de cetăţeni
pot, de asemenea, prin semnarea unei petiţii, să invite Comisia să prezinte o propunere. Acesta
este dreptul de iniţiativă al cetăţenilor.
Consiliul se reuneşte în public în momentul în care deliberează şi votează în privința
unei propuneri de act legislativ sau atunci când are loc o dezbatere generală.
În schimb, dezbaterile din domeniile fără caracter legislativ, de exemplu din domeniul
afacerilor externe, nu sunt publice. Însă reuniunile Consiliului sunt întotdeauna urmate de o
conferinţă de presă şi de un comunicat în care se explică deciziile luate.Majoritatea calificată
este obţinută atunci când următoarele două condiţii sunt îndeplinite:
-majoritatea statelor membre îşi dau acordul (în anumite cazuri, cu o majoritate de
două treimi);
-minimum 255 de voturi sunt exprimate în favoarea propunerii, dintr-un total de 345 de
voturi.
În plus, fiecare stat membru poate cere o confirmare a faptului că voturile favorabile reprezintă
cel puţin 62 % din populaţia totală a Uniunii. Dacă acest criteriu nu este respectat, decizia nu este
adoptată.
Repartizarea voturilor pe state

Germania, Franţa, Italia, Regatul Unit 29
Spania, Polonia 27
România 14
Ţările de Jos 13
Belgia, Republica Cehă, Grecia, Ungaria, Portugalia 12
Austria, Bulgaria, Suedia 10
Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia, Finlanda 7
Cipru, Estonia, Letonia, Luxemburg, Slovenia 4
Malta 3
TOTAL 34517
Preşedinţia Consiliului
17
www.euractiv.ro
15
Consiliul este prezidat prin rotaţie de cele 27 de state membre ale Uniunii, fiecare
dispunând de o perioadă de şase luni. În cursul semestrului respectiv, Preşedinţia conduce
reuniunile la toate nivelurile, propune orientări şi elaborează compromisurile necesare
adoptării de decizii de către Consiliu.
Pentru a favoriza continuitatea lucrărilor Consiliului, preşedinţiile semestriale
cooperează îndeaproape în grupuri de trei. Acest trio de preşedinţi elaborează un program
comun al activităţilor Consiliului pentru o perioadă de 18 luni.
O singură formaţiune a Consiliului nu este prezidată de preşedinţia semestrială:
Consiliul Afacerilor Externe, care, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, este
prezidat de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de securitate.
Începând cu 1 decembrie 2009, această funcţie este ocupată de dna Catherine Ashton.
Aproximativ douăzeci de grupuri de lucru din domeniul afacerilor externe sunt, de asemenea,
prezidate de un preşedinte permanent, desemnat de Înaltul Reprezentant.
Organele auxiliare
A)Consiliul este asistat de un Secretariat general.Consiliul decide organizarea acestui
Secretariat, plasat sub conducerea unui Secretar general ce asigură buna funcţionare a
Secretariatului şi participă la sesiunile Consiliului.
B)Fiecare stat membru are un birou de reprezentare permanentă la Bruxelles, al cărui
personal este alcătuit din diplomaţi sau persoane oficiale din ministerele naţionale.Şefii acestor
delegaţii se întâlnesc o dată pe săptămână în cadrul Comitetului reprezentanţilor permanenţi ai
statelor membre (COREPER). Propunerile, materialele supuse spre dezbatere, deciziile
Consiliului sunt pregătite de COREPER cu ajutorul unor comitete.Aceste comitete sunt
formate din echipe de specialişti ai ministerelor naţionale de resort18.
C)Alte organe auxiliare: grupirile de experţi;Comitetul special pentru agricultură;
Comitetul pentru vize; Comitetul regiunilor; Comitetul monetar;Comitetul economic şi
social.19
II.2.Comisia Europeană
18
Instituţiile Uniunii Europene, broşură editată de către Delegaţia Comisiei europene în
România,Bucureşti,1999,pag.4
19
16
Ca executiv al Uniunii Europene, Comisia Europeană este instituţia independentă care
reprezintă şi apără interesele Uniunii în ansamblul său . Practic, ea este inima mecanismului
instituţional al Uniunii, deoarece propune legislaţia, politicile şi programele de acţiune şi pune
în aplicare deciziile Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene. Membrii
Comisiei Europene, denumiţi într-o manieră informală, comisari, sunt personalităţi ale vieţii
politice a statelor membre care acţionează numai în interesul Uniunii, neputând primi
instrucţiuni de la guvernele lor naţionale.
Comisia Europeana are, în prezent, 27 de membri, câte unul din fiecare stat membru,
fiind independent faţă de guvernele naţionale. Membrul Comisiei Europene din partea
României, Leonard Orban a fost desemnat comisar pentru multilingvism20.
Numirea Comisiei Europene se face pentru un mandat de 5 ani. Numirea are loc în
termen de şase luni de la alegerile Parlamentului European, după o procedură care presupune
parcurgerea următoarelor etape: guvernele statelor membre stabilesc de comun acord
Preşedintele Comisiei; Preşedintele Comisiei îşi alege ceilalţi membri ai Comisiei, în acord cu
guvernele statelor membre; Parlamentul îşi dă acordul pentru Comisie în ansamblul ei. După
aprobarea Comisiei de către Parlament, aceasta îşi începe oficial activitatea.
Atunci când Uniunea Europeană număra 15 state, Comisia Europeană avea 20 de
comisari, câte unul din fiecare stat, cu excepţia statelor mari – Germania, Franţa, Italia, Marea
Britanie, Spania – care desemnau câte 2.
În contextul extinderii Uniunii Europene la 27 de state, a fost adoptat Tratatul de la
Nisa prin a cărui intrare în vigoare, fiecare stat membru al Uniunii Europene îşi deleagă doar
câte un comisar, căruia i se alocă o anumită sferă de competenţă politică, care după posibilităţi
trebuie să corespundă cu autoritatea deţinută de statul membru în acel domeniu politic.
Începând cu 2007, având în vedere aderarea României şi Bulgariei la Uniunea
Europeană la 1 ianuarie, Comisia Europeană este compusă din 27 de membri, câte un
reprezentant pentru fiecare stat. Consiliul European numeşte comisarii, după ce fiecare guvern
naţional a propus pentru comisariat câte trei candidaţi. După numirea acestora se solicită apoi
acordul Parlamentului European pentru cabinetul astfel compus. Comisarii sunt membri cu
drepturi egale ai Comisiei, reprezentând deciziile luate pe principiul colegial. Durata unui
20
www.euractiv.ro
17
mandat este de 5 ani, începutul şi sfârşitul acestuia fiind corelate cu perioada legislativă a
Parlamentului European. Limbile de lucru ale Comisiei sunt - engleza, franceza şi germana.
Principalele competenţe ale Comisiei sunt:
• de control: supraveghează respectarea Tratatului UE şi implementarea legislaţiei
comunitare;
• de iniţiativă: are monopolul iniţiativei în chestiuni de competenţă comunitară (politici
comunitare);
• de execuţie: joacă rolul unui guvern la nivel comunitar, având responsabilitatea
implementării şi coordonării politicilor, precum şi a gestionării Fondurilor Structurale şi
a bugetului anual al Uniunii;
• de reprezentare: primeşte scrisorile de acreditare ale ambasadorilor ţărilor din afara
spaţiului comunitar în UE şi are Delegaţii – cu rang de ambasade - în statele candidate sau în
alte state din afara Uniunii, precum şi birouri de reprezentare în statele membre.21
Comisia are sediul la Bruxelles, dar are birouri şi la Luxemburg, reprezentanţe în
Statele Membre, şi Delegaţii în numeroase capitale ale lumii.
II.3.Parlamentul European
Parlamentul European este singura instituţie a Uniunii Europene ai cărei membri sunt
aleşi direct de către cetăţenii Statelor Membre.
A fost înfiinţat prin tratatele fondatoare ale Comunităţilor Europene. Comunitatea
Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) avea o Adunare Comună, care s-a transformat,
după crearea celorlalte două comunităţi, Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom), în Adunarea Parlamentară Europeană,
fiind comună pentru toate cele trei comunităţi. Denumirea de Parlamentul European o are din
1962. Iniţial a avut un rol pur consultativ, puterile sale au fost însă extinse prin fiecare tratat
semnat.
Parlamentul European are trei funcţii principale:
-funcţia legislativă: în cadrul Uniunii Europene, puterea legislativă este deţinută de către
21
www.ier.ro
18
Parlamentul European, alături de Consiliul Uniunii Europene.
-controlul democratic asupra celorlalte instituţii europene, funcţie exercitată prin: aprobarea
numirii preşedintelui Comisiei Europene şi apoi a întregului colegiu al comisarilor, în
ansamblu; posibilitatea de a obliga toţi membrii Comisiei Europene să demisioneze, prin votul
unei moţiuni de cenzură (cu o majoritate de 2/3). De asemenea, Comisia prezintă periodic
Parlamentului rapoarte, cum ar fi: Raportul anual al Comisiei privind funcţionarea
Comunităţilor sau Raportul anual privind execuţia bugetului.
-funcţia bugetară: bugetul UE este stabilit, în fiecare an, de către Parlament şi de către
Consiliul Uniunii Europene, pe baza propunerii Comisiei. Bugetul Uniunii Europene intră în
vigoare după ce este semnat de către preşedintele Parlamentului, de regulă, în luna decembrie.
În plus, Comisia pentru Control Bugetar a Parlamentului monitorizează modul în care este
utilizat bugetul. În fiecare an, gestionarea de către Comisie a bugetului pentru anul financiar
anterior este supusă aprobării Parlamentului („descărcarea de gestiune”).
Din punct de vedere al organizării, PE are următoarele structuri:
 Preşedinte – reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi în relaţiile
internaţionale, prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului şi şedinţele interne;
 Birou parlamentar - organul de reglementare responsabil cu bugetul Parlamentului, cu
problemele administrative, organizatorice şi de personal;
 Conferinţa preşedinţilor – organ politic al Parlamentului, constituit din Preşedintele
Parlamentului şi preşedinţii grupărilor politice, responsabil cu stabilirea ordinii de zi a
şedinţelor plenare, fixarea calendarului activităţilor desfăşurate de organismele
parlamentare şi stabilirea competenţei comisiilor si delegatiilor parlamentare, precum
şi a numărului membrilor acestora;
 Comitete – organizează activitatea PE pe domenii de activitate şi sunt împărţite în
comitete permanente (17), comitete temporare (6) şi comitete parlamentare mixte – ce
menţin relaţiile cu parlamentele ţărilor candidate;
 Secretariat – 3 500 de funcţionari ce lucrează în serviciul Parlamentului22.
Parlamentul European are trei sedii: la Luxemburg (sediul Secretariatului General), la
Strasbourg (unde au loc sesiunile plenare, la care participă toţi membrii Parlamentului
European) şi la Bruxelles (unde au loc întâlnirile comitetelor şi unele sesiuni plenare).
22
www.ier.ro
19
Preşedintele Parlamentului este ales pentru 2 ani şi jumătate (jumătate din mandatul
Parlamentului), iar de la 1 ianuarie 2012 această funcţie este ocupată de Martin Schulz.
De asemenea, Parlamentul European numeşte Ombusdmanul European (mediatorul) pe
o perioadă de cinci ani (echivalentă mandatului parlamentar), menţinând astfel legătura cu
cetăţenii UE.
II.4.Curtea de Justiţie a Comunităţilor europene
Curtea de Justitie, cu sediul la Luxemburg, a fost înfiinţată în anul 1952 pe baza

Tratatului stabilind Comunitatea Europeana a Cărbunelui şi Otelului. Rolul Curţii de Justiţie
este să se asigure că legea europeană este interpretată şi aplicată în acelaşi fel pe întreg
teritoriul Uniunii. Curtea de Justiţie are puterea de a judeca litigiile dintre statele membre ale
Uniunii, dintre instituţiile europene, dintre companii şi dintre indivizi23.
Şedinţa de deschidere a Curţii de Justiţie, care a primit sediul la Luxemburg, a avut loc
la 10 decembrie 1952.
Ulterior, Tratatele de la Roma, care au instituit CEEA şi CEE, prevăd crearea a câte
unei Curţi de Justiţie, cu acelaşi rol, în fiecare comunitate. Dar în paralel cu semnarea celor
două tratate, la 25 martie 1957, a fost semnată şi „Convenţia relativă la unele instituţii comune
Comunităţilor Europene”, care prevede ca cele trei Comunităţi Europene să aibă o Curte de
Justiţie unică, care să îşi exercite atribuţiile stabilite de fiecare tratat, potrivit reglementărilor
fiecăruia dintre ele.
Amploarea activităţii desfăşurată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a
determinat, pe de o parte, crearea în 1989 a unui Tribunal de Primă Instanţă, menit, în primul
rând, să degreveze Curtea de unele cauze, iar pe de altă parte, de a oferi celor prejudiciaţi
posibilitatea a două grade de jurisdicţie, în aşa fel încât drepturile lor să fie pe deplin
recunoscute şi apărate.
Ulterior, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Nisa, care a introdus un nou
alineat (art. 225 A) în Tratatul Comunităţilor Europene, Consiliul, acţionând în unanimitate, pe
baza unei propuneri primite din partea Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi a
23
www.euractiv.ro
20
Curţii, sau la solicitarea Curţii de Justiţie însăşi, poate crea complete de judecată pentru o
audiere şi să determine, în primă instanţă, anumite categorii de acţiuni sau proceduri
îndeplinite în domenii specifice. Astfel s-a ajuns ca, la data de 2 noiembrie 2004, prin Decizia
Consiliului nr. 2004/752 din 2.11.2004, a fost reglementată instituirea Tribunalului Funcţiei
Publice al Uniunii Europene, care se organizează şi funcţionează pe lângă Tribunalul de Primă
Instanţă.
Conform Tratatului de la Lisabona, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE)
cuprinde Curtea de Justiţie (CJ), Tribunalul şi tribunale specializate. Aceasta asigură
respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor.
Organizare şi funcţionare:
Instanţa de la Luxemburg lucrează în Camere, formate din trei la cinci judecători şi în
Marea Cameră, formată din unsprezece judecători24.
Curtea se întruneşte în Marea Cameră la cererea unui stat membru sau a unei instituţii
a Comunităţilor, care este parte în proces.Deciziile Curţii sunt colective şi o angajează în
ansamblul ei.
Rolul Curţii de Justiţie
Rolul său este de a asigura respectarea dreptului comunitar, interpretarea şi aplicarea
Tratatelor şi are următoarele competenţe:
- efectuează un control al legalităţii actelor comunitare; acest control se realizează pe
calea recursului în anulare, a excepţiei de ilegalitate şi a recursului în carenţă.
- interpretează unitar tratatele şi actele comunitare pe calea recursului în interpretare.
- controlează legalitatea acţiunilor sau omisiunilor statelor membre în raport cu
dispoziţiile tratatelor, tranşând litigiile dintre acestea,etc.
- soluţionează acţiuni cu privire la repararea pagubelor cauzate de organele
Comunităţilor sau de agenţii acestora.
- acţionează ca instanţă de recurs de ultim grad
- dispune de o competenţă consultativă.25
II.5.Curtea Europeană de Conturi ( de Audit)
24
Art.16 din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie,anexat Tratatului de la Nisa.
25
21
Înfiinţată în 1977, Curtea Europeană de Audit a dobândit statutul de instituţie a Uniunii
Europene numai în 1993 (prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht) şi are sediul la
Luxemburg.26
Rolul acestui organism este de a verifica dacă fondurile europene, ce provin de la
contribuabilii europeni, sunt colectate şi cheltuite în mod corect şi legal.
Curtea de Conturi are 27 de membri, câte unul din fiecare stat membru, numiţi pentru
un mandat de 6 ani, ce poate fi reînnoit; membrii sunt numiţi de către Consiliu după ce au fost
audiaţi şi avizaţi de către Comisiile de specialitate din Parlamentul European. Ca membru al
Curţii de Conturi, din România a fost numit Ovidiu Ispir . Membrii Curţii de Conturi aleg un
preşedinte dintre ei pentru o perioadă de trei ani. În ianuarie 2008 a fost ales preşedinte Vitor
Manuel da Silva Caldeira.27
Pentru a-şi îndeplini rolul său, ce constă în a verifica dacă bugetul European este corect
implementat, Curtea de Conturi auditează orice persoană sau instituţie care se ocupă cu
colectarea sau cheltuirea fondurilor europene. Deseori, Curtea face controale inopinante, iar
concluziile verificărilor sale sunt supuse atenţiei Comisiei Europene şi guvernelor statelor
membre.
Anual, Curtea prezintă un raport Consiliului şi Parlamentului, pe baza căruia se decide
asupra capitolelor de cheltuieli din bugetul European pe următorul an.
Curtea Europeană de Audit exercită activitatea de control al conturilor de execuţie
permanent, la închiderea exerciţiului financiar întocmindu-se un raport în care se fac propuneri
privind descărcarea sau nu a gestiunii. Raportul este analizat şi aprobat de Parlamentul
European. Curtea Europeană de Audit mai emite, în cadrul competenţelor sale, avize privind
iniţiativele de ordin financiar emise de către structurile Uniunii Europene
Activitatea Curţii de Conturi se desfăşoară prin intermediul unor sectoare conduse
fiecare de câte un membru al Curţii. Aceste sectoare au atribuţii precizate pe fiecare domeniu,
cum ar fi sectorul care controlează Fondul european de dezvoltare sau sectorul pentru
controlul Fondului european de dezvoltare regională, sau sectorul pentru controlul Fondului
european de orientare şi de garanţie agricolă, pentru Fondul social, pentru fondurile de acţiune
în favoarea Europei Centrale şi Estice.
26
www.ier.ro
27
www.euractiv.ro
22
Sectoarele sunt formate din funcţionari şi agenţi care efectuează controalele după
programele stabilite de către membrii care au responsabilitatea acestora.Grupurile pregătitoare
reunesc mai multe sectoare şi sunt conduse de membrii Curţii responsabili ai sectoarelor în
cauză. Obiectul lor principal de activitate este finalizarea proiectelor de rapoarte şi de avize
elaborate de către sectoare şi care urmează a fi prezentate Curţii. Curtea de Conturi efectuează
controlul asupra tuturor încasărilor şi cheltuielilor Comunităţilor, precum şi ale oricărui
organism creat de acestea.
În consecinţă, controlul se efectuează asupra bugetului Comunităţilor, asupra tuturor
operaţiunilor financiare bugetare şi extrabugetare, asupra fondurilor comunitare, precum şi
asupra acţiunilor finanţate de buget care sunt gestionate de Banca Europeană de Investiţii.
Controlul urmăreşte legalitatea şi regularitatea încasărilor şi cheltuielilor, cu alte
cuvinte, buna gestiune financiară.
Curtea de Conturi are competenţe şi de natură consultativă în sensul că, avizează
proiecte de acte juridice referitoare la finanţele comunitare.
Un al rol al Curţii este de a-şi exprima opinia cu privire la propunerile legislative în
domeniul fiscal şi la acţiunile comunitare privind lupta împotriva fraudei.
Curtea de Conturi, ca instituţie, nu deţine nici un fel de putere legală. În cazul în care
descoperă nereguli sau fraude sesizează Oficiul European de Luptă Antifraudă - OLAF,
înfiinţat în 1999 în cadrul Comisiei Europene are un statut independent special şi are misiunea
de a conduce investigaţiile administrative antifraudă28.
CAPITOLUL III – POLITICA DE COEZIUNE
III.1.Introducere
Politica de coeziune a Uniunii Europene, integrată în tratate începând din 1986, şi-a
fixat ca obiectiv să reducă diferenţa între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, pentru
a consolida coeziunea economică şi socială.
Odată cu integrarea celor zece ţări noi în 2004, apoi a Bulgariei şi României în 2007,
acest efort de armonizare a trebuit întărit. Principalii beneficiari ai Fondului au fost chemaţi să
contribuie la dezvoltarea economică a noilor lor parteneri. În acelaşi timp, întreaga Uniune
28
www.euractiv.ro
23
face faţă unor provocări rezultând dintr-o accelerare a restructurării economice ca urmare a
globalizării, a deschiderii schimburilor, a efectelor revoluţiei tehnologice, a dezvoltării
economiei cunoaşterii, a unei populaţii pe cale de îmbătrânire şi a unei creşteri a imigraţiei.
Uniunea Europeană (UE) este compusă din 27 de state membre, care formează o
comunitate şi o piaţă unică de 493 de milioane de cetăţeni. Totuşi, între aceste ţări şi cele 271
de regiuni ale lor încă există importante diferenţe socio-economice. Politica de coeziune se
află în primplanul efortului de ameliorare a poziţiei competitive a Uniunii în ansamblul ei, şi
în special a regiunilor ei cel mai puţin dezvoltate. Prin intermediul Fondului European de
Dezvoltare Regională (FEDR) şi a Fondului Social European (FSE), denumite, de asemenea,
Fonduri Structurale, precum şi a Fondului de Coeziune, UE investeşte în mii de proiecte în
toate regiunile Europei, pentru a-şi atinge obiectivul principal: acela de a promova coeziunea
socio-economică, reducând disparităţile dintre ţările membre şi regiuni. Cu un buget de 347
miliarde de euro pentru perioada de programare 2007-2013, politica de coeziune reprezintă
cea mai mare sursă de sprijin financiar privind investiţiile în domeniile creşterii economice şi
locurilor de muncă la nivel european, astfel încât să permită tuturor regiunilor să intre în
concurenţă în mod eficace pe piaţa internă.
În 2007-2013, fondul de Coeziune nu mai funcţionează independent, ci face parte din
obiectivul convergenţă.
Politica de Coeziune Economică şi Socială (PCES) reprezintă politica fundamentală a
UE fiindu-i alocată 1/3 din bugetul său şi urmăreşte:
- Reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială între statele membre/regiunile
UE;
- Îmbunătăţirea funcţionării Pieţei unice;
- Promovarea dezvoltării stabile şi durabile a UE.
Obiectivele de intervenţie ale PCES:
- Convergenţă – pentru regiunile unde PIB/locuitor este sub 75% din media
UE;
-Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă – pentru regiunile
care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă;
- Cooperare teritorială europeană – pentru regiuni, judeţe şi zone transnaţionale.29
29
http://www.anamob.ro/fonduri/fonduri_structurale.pdf
24
Pentru perioada 2007-2013, politica de coeziune a Uniunii Europene a fost reformată
pentru a răspunde mai bine obiectivelor stabilite la Lisabona şi la Goteborg (economie
competitivă bazată pe cunoaştere, cercetare şi dezvoltare tehnologică, dezvoltare sustenabilă,
ocuparea forţei de muncă).
III.2.Obiectiv convergenţă
Obiectivul convergenţă vizează să stimuleze creşterea şi ocuparea forţei de muncă în
regiunile mai puţin dezvoltate. Pune accentul în special pe inovaţie şi societatea cunoaşterii, pe
adaptabilitatea la schimbările economice şi sociale şi pe calitatea mediului şi efi cacitatea
administrativă. Este finanţat de FEDR şi FSE, dar şi de Fondul de Coeziune şi vizează statele
membre şi regiunile mai puţin dezvoltate.
Este un obiectiv finanţat cu pâna la 81,5% din bugetul destinat fondurilor strucurale şi
de coeziune, care vizează regiunile din statele membre ale Uniunii Europene care au un PIB /
locuitor mai mic decât 75% din media comunitară şi care intră sub aşa numitul „efect
statistic”30.
Obiectivul de convergenţă urmăreşte accelerarea convergenţei statelor membre şi a
regiunilor cel mai puţin dezvoltate prin:
- îmbunătăţirea condiţiilor de creştere economică şi de ocupare a forţei de muncă
- sporirea şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capitalul uman
- dezvoltarea inovaţiei şi a societăţii cunoaşterii; adaptabilitate la schimbările economice
şi sociale
- îmbunătăţirea calităţii mediului precum şi a eficienţei administrative
III.3.Obiectiv competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă

Obiectivul competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă acoperă toate zonele
Uniunii Europene care nu sunt eligibile pentru obiectivul convergenţă. Este menit să
contribuie la consolidarea competitivităţii şi atractivităţii regiunilor, precum şi a ocupării forţei
de muncă, anticipând schimbările economice şi sociale. Este finanţat de FEDR şi FSE. Este
finanţat cu 16% din bugetul destinat fondurilor structurale de coeziune.
30
Petre Popeangă, Suport de curs, www.elis.ro
25
Obiectivul de concurenţă şi ocuparea forţei de muncă urmăreşte, în afara regiunilor cel
mai puţin dezvoltate, consolidarea concurenţei şi a ocupării forţei de muncă, anticipând
schimbările economice şi sociale inclusiv cele legate de deschidere socială,prin:
- sporirea şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capitalul uman
- inovaţia şi promovarea societăţii cunoaşterii
- spiritul intreprinzător
- protejarea şi îmbunătăţirea mediului înconjurător
- îmbunătăţirea accesibilităţii, adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor, precum şi
dezvoltarea pieţelor de muncă incluzive.
III.4.Obiectiv cooperare teritorială europeană

Obiectivul cooperare teritorială europeană vizează consolidarea cooperării la nivelurile
transfrontalier, transnaţional şi inter-regional. Acţionează în completarea celorlalte două
obiective, întrucât regiunile eligibile sunt aceleaşi ca pentru convergenţă sau competitivitate
regională şi ocuparea forţei de muncă. Este finanţat de FEDR . Vizează promovarea unor
soluţii comune pentru autorităţile din diferite ţări, în domeniile dezvoltării urbane, rurale şi de
coastă, dezvoltarea relaţiilor economice şi inter-relaţionarea întreprinderilor mici şi mijlocii
(IMM). Cooperarea este axată pe cercetare, dezvoltare, societatea informaţiei, mediu,
prevenirea riscurilor şi gestionarea integrată a apei.Este finanţat cu doar 2,5% din bugetul
destinat fondurilor structurale iar România beneficiază de convergenţă şi de cooperare
teritorială europeană.
Acest obiectiv urmăreşte consolidarea cooperării la nivel transfrontalier prin iniţiative
comune locale şi regionale, prin:
- măsuri favorabile dezvoltării teritoriale integrate legate de priorităţile Comunităţii
- consolidarea cooperării inter-regionale şi a schimbului de experienţă la nivelul teritorial
adecvat31
III.5.Mijloacele financiare - Instrumentele structurale şi complementare
31
26
Aderarea României la UE a fost sprijinită, atât prin asistenţă tehnică, cât şi prin măsuri
financiare, numite şi instrumente de pre-aderare: PHARE, ISPA şi SAPARD.
PHARE are trei obiective principale: consolidarea administraţiei publice şi a instituţiilor din
ţările candidate pentru ca acestea să poată funcţiona eficient în cadrul Uniunii Europene
(dezvoltarea instituţională); sprijinirea statelor candidate în efortul investiţional de aliniere a
activităţilor industriale şi a infrastructurii la standardele UE (investiţii pentru sprijinirea
aplicării legislaţiei comunitare); promovarea coeziunii economice şi sociale (investiţii în
sectoarele cheie pentru dezvoltarea regională).
SAPARD sprijină ţările candidate în abordarea reformei structurale din sectorul agricol şi din
alte domenii legate de dezvoltarea rurală, precum şi în implementarea acquis-ului comunitar
referitor la Politica Agricolă Comună. Obiectivul prioritar al Programului SAPARD este acela
de a crea cadrul necesar implementării unei agriculturi performante şi dezvoltării durabile a
zonelor rurale în ţările candidate.
ISPA este instrumentul financiar a finanţat în perioada 2000-2006 proiecte de infrastructură în
domeniul transporturilor şi mediului. Obiectivele programului ISPA sunt: sprijinirea ţărilor
beneficiare în vederea alinierii standardelor lor de mediu la cele ale Uniunii Europene;
extinderea şi conectarea sistemelor proprii de transport cu reţelele de transport trans-europene;
familiarizarea ţărilor beneficiare cu politicile şi procedurile aplicate Fondurilor Structurale şi
de Coeziune ale Uniunii Europene.
După aderare, pentru promovarea unei dezvoltări echitabile şi durabile, România are acces la
principalele instrumente pentru susţinerea politicii regionale. Resursele vor fi îndreptate spre
acţiuni menite să reducă diferenţele între regiuni mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate,
promovând opţiuni egale de angajare între diferite grupuri sociale. Pentru programarea 2007-
2013 există trei instrumente financiare structurale:
1.Fondul european de dezvoltare regională (FEDR);

2. Fondul social european( FSE);
3. Fondul de coeziune (FC);
precum şi două acţiuni complementare acestora:
1. Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR);
2. Fondului European pentru Pescuit (FEP).
27
III.6.Instrumente Structurale - Domenii de intervenţie
Fondul European de Dezvoltare Regională

Domenii de intervenţie pentru Obiectivul „Convergenţă” prin susţinerea dezvoltării economice
integrate la nivel regional şi local şi durabile prin mobilizarea capacităţilor locale şi
diversificarea structurilor economice, în special în domeniile:
1.Cercetare şi dezvoltare tehnologică, inovare şi antreprenoriat, sprijinirea cercetării şi
dezvoltării în IMM-uri, transferul tehnologic, îmbunătăţirea legaturilor dintre IMM-uri şi
universităţi şi centre de cercetare, dezvoltarea reţelelor şi centrelor de afaceri, sprijin pentru
furnizorii de servicii dedicate IMM-urilor prin noi instrumente de finanţare dedicate stimulării
antreprenoriatului şi inovaţiei;
2.Societatea informaţională, inclusiv dezvoltarea serviciilor şi aplicaţiilor locale, îmbunătăţirea
accesului la internet, sprijin pentru IMM-uri pentru utilizarea eficientă a tehnologiei
informaţiei şi comunicaţiilor;
3.Protecţia mediului, inclusiv investiţii legate de managementul deşeurilor, aprovizionarea cu
apă, tratarea apelor uzate, calitatea aerului, prevenirea poluării, reabilitarea zonelor
contaminate, promovarea biodiversităţii şi protejarea naturii, sprijin pentru IMM-uri pentru a
promova metode durabile de producţie prin introducerea managementului de mediu eficient şi
adoptarea tehnologiilor de prevenire a poluării;
4.Susţinerea dezvoltării economice integrate la nivel regional şi local durabile prin mobilizarea
capacităţilor locale şi diversificarea structurilor economice.
Domenii de intervenţie pentru Obiectivul „Cooperare teritorială europeană”:
1.Dezvoltarea activităţilor economice şi sociale transfrontaliere, prin strategii comune pentru
dezvoltarea teritorială durabilă (ex.: dezvoltarea IMM, turismului, culturii, infrastructurii
pentru sănătate, protecţia mediului);
2.Stabilirea şi dezvoltarea cooperării transnaţionale, inclusiv cooperarea bilaterala între regiuni
maritime, prin finanţarea reţelelor şi a activităţilor ce conduc la dezvoltarea teritorială
integrată (managementul apelor, accesibilitate, prevenirea riscurilor, reţele de cooperare
ştiinţifică şi tehnologică);
28
3.Promovarea lucrului în reţea (networking) şi a schimbului de experienţă între autorităţile
locale şi regionale, inclusiv programele de cooperare, şi acţiuni ce implică studii, culegere de
date, monitorizarea şi analiza tendinţelor de dezvoltare în comunitate.
Fondul Social European

Domenii de intervenţie pentru Obiectivul „Convergenţă”:
1.Sporirea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor;
2.Creşterea accesului pe piaţa forţei de muncă a persoanelor aflate în căutarea unui loc de
muncă şi a persoanelor inactive, prevenirea şomajului, prelungirea vieţii active şi creşterea
gradului de participare pe piaţa muncii a femeilor şi a imigranţilor;
3.Sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate şi combaterea discriminării;
4.Reforma în domeniile ocupării şi incluziunii sociale, în particular prin promovarea
dezvoltării parteneriatelor şi a convenţiilor prin lucrul în reţea al actorilor relevanţi la nivel
naţional, regional şi local;
5.Extinderea şi îmbunătăţirea investiţiilor în capitalul uman (educaţie şi formare profesională);
6. Întărirea capacităţii instituţionale şi a eficienţei administraţiilor publice şi serviciilor publice
la nivel naţional, regional şi local, pentru a putea implementa reforme, în special în domeniul
economic, social, al ocupării forţei de muncă, protecţiei mediului şi judiciar.
Fondul de Coeziune
Domenii de intervenţie:
1.Reţelele trans-europene de transport;
2.Proiecte majore de infrastructură de mediu;
3.Domenii care se pot dezvolta durabil şi care prezintă beneficii evidente în ceea ce priveşte
protecţia mediului (eficienţă energetică şi energie regenerabilă, sisteme de transport în afara
coridoarelor europene, căi ferate, transport fluvial şi maritim, sisteme de transport intermodal
şi interoperabilitatea acestor sisteme, transport urban şi transport public ecologic).32
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală ( FEADR)
Fondul European pentru Pescuit ( FEP)
32
29
Deşi funcţionează într-un sistem similar fondurilor structurale, acestea nu fac parte din
această categorie.Aceste fonduri sunt gestionate în România de Ministerul Agriculturii.
Asistenţa financiară nerambursabilă programată pentru statele membre ale Uniunii
Europene poate fi accesată pe baza unor programe operaţionale.
În România au fost elaborate şi supuse aprobării Comisiei Europene, devenind
instrumente de programatice de atragere a resurselor europene, o serie de programe, cu o
structură relativ asemănătoare, dezvoltată pe axe prioritare, domenii majore de intervenţie,
măsuri ( operaţiuni), activităţi ( acţiuni ) şi proiecte.
Programele naţionale pe care se bazează întregul proces de accesare a finanţărilor
europene nerambursabile şi care sunt subordonate celor trei obiective generale ale Uniunii
Europene ( convergenţă, concurenţă regională şi ocuparea forţei de muncă şi cooperare
teritorială europeană) sunt:
- Programul Operaţional Regional – POR
- Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice – POS CCE
- Programul Operaţional Sectorial Transport – POS T
- Programul Operaţional Sectorial Mediu – POS M
- Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – POSDRU
- Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Capacităţii Administrative – POS DCA
- Programul Operaţional pentru Pescuit – POP
- Programul Naţional de Dezvoltare Rurală – PNDR
- Programul Operaţional Sectorial de Asistenţă Tehnică – POS AT
- Programul Operaţional Ungaria – România.33
CAPITOLUL IV - FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE

REGIONALĂ (FEDR)
Fondul European de Dezvoltare Regională, creat în anul 1975, este un fond special al
comunităţii europene ce vizează reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale
33
30
regiunilor statelor membre şi promovarea unei dezvoltări armonioase, echilibrate și durabile a
Comunității. Încă de la început a fost creat în scopul finanţării zonelor dezavantajate şi
reducerii dezechilibrelor existente în prezent în diferite regiuni ale Uniunii Europene.Odată cu
apariţia acestui fond a fost definită o politică regională la nivel comunitar şi a devenit în scurt
timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural.
Obiectiv
Obiectivul FEDR este să contribuie la consolidarea coeziunii economice şi sociale prin
reducerea disparităţilor economice, sociale şi teritoriale care s-au creat în special în ţările şi
regiunile cu întârzieri de dezvoltare şi în legătură cu restructurarea economică şi socială şi
îmbătrânirea populaţiei. Această contribuţie se face prin intermediul unei susţineri pentru
dezvoltarea şi ajustarea structurală a economiilor regionale, inclusiv prin reconversia
regiunilor industriale în declin.
Domeniu de aplicare
FEDR îşi concentrează intervenţia pe un număr de priorităţi tematice care reflectă

natura obiectivelor „convergenţă”, „competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” şi
„cooperare teritorială europeană”. Este vorba, în special, de finanţări legate de:
 ajutoare directe pentru investiţiile în întreprinderi (în special, IMM-uri) în vederea

creării de locuri de muncă durabile;
 infrastructuri legate, în special, de cercetare şi inovare, telecomunicaţii, mediu, energie
şi transporturi;
 instrumente financiare (fond de capital de risc, fond de dezvoltare regională etc.)
destinate să sprijine dezvoltarea regională şi locală şi să favorizeze cooperarea între
oraşe şi regiuni;
 măsuri de asistenţă tehnică.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) poate interveni în sprijinul a trei
noi obiective de politică regională:
 convergenţă;
 competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă;
31
 cooperare teritorială europeană.34
Convergenţă
În regiunile care se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, domeniile de
intervenţie FEDR se concentrează asupra modernizării şi diversificării structurilor
economice, precum şi asupra păstrării şi creării de locuri de muncă durabile. Acţiunile
întreprinse prin FEDR cuprind următoarele domenii:
 cercetare şi dezvoltare tehnologică (CDT);
 inovare şi spirit antreprenorial;
 societate informaţională;
 mediu;
 prevenirea riscurilor;
 turism;
 cultură;
 transporturi;
 energie;
 educaţie;
 sănătate.
Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă
Priorităţile obiectivului „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” se
concentrează asupra a trei aspecte:
 inovare şi economia cunoaşterii: consolidarea capacităţilor regionale în materie de
cercetare şi dezvoltare tehnologică, stimularea inovării şi a spiritului antreprenorial şi
dezvoltarea ingineriei financiare, în special pentru întreprinderile legate de economia
cunoaşterii;
 mediu şi prevenirea riscurilor: reabilitarea terenurilor contaminate, stimularea
eficacităţii energetice, promovarea de transporturi publice urbane nepoluante şi
elaborarea de planuri pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor naturale şi tehnologice;
 acces la serviciile de transport şi telecomunicaţii de interes economic general.
Cooperare teritorială europeană
34
Dumitru Mazilu, Integrarea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001
32
În ceea ce priveşte obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, ajutorul furnizat prin
FEDR se grupează în jurul a trei axe:
 dezvoltarea de activităţi economice şi sociale transfrontaliere;
 stabilirea şi elaborarea cooperării transnaţionale, inclusiv cooperarea bilaterală între
regiunile maritime;
 consolidarea eficacităţii politicii regionale prin promovarea şi cooperarea inter-
regională, prin realizarea de activităţi de conectare în reţea şi prin schimburi de
experienţă între autorităţile regionale şi locale.
Caracteristici specifice teritoriale
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) acordă o atenţie deosebită
caracteristicilor specifice teritoriale. Acţiunile întreprinse în cadrul FEDR încearcă să
atenueze problemele economice, sociale şi ecologice cu care se confruntă mediile urbane.
Zonele cu handicapuri geografice sau naturale (regiunile insulare, zonele muntoase sau
zonele cu densitate mică a populaţiei) beneficiază de un tratament privilegiat. Zonele
ultraperiferice beneficiază, de asemenea, de un ajutor specific al FEDR pentru a compensa
dezavantajele determinate de îndepărtarea lor geografică35.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) acordă o atenţie deosebită
caracteristicilor specifice teritoriale. Acţiunile întreprinse în cadrul FEDR încearcă să
atenueze problemele economice, sociale şi ecologice cu care se confruntă mediile urbane.
Zonele cu handicapuri geografice sau naturale (regiunile insulare, zonele muntoase sau
zonele cu densitate mică a populaţiei) beneficiază de un tratament privilegiat. Zonele
ultraperiferice beneficiază, de asemenea, de un ajutor specific al FEDR pentru a compensa
dezavantajele determinate de îndepărtarea lor geografică36.
Pentru zonele cu handicapuri naturale, FEDR contribuie la finanţarea investiţiilor în
favoarea accesibilităţii, a activităţilor economice legate de patrimoniul cultural, de
utilizarea durabilă a resurselor şi de stimularea sectorului turismului.
În cele din urmă, FEDR contribuie la finanţarea supracosturilor legate de situaţia
geografică a regiunilor ultraperiferice, precum şi la:
 susţinerea transportului de mărfuri şi a demarării activităţii de furnizare a serviciilor de
transport;
35
http://ec.europa.eu/regional_policy/archive/funds/feder/index_ro.htm
36
http://www.europeana.ro/index.php/2010/11/21/fedr-fondul-european-de-dezvoltare-regionala/
33
 susţinerea operaţiunilor legate de constrângerile de stocare, întreţinerea instrumentelor
de producţie şi insuficienţa capitalului uman de pe piaţa locală a muncii.
Programe finanţate prin FEDR:
În România, în perioada 2007-2013, FEDR va finanţa proiecte în valoare totală de

8.976.466.066 Euro, în cadrul Programelor operaţionale şi axelor prioritare aferente acestora:
1.Programul Operaţional de Dezvoltare Regională (POR) este finanţat din FEDR, cu suma
de 3.726.021.762 Euro(19%), repartizată pe axe prioritare astfel:
 Axa Prioritară 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor, poli urbani de creştere:

1.117.806.529 Euro (30%)
 Axa Prioritară 2 – Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport:
758.245.428 Euro (20,35%)
 Axa Prioritară 3 – Îmbunătăţirea infrastructurii sociale: 558.903.264 Euro (15%)
 Axa Prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local: 633.423.700
Euro (17%)
 Axa Prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului: 558.903.264 Euro
(15%)
 Axa Prioritară 6 – Asistenţă tehnică: 98.739.577 Euro (2,65%).37
2. Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice
(POSCCE) este finanţat din FEDR, cu suma totală de 2.544.222.109 Euro(13%), repartizată
pe axe prioritare astfel:
 Axa Prioritară 1 – Un sistem inovativ şi eco-eficient de producţie : 791.898.632 Euro
(31%)
 Axa Prioritară 2 – Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru competitivitate:
536.395.116 Euro (21%)
 Axa Prioritară 3 – Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor pentru sectorul privat şi
public: 383.170.103 Euro (15%)
37
http://www.eurotrainer.ro
34
 Axa Prioritară 4 – Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării în contextul
combaterii schimbărilor climatice: 638.475.370 Euro (25%)
 Axa Prioritară 5 – România ca destinaţie atractivă pentru turism şi afaceri: 127.748.627
Euro (5%)
 Axa Prioritară 6 – Asistenţă tehnică: 76.534.261 Euro (3%).
3. Programul Operaţional Sectorial Transport (POS Transport) este finanţat şi din FEDR,
cu suma totală de 1.289.332.210 Euro, repartizată pe axele prioritare 2, 3 şi 4 astfel:
 Axă Prioritară 2 – Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport în
afară axelor prioritare TEN-T în scopul creării unui sistem naţional de transport durabil:
967.662.078 Euro (75%)
 Axă Prioritară 3 – Modernizarea sectorului de transport în scopul creşterii protecţiei
mediului şi a sănătăţii publice şi siguranţei pasagerilor: 229.640.833 Euro (18%)
 Axă Prioritară 4 – Asistenţă tehnică: 92.029.299 Euro (7%).
4. Programul Operaţional Sectorial Mediu (POS Mediu) este finanţat din FEDR, cu sumă
totală de 1.236.652.195 Euro(23%), repartizată pe axele prioritare 2, 4, 5 şi 6 astfel:
 Axă Prioritară 2 – Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi
reabilitarea siturilor contaminate: 934.223.079 Euro
 Axă Prioritară 4 – Implementarea sistemelor adecvate de management pentru reţeaua de
arii speciale de protecţie a naturii: 171.988.693 Euro
 Axă Prioritară 5 – Dezvoltarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în
zonele cele mai expuse la risc: 113.906.388 Euro
 Axă Prioritară 6 – Asistenţă tehnică:130.440.423 Euro.38
5. Programul Operaţional Asistenţa Tehnică (POAT ) este finanţat din FEDR, cu sumă totală
de 170.237.790 Euro(1%), repartizată pe axe prioritare astfel:
 Axă Prioritară 1 – Sprijin pentru implementarea instrumentelor structurale şi coordonarea
programelor: 82.792.695 Euro (49%)
 Axă Prioritară 2 – Dezvoltări viitoare şi sprijin pentru funcţionarea Sistemului Informatic
Unic de Management (SMIS): 53.390.279 Euro (31%)
38
35
 Axă Prioritară 3 – Diseminarea informaţiei şi promovarea instrumentelor structurale:
34.054.816 Euro (20%).39
CAPITOLUL V – FINANŢAREA PROIECTELOR NAŢIONALE PRIN

PROGRAMELE EUROPENE
Administrarea şi controlul fondurilor UE utilizate în România

Programul operaţional se defineşte ca fiind documentul prezentat de către un stat membru şi
adoptat de către Comisia Europeană, prin care se defineşte o strategie de dezvoltare integrată şi în
conformitate cu un ansamblu coerent de priorităţi. Pentru realizarea acesteia se face apel la un
fond financiar al Uniunii Europene.
Axa prioritără este definită ca o componentă a strategiei dintr-un program operaţional constând în
mai multe operaţiuni grupate, corelate şi care au obiective specifice măsurabile.
Operaţiunea reprezintă un proiect sau un grup de proiecte selecţionate de către o Autoritate de
Management înfiinţată pentru fiecare program operaţional în baza criteriilor stabilite de către o
structură numită Comitet de Supraveghere şi aplicată către unul sau mai mulţi beneficiari în
vederea realizării obiectivelor stabilite pentru axa în cauză.
Beneficiarul este un operator, organism sau entitate economică din domeniul public sau privat care
are responsabilitatea de a lansa şi aplica operaţiuni efectuate din fonduri europene.
Neregularitatea se defineşte ca fiind orice încălcare a unei dispoziţii prevăzută de dreptul
comunitar , care rezultă dintr-o acţiune , inacţiune sau omisiune a unui operator economic , care
are sau ar putea avea efecte financiare de natura prejudicierii bugetului general al Uniunii
Europene.40
Pentru fiecare program operaţional, statul membru care doreşte să utilizeze în programul de
dezvoltare şi fonduri europene, este obligat să înfiinţeze:
- O autoritate de management definită ca instituţie publică sau organism public sau
privat, naţional ,regional sau local, ale cărei atribuţii sunt în special de gestionare a
fondului public. Organismul intermediar este o structură, serviciu public sau privat,
39
40
36
care acţionează sub supravegherea unei autorităţi de management sau de certificare şi
care realizează unele atribuţii şi în contul acestora faţă de beneficiarii care aplică
operaţiuni.
- O autoritate de certificare definită ca instituţie publică sau organism public sau privat
naţional ,regional sau local, desemnată de către statul membru cu atribuţii în special de
certificare a cheltuielior şi a cererilor de plată înainte de transmiterea acestora către
Comisia Europeană.
- O autoritate de audit definită ca instituţie publică sau organism public sau privat
naţional, regional sau local, independentă faţă de Autoritatea de Management şi
Autoritatea de Certificare, atât din punct de vedere instituţional cât şi funcţional,
desemnată de către statul membru pentru fiecare program operaţional şi ale cărei
obiective constau în verificarea modului de funcţionare a sistemelor de verificare şi
control ca şi a modului de efectuare a operaţiunilor ( cheltuielilor )41.
PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL (POR)
POR este unul dintre programele operaţionale româneşti agreate de Uniunea

Europeană, un instrument foarte important pentru implementarea strategiei naţionale şi a
politicilor de dezvoltare regională. Programul Operaţional Regional 2007 – 2013 (POR) include
toate cele 8 Regiuni de Dezvoltare ale României, stabilite prin Legea nr. 151/1998 a dezvoltării
regionale, modificată prin Legea nr. 315/2004, cu respectarea Regulamentului CE nr.
1059/2003, referitor la stabilirea unui sistem comun de clasificare statistică a unităţilor
teritoriale. ( Nord-Est, Sud-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest, Centru,
Bucureşti-Ilfov).
Obiectivul general al POR constă în “sprijinirea şi promovarea dezvoltării locale
durabile, atât din punct de vedere economic, cât şi social, în regiunile României, prin
îmbunătăţirea condiţiilor de infrastructură şi a mediului de afaceri, care susţin creşterea
economică”. Această înseamnă că POR urmăreşte reducerea disparităţilor de dezvoltare
economică şi socială dintre regiunile mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate.
41
37
Scopul POR este să sprijine, pe cât posibil, o creştere echilibrată a tuturor zonelor ţării,
nu atât prin redistribuirea resurselor publice, cât mai ales prin asigurarea, ca toate zonele să aibă
un nivel minim de infrastructură de afaceri, socială şi capital uman, care să permită creşterea
economică.
Programul Operaţional Regional din România este finanţat prin unul dintre fondurile
structurale ale Uniunii Europene - Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Acesta
sprijină regiunile UE care au un PIB pe cap de locuitor sub 75% din media europeană.
Bugetul total alocat POR este de aproximativ 4,4 miliarde euro în primii 7 ani după aderare
(2007-2013). Finanţarea UE reprezintă aproximativ 84% din bugetul POR. Restul provine din
fonduri naţionale, cofinanţare publică (14%) şi cofinanţare privată (2%).
Principalele caracteristici ale POR, care îl individualizează de celelalte Programe
Operaţionale, sunt:
 Are o dimensiune locală evidentă, în abordarea problemelor socio-economice din
punct de vedere local şi valorificarea resurselor şi oportunităţilor locale;
 Dă prioritate regiunilor relativ rămase în urmă şi mai puţin dezvoltate, pentru a le
asigura un set minim de precondiţii de creştere, neavând, în sine, un scop redistributiv;
 Domeniile de intervenţie ale POR sunt complementare domeniilor de intervenţie ale
celorlalte Programe Operaţionale, şi se aşteaptă să opereze în sinergie cu acestea;
 Promovează o abordare de jos în sus a dezvoltării economice;
 Ia în considerare gradul scăzut al capacităţii de planificare şi programare din ţară şi
prevede, în linii mari, axe prioritare tematice la nivel naţional, şi anume:
Distribuţia fondurilor se realizează pe axele prioritare ale Programului Operaţional
Regional. Fiecare axă prioritară are alocat un anumit buget şi cuprinde un număr de domenii
cheie de intervenţie care urmăresc realizarea unor obiective de dezvoltare.42
Proiectele finanţate prin POR urmăresc, printre altele:
- îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a înfăţişării oraşelor precum şi creşterea rolului lor în
regiune.
- îmbunătăţirea accesibilităţii regiunilor prin dezvoltarea reţelelor de infrastructură –
drumuri judeţene şi şosele de centură.
42
http://www.mdrl.ro/index.php?p=205
38
- modernizarea serviciilor sociale: şcoli, clinici, servicii de intervenţie în situaţii de
urgenţă, etc.
- creşterea investiţiilor în afaceri prin acordarea de sprijin microintreprinderilor,
îmbunătăţirea reţelei de utilităţi şi a infrastructurii în afaceri.
- modernizarea şi reabilitarea infrastructurii turistice existente.43
Solicitanţii de fonduri pot fi:
- Autorităţile administraţiei publice ( primării, consilii locale, consilii judeţene);
- Instituţiile publice, cum ar fi cele de sănătate, instituţiile academice, serviciile de
intervenţie în situaţii de urgenţă;
- Organizaţiile neguvernamentale ( ONG-uri);
- Companiile private, în special IMM-urile şi microintreprinderile44;
Rezultatele prognozate a fi obţinute prin Programul Operaţional Regional:
Până în anul 2015:
Obiectivul strategic al POR urmăreşte:
- crearea a 15.000 de noi locuri de muncă până la sfârşitul anului 2015;
- stoparea creşterii disparităţilor inter-regionale în ceea ce priveşte produsul naţional
brut pe cap de locuitor;
Rezultate specifice urmărite până în anul 2015:
- peste 800 km de drumuri judeţene – reabilitate / construite / modernizate
- peste 200 km de şosele de centură – reabilitate / construite / modernizate
- 50 de centre de sănătate reabilitate sau modernizate
- 510 unităţi mobile pentru situaţii de urgenţă – echipate
- 3.000 de noi locuri de muncă prin sprijinirea microintreprinderilor
- 4.000 de noi locuri de muncă în cadrul infrastructurii de afaceri sprijinite
- 500 de ha de spaţii industriale reabilitate
- 50 de clădiri de patrimoniu reabilitate
- 50 de proiecte de investiţii pentru dezvoltarea potenţialului turistic al zonelor
naturale
- 400 de şcoli reabilitate sau modernizate
43
Petre Popeangă,Suport de curs, www.elis.ro
44
www.inforegio.ro
39
AXE PRIORITARE ŞI DOMENII CHEIE DE INTERVENŢIE
POR acoperă şase arii principale denumite “axe prioritare”, fiecare dintre acestea fiind
divizate în secţiuni mult mai specifice denumite “domenii cheie de intervenţie”.
Apelurile pentru propuneri de proiecte sunt lansate în mod regulat sub fiecare dintre
domeniile cheie de intervenţie. Când un apel pentru propuneri de proiecte a fost lansat,
primesc finanţare doar proiectele declarate eligibile în domeniul cheie de intervenţie45.
AXE PRIORITARE POR:
AXA PRIORITARĂ 1: Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de
creştere ( 30% din bugetul alocat POR).
Are ca obiectiv creşterea calităţii vieţii şi crearea de noi locuri de muncă prin reabilitarea
infrastructurii urbane, îmbunătăţirea serviciilor urbane inclusiv a serviciilor sociale, precum şi
prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor şi antreprenoriatului.
Domeniul major de intervenţie 1 – Planuri integrate de dezvoltare urbană
Operaţiunile planificate pentru acest domeniu sunt:
1.reabilitarea infrastructurii urbane şi îmbunătăţirea serviciilor urbane inclusiv transportul
urban.
2.dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri.
3.reabilitarea infrastructurii sociale inclusiv a locuinţelor sociale şi îmbunătăţirea serviciilor
sociale.
AXA PRIORITARĂ 2: Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport
( 20,35% din bugetul alocat POR).
Obiectivul strategic vizează creşterea gradului de accesibilitate a regiunilor, al mobilităţii
populaţiei, bunurilor şi serviciilor în vederea dezvoltării economice durabile.
Domeniul major de intervenţie 1 – Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene,
străzi urbane, inclusiv construirea / reabilitarea şoselelor de centură
1.reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene.
2.reabilitarea şi modernizarea reţelei de străzi urbane.
45
40
3.construirea / reabilitarea / modernizarea şoselelor de centură cu statut de drum judeţean
pentru eliminarea blocajelor rutiere şi traversarea în condiţii de siguranţă a localităţilor.
AXA PRIORITARĂ 3 : Îmbunătăţirea infrastructurii sociale ( 15% din bugetul POR )
Obiectivul său constă în crearea premiselor necesare asigurării populaţiei a serviciilor
esenţiale contribuind astfel la atingerea obiectivului european al coeziunii economice şi
sociale, prin îmbunătăţirea infrastructurii serviciilor de sănătate, educaţie, şi pentru sănătatea
publică în situaţii de urgenţă.
Domeniul major de intervenţie1 – Reabilitarea, modernizarea, echiparea infrastructurii
serviciilor de sănătate
Are ca obiectiv specific îmbunătăţirea calităţii infrastructurii serviciilor de asistenţă medicală
şi repartizarea teritorial-regională echilibrată a acestora pentru asigurarea unui acces al
cetăţenilor la serviciile de sănătate.
1.reabilitarea, modernizarea şi echiparea spitalelor judeţene.
2.reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea ambulatoriilor din spitale şi de
specialitate.
Domeniul major de intervenţie 2 – Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea
infrastructurii serviciilor sociale
Obiectivul specific al acestui domeniu îl constituie îmbunătăţirea calităţii şi a capacităţii
infrastructurii serviciilor sociale acordate prin sprijinirea dezvoltării echilibrate a acestora pe
întreg teritoriul ţării pentru asigurarea unui acces egal al cetăţenilor la astfel de servicii.
1.reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea clădirilor pentru centre sociale
multifuncţionale46.
2.reabilitarea, modernizarea şi echiparea clădirilor pentru centre sociale rezidenţiale.
Domeniul major de intervenţie 3 – Îmbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor
operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţă
Este particularizat printr-un obiectiv specific care urmăreşte îmbunătăţirea capacităţii de
răspuns în situaţii de urgenţă la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, prin reducerea timpului
de intervenţie pentru acordarea primului ajutor şi pentru intervenţii de urgenţă.
46
41
Are o singură operaţiune: achiziţionarea de vehicule şi echipamente specifice pentru bazele
operaţionale regionale şi judeţene pentru intervenţie în situaţii de urgenţă.
Domeniul major de intervenţie 4 – Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea
infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare
profesională continuă
Are ca obiectiv îmbunătăţirea calităţii din învăţământul obligatoriu, a centrelor de formare
profesională continuă şi a infrastructurii campusurilor universitare pentru asigurarea
condiţiilor necesare învăţământului public şi creşterea participării la educaţie şi formare
profesională.
1.reabilitarea, modernizarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare şi
universitare.
2.crearea şi dezvoltarea campusurilor universitare.
3.reabilitarea, modernizarea şi echiparea centrelor de formare profesională continuă.
AXA PRIORITARĂ 4 : Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local
(17% din bugetul alocat POR)
Obiectivul strategic al axei constă în înfiinţarea şi dezvoltarea structurilor de afaceri de
importanţă regională şi locală, reabilitarea siturilor industriale şi sprijinirea iniţiativelor
antreprenoriale, regionale şi locale, toate acestea în vederea facilitării / creării de noi locuri de
muncă şi a creşterii economice durabile.
Domeniul major de intervenţie 1 – Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a
afacerilor de importanţă regională ţi locală
Obiectivul specific constă în crearea şi / sau îmbunătăţirea unor astfel de structuri de sprijin,
intervenţiile având ca scop atragerea investiţiilor , revigorarea şi dezvoltarea economiei locale
şi regionale.
Domeniul major de intervenţie 2 – Reabilitarea siturilor industriale neutilizate şi pregătirea
pentru noi activităţi
Se particularizează la nivelul de obiectiv specific prin reintroducerea siturilor industriale în
circuitul economic urmărind depoluarea, încurajarea şi reabilitarea acestora pentru a putea fi
transformate în structuri de sprijinire a afacerilor.
Domeniul major de intervenţie 3 – Sprijinirea dezvoltării microintreprinderilor
42
Are ca obiectiv specific susţinerea formelor antreprenoriale în scopul creşterii competitivităţii,
valorificării resurselor materiale şi a forţei de muncă locale.
AXA PRIORITARĂ 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului ( 15% din
bugetul alocat POR )
Obiectivul său constă în valorificarea şi planificarea durabilă a patrimoniului cultural şi a
resurselor naturale cu potenţial turistic, precum şi îmbunătăţirea calităţii infrastructurii
turistice de cazare şi agrement în vederea creşterii atractivităţii regiunilor, dezvoltarea
economiilor locale şi creării de noi locuri de muncă.
Domeniul major de intervenţie 1 – Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului
cultural precum şi crearea / modernizarea infrastructurii conexe
Obiectivele specifice ale acestui domeniu sunt:
 creşterea importanţei turismului cultural ca factor care stimulează creşterea economică
în regiuni, respectând principiile dezvoltării durabile şi ale protecţiei mediului.
 extinderea sezonului turistic47.
 creşterea numărului de turişti prin valorificarea potenţialului turistic, cultural local şi
regional pe piaţa turistică naţională şi internaţională.
1.restaurarea, protecţia şi conservarea patrimoniului cultural mondial şi modernizarea
infrastructurii conexe.
2.restaurarea, protecţia şi conservarea patrimoniului cultural naţional cu potenţial turistic şi
modernizarea infrastructurii conexe.
3.restaurarea, protecţia şi conservarea patrimoniului cultural din mediul rural.
Domeniul major de intervenţie 2 – Crearea, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de
turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii serviciilor turistice
Obiective specifice:
 valorificarea resurselor naturale în scop turistic.
 diversificarea serviciilor turistice.
 îmbunătăţirea calităţii serviciilor de cazare.
47
43
 crearea, extinderea structurilor de agrement turistic în scopul creşterii numărului
turiştilor şi a duratei sejurului.
1.amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potenţial turistic.
2.valorificarea potenţialului turistic montan prin construirea infrastructurii necesare.
3.dezvoltarea turismului balnear.
3.reabilitarea, modernizarea şi extinderea structurilor de cazare, precum şi a utilităţilor
aferente.
Domeniul major de intervenţie 3 – Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii
necesare în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică
Obiective specifice:
 promovarea potenţialului turistic românesc prin îmbunătăţirea imaginii de ţară, cu
scopul de a promova România în străinătate şi a creşte atractivitatea sa pentru turism şi
afaceri48
 crearea centrelor naţionale de informare şi promovare turistică în scopul creşterii
numărului turiştilor.
 Instituirea unui sistem integrat şi informatizat al ofertei turistice româneşti.
1.crearea unei imagini pozitive a României ca destinaţie turistică prin definirea şi promovarea
brandului turistic naţional.
2.dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor turistice
şi a activităţilor de marketing specifice.
3.crearea centrelor naţionale de informare şi promovare turistică şi dotarea acestora.
AXA PRIORITARĂ 6 – Asistenţă tehnică ( 2,65% din bugetul POR )
Obiectivul strategic al acestei axe prioritare îl constituie sprijinirea implementării transparente
şi eficiente a Programului Operaţional Regional (POR).
Domeniul major de intervenţie 1 – Sprijinirea implementării managementului şi evaluării
POR
48
44
1.sprijinirea Autorităţii de Management şi a Organismelor Intermediare pentru implementarea
POR inclusiv pregătirea, selecţia, monitorizarea, evaluarea, controlul şi auditul.
2.achiziţionarea şi instalarea echipamentelor IT şi birotice necesare pentru managementul şi
implementarea programului.
3.sprijinirea organizatorică şi logistică a Comitetului de Monitorizare şi a Comitetelor
Regionale de Evaluare Strategică şi Corelare.
4.evaluarea POR, inclusiv evaluarea proiectelor implementate.
5.cheltuieli salariale ale personalului contractual implicat în pregătirea , selecţia, evaluarea,
monitorizarea şi controlul programului.
6.organizarea de seminarii şi cursuri de pregătire pentru îmbunătăţirea cunoştintelor
personalului din cadrul Autorităţii de Management şi a Organismelor Intermediare.
7.sprijinirea pregătirii POR pentru următoarea perioadă de programare
Domeniul major de intervenţie 2 – Sprijinirea activităţii de publicitate şi informare privind
POR
Obiectivul specific al acestui domeniu constă în îmbunătăţirea cunoştinţelor privind impactul
intervenţiilor POR şi analiza aspectelor specifice intervenţiilor acestora la nivel regional şi
naţional.
1.crearea unui sistem de informare a tuturor celor interesaţi de conţinutul POR.
2.realizarea şi distribuirea materialelor de informare şi publicitate ( buletine informative,
broşuri, postere, ghiduri ale solicitanţilor de proiecte, etc)49.
3.organizarea de conferinţe, forumuri, prezentări, caravane de info-cursuri de pregătire pentru
beneficiari şi altele.
AUTORITATEA DE MANAGEMENT A PROGRAMULUI

OPERAŢIONAL REGIONAL
Programul Operaţional Regional este gestionat de către Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Turismului, în calitate de Autoritate de Management.
Funcţiile Autorităţii de Management în ceea ce priveşte managementul şi
monitorizarea operaţiunilor finanţate de Uniunea Europeană printr-un program operaţional,
49
45
sunt definite în cadrul articolelor din Regulamentele C.E. şi sunt detaliate prin
H.G.nr.128/2006, publicate în Monitorul Oficial nr.90/31.01.2006, care modifică H.G.
nr.497/2004, privind stabilirea cadrului instituţional pentru coordonarea, implementarea şi
gestionarea instrumentelor structurale.
Autoritatea de Management a delegat sarcini Organismelor Intermediare în baza unui
acord scris şi semnat.
Autoritatea de Management rămâne responsabilă pentru implementarea programului
operaţional, în conformitate cu Regulamentele Fondurilor Structurale.
Responsabilităţile şi funcţiile Autorităţii de Management sunt prezentate în Regulamentele
Fondurilor Structurale, în special în Regulamentul Consiliului nr.1083/2006, şi Regulamentul
Comisiei Europene (CE) nr. 1828/2006.
AM POR va avea următoarele responsabilităţi principale:

 Să constituie Comitetul de Monitorizare pentru POR (CM POR), în decurs de 3
luni de la data notificării de către Comisia Europeană a deciziei de aprobare a
POR; să agreeze, împreună cu CM POR, regulamentului său de organizare şi
funcţionare, în concordanţă cu cadrul instituţional, juridic şi financiar din
România;
 Să elaboreze proceduri privind organizarea şi funcţionarea CM POR
 Să asigurare secretariatul CM POR
 Să elaboreze criteriile de selecţie şi să le transmită spre aprobare, Comitetului de
Monitorizare POR
 Să elaboreze şi semneze acorduri de delegare de atribuţii cu Organismele
Intermediare pentru implementarea POR la nivel regional
 Să stabilească calendarul de lansare a procesului de depunere de către solicitanţi a
cererilor de finanţare pentru proiecte
 Să raporteze Comitetului de Monitorizare cu privire la progresul implementării
POR şi modul în care acordurile cu Organismele Intermediare sunt respectate
 Să coordoneze elaborarea rapoartelor de evaluare a POR, a Raportului Anual de
Implementare şi a Raportului Final de Implementare
46
 Să elaboreze şi să actualizeze procedurile de implementare ale POR/ghidurile, în
funcţie de nevoile programului
 Să coopereze cu Ministere, şi alte organisme ale sectorului public, precum şi cu alţi
parteneri socio-economici pentru a coordona implementarea POR cu alte programe
operaţionale
 Să elaboreze şi să implementeze Planul de Comunicare al POR
 Să ia decizia finală privind aprobarea proiectelor pentru finanţare şi să trimită
această decizie către Organismele Intermediare
 Să desfăşoare evaluările permanente şi ad-hoc ale POR
 Să facă verificări la faţa locului a proiectelor finanţate prin POR
 Să autorizeze cheltuielile eligibile pe baza verificării rapoartelor de progres şi a
altor documente relevante primite de la Organismele Intermediare
 Să ia măsurile necesare în vederea corectării neregulilor
 Să efectueze controlul fondurilor UE /naţionale alocate prin POR, în concordanţă
cu legislaţia UE /naţională
 Să se asigure că există piste de audit adecvate ale operaţiunilor50
ORGANISMELE INTERMEDIARE ALE PROGRAMULUI

Organismele Intermediare ale POR sunt unităţi de implementare la nivel regional.

Acestea preiau o parte din responsabilităţile Autorităţii de Management, pe baza unui acord
scris şi semnat, şi reprezintă principalele organisme care au contact direct cu solicitanţii.
Organismele Intermediare ale POR, ce funcţionează conform unui acord semnat cu AM POR,
sunt constituite în cadrul Agenţiilor de Dezvoltare Regională şi a Ministerului pentru
Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale. ADR-ul, este organismul
neguvernamental, nonprofit, de utilitate publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în
domeniul dezvoltării regionale;ADR-ul se organizează şi funcţionează în condiţiile Legii
nr.26/2005 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 26/2000 privind asociaţiile şi
50
47
fundaţiile şi a Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările şi
completările ulterioare.
Organismele Intermediare au următoarele atribuţii:
 Asigură dezvoltarea portofoliului de proiecte
 Oferă îndrumare potenţialilor solicitanţi pentru elaborarea proiectelor, respectând
principiul separării funcţiilor
 Lansează procesul de depunere de către solicitanţi a cererilor de finanţare pentru
proiecte, în funcţie de calendarul stabilit de AM POR
 Primeşte şi înregistrează solicitările de finanţare din POR, conform procedurii
relevante
 Verifică conformitatea administrativă şi eligibilitatea cererilor de finanţare, în
conformitate cu criteriile stabilite de AM POR
 Organizează sesiunile de evaluare tehnică şi financiară, cu sprijinul evaluatorilor
independenţi
 Organizează evaluarea strategică şi asigură secretariatul Comitetului Regional de
Evaluare Strategică (CRES)
 Raportează în mod regulat către AM POR cu privire la rezultatul procesului de
evaluare
 Notifică solicitanţii cu privire la stadiul procesului de evaluare a cererilor lor de
finanţare
 Încheie contracte de finanţare cu beneficiarii, în urma deciziei AM POR de a
finanţa proiectele propuse
 Realizează verificările la faţa locului a proiectelor
 Monitorizează implementarea proiectelor aprobate, prezintă AM POR rapoarte
tehnice de progres
 Primesc cererile de plată de la Beneficiari şi verifică exactitatea şi corectitudinea
cheltuielilor efectuate, le aprobă şi înmânează raportul AM POR împreună cu
avizarea conformă a plăţilor
 Se asigură de existenţa tuturor documentelor şi procedurilor necesare stabilirii
pistelor de audit, în conformitate cu procedurile relevante
48
 Contribuie la rapoartele de evaluare ale POR, Raportul Anual de Implementare şi
Raportul Final de Implementare
 Întreprind măsurile necesare în caz de fraudă, iregularităţi şi corecţii financiare,
conform celor stabilite cu Autoritatea de Management
 Întreprind măsurile necesare recuperării de fonduri şi trimit AM POR rapoarte
prind sumele care trebuie recuperate
 Contribuie la implementarea Planului de Comunicare POR la nivel regional,
inclusiv prin realizarea publicităţii, organizarea şi desfăşurarea de evenimente de
informare şi instruire
 Actualizează datele financiare şi statistice la nivelul proiectelor folosind Sistemul
Unic de Management al Informaţiilor51
COMITETUL DE MONITORIZARE AL PROGRAMULUI

Comitetul de Monitorizare al Programului Operaţional Regional este o structură

naţională de tip partenerial, fără personalitate juridică, cu rol decizional şi stategic în procesul
de implementare al Programului Operaţional Regional 2007-2013. Comitetul de Monitorizare
are rolul de a asigura eficacitatea şi calitatea implementării programului.
Comitetul de Monitorizare este alcătuit din 24 de membri cu drept de vot şi 27 membri
observatori, fără drept de vot, conform H.G. nr.765 / 2007 privind aprobarea constituirii
Comitetului de Monitorizare al Programului Operaţional Regional 2007-2013 şi a
Regulamentului- cadru de organizare şi funcţionare al acestuia.
Preşedintele Comitetului de Monitorizare este Ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi
Locuinţelor, în calitate de Şef al Autorităţii de Management pentru POR, iar membrii şi
observatorii sunt reprezentanţi ai:
 Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Regional (AM POR)
 Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS)
 Autorităţilor de Management pentru Programele Operaţionale Sectoriale
51
49
 Autorităţii de Management pentru Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală
 Consiliilor pentru Dezvoltare Regională din cele 8 regiuni de dezvoltare
 Autorităţii de Management pentru noile Instrumente de Învecinare
 Unităţii Naţionale de Sprijin pentru Programele INTERREG
 Autorităţii de Certificare şi Plată (Ministerul Economiei şi Finanţelor)
 Autorităţii de audit
 Agenţiilor pentru Dezvoltare Regională
 Partenerilor socio-economici relevanţi, reprezentanţi ai patronatelor şi sindicatelor care
fac parte din Consiliul Economic şi Social
 Unor asociaţii relevante, reprezentând inclusiv asociaţii ale administraţiei publice
locale52
 Organismelor şi organizaţiilor reprezentative pentru tematică orizontală (egalitate de
şanse, protecţia mediului, etc)
În funcţie de problematica supusă dezbaterii CMPOR, la şedinţe pot participa, la
invitaţia preşedintelui CMPOR, alţi reprezentanţi ai Guvernului, ai consiliilor pentru
dezvoltare regională, ai unor instituţii şi organizaţii implicate în procesul de dezvoltare socio-
economică, precum şi parteneri socio-economici relevanţi pentru procesul de elaborare şi
implementare a politicii de dezvoltare regională, dacă şedinţa vizează probleme specifice
domeniului de activitate al acestora.
Secretariatul comitetului este asigurat de către Autoritatea de Management a Programului
Operaţional Regional.
Comitetul de Monitorizare îndeplineşte următoarele atribuţii:
 Examinează şi aprobă criteriile de selecţie elaborate de Autoritatea de Management ale
proiectelor finanţate prin Programul Operaţional Regional.
 Analizează periodic progresele înregistrate în realizarea obiectivelor specifice ale
programului.
 Examinează rezultatele implementării prin prisma realizării obiectivelor fiecărei axe
prioritare şi face recomandări.
 Examinează şi aprobă Rapoartele Anuale de Implementare şi Raportul Final de
Implementare, elaborate de Autoritatea de Management.
52
http://www.inforegionordest.ro/institutii_responsabile/comitet_de_monitorizare
50
 Examinează şi aprobă strategia de asistenţă tehnică a Programului Operaţional
Regional.
 Examinează şi aprobă Planul Multianual de Evaluare şi Planurile Anuale de Evaluare.
 Examinează şi aprobă propunerile de modificare a alocărilor financiare ale POR, între
domeniile majore de intervenţie din cadrul unei axe prioritare, între axele prioritare de
dezvoltare precum şi între regiuni53.
 Este informat cu privire la Planul de comunicare şi la stadiul de implementare al
acestuia, la acţiunile de informare şi publicitate întreprinse şi mijloacele de comunicare
utilizate.
 Aprobă şi modifică propriul Regulament de organizare şi funcţionare respectând
prevederile Regulamentului-cadru.
Componenţa Comitetului de Monitorizare a Programului Operaţional

Regional 2007-2013
A. Autorităţile şi instituţiile ai căror reprezentanţi sunt membri titulari în Comitetul

de Monitorizare al Programului Operaţional Regional 2007-2013
Preşedinte - Ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor
Membri:
1. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor – Autoritatea de
Management pentru Programul Operaţional Regional
2. Ministerul Economiei şi Finanţelor – Autoritatea pentru Coordonarea
Instrumentelor Structurale
3. Ministerul Economiei şi Finanţelor - Autoritatea de Management pentru
Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice
4. Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse - Autoritatea de Management
pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
5. Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile - Autoritatea de Management
pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu
53
51
6. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Autoritatea de Management
pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative
7. Ministerul Transporturilor - Autoritatea de Management pentru Programul
Operaţional Sectorial Transport
8. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Autoritatea de Management
pentru Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală
9. Consiliul pentru Dezvoltare Regională Nord – Est – preşedinte de Consiliu
judeţean desemnat prin hotărâre a Consiliului pentru Dezvoltare Regională
(CDR).
10. Regiunea de Dezvoltare Nord – Est – Reprezentant desemnat prin hotărâre
CDR, la nivelul regiunii, din mediul de afaceri, mediul academic, sindicate sau
societatea civilă.
11. Consiliul pentru Dezvoltare Regională Sud Est – preşedinte de Consiliu
judeţean desemnat prin hotărâre a Consiliului pentru Dezvoltare Regională.
12. Regiunea de Dezvoltare Sud – Est – Reprezentant desemnat prin hotărâre
societatea civilă.
13. Consiliul pentru Dezvoltare Regională Sud - Muntenia – preşedinte de Consiliu
14. Regiunea de Dezvoltare Sud - Muntenia – Reprezentant desemnat prin
hotărâre CDR, la nivelul regiunii, din mediul de afaceri, mediul academic,
sindicate sau societatea civilă.
15. Consiliul pentru Dezvoltare Regională Sud -Vest Oltenia– preşedinte de
Consiliu judeţean desemnat prin hotărâre a Consiliului pentru Dezvoltare
Regională.
16. Regiunea de Dezvoltare Sud - Vest Oltenia – Reprezentant desemnat prin
hotărâre CDR, la nivelul regiunii, din mediul de afaceri, mediul academic,
sindicate sau societatea civilă.
17. Consiliul pentru Dezvoltare Regională Vest – preşedinte de Consiliu judeţean
desemnat prin hotărâre a Consiliului pentru Dezvoltare Regională.
52
18. Regiunea de Dezvoltare Vest – Reprezentant desemnat prin hotărâre CDR, la
nivelul regiunii, din mediul de afaceri, mediul academic, sindicate sau
societatea civilă54.
19. Consiliul pentru Dezvoltare Regională Nord-Vest – preşedinte de Consiliu
20. Regiunea de Dezvoltare Nord - Vest – Reprezentant desemnat prin hotărâre
societatea civilă.
21. Consiliul pentru Dezvoltare Regională Centru – preşedinte de Consiliu judeţean
desemnat prin hotărâre a Consiliului pentru Dezvoltare Regională.
22. Regiunea de Dezvoltare Centru – Reprezentant desemnat prin hotărâre CDR,
la nivelul regiunii, din mediul de afaceri, mediul academic, sindicate sau
societatea civilă.
23. Consiliul pentru Dezvoltare Regională Bucureşti – Ilfov – preşedinte de
Consiliu judeţean / Primar General al municipiului Bucureşti desemnat prin
hotărâre a Consiliului pentru Dezvoltare Regională.
24. Regiunea de Dezvoltare Bucureşti – Ilfov – Reprezentant desemnat prin
hotărâre a Consiliilor de Dezvoltare Regională, la nivelul regiunii, din mediul
de afaceri, mediul academic, sindicate sau societatea civilă.
B. Autorităţile şi instituţiile ai căror reprezentanţi au statut de membru observator în

Comitetul de Monitorizare al Programului Operaţional Regional 2007-2013
1. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
2. Ministerul Economiei şi Finanţelor – Autoritatea de Management pentru Programul
Operaţional „Asistenţă tehnică”
3. Ministerul Economiei şi Finanţelor - Autoritatea de Certificare şi Plată
4. Ministerul Economiei şi Finanţelor - Unitatea Centrală de Evaluare
5. Consiliul Concurenţei
6. Ministerul Sănătăţii Publice
54
http://www.regio.adrcentru.ro
53
7. Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale –
Direcţia Generală pentru Gestionarea Fondurilor Comunitare
8. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord – Est
9. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud – Est
10. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia
11. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud – Vest Oltenia
12. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest
13. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord – Vest
14. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru
15. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti – Ilfov
16. Agenţia Naţională pentru Rromi
17. Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România
18. Asociaţia Municipiilor din România
19. Asociaţia Oraşelor din România
20. Asociaţia Comunelor din România
21. Comisia Europeană
22. Centrul Român de Politici Economice
23. Departamentul pentru Afaceri Europene
24. Comisia Naţională de Prognoză
25. Institutul Naţional de Statistică
26. Banca Naţională a României
27. Camera de Comerţ şi Industrie a României55
AUTORITATEA DE AUDIT
Autoritate sau organism naţional, regional sau local, care funcţionează independent de
Autoritatea de Management şi de Autoritatea de Certificare desemnată de către fiecare stat
membru pentru programul operaţional. Este responsabilă cu verificarea funcţionării eficiente a
sistemului de management şi control.
În România, autoritate de audit pentru fondurile structurale este Autoritatea de Audit de
pe lângă Curtea de Conturi. Conform legislaţiei aceasta are următoarele atribuţii principale:
55
http://www.regio.adrcentru.ro
54
- audit de sistem, verificarea pe bază de eşantion şi audit final;
- verificări şi audit extern asupra fondurilor structurale de care va beneficia România începând
cu anul 2007;
- verificarea cheltuielilor eligibile declarate, pe bază de eşantion reprezentativ;
- verificarea existenţei şi corectitudinii elementului de cofinanţare.
DOMENII CHEIE DE INTERVENŢIE ALE POR

AXA PRIORITARĂ 1: - Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere
1.1.Planuri integrate de dezvoltare urbană
AXA PRIORITARĂ 2: - Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport
2.1.Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane inclusiv
construirea / reabilitarea şoselelor de centură
AXA PRIORITARĂ 3: - Îmbunătăţirea infrastructurii sociale
3.1.Reabilitarea / modernizarea / echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate
3.2.Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor
sociale
3.3.Îmbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor operaţionale de intervenţie în
situaţii de urgenţă
3.4.Reabilitarea / modernizarea / dezvoltrarea şi echiparea infrastructurii educaţionale
preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă
AXA PRIORITARĂ 4: - Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local
4.1.Dezvoltarea durabilă a structurilor de spijinire a afacerilor
4.2.Reabilitarea centrelor industriale poluante şi neutilizate; pregătirea pentru noi
activităţi
4.3.Sprijinirea dezvoltării microintreprinderilor
AXA PRIORITARĂ 5: - Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului
5.1.Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural; crearea şi
modernizarea infrastructurii conexe
5.2.Crearea, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea
durabilă a resurselor naturale cu potenţial turistic
55
5.3.Valorificarea potenţialului turistic şi crearea infrastucturii necesare pentru creşterea
atractivităţii regiunilor României ca destinaţii turistice
AXA PRIRITARĂ 6: - Asistenţă tehnică
6.1.Sprijinirea implementării, managementului şi evaluării Programului Operaţional
Regional
6.2.Sprijinirea activităţilor de publicitate şi informare privind Programul Operaţional
Regional
STUDIU DE CAZ – REABILITARE DRUM JUDEŢEAN 132

REGIUNDEA DE DEZVOLTARE 7 : CENTRU
Una din cauzele principale ale disparităţilor de dezvoltare inter şi intra-regionale este
dată de accesul diferit al regiunilor la infrastructura de transport judeţeană, naţională şi
internaţională dar şi de calitatea necorespunzătoare a acesteia.La nivel intra-regional, reţeaua
de transport inadecvată împiedică dezvoltarea oraşelor mici şi mijlocii a comunelor şi a
satelor. Multe zone dispun de reţele rutiere de transport între localităţi foarte slab dezvoltate
(de exemplu, satele din Delta Dunării, zona subcarpatică, podişul Mehedinţi, Munţii Apuseni),
determinând chiar izolarea unor localităţi.
Pe drumurile naţionale şi judeţene se desfăşoară astăzi peste 80% din volumul de
trafic, cu tendinţe de sporire spectaculoasă în următorii ani. Traficul mediu pe drumurile
naţionale se situează la sub 500 vehicule/zi şi se prevede o creştere de peste 50% în perioada
următoare.
Lipsa resurselor financiare la nivel local, destinate reabilitării şi modernizării
drumurilor publice, a constituit una din multiplele cauze care au condus gradul scăzut de
accesibilitate la infrastructura de transport în multe zone ale ţării; în acelaşi timp, acest lucru
determină slaba mobilitate a forţei de muncă, dificultăţi în desfăşurarea de noi activităţi
economice, dezvoltarea redusă a turismului, dar şi un nivel scăzut de atragere a investitorilor
străini.
Resursele financiare au fost îndreptate spre reabilitarea reţelei de drumuri naţionale,
neglijându-se atât valoric cât şi calitativ reţeaua de drumuri judeţene şi străzi orăşeneşti. Din
cauza fondurilor insuficiente alocate infrastructurii de drumuri, reţeaua de drumuri judeţene şi
56
locale nu a beneficiat de lucrări de modernizare semnificative, acest aspect contribuind la
scăderea gardului de atractivitate a regiunilor de dezvoltare, dar a condus şi la creşterea
disparităţilor intra şi interregionale.
Ponderea drumurilor modernizate în regiuni este scăzută, cu urmări negative în
atragerea unor largi teritorii în activităţi economice productive, limitând atât desfacerea
produselor agricole în centrele urbane, cât şi posibilitatea ca zonele cu potenţial agroturistic să
fie atrase în circuitul economic naţional. (ex. zona subcarpatică a Munteniei şi Olteniei,
podişul Mehedinţi, Munţii Apuseni).
Principalele probleme ale reţelei de drumuri publice de la nivel regional sunt
reprezentate de capacitatea insuficientă de a prelua traficul greu şi vehiculele de mare tonaj (în
special în regiunile Bucureşti Ilfov, Nord - Vest şi Vest), de lipsa autostrăzilor, de iluminatul şi
marcajele realizate necorespunzător, care conduc la micşorarea vitezei de rulare, creşterea
timpului călătoriilor şi consum foarte mare de combustibil. Pe de altă parte, aproape jumătate
din totalul drumurilor modernizate se află într-o stare avansată de uzură datorită exploatării
intensive a drumurilor ce fac legătura între oraşele mici şi mijlocii, între polii de dezvoltare din
regiune, zonele de graniţă şi celelalte regiuni.
Reabilitarea şi dezvoltarea reţelei de drumuri publice a fost şi este o prioritate a
politicii economice din România, drumurile reprezentând cel mai utilizat mod de transport,
contribuind la creşterea gradului de accesibilitate la nivel regional şi local.
Regiunea de dezvoltare Centru, cu o suprafaţă totală de 34,100 km2 (14,31% din
România), cuprinde judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu. Zonă cu forme
de relief specifice podişului, văi direcţionate est-vest, regiunea deţine însemnate rezerve de
gaz metan, minereuri auro-argentifere şi colorate, nemetalifere, sare, izvoare minerale şi
terapeutice, iar peste o treime din suprafaţă este ocupată de păduri. Arealul deţine însemnate
resurse hidrografice şi comparativ cu alte regiuni o reţea de transport dezvoltată (mai puţin în
direcţia nord-sud), dar cea mai însemnată bogăţie o reprezintă capitalul uman. Regiunea este
caracterizată de o rată redusă a natalităţii şi de un proces de îmbătrânire demografică, dar a
reuşit să integreze armonios imigranţii din alte zone ale ţării. Meşteşugurile au tradiţie seculară
şi activităţile economice sunt foarte diversificate.
Cu o populaţie de 2.530,486 locuitori, în regiune se concentrează 11,7% din populaţia
României. Media regională de 74,2 loc/ km2 este inferioară celei naţionale, cea mai mare
57
densitate a populaţiei fiind în judeţul Braşov (111,4 loc/ km2), iar sub media regională sunt
judeţele Alba (60,7 loc/ km2), Covasna (60,3 loc/ km2), Harghita (49,2 loc/ km2). Dacă iniţial
motorul activităţii economice l-a reprezentat mineritul (aur, argint, cărbune şi sare), acum cele
mai însemnate ramuri sunt prelucrarea metalelor, chimia, toate ramurile industriei uşoare şi
alimentare. Agricultura este bine dezvoltată, cu specializare în cultura plantelor industriale,
cultura cartofului, zootehnie, iar viticultura de calitate are o răspândire deosebită56.
La nivelul Regiunii Centru, drumurile naţionale sunt în cea mai mare parte
modernizate (94,06 %), dar drumurile judeţene şi comunale sunt modernizate doar în proporţie
de doar 4,22%. Densitatea medie a drumurilor publice de 29,9% este sub media pe ţara
(33,5%), doar judeţul Alba cu 42,1% drumuri modernizate depăşeşte aceste valori. Cu 41,6 km
de cale ferată la 1000 km2, Regiunea Centru se găseşte sub media pe ţara (45,9 km/1000
km2). Cu o densitate a liniilor de cale ferată sub media pe ţara se situează judeţele Alba,
Covasna, Harghita şi Sibiu (36,8 ; 31,3 ; 31,5 ; 36,3 km/1000 km2) iar peste media naţională
se plasează judeţele Braşov (67,7 km/1000 km2) şi Mureş (45,4 km/1000 km2), datorită
prezenţei unor noduri feroviare importante în unele localităţi din aceste judeţe57.
PROIECT: Reabilitare drum judeţean 132
Alocarea financiară indicativă pentru axa 2 “Îmbunătăţirea infrastructurii de transport

regionale şi locale”, domeniul de intervenţie 2.1- " Reabilitarea şi modernizarea reţelei de
drumuri judeţene, străzi urbane - inclusiv construirea / reabilitarea şoselelor de centură" este
de 876.711.006 Euro, din care 758.355.021 Euro din FEDR şi 118.355.985 Euro cofinanţare
(din surse publice) naţională.
Titlul proiectului :Reabilitare drum judeţean 132
Solicitantul: Consilul Judeţean Harghita
Adresa poştală: Piaţa Libertăţii Nr. 5 , Localitatea: Miercurea-Ciuc , Cod postal: 530140 ,
România, Punct(e) de contact: KLARA-PIROSKA KALAMAR , Tel. 0266-207720 , Email:
kkalamar@cchr.ro , Fax: 0266-207725 , Adresa internet (URL): www.judetulharghita.ro.
Localizarea proiectului : Drumul judeţean DJ 132 km 18+220-47+085 din judeţul Harghita, cu
excepţia porţiunii de drum de 2,195 km (km 20+870-23+065) din dreptul localităţii Ocland,
care este parte integrantă a drumului judeţean DJ 131.
56
http://www.fonduri-structurale-europene.ro/por/caracteristici-regiunea-centru.html
57
http://www.fonduri-structurale-europene.ro/por/infrastructura-centru.html
58
Valoarea totală a proiectului. Costuri eligibile totale - Valoarea solicitată: 66.898.214 lei.
Obiectivul proiectului:Reabilitarea drumului judeţean 132 .
Proiectare:5.100.000 lei şi se realizează în primele trei luni ale termenului.
Activităţile proiectului: Lucrări de reabilitare a drumului judeţean DJ 132 km 18+220-47+085,
cu excepţia porţiunii de drum de 2,195 km (km 20+870-23+065) din dreptul localităţii Ocland,
care este parte integrantă a drumului judeţean DJ 131. Lucrările de reabilitare în afară de
asfaltare includ şi construirea de podeţe, trotuare în localităţi, intrări de poartă, respectiv
mutarea conductelor de gaze şi energie electrică.
Durata proiectului şi perioada de implementare. Planificarea activităţilor : 18 luni din care
80% se execută în primele 12 luni ale termenului.
FINANŢAREA PROIECTULUI
Detalierea surselor de finanţare a proiectului:
NR. SURSE DE FINANŢARE VALOARE
CRT.
I. Valoarea totală a proiectului din care: 66.898.214
a. Valoarea neeligibilă a proiectului 11.529.979
b. Valoarea eligibilă a proiectului 55.368.235
c. TVA* 12.948.045
II. Contribuţia proprie în proiect 1.107.365
III. Bugetul de stat 7.197.870
IV. ASISTENŢĂ FINANCIARĂ 47.063.000
NERAMBURSABILĂ SOLICITATĂ
*Valoarea TVA se calculează aplicând procentul de 24% la total cheltuieli (atât cheltuieli eligibile,
cât şi cheltuieli neeligibile). AM POR rambursează numai TVA aferent cheltuielilor eligibile .
59
BUGETUL PROIECTULUI:
Denumirea capitolelor şi Cheltuieli Cheltuieli

Nr.crt TVA TOTAL
subcapitolelor neeligibile eligibile
1 2 3 4 5 6
CAPITOL 1
1 Cheltuieli pentru obţinerea şi
amenajarea terenului
1.1 Obţinerea terenului 0
1.2 Amenajarea terenului 0
Amenajarea pentru protecţia
1.3
mediului 4032258 967742 5000000
TOTAL CAPITOL 1 4032258 967742 5000000
CAPITOL 2
2 Cheltuieli pentru asigurarea
utilităţilor necesare obiectivului
Canalizare, alimentare cu gaze
2.1 naturale, energie electrică, telefonie,
radio-tv,etc. 403226 96774 500000
2.2 Drumuri de acces 0
TOTAL CAPITOL 2 403226 96774 500000
CAPITOLUL 3
3 Cheltuieli pentru proiectare şi
asistenţă tehnică
Studii de teren ( geologice,
3.1
topografice, hidrologice) 2016129 483871 2500000
Cheltuieli pentru avize, acorduri,
3.2
autorizaţii de construcţie 806451 193549 1000000
3.3 Proiectare şi engineering 282258 67742 350000
3.4 Consultanţă şi expertiză 201613 48387 250000
3.5 Asistenţă tehnică 806451 193549 1000000
TOTAL CAPITOL 3 4112902 987098 5100000
CAPITOLUL 4
4
Cheltuieli pentru investiţii
4.1 Construcţii şi instalaţii 20161290 4838710 25000000
4.2 Utilaje şi echipamente 8064516 1935484 10000000
4.3 Montaj utilaje şi echipamente 483870 116130 600000
4.4 Mijloace de transport 1774194 425806 2200000
4.5 Dotări 1209677 290323 1500000
TOTAL CAPITOL 4 31693547 7606453 39300000
CAPITOLUL 5
5
Alte cheltuieli
60
5.1 Organizare şantier 2419354 580646 3000000
Comisioane, taxe, cote legale, costuri
5.2
de finanţare 1129032 270968 1400000
5.3 Cheltuieli diverse şi neprevăzute 0
Alte imobilizări necorporale
5.4
( programe informatice) 0
TOTAL CAPITOL 5 3548386 851614 4400000
CAPITOLUL 6
6 Cheltuieli aferente implementării
proiectului
6.1 Cheltuieli de publicitate 185484 44516 230000
6.2 Cheltuieli de promovare 105645 25355 131000
6.3 Cheltuieli de audit 137097 32903 170000
6.4 Salarii ale echipei de proiect 169355 40645 210000
Cheltuieli cu deplasări, cazare şi
6.5
diurne 163899 39336 203235
6.6 Cheltuieli administrative 80645 19355 100000
6.7 Consumabile ( birotică, obiecte de
inventar) 19355 4645 24000
6.8 Alte servicii 0
TOTAL CAPITOL 6 861480 206755 1068235
I TOTAL cheltuieli 44651799 10716436 55368235
II Alte cheltuieli neeligibile 9298370 2231609 11529979
III TOTAL GENERAL 9298370 44651799 12948045 66898214
61
Proiectul de buget respectă toate principiile bugetare, şi anume:
1.Respectă principiul universalităţii deoarece veniturile şi cheltuielile sunt incluse în buget în

totalitate şi în sume brute.
2.Respectă principiul publicităţii deoarece a fost dezbătut public, este deschis şi transparent şi
prin mijloace mass-media a fost adus la cunoştinţa cetăţenilor.
3.Respectă principiul unităţii deoarece veniturile şi cheltuielile sunt înscrise într-un singur
document.
4.Respectă principiul anualităţii deoarece toate veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate
prin lege, pentru o perioadă de un an financiar, perioadă care corespunde cu cea a exerciţiului
financiar.
5.Respectă principiul specializării bugetare deoarece toate veniturile şi cheltuielile sunt
înscrise pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura
economică şi destinaţia acestora, în concordanţă cu clasificaţia bugetară.
6.Respectă principiul unităţii monetare deoarece toate operaţiunile sunt exprimate în „lei”,
moneda naţională.
7.Respectă principiul realităţii bugetare deoarece la proiectarea lui s-a luat în calcul realitatea
economico-socială, pentru a putea fi preîntâmpinate dificultăţile financiare care pot apărea pe
parcursul execuţiei bugetare.
8.Respectă principiul echilibrului bugetar deoarece cheltuielile nu depăşesc veniturile, iar
acoperirea lor este realizată pe baza veniturilor ordinare ale statului.
62
Implementarea acestui proiect aduce multiple beneficii zonei din mai multe puncte de vedere:
- contribuie la creşterea gradului de siguranţă a circulaţiei între localităţi
- contribuie la dezvoltarea durabilă a zonei prin facilitarea accesului în regiune şi la
protejarea mediului înconjurător
- prin implementarea proiectului se vor crea noi locuri de muncă
- facilitează accesul turiştilor spre valea Homorodul Mic şi contribuie astfel la
dezvoltarea turismului având în vedere că există staţiuni de interes local şi naţional
aici: Băile Homorod, Băile Tuşnad, Izvorul Mureşului, Borsec, Praid.
Un interes aparte pentru turismul cultural îl reprezintă satele din Regiune, dintre care
unele, datorită izolării şi în consecinţă slabei infrastructuri, au păstrat încă vie cultura
tradiţională cu arhitectura şi tehnica populară (construcţiile de case, porţi, edificii
religioase), materialele folosite, instalaţii tehnice (mori, pive) sau a tehnicilor utilizate în
prelucrarea lemnului (Munţii Apuseni, Zona Oltului Superior, Valea Sebeşului, Zona
Odorhei, Zona Caşinului, Zona Secuimii, Zona Covasna, Zona Podişul Târnavelor, Zona
Mărginimii Sibiului, Ţara Făgăraşului, Ţara Bârsei). În ceea ce priveşte zona istorică,
oraşele medievale şi bisericile fortificate sunt foarte bine conservate (Sighişoara, Sibiu,
Braşov, Mediaş, Făgăraş şi Târgu Secuiesc), biserici fortificate (aflate pe lista UNESCO):
Câlnic, Biertan, Valea Viilor, Saschiz, Buneşti, Viscri, Prejmer, Darjiu ), iar unele dintre ele
fac parte din patrimoniul internaţional UNESCO58.
CONCLUZII
Integrarea României în Uniunea Europeană prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.

Cu cât România progresează mai mult din punct de vedere economic, cu atât va fi mai uşor
pentru ea sa facă faţa in mediul competitiv al Uniunii Europene
Avantajele extinderii, pentru România sunt aceleaşi ca pentru toate celelalte ţări
candidate: creştere economică, creşterea investiţiilor străine directe, crearea unor noi structuri
de producţie care să permită fabricarea unor produse finite cu valoare adăugată mai mare şi
calitate superioară, conform standardelor UE, protecţie sporită a consumatorilor, creşterea
58
http://www.mdrl.ro
63
economiilor şi investiţiilor populaţiei, micşorarea fiscalităţii prin politici de impozitare mai
relaxate, extinderea pieţelor de capital,dezvoltarea afacerilor şi a sectorului privat, stimularea
concurenţei, acces pe piaţa muncii din statele UE, îmbunătăţirea substanţială a standardului de
viaţă al populaţiei, libera circulaţie a persoanelor, bunurilor şi serviciilor, a capitalului, uniunea
vamală , accesul la o piaţă mult mai mare de aprovizionare şi desfacere,etc.
În opinia mea , cel mai mare avantaj pe care l-a obţinut România a fost accesul la
fondurile structurale. Dacă aceste fonduri ar fi fost absorbite cum trebuie acum ţara noastră ar
fi fost mult mai departe decât este.
Cel mai mare dezavantaj pe care îl are România este exact această absorbţie foarte
scăzută a fondurilor, doar 8% până în prezent, ceea ce este inacceptabil.O parte din motivele
gradului scăzut de absorbţie îl reprezintă birocraţia excesivă, întârzierea procesului de evaluare
a proiectelor dar mai ales influenţa politicului în evaluarea şi alocarea proiectelor.
Dacă vom reuşi, ca naţie, să trecem peste felul nostru de a fi şi să devenim mai serioşi
şi mai muncitori, mai puţin delăsători şi cu ceva mai multă coloană vertebrală, poate vom avea
şanse să devenim o naţiune cu adevărat europeană.
BIBLIOGRAFIE:
1.Petre Popeangă, Suport de curs, www.elis.ro

2.Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Ediţia a IIIa,Editura Univesul Juridic,
Bucureşti 2006
64
3. www.ro.wikipedia.org
4. http://www.mdrl.ro
5. www.europeana.ro
6.http://ec.europa.eu
7.http://eur-lex.europa.eu
8.http://europa.eu/
9.Dumitru Mazilu, Integrarea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001
10.Regulamentul (CE) nr.1080/2006
11.www.eurotrainer.ro/fondul-european-de-dezvoltare-regionala-fedr
12.www.inforegio.ro
13.www.inforegionordest.ro
14.www.regio.adrcentru.ro
15.www.fonduri-structurale-europene.ro
16.http://eufinantare.info/po/por/Ghidul_solicitantului_axa2.pdf
17.www.ier.ro
18.www.euractiv.ro
19.www.infoeuropa.ro
20.www.consilium.europa.eu
21.andreivocila.wordpress.com
22.www.eufinantare.info
23.www.mae.ro
24.www.prefcs.ro
25. http://www.anamob.ro/fonduri/fonduri_structurale.pdf
26. http://www.eurotrainer.ro
65

Managementul Instititutiilor Publice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Managementul Instititutiilor Publice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I.

După prăbuşirea Imperiului Roman au existat numeroase încercări de unificare ale

CAPITOLUL I – ISTORIA ŞI CONSTITUIREA UNIUNII

I.2.Principalele etape ale formării Uniunii Europene

I.2.1.Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)

I.2.2. Tratatele de la Roma instituind CEE şi EURATOM-CEEA (1957)

Semnarea Tratatelor de la Roma a urmat Conferinţei de la Messina ( Italia ) din 1-3

Tratatul de la Roma constituind CEE

Obiectivele CEE erau:

Tratatul de la Roma constituind EURATOM

I.2.3. Fuziunea celor trei comunităţi

I.2.4 Acordul de la Schengen-1985

I.2.6 Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene-1992

I.2.7 Tratatul de la Amsterdam-1997

I.2.8 Tratatul de la Nisa-2001

În evoluţia construcţiei europene Tratatul de la Nisa a reprezentat o etapă obligatorie şi

În 2002, bancnotele şi monedele euro au înlocuit monedele naţionale din 12 state

CAPITOLUL II - INSTITUŢIILE UNIUNII EUROPENE

Instituţiile comunitare formează structura de bază şi sunt în numar de 5: Consiliul de

II.1. Consiliul Uniunii Europene

Consiliul în calitate de legiuitor

Repartizarea voturilor pe state

II.4.Curtea de Justiţie a Comunităţilor europene

Curtea de Justitie, cu sediul la Luxemburg, a fost înfiinţată în anul 1952 pe baza

II.5.Curtea Europeană de Conturi ( de Audit)

CAPITOLUL III – POLITICA DE COEZIUNE

III.3.Obiectiv competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă

III.4.Obiectiv cooperare teritorială europeană

III.5.Mijloacele financiare - Instrumentele structurale şi complementare

1.Fondul european de dezvoltare regională (FEDR);

Fondul European de Dezvoltare Regională

Fondul Social European

CAPITOLUL IV - FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE

FEDR îşi concentrează intervenţia pe un număr de priorităţi tematice care reflectă

 ajutoare directe pentru investiţiile în întreprinderi (în special, IMM-uri) în vederea

Programe finanţate prin FEDR:

În România, în perioada 2007-2013, FEDR va finanţa proiecte în valoare totală de

 Axa Prioritară 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor, poli urbani de creştere:

CAPITOLUL V – FINANŢAREA PROIECTELOR NAŢIONALE PRIN

Administrarea şi controlul fondurilor UE utilizate în România

PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL (POR)

POR este unul dintre programele operaţionale româneşti agreate de Uniunea

AUTORITATEA DE MANAGEMENT A PROGRAMULUI

AM POR va avea următoarele responsabilităţi principale:

ORGANISMELE INTERMEDIARE ALE PROGRAMULUI

Organismele Intermediare ale POR sunt unităţi de implementare la nivel regional.

COMITETUL DE MONITORIZARE AL PROGRAMULUI

Comitetul de Monitorizare al Programului Operaţional Regional este o structură

Componenţa Comitetului de Monitorizare a Programului Operaţional

A. Autorităţile şi instituţiile ai căror reprezentanţi sunt membri titulari în Comitetul

B. Autorităţile şi instituţiile ai căror reprezentanţi au statut de membru observator în

DOMENII CHEIE DE INTERVENŢIE ALE POR

STUDIU DE CAZ – REABILITARE DRUM JUDEŢEAN 132

PROIECT: Reabilitare drum judeţean 132

Alocarea financiară indicativă pentru axa 2 “Îmbunătăţirea infrastructurii de transport

Denumirea capitolelor şi Cheltuieli Cheltuieli

1.Respectă principiul universalităţii deoarece veniturile şi cheltuielile sunt incluse în buget în

Integrarea României în Uniunea Europeană prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.

1.Petre Popeangă, Suport de curs, www.elis.ro

S-ar putea să vă placă și