Iftode Andreea

RISE an. III

Economie Politic Internaional

Procesul de aderare la Comunitile Europene/Uniunea European

Capitolul I. Consideratii introductive

De la rapirea Europei legendare de catre Zeus 1 si pana la infiintarea Uniunii Europene ca
putere economica si politica mondiala a trecut multa vreme, dar nu fara ca ideea unei uniuni intre
popoare, sa nu fi fost descoperita, tratata si dezvoltata de catre filosofi, scriitori, regi, imparati,
juristi, politicieni si oameni de stiinta de pe batranul continent.
Cuvantul Europa, din punct de vedere etimologic, provine din limba greaca si in istoria
antica in timpul razboaielor persane era folosita ca denumire pentru peninsula greaca. Dupa
aceea, odata cu extinderea Imperiului Roman si dupa migratia triburilor germanice, aceasta
denumire s-a extins si pentru denumirea vestului si nordului continentului.
Istoricul UE inseamna istoria impacarii intre natiuni vrajmase de secole, inseamna crearea
unui nou sistem economic, juridic si politicinter(supra)statal, unde principiul suveranitatii are un
rol secundar, dar in acelasi timp primordial, inseamna istoricul crearii unei insule de stabilitate si
prosperitate capabila de concurenta intr-o lume globalizata, dar si sa ajute celelalte state si sa
asigure un climat de securitate intr-o regiune confruntata anterior aproape permanent de razboaie.
Din punct de vedere al compozitiei etnice, Europa, cu mici exceptii, este continentul
popoarelor de origine germana, romana si slava, care fac partea din marea familie a popoarelor
indo-europene, iar din punct de vedere religios, putem afirma, de asemenea cu mici exceptii, ca
Europa este continentul crestin. Aceasta omogenitate este insa relativa si de suprafata, spatial
geografic dintre Oceanul Atlantic, Muntii Ural, Oceanul Inghetat si Marea Mediterana cunoscand

1Potrivit legendei, Europa a fost unica fiica a regelui Agenors si reginei Telephossa din Canaan (Fenicia).

de-a lungul istoriei foarte multe divergente si conflicte. Ca o replica, ca un reflex de supravietuire
fata de aceste conflicte a aparut, mai ales in vestul continentului, ideea unei uniuni europene.

Tratatele institutive ale Comunitatilor Europene

In 1950, ministrul francez de externe, Robert Schuman, a lansat, la Paris, un plan de
dezvoltare comuna in productia si exploatarea carbunelui si otelului. Planul francez a fost respins
de Marea Britanie, dar acceptat de Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia si Germania. Lua, astfel,
nastere Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, prin semnarea unui Tratat la Paris in
1951. 2
Tratatul de infiintare a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO)
La 9 mai 19503, ministrul de externe francez Robert Schuman, emite impreuna cu
consilierul lui , Jean Monnet4, un plan privind infiintarea Uniunii Montane, cu scopul
impiedicarii izbucnirii unui nou razboi intre Franta si Germania, prin crearea unei autoritati care
sa controleze productia de carbune si otel din cele doua state 5. Pe baza acestui plan, sefii de stat
si de guvern din Germania, Franta, Olanda, Italia, Belgia, Luxemburg, dupa un an de negocieri,
la 27 martie 1951, au parafat, iar la 18 aprilie 1951 au semnat la Paris Tratatul de infiintare a
Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), ce a intrat in vigoare la 23 iulie 1952 si
a marcat inceputul comunitatilor europene.
2 Gabriel-Liviu Ispas, Uniunea Europeana- Evolutie. Institutii. Mecanisme, 2012, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, p. 6.
3 In amintirea acestei date de cotitura in procesul de integrare europeana, data de
9 mai a fost declarata Zi europeana. In 2005, Parlamentul din Estonia a respins
sarbatorirea zilei de 9 mai, invocand faptul ca la 9 mai 1940 trupele sovietice au
ocupat tarile baltice.
4 Jean Monnet a fost secretarul Societatii Natiiunilor in perioada 1919-1923, iar in
1950 era directorul Institutului de Planificare din Franta. In 1976 a devenit primul
cetatean de onoare al Europei.

Tratatele de la Roma 25 martie 1957

Impulsionati de interesul sporit pentru energia atomica, dar si ingrijorati de interventia
sovietica din Ungaria din 4 noiembrie 1956, cele 6 state semnatare ale Tratatului de la Paris au
demarat negocieri in vederea realizarii a doua noi comunitati. Chiar daca negocierile au fost
anevoioase, la 27 martie 1957 se semneaza la Roma doua noi tratate.
Tratatul de infiintare a Comunitatii Economice Europene (CEE)
Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana isi propune stabilirea unei Piete
Comune intre cele sase state contractate spre a promova o dezvoltare armonioasa a activitatilor
economice in ansamblul Comunitatii, o expansiune a nivelului de viata si relatii mai stranse intre
statele pe care le reuneste. Piata Comuna implica realitatea unei uniuni vamale, comportand
deopotriva eliminarea drepturilor vamale si a restrictiilor cantitative intre statele membre,
precum si instituirea unui tarif vamal comun; intr-o uniune vamala. Piata Comuna inseamna si
abolirea barierelor liberei circulatii a persoanelor, a serviciilor, a capitalurilor intre statele
membre care trebuie sa devina efectiva cel mai tarziu la sfarsitul perioadei de tranzitie; piata
fiind fondata pe principiul liberei concurente, dispozitiile tratatului interzic anumite forme de
intelegere intre intreprinderi, precum si ajutorul statului cu exceptia celor imbracand un
caracter social6.

5 Extras din Planul Schuman: Pacea mondiala nu poate fi asigurata fara a face
eforturi creatoare proportionale cu pericolele care o ameninta. () Europa nu se va
construi dintr-o data sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizari concrete care
vor genera in primul rand o solidaritate reala. Alaturarea natiunilor europene implica
eliminarea vechii opozitii dintre Franta si Germania. Orice actiune interprinsa trebuie
sa aiba in vedere in primul rand aceste doua tari. () Guvernul francez propune ca
productia franco-germana de carbune si otel sa fie plasata sub incidenta unei Inalte
Autoritati, in cadrul unei organizatii deschise si altor state europene. ()
Solidaritatean in productie astfel stabilita va demonstra ca orice conflict intre Franta
si Germania devine nu doar inimaginabil, ci chiar imposibil ().

Tratatul privind infiintarea unei Comunitati Europene a Energiei Atomice

(CEEA/EURATOM)
Tratatul ce instituie o Comunitate Europeana a Energiei Atomice, vizeaza promovarea
utilizarii energiei nucleare in scopuri pasnice si dezvoltarea unei puternice industrii nucleare.
Scopul celui de-al doilea tratat de la Roma EURATOM, este de o natura diferita, aceea ca
nu mai pune in comun activitatile economice deja existente, ci de a contribui la formarea si
dezvoltarea unei industrii nucleare europene.. sarcinile care provin de aici sunt multiple:
dezvoltarea cercetarilor si difuzarea cunostintelor tehnice; asumarea unei functii de reglementare
in aprovizionarea statelor membre cu minereuri si combustibili nucleari; stimularea investitiei de
capital in industria nucleara si a realizarii instalatiilor necesare acestei industrii.
Actul Unic European (AUE)
Actul Unic European a fost semnat initial de noua state 7, membre ale Comunitatilor
Europene, la 17 februarie 1986, iar celelalte trei state 8 membre, au semnat acelasi tratat la 28
februarie 1986. AUE a intrat in vigoare la 1 iulie 1987.
Preambulul face referire la transformarea relatiilor dintre statele membre intr-o Uniune
Europeana. 9Actul a fost numit unic, deoarece combina doua instrumente diferite: primul care
prevede modificarea celor trei tratate europene de baza, iar cel de-al doilea care constituie un
acord intre statele membre in vederea infiintarii unei politici externe comune. Prin Actul Unic
European se trece de la piata comuna la piata interna, care preconiza sa asigure:
-

o zona fara frontiere interne in care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si

capitalurilor este asigurata in conformitate cu dispozitiile Tratatului10;

politica sociala;
6 Charles Zorgbibe, Histoire de la Constructions Europeenne, Ed. Trei, Bucuresti,
1998, p. 39.
7 Franta, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Regatul Unit al Marii Britanii si
Irlandei de Nord, Islanda, Portugalia si Spania
8 Italia, Danemarca si Grecia
9 Gabriel-Liviu Ispas, Uniunea Europeana Evolutie. Institutii. Mecanisme, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p. 9.

coeziune economica si sociala;

cercetare stiintifica si tehnologica;
mediul inconjurator.
Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeana (TUE)
Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), semnat la 7 februarie 1992, la Maastricht,
cunoscut si sub numele de Tratatul de la Maastricht, reprezinta o noua etapa in dezvoltarea
comunitara.TUE a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993. O data cu semnarea si ratificarea acestui
tratat, statele membre folosesc pentru prima data conceptul de Uniune Europeana, desi nu ii
atribuie acesteia personalitate juridica11.
De asemenea, Tratatul privind Uniunea Europeana mai prevede12 o serie de noi dispozitii,
prin cate se intareste procesul de integrare dintre statele membre: adoptarea unei monede unice,
realizarea uniunii economice si monetare (UEM); cetatenia europeana. Aceasta din urma dispune
la randul ei de o serie de drepturi alocate cetatenilor statelor membre. Printre aceste drepturi se

numara:
dreptul de sedere si de libera circulatie pe teritoriul orcarui stat membru;
dreptul de a vota si de a candida la alegerile municipale si europene care se desfasoara in statul in

care isi are domiciliul;

dreptul de a fi protejat de autoritatile diplomatice sau consulare ale orcarui stat membru;
dreptul de a se adresa Parlamentului si functionarului avand rolul de a sonda opinia publica
(ombudsman13).
Tratatul de la Amsterdam (TA)
Tratatul de la Amsterdam este cel de-al treilea tratat care aduce modificari importante
actelor comunitare. Bazele tratatului au fost puse in cadrul unor Conferinte interguvernamentale
care au avut loc in anii 1995 si 1996 la Torino respectiv Dublin. Finalitatea acestora este
10 Art. 14(2) din Tratatul CE.
11 Gabriel-Liviu Ispas, Uniunea Europeana Evolutie. Institutii. Mecanisme, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p. 11.
12 Ion p. Filipescu, Augustin Fuerea, op. cit., p. 167-168.
13 Ombudsmanul reprezinta Avocatul Poporului..

reprezentata de Conferinta de la Amsterdam din18 iunie 1997, cand a fost redactat textul
tratatului, care a fost semnat la 2 octombrie 1997 si care a intrat in vigoare la 1 mai 1999.
La redactarea Tratatului de la Amsterdam au luat parte atat reprezentantii statelor memebre,
institutiile comunitare, cat si unele organizatii neguvernamentale pentru a inainta unele avize14.
Trebuie remarcat faptul ca TA reprezinta, o noua etapa, dar desigur nu ultima, in procesul
complex de integrare europeana, care va continua sa fie perfectionat prin noi masuri politice,
economice, legislative si de alta natura15.
Tratatul de la Nisa
Tratatul de la Nisa reprezinta un moment important in procesul de perfectionare
institutionala a Uniunii Europene prin reunirea sefilor de state si guverne la Nisa din decembrie
2000.
Incheiata la 11 decembrie, reuniunea interguvernamentala a avut ca scop examinarea unor
probleme legate de viitoarea extindere a Uniunii prin aderarea statelor din centrul si estul
Europei.
Negocierile, s-au finalizat prin semnarea unui tratat la 25 februarie la Nisa, care a intrat in
vigoare la 1 februarie 2003. Dispozitiile tratatului au vizat modificari institutionale, insa si
aprofundarea domeniilor de competenta comunitara.
Tratatul de instiuire a unei Constitutii pentru Europa
Tratatul a fost adoptat la Conferinta reprezentantilor guvernelor statelor membre la
Bruxelle (29 octombrie 2004), insa nu a intrat in vigoare niciodata, din cauza respingerii prin
referendum a Olandei si Frantei.
Motivele acestor respingeri nu aveau puternice legaturi cu politicile europene sau cu
prevederile constitutiei ci mai degraba cu sanctionarea politicilor publice interne ale guvernelor
din cele doua state membre. Faptul ca doua state fondatoare resping Constitutia a dus la
neindeplinirea acesteia, astfel nefiind ratificata.

14 Nicoleta Diaconu, Dreptul Uniunii Europene * Tratat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,
2008, p. 44.
15 Nicoleta Diaconu, Dreptul Uniunii Europene * Tratat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,
2008, p. 46.

Tratatul de la Lisabona
In anul 2007 s-a ajuns la o solutie privind Constitutia Europeana, astfel ca la 13 decembrie
va fi semnat un act oficial de catre sefii de state si de guverne, denumit Tratatul de reforma de la
Lisabona, dupa locul in care a fost semnat. Acest tratat pastreaza toate modificarile institutionale
pe care statele membre le-au inclus in Constitutia Europeana, precum infiintarea functiei de
presedinte al Consiliului European, a celei de ministru de externe (numit oficial Inaltul
Reprezentat al Uniunii Europene pentru afaceri externe si politica de securitate), pastrarea
aceleiasi atributii a locurilor in Parlament, acordarea persionalitatii juridice Uniuniunii Europene
si posibilitatea unui stat de a se retrage 16. Tratatul de la Lisabona a putut intra in vigoare abia la 1
decembrie 2009, printr-un al doilea referendum, datorita Irlandei care la inceput respinsese acest
nou tratat.
In ceea ce priveste obiectivele Tratatului, acestea sunt:
- formarea unei Uniuni mai democratice si mai transparente;
- crearea unei Uniuni mai eficiente, cu metode de lucru si reguli de vot simplificate, cu
institutii moderne pentru o Uniune Europeana de 27 de membri, capabila sa actioneze mai bine
in domenii de prioritate majora pentru Uniunea de astazi;
- construirea unei Europe a drepturilor, valorilor, libertatii, solidaritatii si sigurantei, care
promoveaza valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale in dreptul primar
european, prevede noi mecanisme de solidaritate si asigura o mai buna ptrotectie a cetatenilor
europeni;
- promovarea Europei ca actor pe scena internationala instrumentele de politica externa
de care dispune Europa vor fi regrupate atat in ceea ce priveste elaborarea, cat si adoptarea noilor
politici.

16 Nicoleta Diaconu, Dreptul Uniunii Europene * Tratat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,
2008, P. 50.

Capitolul III. Criterii de aderare

Procesul de extindere a Uniunii Europene are o funcie istoric: aceea de a face din
continental european un spaiu de pace, stabilitate i prosperitate. UE a pus n aplicare treptat un
proces de ghidare i spriinire a rilor candidate la aderare, pentru ca acestea s fie pregatite s i
asume obligaiile de state membre, n special n procesul de tranziie, reforme i putere n
aplicare a acquis.ului i a politicilor UE.
Orice stat european care dorete s adere la Uniunea European (UE) trebuie s respecte
valorile comune ale UE definite la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea European (TUE):
respectarea demnitii umane, a libertii, democraiei, egalitii, statului de drept, drepturilor
omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparin minoritilor. n plus, acestea se angajeaz
s respecte valorile UE n cadrul Uniunii Europene i n relaia cu rile tere.

Paii de aderare la UE sunt prevzui la articolul 49 din TUE. Iniial, statul care dorete s
adere la UE adreseaz cererea sa de aderare Consiliului. Parlamentul European i parlamentele
naionale sunt informate cu privire la aceast cerere. Consiliul consult apoi Comisia i solicit
aprobarea Parlamentului European, care se pronun cu majoritatea membrilor care l compun. n
cazul unui aviz favorabil, Consiliul se pronun n unanimitate cu privire la cererea de aderare.
Condiiile de aderare i adaptrile impuse de aceasta tratatelor i instituiilor fac obiectul
unui acord ntre statele membre i statul solicitant. Acest acord (sau tratat de aderare) se supune
ratificrii de ctre toate statele contractante.
Procesul de aderare
Orice cerere de aderare face obiectul unui aviz al Comisiei i al unei decizii a Consiliului,
care i atribuie rii solicitante statutul de ar candidat. Acest statut nu nseamn neaprat
iniierea imediat a negocierilor n vederea aderrii. ara candidat trebuie, mai nti, s
ndeplineasc o serie de condiii.
Aceasta trebuie s ndeplineasc criteriile de eligibilitate definite de Consiliul European de
la Copenhaga din 1993 i completate de Consiliul European de la Madrid din 1995. Acestea sunt:

criterii politice: instituii stabile care s garanteze democraia, statul de drept, drepturile omului,
precum i respectarea i protecia minoritilor;

criterii economice: o economie de pia funcional, precum i capacitatea de a face fa presiunii

concureniale i forelor pieei din cadrul UE;

capacitatea de a-i asuma obligaiile de stat membru care decurg din dreptul i politicile UE
(sau acquis-ul comunitar), inclusiv adeziunea la obiectivele uniunii politice, economice i
monetare.
De asemenea, ara candidat trebuie s dispun de condiiile necesare pentru integrarea sa,
prin adaptarea structurilor sale administrative.
rile din Balcanii de Vest trebuie s obin rezultate satisfctoare n cadrul procesului de
stabilizare i de asociere (n special, n domeniul comerului) nainte ca UE s poat examina
eventualele lor cereri de aderare.
Capacitatea de absorbie a UE (sau capacitatea de integrare) reprezint un alt element
fundamental. UE trebuie s fie n msur s accepte noi membri, n paralel cu consolidarea

integrrii i garantarea funcionrii instituiilor i politicilor sale. La rndul lor, noile state
membre trebuie s fie bine pregtite pentru a-i asuma statutul de stat membru. De asemenea,
extinderea trebuie s beneficieze de sprijinul opiniei publice n statele membre i n rile
candidate.
Dac o ar candidat ndeplinete aceste criterii, negocierile de aderare pot fi lansate.
Consiliul European decide cu privire la oportunitatea deschiderii negocierilor, pe baza avizului
Comisiei.
Negocierile de aderare reprezint fundamentul procesului de aderare. Acestea se refer la
adoptarea, implementarea i aplicarea acquis-ului comunitar de ctre rile candidate. Obiectivul
negocierilor este de a sprijini rile candidate s se pregteasc pentru asumarea obligaiilor de
state membre dup momentul aderrii. Negocierile se bazeaz pe meritele proprii ale fiecrei ri
candidate i se desfoar n mod individual; gradul de pregtire pentru aderare poate varia de la
o ar candidat la alta.
Derularea negocierilor de aderare are loc ntr-un cadru de negociere stabilit de Consiliu, la
propunerea Comisiei. Acesta ofer o perspectiv a negocierilor care trebuie derulate i ine seama
de situaia i caracteristicile fiecrei ri candidate. Cadrul de negociere se refer la:

principiile i procedurile negocierii;

punctele susceptibile de a fi negociate, cum ar fi aspectele financiare, derogrile temporare sau

msurile de salvgardare n domenii specifice ale acquis-ului (de exemplu, libera circulaie a
persoanelor, politicile structurale sau agricultura);

reformele politice i economice;

rezultatul negocierilor, care rmne deschis;

obiectivul negocierilor, care este aderarea.

Negocierile privesc adoptarea acquis-ului comunitar. Acestea debuteaz cu o faz
pregtitoare sau examinarea analitic a acquis-ului (screening), efectuat de Comisie. Scopul
screeningului este de a evalua gradul de pregtire a rii candidate, familiarizarea acesteia cu
acquis-ul i identificarea capitolelor care urmeaz s fie deschise pe baza criteriilor de referin
(benchmarks). Aceste criterii de referin se refer la etapele pregtitoare eseniale pentru
viitoarea aliniere i respectarea obligaiilor contractuale n temeiul acordurilor de asociere
conexe acquis-ului. Consiliul decide n unanimitate eventualele criterii de referin sau
deschiderea unui capitol de negociere pe baza recomandrilor Comisiei.

Negocierile au loc n cadrul conferinelor interguvernamentale bilaterale care reunesc

statele membre ale UE i ara candidat.
Negocierile aferente unui anumit capitol se nchid atunci cnd ara candidat ndeplinete
criteriile de referin (benchmarks) definite n acest sens (de exemplu, msuri legislative,
instane administrative sau judiciare, componente ale acquis-ului puse efectiv n aplicare, o
economie de pia funcional pentru capitolele economice). ara candidat trebuie, de
asemenea, s accepte proiectul de poziie comun a UE elaborat de Comisie i adoptat n
unanimitate de Consiliu. Totui, capitolele nchise pot fi redeschise dac ara candidat nu mai
ndeplinete condiiile cerute.
Negocierile de aderare pot fi suspendate n cazul unor nclcri grave i persistente ale
principiilor pe care se fondeaz UE. n aceast situaie, Comisia poate recomanda, din proprie
iniiativ sau la solicitarea unei treimi din statele membre, suspendarea negocierilor i condiiile
de reluare a acestora. Consiliul adopt recomandarea cu majoritate calificat, dup ce a ascultat
punctul de vedere al rii candidate n cauz.
Odat ce s-au ncheiat negocierile pentru toate capitolele, procesul de aderare ajunge la
final. Aderarea poate fi lansat prin ncheierea unui acord, tratatul de aderare, ntre statele
membre i ara candidat. Consiliul decide n unanimitate ncheierea procesului de aderare, n
urma avizului Comisiei i a avizului conform al Parlamentului European. Tratatul de aderare se
refer la:

rezultatul negocierilor de aderare, condiiile de aderare i msurile de salvgardare sau tranzitorii

pentru domeniile care necesit o mai mare aprofundare;

adaptarea instituiilor i a tratatelor, repartizarea voturilor n Consiliu i n Parlamentul European,

numrul deputailor europeni, numrul membrilor Comitetului Regiunilor etc.;

data aderrii.
Tratatul de aderare este supus ratificrii de ctre toate statele membre i de ctre viitorul
stat membru. ara candidat devine ar aderent i continu procesul de aderare, prin adaptarea
domeniilor n care trebuie nc realizate progrese, sub supravegherea atent a Comisiei.
Instrumente ale procesului de aderare

Se definete o strategie de preaderare pentru fiecare proces de aderare i pentru fiecare ar

candidat n parte. Aceast strategie prevede instrumente (enumerate n continuare) menite s
sprijine rile candidate n pregtirile lor.
Acordurile bilaterale ncheiate ntre UE i fiecare ar candidat servesc drept cadru pentru
dialog i negocieri. Este vorba, de exemplu, de acordul de asociere i de acordul privind uniunea
vamal ncheiate cu Turcia, precum i de acordurile de stabilizare i de asociere cu rile din
Balcanii de Vest.
Dialogul politic i dialogul economic au loc ntre UE i fiecare ar candidat n scopul
consolidrii procesului de aderare. Rezultatele acestora sunt integrate n negocierile de aderare.
Parteneriatele de aderare formeaz un cadru individual pentru fiecare ar candidat.
Acestea stabilesc detalii privind:

prioritile de reform pe termen scurt i mediu, pe baza criteriilor de la Copenhaga;

prioritile de consolidare a instituiilor i a infrastructurilor;

cadrul de referin pentru asistena financiar asigurat din fonduri europene.

Programele naionale pentru adoptarea acquis-ului (PNAA) sunt prevzute de parteneriatele
de aderare i se stabilesc pentru fiecare ar candidat. Acestea prevd un calendar pentru
punerea n aplicare a prioritilor definite de parteneriatul de aderare, precum i resursele umane
i financiare alocate n acest sens.
Participarea la programele, ageniile i comitele UE este deschis rilor candidate. rile
candidate aduc o contribuie financiar n acest sens; asistena financiar pentru preaderare poate
acoperi o parte a acestei finanri. Cu toate acestea, rile candidate au doar un statut de
observator n cadrul programelor la care particip i nu asist la reuniunile comitetelor de
monitorizare a programelor, dect atunci cnd acestea le privesc n mod direct (educaie,
formare, tineret, mediu, sntate etc.). Participarea rilor candidate n cadrul ageniilor variaz
de la o agenie la alta, mergnd de la o participare parial pn la o participare integral.
Monitorizarea Comisiei ( monitoring) ncepe de la momentul prezentrii cererii de
aderare i continu pn cnd ara candidat ader efectiv la UE.
Aceast monitorizare face obiectul unor rapoarte anuale n care Comisia evalueaz
capacitatea rilor candidate de a-i asuma obligaiile de stat membru. Rapoartele includ o
evaluare detaliat a criteriilor de la Copenhaga, inclusiv o evaluare pentru fiecare capitol n parte
referitoare la adoptarea i punerea n aplicare a acquis-ului.

Sub o form mai periodic i n completarea evalurii sale anuale, Comisia a instituit
o procedur de monitorizare a derulrii negocierilor de aderare. Procedura se bazeaz pe cadrul
de negociere i este menit s evalueze alinierea legislaiei rilor candidate la acquis i punerea
n aplicare a acestuia. Evaluarea este publicat n mod regulat n rapoartele de monitorizare.
Dialogul cu societatea civil are ca obiectiv implicarea societii civile din UE i din rile
candidate n procesul de aderare, cu scopul de a consolida nelegerea i cunoaterea reciproc.
Asistena financiar pentru preaderare sprijin:

reformele instituiilor i crearea infrastructurilor necesare pentru alinierea la acquis-ul comunitar

i punerea n aplicare a acestuia;

cooperarea regional i transfrontalier;

dezvoltarea regional;

pregtirile pentru participarea la fondurile structurale ale UE.

Asistena pentru preaderare i procesul de preaderare sunt interdependente. De aceea,
asistena trebuie adaptat n funcie de progresele realizate de rile candidate i de noile
prioriti identificate. Pentru perioada 2007-2013,

Instrumentul de asisten pentru

preaderare (IPA) ofer asisten financiar pentru rile candidate, precum i pentru rile
potenial candidate din Balcanii de Vest. n plus, rile candidate pot beneficia de cofinanare din
partea instituiilor financiare internaionale (IFI) cu care Comisia a semnat acorduri. Aceste
acorduri permit nu doar consolidarea cooperrii ntre instituii, ci i o mai bun canalizare a
mprumuturilor i a fondurilor puse la dispoziia procesului de preaderare. Banca European de
Investiii (BEI), ca instituie financiar acreditat a UE, deine, de asemenea, un rol important n
acest sens.17

17
http://europa.eu/legislation_summaries/enlargement/ongoing_enlargement/l14536_r
o.htm, site accesat la data de 27.04.2015.

Capitolul III. State membre

rile care doresc s adere la UE pot parcurge diversele etape ale
procesului de integrare doar dup ce toate condiiile pentru fiecare etap au
fost respectate. Procedurile de admitere n UE sunt complexe, garantnd c
noile state membre ader numai atunci cnd ndeplinesc toate cerinele i
doar dup ce instituiile UE, guvernele statelor membre i guvernele rilor n
cauz i vor fi exprimat acordul n mod activ. Astfel, perspectiva integrrii
acioneaz ca un stimulent pentru promovarea reformelor. Politica UE cu
privire la extindere garanteaz faptul c acest proces este gestionat foarte

riguros, astfel nct procesul de aderare s aduc beneficii ambelor pri

implicate, UE i rilor n curs de aderare.18
n cele ce urmeaz voi prezenta pe scurt fiecare val de aderare la Uniunea European.
Din primul val de extindere fac parte Marea Britanie, Irlanda i Danemarca, state ce au
aderat n anul 1973.
Al doilea val de aderare il reprezint anul 1981, cnd o singur ar s-a alturat Uniunii
Europene, aceasta fiind Grecia.
n 1986, alte dou state au luat drumul Comunitilor Europene: Spania i Portugalia.
Mai trziu, n anul 1995, are loc al patrulea val de extindere, n care state precum Austria,
Suedia, Finlanda, Norvegia i Elveia,19 i doreau aderarea la UE.
Nou ani mai trziu, n 2004, are loc cel mai semnificativ val de extindere al Uniunii
Europene, este anul n care 10 state au reuit s se alture Uniunii. Acestea sunt, dup cum
urmeaz: Slovacia, Slovenia, Malta, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Cehia.
Anul 2007, vine cu alte dou noi state pregtite sa adere la Comunitate, Romnia i
Bulgaria.
Ultimul val de aderare, i anume al saptelea, este reprezentat de anul 2013, an n care
Croaia reuete s ndeplineasc toate condiiile pentru a face parte din Uniune.

Capitolul IV. Aderarea Romniei la Comunitile Europene/Uniunea European

Integrarea Romniei n Uniunea Europeana a constituit un obiectiv principal al tuturor
forelor politice democratice din Romnia pe linia cultivrii tradiiilor de prietenie cu marile
democraii occidentale, a respectrii i traducerii n via a naltelor comandamente ce vizeaz
aprarea drepturilor i libertilor omului, respectarea principiilor de drept.

18 http://www.mae.ro/node/1530, site accesat n data de 21.04.2015.

19 Norvegia i Elveia nu au reuit s adere datorit rezultatului negativ al
referendumului. Elveia nu este nici n prezent membra UE.

Aderarea la UE a nsemnat apartenena romnilor la un spaiu de stabilitate politic,

securitate intern i extern, dezvoltare economic, protecie social i solidaritate.
Statutul de membru al Uniunii Europene aducea cu sine fora pe care o are ansamblul celor
25 de ri membre existente n cadrul Uniunii la momentul respectiv (anul 2005) ce vorbesc cu o
singur voce. n dialogul cu unul din statele tere, un membru al Uniunii are mereu alturi,
spijinul celorlalte state componente ale politicii externe i securitate comun.
Din punct de vedere economic, aderarea Romniei la Uniunea European a adus un flux de
investiii strine, datorit apartenenei la un spaiu far frontiere interne, cel al pie ei unice
comunitare. De asemenea, aplicarea celor patru liberti (libera circula ie a bunurilor,
serviciilor, capitalurilor i persoanelor) va da dreptul fiecrui cetean romn s circule liber pe
ntreg teritoriul Uniunii Europene, s se stabileasc sau s fac afaceri in condi iile liberei
concurene.20
Apartenena la UE reprezint, incontestabil, un salt de proporii, un salt care plaseaz
Romnia pe o traiectorie ascendent, avnd ca finalitate, n esen o via mai bun i mai sigur
pentru toi cetaenii si.
Etapele procesului de aderare al Romniei la Uniunea Eropean
Decizia adoptat de liderii europeni n cadrul Consiliului european de la Helsinki 10ecembrie 1999 reprezint o recunoatere a eforturilor depuse de ara noastr pentru ndeplinirea
obligaiilor asumate prin Acordul European insituind o asociere ntre Romnia, pe de o parte,
Comunitile Europene i statele acestora, pe de alt parte.
Pentru a facilita parcurgerea etapelor de aderare ale Romniei la UE, trebuie s menionm
i s prezentm un aspect extrem de important, i anume, Documentele de asociere dintre
Romnia si Uniunea European. Acestea reprezint documente oficiale adoptate n comun, sau
separat, pe parcursul procesului de aderare al Romniei la UE. Din aceste documente fac parte:
Acordul European, care constituie baza legal a relaiilor dintre Romnia i Uniunea European.
Acordul European reprezint o asociere ntre Romnia i Comunitile Europene i statele
membre ale acestora. Pe de alt parte, denot importana legturilor tradiionale existente ntre
Romnia, Comunitate, statele sale membre, precum i valorile comune pe care le imprtesc.
De asemenea, relev necesitatea de a continua i finaliza cu asisten din partea Comunitii,
procesul de tranziie al Romniei ctre un sistem politic i economic care s respecte regulile
20 Gabriel- Liviu Ispas, Uniunea Europeana Evoluie. Instituii. Mecanisme, ed. Universul Juridic, Bucureti, 2012, p. 189.

statului de drept i drepturile omului, inclusiv dreptul persoanelor ce aparin minoritilor, s

practice un sistem pluripartid bazat pe alegeri libere i democratice.
Foile de Parcurs pentru Romnia sunt foi care au avut ca scop accelerarea procesului de
aderare a Romaniei, astfel nct aceasta s-i ndeplineasca obiectivul de a deveni, n 2007,
membr a UE.
Foaia de parcurs pentru Romnia a acoperit perioada anterioar procesului de aderare. Ea a
indicat principalii pai care trebuie fcui pentru a deveni membru al UE i s-a bazat pe
angajamentele asumate in cadrul negocierilor.
Agenda 2000 a reprezentat strategia de aderare elaborat de ctre Comisia European,
menit a consolida capacitii concureniale i de asigurare a locurilor de munc, pentru
modernizarea politicilor fundamentale i pentru extinderea granielor Uniunii, prin lrgirea spre
Est, pn n Ucraina, Belarus i Moldova.
Cartea Alb principalul obiectiv al acesteia a fost acela de a sprijini rile asociate din
Europa Centrala si de Est, s-i pregteasc economia pentru a funciona n conformitate cu
regulile pieei interne a UE.
Desfurarea negocierilor de aderare
Negocierile de aderare ale Romniei la Uniunea European au cunoscut mai multe
particulariti, in comparaie cu negocierile altor ri ale Continentului, desfurate pe parcursul
timpului.21 Dac in cazul altor ri, negocierile s-au efectuat n sensul clasic al acestui concept,
avem n vedere, de pild, negocierile de aderare ale Marii Britanii, Danemarcei, Irlandei i
Norvegiei22, ale cror Tratate de aderare au fost semnate la 22 ianuarie 1972 i au intrat in
vigoare la 1 ianuarie 1973 n cazul Romniei, aceste negocieri s-au efectuat, n cea mai mare
parte, n formula THATS IT.
La 22 iunie 1995, Romnia a depus cererea de aderare la UE.
n 1999, Guvernul Romniei nainteaz Comisiei Programul Naional de Aderare la
Uniunea European. Consiliul reunit la Helsinki n decembrie 1999, recomand deschiderea

21 ncepnd cu anii `70.

22 Cu meniunea faptului c Norvegia nu a ratificat Tratatul de Aderare.

negocierilor de aderare cu Romnia. Acestea au fost deschise oficial n februarie 2000, n cadrul
Conferinei Interguvernamentale pentru aderarea la UE i nchise n 2004.23
Procedura negocierii a curpins urmtoarele etape: a) elaborarea documentelor de pozi ie de
ctre instituiile competente pentru fiecare capitol al acquis-ului comunitar; b) supunerea acestor
documente Guvernului Romniei spre analiz i aprobare; c) dup adoptarea de ctre Guvern,
organizarea de consultri cu comisiile parlamentare de specialitate pentru fiecare capitol de
negociere; d) transmiterea documentelor ctre Consiliul Uniunii Europene; e) acceptarea
documentelor de ctre Consiliul Uniunii Europene sau colicitarea Consiliului ca Partea Romn
s-i modifice poziia.
Finalizarea negocierilor a fost consemnat la 14 decembrie 2004. A 12-a Reuniune la nivel
ministerial a Conferinei de Aderare a Romniei la UE a constatat c ara noastr a ncheiat
prima etap a Calendarului de aderare. La 17 decembrie 2004, Consiliul European a confirmat
incheirea negocierilor de aderare a Romniei i trecerea la noua etap: adoptarea i semnarea
Tratatului de aderare.24
Coninutul Tratatului
Tratatul de aderare a Romniei i Bulgariei cuprinde 3 elemente de structur, i naume:
Prile principale: Tratatul de aderare propriu-zis i Actul/Protocolul de aderare; Anexele i
Declaraiile.
Tratatul de aderare propriu-zis (care cuprinde 6 articole) consacr aderarea Romniei i
a Bulgariei la Uniunea European
Se precizeaz data la care Tratatul de aderare va intra in vigoare, precum i faptul c acesta
va fi ratificat de prile contractate conform procedurilor interne.
Instrumentele de ratificare vor fi depuse pn la 31 decembrie 2006.
Actul de aderare/ Protocolul de aderare conine:

Partea I Principiile;
Partea a II-a Prevederi generale: elemente privind ajustarea Tratatelor/Constituiei;
23 Nicoleta Diaconu, Dreptul Uniunii Europene Tratat , Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2008,
pp. 245-246.

24

Dumitru Mazilu, Revista de Drept Comunitar, nr. 1, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2006, p. 34-36.

Partea a III-a Prevederile permanente ( n principal adaptarea acquis-ului);

Partea a IV-a Prevederile temporare ( perioadele de tranziie);
Partea a V-a Prevederi legate de implementarea Actului.
Anexele, sunt identice pentru cele doua documente, Actul de aderare, respectiv, Protocolul
de aderare, cuprind listele de acorduri i convenii la care Romnia i Bulgaria trebuie s devin
parte de la data aderrii, listele documentelor comunitare care trebuie adaptate n vederea lurii
n considerare a participrii Romniei i Bulgariei, precum i msurile convenite n urma
negocierii celor 31 de capitole.
Declaraiile anexate Tratatului de aderare au caracter politic i nu produc efecte juridice.
Astfel, se regsesc urmtoarele documente: Declaraia comun a statelor membre (UE 25)
privind libera circulaie a persoanelor; Declaraia comun UE 25 i a Comisiei Europena privind
pregtirile pentru aderarea Romniei i Bulgariei ; Declaraia comun a Germaniei i Austriei
privind libera circulaie a persoanelor; Declaraia Bulgariei privind alfabetul chirilic.
Prin Declaraia privind libera circulaie a persoanelor, statele membre i exprim
angajamentul de a spori accesul cetenilor romni la piaa muncii, n vederea accelerrii
armonizrii cu acquiss-ul comunitar.
Declaraia privind pregtirea Romniei i Bulgariei pentru aderare afirma faptul c UE va
continua monotorizarea strict a aplicarii angajamentelor convenite n negocieri, acordnd o
atenie deosebit asupra domeniilor justiiei i afacerilor interne, concurenei i mediului.
Declaraia cuprinde aceleai elemente exprimate n Concluziile Consiliului European din 17
decembrie 2004.
In Declaraia privind dezvoltarea rural sunt estimate posibilele alocri bugetare pentru
Romnia n acest sector (2.308 milioane Euro).
Romnia a acceptat declaraiile propuse de statele membre i nu a solicitat introducerea
unor declaraii dup modelul celor zece noi state membre, respectiv referitoare la libera circulaie
a persoanelor i la clauza de salvgardare, deoarece prevederile Tratatului n aceste domenii sunt
clare i lipsite de echivoc.25

25 Revista de Drept Comunitar, nr. 2, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2005, pp. 14-19