Sunteți pe pagina 1din 16

Cuprins

Introducere pag.1
Organizare pag.2
Atributii pag.3
Natura juridica pag.4
Rolul Consiliului –orientare politica pag.5
Competentele Consiliului European pag.5
Decizia Consiliului European din 1decembrie 2009 pag.7
Cronologoia presedentiei Consiliului European pag.14

0
CONSILIUL EUROPEAN
Consiliul European este forul politic suprem al Uniunii Europene. În cadrul Uniunii
Europene acesta este institutia care a promovat în mod decisiv procesul de integrare
europeana.
Consiliul European a fost înfiintat în urma hotararii conferintei de la Paris din 10 decembrie
1974, pentru a asigura dezvoltarea si coeziunea pe ansamblu a activitatilor Comunitatilor si a
cooperarii politice. Pentru prima oara s-a intalnit Consiliul European la Dublin în 1975.
Consiliul European NU este institutie comunitara, cum sunt Comisia, Consiliul Uniunii
Europene, Parlamentul, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi, si nici organ comunitar cu
activitate permanenta sau deliberativa, cum sunt COREPER, Comitetul Regiunilor.
Consiliul European NU detine putere publica la nivelul Uniunii Europene. Influenta sa
se manifesta cu pregnanta la nivel informal, deoarece sefii de stat si de guverne sunt cei care
stabilesc liniile directoare în politica Uniunii, urmand ca institutiile comunitare, in frunte cu
Consiliul si Comisia, sa puna in aplicare, prin acte comunitare, hotararile luate.
Consiliul European a devenit institutie a Uniunea Europene de-abia în anul 1987, odata
cu intrarea în vigoare a Actului Unic European.
In februarie 1961 are loc la Paris o conferinta a sefilor de state si guverne comunitare -
in cadrul careia s-a pus problema crearii unui sistem de cooperare politica europeana.Au urmat
alte conferinte care nu pot fi considerate ca facind parte din procesul institutional comunitar
,deoarece nu au beneficiat de un cadru organizatoric legal,desfasurindu-se exceptional , in
functie de evenimentele politice .Astfel au avut loc conferintele de la:Bonn(iulie 1961),Roma
(mai1967),Haga(decembrie1969),Paris(octombrie1972),Copenhaga(decembrie1973),Paris(dece
mbrie1974),in cadrul carora au fost analizate problemele politice urgente in functie de evolutia
evenimetelor politice.In Comunicatul final al Conferintei de la Paris din 9-10 decembrie 1974 a
fost prevazuta hotarirea sefilor de state si guverne de a se intilni de trei ori pe an sau de cite ori
va fi necesar ,asistati de ministri de externe , intr-un Consiliu al Comunitatilor ,in vederea
cooperarii politice.
Sefii de stat si de guvern se intalneau, din anul 1969, la intervale neregulate. Initial, intalnirile
sefilor de guvern erau considerate doar discuţii cu caracter informativ, fara prezenta ministrilor
de externe, fara functionari publici si fara a fi documentate. Hotarari cu efect juridic nu erau de
luat. Conferintele aveau loc în castele, în locuri îndepartate si izolate de reprezentantii presei.
Exemplu: În 1979 presedintele Franţei, Valéry Giscard d'Estaing, il invita, după dineul oficial,
pe cancelarul german, Helmut Schmidt, într-un salon pentru a discuta cu acesta modul în care
s-ar putea iesi din criza financiară. Schmidt vorbeşte o ora intreaga, fara nici un document scris,
1
prezentand detalii concrete. Doar primul-ministru belgian, Leo Tindemans, isi nota cate ceva.
În final, colegii acestuia il roaga sa le faca o copie a notiţelor luate. Iar aceste notiţe au devenit,
apoi, actul constitutiv al Sistemului Monetar European.
Pe 13 decembrie 2004 Consiliul de Ministrilor al Uniunii Europene a hotarat ca, din
anul 2009 (deocamdata, pana in 2020), preşedinţia Consiliului European să fie alcătuită dintr-
un grup de trei ţări membre ale Uniunii Europene, cu un mandat de cate un an şi jumătate. În
această perioadă câte o ţară din grupul celor trei va deţine preşedinţia Consiliului European.Din
fiecare grup va face parte câte o ţară mare şi una mică din Uniunea Europena şi cel puţin una
din ţările recent aderate, inclusiv România şi Bulgaria, care au aderat în 2007.Aproximativ
intreaga Europa este cuprinsa in aceasta organizatie,cu exceptia Iugoslaviei si Belarus.
Organizarea Consiuliului European
Fundamentul juridic al Consiliul European il constituie Actul Unic European care
prevede in art.2 in Titlul I (Dispozitii comune) infiintarea acestuia,compunerea si frecventa
reuniunilor. In conformitate cu art. 2 din Actul Unic European, Consiliul European reuneste
sefii de state si de guverne ai statelor membre si presedintele Comisiei Europene . Ei trebuie
asistati de ministrii de externe si de un membru al Comisiei. Uneori, când sunt decise chestiuni
legate de Uniunea Economica si Monetara (UEM), participa si ministrii de Finante ai statelor
membre, acestia putand chiar inlocui ministrii de Externe. Atunci când ministrii de Externe nu
pot participa, locul lor este luat de un secretar de stat si, în cazuri rare, de reprezentantii
permanenti ai statelor pe lânga Uniunea Europeana (membrii COREPER).
Tratatele comunitare nu reglementeaza conditiile de functionare a acestei institutii.
Consiliul European se întruneste pe durata a doua zile, desi pot sa existe si exceptii, precum s-a
întâmplat în decembrie 2000 la Nisa, când reuniunea a durat 4 zile. Consiliul European se
întruneste de cel putin 2 ori pe an (summit –ul Uniunii Europene). Sedintele se tin de obicei la
jumatatea si la sfârsitul duratei fiecarei presedintii. În afara de acestea mai are loc în întâlnire
speciala la nivel înalt, în care sunt discutate temele cele mai importante. Presedintia Consiliului
European se schimba o data la sase luni, din rândul sefilor de stat si de guvern ai Uniunii
Europene, conform unui complicat procedeu de rotatie în care se tine cont atât de ordinea
alfabetica cât si de populatia si marimea tarilor membre. Tara care detine presedintia în
Consiliul de Ministri o preia automat si pe cea din Consiliul European, devenind astfel gazda
acestuia. Presedintia Consiliului European ofera statelor posibilitatea de a conferi politicii
europene un impuls national propriu si de a-l pune în practica prin mijloacele diplomatice
existente

2
Atributii
Conform art. D din Tratatul de la Maastricht:
"Consiliul European impulsioneaza dezvoltarea Uniunii si stabileste orientarile politice
generale necesare acestei dezvoltari.”
Consiliul European prezinta Parlamentului European un raport in urma fiecarei
reuniuni, precum si un raport scris privind progresele realizate de Uniune".
Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea Europeana:
"Pentru asigurarea realizarii obiectivelor fixate de prezentul tratat si in conditiile prevazute de
acesta, Consiliul:
- asigura coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre;
- dispune de puterea de decizie;
- prin actele pe care le adopta, confera Comisiei atributiile de executare a normelor stabilite de
Consiliu. Consiliul poate supune exercitiul acestor atributii unor modalitati.
De asemenea, in anumite cazuri specifice, el isi poate rezerva dreptul de a exercita direct
atributii de executare. Modalitatile susmentionate trebuie sa corespunda principiilor si normelor
stabilite in prealabil de Consiliu, hotarand in unanimitate, la propunerea Comisiei si cu avizul
prealabil al Parlamentului European."
Consiliul European este autoritatea care reuneste sefii de state si de guvernare ai celor 15
membri ai Uniunii Europene si pe presedintele Comisiei Comunitatii Europene . Acestia
analizeaza problemele importante,institutia fiind desigur politica.

Activitatea Consiliului European este reglementata în art. 4 din Tratatul Uniunii Europene.
Consiliul stabileste liniile si obiectivele politice fundamentale, având deci competente
directoare. În cazuri exceptionale solutioneaza problemele care nu au putut fi clarificate la nivel
ministerial. În cea mai mare parte însa Consiliul se ocupa cu probleme privitoare la cadrul si
perspectivele generale de evolutie ale Uniunii Europene. O alta importanta sfera de activitate o
constituie politica externa si de securitate comuna, coordonata de sefii de stat si de guvern la
întâlnirile la nivel înalt.
Consiliul European nu are dreptul sa ia decizii cu efect juridic, are totusi un drept directiv.
Rezultatele consultarilor sunt consemnate în “Concluziile presedintiei”, care apoi sunt puse în
practica de celelalte institutii europene. Deoarece Consiliul European nu poate lua hotarâri,
trebuie sa gaseasca pentru formularea concluziilor trase o solutie de compromis.

3
Natura juridica
Consiluil European , ca organ aparut intr-un anumit stadiu al integrarii europene , da expresie
stadiului de dezvoltare a integrarii si este compus din sefii de stat si de guvern ai statelor
comunitare si presedintele Comisiei.Consiliul European nu trebuie sa fie confundat cu Consiliul
Comunitatilor europene compus din ministri competenti ,denumit dupa intarea in vigoare a
Tratatul de la Maastricht ,”Consiliul Uniunii Europene”(pag 45).
Diferentele dintre cele doua organe comunitare au la baza o serie de criterii:
a)sub aspectul componentei :
-Consiliul Ministrilor este compus din ministride externe sau alti ministri ai statelor membre;
-Consiliul european este compus din sefii de state si guverne comunitare;
b)sub aspectul functionalitatii:
-Consiliul European poate functiona si in calitate de Consiliu a Ministrilor Uniunii Europene ,
nu si invers;
c)sub aspectul fundamentarii juridice:
-Consiliul European s-a constituit pe parcursul constructiei comunitare ,fiind ulterior
reglementat de tratate, in timp ce Consiliul Ministrilor este organ care afost prevazut in tratatele
initiale ;
d)sub aspectul atributiilor pe care le exercita:
-Cele doua organe indeplinesc atributii diferite in procesul constructiei comunitare : Consiliul
European stabileste orientarile de baza ale politicii comunitare , in timp ce Consiliul Ministrilor
indeplineste atributii normative.
Avind in vedere situatia specifica in care a aparut faptic si sa dezvoltat , Consiliul European a
fost apreciat diferit in ceea ce priveste natura sa juridica1.
Consiliul European a fost apreciat in unele opinii ca fiind un organ interguvernamental de
cooperare , avind atributii de orientare generala a politicii comunitare.S-a apreciat ca
functioneaza ca o instanta politica 2 fara sa faca parte din sistemul institutiilor comunitare , dar
care respecta competentele acestor institutii.
In alta opinie, Consiliul European a fost apreciat ca reprezentind o alta forma de prezentare a
Consiliului Comunitatilor europene.

1
V.Marcu – Drept international comunitar, Ed. Nora, Bucuresti199, pag. 45;
2
P.Manin – Les communantes europeennes, L’Union Europeenne, Droit institutionnel; Paris 1993, pag 153.

4
S-a exprimat si opinia conform careia .Consiliul European reprezinta un organ de sine statator ,
el putind sa actioneze atit in calitate de oragan comunitar (substituindu-se Consiliului Uniunii
Europene ),cit si ca organ interguvernamental3.
Tratatul de la Maastricht reglementeaza in mod expres Consiliul European,facind distinctie
intre acest organ si Consiliul Uniunii Europene.
In procesul constructiei comunitare.Consiliul European ii revin atributii de cea mai mare
importanta avind rolul orientarii politicii generale a Uniunii Europene.Daca privim structura
sistemului institutional comunitar intr-o viziune piramidala locul Consiliului European se afla
in virful acestei piramide celorlalte institutii revenindu-le sarcina de a pune in aplicare
orientarile generale stabilite de Consiliul European.
Rolul Consiliului-orientare politica
Interventia Consiliului European in procesul legislativ nu este prevazuta in nici o dispozitie a
tratatelor.De regula,Consiliul european nu intervine in procesul legislativ curent,concentrindu-
se asupra problemelor care se refera la functionarea in ansamblu a Comunitatilor.Consiliul
European poate sa intervina in situatia in care procesul legislativ curent este blocat la nivelul
institutiilor comunitare datorita unor disfunctionalitati aparute intre institutii.In asemenea
situatii,Consiliul European,poate examina problemele aparute , poate propune solutii ,fara sa se
substituie Consiliului Ministrilor in ceea ce priveste adoptarea actului respectiv.
Competente
Consiliul European a avut un rol important in evolutia constructia comunitare ,in cadrul
reuninilor sale adoptindu-se masuri deosebit de importante.Competentele sale nu au fost clar
definite nici in dispozitiile Comunicatului final al Conferintei de la Paris din 1974,nici in
dispozitiile Actului Unic European.S-a apreciat , ca are rol de decizie si de directionare politica
a constructiei comunitare ,revenindu-I urmatoarele competente:
-orientarea constructiei comunitare prin stabilirea liniilor directoare ale politicii comunitare;
-impulsionarea politicilor comunitare generale;
-coordonarea politicilor comunitare;
-definirea noilor sectoare de activitate comunitare;
Tratatul de la Maastricht contine reglementari cu privire la competentele Consiliului
European.In art.D stabileste faptul ca Consiliul European da Uniunii impulsuri necesare
dezvoltarii sale si ii defineste orientarile politice generale ,iar in art.I8(referitor la Politicii
Externe si de Securitate Comuna) se arata ca Consiliul European defineste principiile si
orientarile generale ale Politicii Externe si de Securitate Comune.Tratatul de la Amsterdam reia
3
P.Manin - op.cit. pag. 154;.

5
si completeaza aceste dispozitii.Astfel in art.I3 din Titlu V(Dispozitii privind Politica Externa si
de Securitate Comune)se arata ca Consiliul European decide asupra strategiilor comune care
vor fi puse in practica de Uniune in domeniile in care statele membre au interese comune
importante.Pentru exercitarea practica a acestor competente se creeaza comisii ad-hoc sau
comitete de directie care au obligatia sa intocmeasca rapoarte referitoare la problema analizata ,
pe baza carora se adopta deciziile . In exercitarea competentelor sale, Consiliul European
adopta urmatoarele documente:
-decizii-in probleme cele mai importante;
-decizii de procedura , prin care se realizeaza declinarea de competenta in favoarea Consiliului
Ministrilor sau a altor institutii comunitare;
-orientari si directive ;
-declaratii;
Conditiile de functionare a Consiliului European nu au fost reglementate in tratatele comunitare
.O asemenea lipsa poate fi explicata prin faptul ca acest organ nu a beneficiat de la inceput de o
baza juridica propriu zisa .Fundamentul juridic al functionarii acestui organ il poate constitui
art.103-Tratatul C.E care precizeaza faptul ca ,Consiliul European ,pe baza raportului
Consiliului , dezbate in vederea ajungerii la o concluzie privind marile orientari ale politicilor
economice ale statelor membre si ale Comunitatii . Pe baza acestei concluzii Consiliul
Ministrilor , statuind ca majoritatea calificata , adopta o recomandare stabilind aceste mari
orientari . Avind in vedere practica existenta se poate aprecia ca o decizie poate fi considerata
adoptata daca rezultatul consensului membrilor sai.

DECIZIA CONSILIULUI EUROPEAN


din 1 decembrie 2009
6
de adoptare a regulamentului său de procedură
(2009/882/UE)
CONSILIUL EUROPEAN,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 235
alineatul (3),
întrucât:
(1) Tratatul de la Lisabona transformă Consiliul European într-o instituție a Uniunii Europene.
(2) Consiliul European ar trebui, prin urmare, să adopte regulamentul său de procedură.
(3) Pentru a permite adoptarea imediată a regulamentului de procedură la data intrării în
vigoare a Tratatului de la Lisabona, ar trebui să se prevadă, în cadrul prezentei decizii,
posibilitatea Consiliului European de a recurge la procedura scrisă, prevăzută la articolul 7 din
regulamentul său de procedură, în vederea adoptării regulamentului în cauză, ADOPTĂ
PREZENTA DECIZIE: Articolul 1 (1) Consiliul European adoptă regulamentul său de
procedură, astfel cum este prevăzut în anexă. (2) Consiliul European poate utiliza, în vederea
adoptării acestuia, procedura scrisă prevăzută la articolul 7 din regulamentul de procedură
respectiv. Articolul 2 Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării sale. Decizia se publică
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Adoptată la Bruxelles, 1 decembrie 2009. Pentru
Consiliul European Președintele H. VAN ROMPUY RO 2.12.2009 Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene L 315/51

ANEXĂ
REGULAMENT DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN
Articolul 1
Convocarea și locul de desfășurare a reuniunilor
(1) Consiliul European se întrunește de două ori pe semestru la convocarea președintelui său ( 1
). Cu cel puțin un an înaintea începerii semestrului și în strânsă cooperare cu statul membru
care deține președinția pe durata semestrului respectiv, președintele Consiliului European face
publice datele preconizate pentru reuniunile Consiliului European care urmează să se
desfășoare pe durata respectivului semestru.
Atunci când situația o impune, președintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului
European ( 2 ).
(2) Consiliul European se întrunește la Bruxelles.
În situații excepționale, președintele Consiliului European, cu acordul Consiliului Afaceri
Generale și al Comitetului Reprezentanților Permanenți, hotărând în unanimitate, poate decide
ca o reuniune a Consiliului să se desfășoare în alt loc.
Articolul 2
Pregătirea lucrărilor Consiliului European și acțiuni ulterioare acestora
(1) Președintele Consiliului European asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului
European, în cooperare cu președintele Comisiei și pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri
Generale ( 3 ).
(2) Consiliul Afaceri Generale pregătește reuniunile Consiliului European și urmărește
aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu președintele Consiliului European
și cu Comisia ( 4 ).
(3) Președintele stabilește o strânsă cooperare și coordonare cu președinția Consiliului și cu
președintele Comisiei, în special prin reuniuni periodice.
(4) În cazul în care președintele Consiliului European nu își poate exercita funcția din motive
de sănătate, în caz de deces sau în cazul în care și-a încheiat mandatul, în conformitate cu
articolul 15 alineatul (5) din TUE, acesta este înlocuit, după caz, până la alegerea succesorului
său, de către membrul Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură
președinția semestrială a Consiliului.

7
Articolul 3
Ordinea de zi și pregătirea
(1) În scopul pregătirii prevăzute la articolul 2 alineatul (2), cel puțin cu patru săptămâni
înaintea fiecărei reuniuni ordinare a Consiliului European, menționată la articolul 1 alineatul
(1), președintele acestuia, în strânsă cooperare cu membrul Consiliului European care
reprezintă statul membru care asigură președinția semestrială a Consiliului și cu președintele
Comisiei, transmite Consiliului Afaceri Generale un proiect adnotat al ordinii de zi.
Contribuțiile celorlalte formațiuni ale Consiliului la lucrările Consiliului European se transmit
Consiliului Afaceri Generale cu cel puțin două săptămâni înaintea reuniunii Consiliului
European.
Președintele Consiliului European, în strânsă cooperare astfel cum se menționează în primul
paragraf, pregătește un proiect de orientări pentru concluziile Consiliului European și, după
caz, proiectele de concluzii și proiectele de decizii ale Consiliului European, care sunt
dezbătute în cadrul Consiliului Afaceri Generale. RO L 315/52 Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene 2.12.2009
( 1 ) Acest paragraf reproduce articolul 15 alineatul (3) prima teză din Tratatul privind Uniunea
Europeană (denumit în continuare „TUE”).
( 2 ) Acest paragraf reproduce articolul 15 alineatul (3) ultima teză din TUE.
( 3 ) Acest alineat reproduce articolul 15 alineatul (6) litera (b) din TUE
( 4 ) Acest alineat reproduce articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf a doua teză din TUE.

Consiliul Afaceri Generale se reunește ultima dată cu cel mult cinci zile înaintea reuniunii
Consiliului European. În lumina ultimei dezbateri, președintele Consiliului European stabilește
ordinea de zi provizorie.
(2) Cu excepția cazurilor în care există motive imperative și imprevizibile legate, de exemplu,
de actualitatea internațională, nicio altă formațiune sau grup de pregătire al Consiliului nu poate
dezbate un punct transmis Consiliului European între reuniunea Consiliului Afaceri Generale la
finalul căreia a fost stabilită ordinea de zi provizorie a Consiliului European și reuniunea
Consiliului European. (3) Consiliul European aprobă ordinea sa de zi la începutul reuniunii. Ca
regulă generală, punctele înscrise pe ordinea de zi trebuie să fi fost examinate în prealabil, în
conformitate cu dispozițiile prezentului articol. Articolul 4 Componența Consiliului
European, delegațiile și desfășurarea lucrărilor (1) Fiecare reuniune ordinară a Consiliului
European se desfășoară pe o perioadă de maxim două zile, cu excepția cazului în care Consiliul
European sau Consiliul Afaceri Generale decide altfel, la inițiativa președintelui Consiliului
European. Membrul Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură
președinția Consiliului prezintă Consiliului European, în consultare cu președintele său,
lucrările Consiliului. (2) Președintele Parlamentului European poate fi invitat de Consiliul
European pentru a fi audiat ( 1 ). Acest schimb de opinii are loc la începutul reuniunii
Consiliului European, cu excepția cazului în care Consiliul European decide altfel în
unanimitate. Întrunirile cu reprezentanți ai statelor terțe sau ai organizațiilor internaționale sau
cu alte personalități în marja reuniunii Consiliului European nu pot avea loc decât în mod
excepțional și cu acordul prealabil al Consiliului European, hotărând în unanimitate, la
inițiativa președintelui Consiliului European. (3) Reuniunile Consiliului European nu sunt
publice. (4) Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre,
precum și din președintele său și președintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe și politica de securitate participă la lucrările Consiliului European ( 2 ). Atunci
când ordinea de zi impune aceasta, fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie
asistat de un ministru și, în ceea ce îl privește pe președintele Comisiei, de un membru al
Comisiei ( 3 ). Delegațiile al căror acces este autorizat în imobilul în care are loc reuniunea

8
Consiliului European nu pot depăși 20 de persoane pentru fiecare stat membru și pentru
Comisie și cinci persoane pentru Înaltul Reprezentant. Acest număr nu cuprinde personalul
tehnic care efectuează sarcini specifice de securitate sau de sprijin logistic. Numele și funcțiile
membrilor delegațiilor în cauză se notifică în prealabil Secretariatului General al Consiliului.
Președinția este responsabilă pentru aplicarea prezentului regulament de procedură și asigură
buna desfășurare a lucrărilor. Articolul 5 Reprezentarea în fața Parlamentului European
Consiliul European este reprezentat în fața Parlamentului European de președintele Consiliului
European. Președintele Consiliului European prezintă Parlamentului European un raport după
fiecare reuniune a Consiliului European ( 4 ). Membrul Consiliului European care reprezintă
statul membru care asigură președinția Consiliului prezintă Parlamentului European prioritățile
președinției sale și rezultatele obținute pe parcursul semestrului. RO 2.12.2009 Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene L 315/53 ( 1 ) Acest paragraf reproduce articolul 235 alineatul (2) din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”). ( 2 ) Acest
paragraf reproduce articolul 15 alineatul (2) din TUE. ( 3 ) Această teză reproduce articolul 15
alineatul (3) a doua teză din TUE. ( 4 ) Acest paragraf reproduce articolul 15 alineatul (6) litera
(d) din TUE.

Articolul 6
Luări de poziții, decizii și cvorum
(1) Consiliul European se pronunță prin consens, cu excepția cazului în care tratatele dispun
altfel ( 1 ).
(2) În cazurile în care, în conformitate cu tratatele, Consiliul European adoptă o decizie și trece
la vot, votarea are loc la inițiativa președintelui acestuia.
De asemenea, președintelui i se solicită să inițieze o procedură de vot la inițiativa unui membru
al Consiliului European, cu condiția ca majoritatea membrilor săi să se pronunțe în acest sens.
(3) Este necesară prezența a două treimi din membrii Consiliului European pentru ca acesta să
poată trece la vot. Atunci când se votează, președintele verifică dacă este întrunit cvorumul.
Președintele Consiliului European și președintele Comisiei nu intră în calculul cvorumului.
(4) În caz de vot, fiecare membru al Consiliului European poate primi delegare din partea unui
singur alt membru ( 2 ).
În cazul în care Consiliul European se pronunță prin vot, președintele acestuia și președintele
Comisiei nu participă la vot ( 3 ).
(5) Pentru adoptarea deciziilor de procedură în temeiul prezentului regulament, Consiliul
European hotărăște cu majoritate simplă ( 4 ). Articolul 7 Procedura scrisă Deciziile
Consiliului European privind o chestiune urgentă pot fi adoptate prin vot exprimat în scris,
atunci când președintele Consiliului European propune să se recurgă la această procedură.
Votul exprimat în scris poate fi utilizat dacă toți membrii Consiliului European cu drept de vot
sunt de acord cu această procedură. Secretariatul General al Consiliului elaborează periodic o
sinteză a actelor adoptate prin procedura scrisă. Articolul 8 Proces-verbal Se întocmește un
proces-verbal al fiecărei reuniuni, al cărui proiect este pregătit de Secretarul General al
Consiliului în termen de cincisprezece zile. Acest proiect este supus spre aprobare Consiliului
European, apoi semnat de Secretarul General al Consiliului. Procesul-verbal cuprinde: —
menționarea documentelor transmise Consiliului European; — menționarea concluziilor
aprobate; — deciziile adoptate; — declarațiile făcute de Consiliul European și cele a căror
includere a fost solicitată de un membru al Consiliului European. Articolul 9 Deliberările și
deciziile pe baza documentelor și proiectelor elaborate în limbile prevăzute de regimul
lingvistic în vigoare (1) Cu excepția cazurilor în care Consiliul European hotărăște, în

9
unanimitate și din motive de urgență, contrariul, Consiliul European deliberează și ia decizii
numai pe baza unor documente și proiecte elaborate în limbile prevăzute de regimul lingvistic
în vigoare. (2) Orice membru al Consiliului European poate să se opună dezbaterii dacă textele
oricăror modificări propuse nu sunt elaborate în limbile prevăzute la alineatul (1) pe care acesta
le specifică. RO L 315/54 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 2.12.2009 ( 1 ) Acest alineat
reproduce articolul 15 alineatul (4) din TUE. ( 2 ) Acest paragraf reproduce articolul 235
alineatul (1) primul paragraf din TFUE. ( 3 ) Acest paragraf reproduce articolul 235 alineatul
(1) al doilea paragraf a doua teză din TFUE. ( 4 ) Acest alineat reproduce norma prevăzută la
articolul 235 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 10
Punerea la dispoziția publicului a voturilor, a explicațiilor voturilor și a procesului-
verbal, precum și accesul la documente
(1) În cazul în care, în conformitate cu tratatele, Consiliul European adoptă o decizie, acesta
poate decide, conform modalității de vot aplicabile pentru adoptarea respectivei decizii, să facă
publice rezultatele voturilor, precum și declarațiile incluse în procesul său verbal și punctele din
procesul-verbal respectiv privind adoptarea acestei decizii.
Atunci când rezultatul unui vot este făcut public, explicațiile voturilor prezentate în momentul
votului se fac, de asemenea, publice, la cererea membrului Consiliului European în cauză, cu
respectarea prezentului regulament de procedură, a securității juridice și a intereselor
Consiliului European.
(2) Dispozițiile privind accesul public la documentele Consiliului care figurează în anexa II la
regulamentul de procedură al Consiliului se aplică mutatis mutandis documentelor Consiliului
European.
Articolul 11
Secretul profesional și utilizarea de documente în justiție
Fără a aduce atingere dispozițiilor privind accesul public la documente, deliberările Consiliului
European intră sub incidența secretului profesional, cu excepția cazurilor în care Consiliul
European decide altfel.
Consiliul European poate autoriza utilizarea în justiție a unei copii sau a unui extras din
documentele Consiliului European care nu au fost date deja publicității în conformitate cu
articolul 10.
Articolul 12
Deciziile Consiliului European
(1) Deciziile adoptate de Consiliul European sunt semnate de președintele acestuia și de
Secretarul General al Consiliului. În cazul în care nu indică destinatarul, acestea se publică în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care au un destinatar, deciziile se aduc la
cunoștința acestuia de către Secretarul General al Consiliului.
(2) Dispozițiile privind forma actelor care figurează în anexa VI la regulamentul de procedură
al Consiliului se aplică mutatis mutandis deciziilor Consiliului European.
Articolul 13
Secretariatul, bugetul și securitatea
(1) Consiliul European și președintele acestuia sunt asistați de Secretariatul General al
Consiliului, sub autoritatea Secretarului General al acestuia. (2) Secretarul General al
Consiliului asistă la reuniunile Consiliului European. Acesta ia toate măsurile necesare
pentru organizarea lucrărilor. (3) Secretarul General al Consiliului are răspundere
deplină în gestionarea creditelor înscrise în secțiunea II - Consiliul European și
Consiliu - a bugetului și adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura gestionarea

10
corespunzătoare a acestora. Acesta execută creditele în cauză în conformitate cu
dispozițiile regulamentului financiar aplicabile bugetului Uniunii. (4) Normele de
securitate ale Consiliului se aplică mutatis mutandis Consiliului European. Articolul 14
Corespondența adresată Consiliului European Corespondența adresată Consiliului
European se trimite președintelui acestuia la următoarea adresă: Conseil européen rue
de la Loi 175 B-1048 Bruxelles RO 2.12.2009 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L
315/55

Cronologia preşedinţiei Consiliului European

An Semestru, Preşedinţie consiliului, Ministru responsabil

1958 ianuarie - iunie Belgia Victor Larock


iulie - decembrie Germania Siegfried Balke
1959 ianuarie - iunie Franţa Maurice Couve de Murville
iulie - decembrie Italia Giuseppe Pella
1960 ianuarie - iunie Luxemburg Eugène Schaus
iulie - decembrie Olanda Joseph Luns
1961 ianuarie - iunie Belgia Paul-Henri Spaak
iulie - decembrie Germania Gerhard Schröder
1962 ianuarie - iunie Franţa Maurice Couve de Murville
iulie - decembrie Italia Emilio Colombo
1963 ianuarie - iunie Luxemburg Eugène Schaus
iulie - decembrie Olanda Joseph Luns
1964 ianuarie - iunie Belgia Hendrik Fayat
iulie - decembrie Germania Gerhard Schröder
1965 ianuarie - iunie Franţa Maurice Couve de Murville
iulie - decembrie Italia Amintore Fanfani
1966 ianuarie - iunie Luxemburg Pierre Werner
iulie - decembrie Olanda Barend Biesheuvel
1967 ianuarie - iunie Belgia Renaat Van Elslande
iulie - decembrie Germania Willy Brandt
1968 ianuarie - iunie Franţa Maurice Couve de Murville
iulie - decembrie Italia Giuseppe Medici
1969 ianuarie - iunie Luxemburg Pierre Grégoire
iulie - decembrie Olanda Joseph Luns
1970 ianuarie - iunie Belgia Pierre Harmel
iulie - decembrie Germania Walter Scheel
1971 ianuarie - iunie Franţa Maurice Schumann
iulie - decembrie Italia Aldo Moro
1972 ianuarie - iunie Luxemburg Gaston Thorn
iulie - decembrie Olanda Norbert Schmelzer
1973 ianuarie - iunie Belgia Pierre Harmel
iulie - decembrie Danemarca Ivar Nørgaard
1974 ianuarie - iunie Germania Walter Scheel
iulie - decembrie Franţa Jean Sauvagnargues
1975 ianuarie - iunie Irlanda Garret FitzGerald
iulie - decembrie Italia Mariano Rumor
1976 ianuarie - iunie Luxemburg Gaston Thorn

11
iulie - decembrie Olanda Max van der Stoel
1977 ianuarie - iunie Regatul Unit Anthony Crosland, apoi David Owen
iulie - decembrie Belgia Henri Simonet
1978 ianuarie - iunie Danemarca Knud Børge Andersen
iulie - decembrie Germania Hans-Dietrich Genscher
1979 ianuarie - iunie Franţa Jean François-Poncet
iulie - decembrie Irlanda Michael O'Kennedy
1980 ianuarie - iunie Italia Attilio Ruffini
iulie - decembrie Luxemburg Colette Flesch
1981 ianuarie - iunie Olanda Chris van der Klaauw
iulie - decembrie Regatul Unit Peter Carrington
1982 ianuarie - iunie Belgia Leo Tindemans
iulie - decembrie Danemarca Uffe Ellemann-Jensen
1983 ianuarie - iunie Germania Hans-Dietrich Genscher
iulie - decembrie GreciaGrigoris Varfis
1984 ianuarie - iunie Franţa Roland Dumas
iulie - decembrie Irlanda Peter Barry
1985 ianuarie - iunie Italia Giulio Andreotti
iulie - decembrie Luxemburg Jacques Poos
1986 ianuarie - iunie Olanda Hans van den Broek
iulie - decembrie Regatul Unit Geoffrey Howe
1987 ianuarie - iunie Belgia Leo Tindemans
iulie - decembrie Danemarca Uffe Ellemann-Jensen
1988 ianuarie - iunie Germania Hans-Dietrich Genscher
iulie - decembrie GreciaTheodoros Pangalos
1989 ianuarie - iunie SpaniaFrancisco Fernández Ordóñez
iulie - decembrie Franţa Roland Dumas
1990 ianuarie - iunie Irlanda Gerard Collins
iulie - decembrie Italia Gianni De Michelis
1991 ianuarie - iunie Luxemburg Jacques Poos
iulie - decembrie Olanda Hans van den Broek
1992 ianuarie - iunie Portugalia João de Deus Pinheiro
iulie - decembrie Regatul Unit Douglas Hurd
1993 ianuarie - iunie Danemarca Poul Nyrup Rasmussen
iulie - decembrie Belgia Willy Claes
1994 ianuarie - iunie GreciaKarolos Papoulias
iulie - decembrie Germania Klaus Kinkel
1995 ianuarie - iunie Franţa Alain Juppé
iulie - decembrie SpaniaJavier Solana
1996 ianuarie - iunie Italia Lamberto Dini
iulie - decembrie Irlanda Dick Spring
1997 ianuarie - iunie Olanda Hans van Mierlo
iulie - decembrie Luxemburg Jacques Poos
1998 ianuarie - iunie Regatul Unit Robin Cook
iulie - decembrie Austria Wolfgang Schüssel
1999 ianuarie - iunie Germania Joschka Fischer
iulie - decembrie Finlanda Tarja Halonen
2000 ianuarie - iunie Portugalia Jaime Gama
iulie - decembrie Franţa Hubert Védrine
2001 ianuarie - iunie SuediaAnna Lindh

12
iulie - decembrie Belgia Louis Michel
2002 ianuarie - iunie SpaniaJosep Piqué i Camps
iulie - decembrie Danemarca Per Stig Møller
2003 ianuarie - iunie GreciaGeorgios Papandreou
iulie - decembrie Italia Franco Frattini
2004 ianuarie - iunie Irlanda Bertie Ahern
iulie - decembrie Olanda Bernard Bot
2005 ianuarie - iunie Luxemburg Jean Asselborn
iulie - decembrie Regatul Unit Jack Straw
Douglas Alexander
2006 ianuarie - iunie Austria Ursula Plassnik
iulie - decembrie Finlanda Matti Vanhanen

Conform deciziei Consiliului European, de la 1 ianuarie 2007, regula alegerii preşedintelui


Consiliului European a fost modificată pentru ca toate statele noi membre ale UE să-şi poată
asuma preşedinţia.

Triplet :An, Semestru, Preşedinţie consiliu , Ministru responsabil.

T1 2007 ianuarie - iunie Germania Frank-Walter Steinmeier


iulie - decembrie Portugalia Luís Amado
2008 ianuarie - iunie Slovenia Dimitrij Rupel
T2 iulie - decembrie Franţa Bernard Kouchner
2009 ianuarie - iunie Republica Cehă Karel Schwarzenberg
Jan Kohout
iulie - decembrie SuediaCecilia Malmström
T3 2010 ianuarie - iunie Spania
iulie - decembrie Belgia
2011 ianuiarie - iunie Ungaria
T4 iulie - decembrie Polonia
2012 ianuarie - iunie Danemarca
iulie - decembrie Cipru
T5 2013 ianuarie - iunie Irlanda
iulie - decembrie Lituania
2014 ianuarie - iunie Grecia
T6 iulie - decembrie Italia
2015 ianuarie - iunie Letonia
iulie - decembrie Luxemburg
T7 2016 ianuarie - iunie Olanda
iulie - decembrie Slovacia
2017 ianuarie - iunie Malta
T8 iulie - decembrie Regatul Unit
2018 ianuarie - iunie Estonia
iulie - decembrie Bulgaria
T9 2019 ianuarie - iunie Austria
iulie - decembrie România
2020 ianuarie - iunie Finlanda

13
Bilbliografie:
-Conf.univ. dr. Ion Rusu,”Organizatii si Relatii Internationale” .Ed.Lumina Lex,Bucuresti 2002
-Dr. Nicoleta Diaconu , “Sistemul Institutional al Uniunii Europene”,Ed. Lumina Lex
,Bucuresti,2001
-Andrei Popescu , Ion Jinga , “Organizatii Europene si Euroatlantice “,Ed.Lumina Lex,
Bucuresti,2001
-Managementul Afacerilor Publice Europene, Instituţii şi mecanisme ale UE, Lect. Dr. Dacian
C. Dragoş - curs an univ. 2005-2006, Universitatea Babeş - Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de
Ştiinţe Politice şi Administrative
-www.wikepedia.org
-www.consilium.europa.eu

14
15

S-ar putea să vă placă și