PREZENTUL DOCUMENT NU VĂ SCUTEȘTE DE LA OBLIGAȚIA

LECTURĂRII CURSULUI SCRIS ȘI/SAU TIPĂRIT!!!

Faceţi distincţia între Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European şi Consiliul

Europei!

 Consiliul Uniunii Europene1

Cunoscut anterior sub denumirea de “Consiliul de Miniştri,” Consiliul UE este

principalul organ decizional al Uniunii, compus din miniştrii de resort (miniştrii
responsabili de un anumit domeniu) din fiecare stat membru. La fiecare întrunire a
Consiliului UE participă câte un reprezentant de la nivel ministerial din fiecare stat
membru. Desemnarea ministrului de resort care participă la o anumită întrunire are loc în
funcţie de natura problemelor aflate pe agenda întrunirii (de ex. politică externă,
agricultură, industrie, transport, protecţia mediului, afaceri economice şi financiare 2,
justiţie şi afaceri interne etc).

Munca în cadrul Consiliului este pregătită şi coordonată de către COREPER3

(Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi), alcătuit din reprezentanţii permanenţi ai
statelor membre şi asistenţii lor. Munca în cadrul COREPER se desfăşoară în mai mult
de 150 de comitete şi grupuri de lucru.

1
Pentru mai multe detalii vizitaţi http://www.consilium.europa.eu/council-eu.
2
Cunoscut şi sub denumirea de ECOFIN, adică reuniunea miniştrilor economiei şi finanţelor din fiecare
stat membru.
3
COREPER este împărţit în COREPER I şi II, cele două comitete fiind responsabile de domenii
diferite. A se vedea pentru detalii pag. 153 din carte.

1
Preşedinţia Consiliului UE se exercită pentru perioade de 18 luni de grupuri
prestabilite formate din trei state membre – TROICA EUROPEANĂ - (fiecare stat
deţinând preşedinţia pe o perioadă de 6 luni – președinția semestrială – timp în care este
ajutat de celelalte două state, împreună cu care formează grupul).

Consiliul UE este principalul organ legislativ al Uniunii. Acesta poate încheia tratate
internaţionale negociate de către Comisia Europeană.

Potrivit tratatelor, Consiliul adoptă decizii fie cu o majoritate simplă a voturilor, fie cu
majoritate calificată, fie cu unanimitate. De exemplu, regula votului unanim se aplică în
probleme importante cum ar fi modificarea tratelor constitutive sau acceptarea de noi
state membre.

În multe alte situaţii votul cu majoritate calificată este utilizat.4 Aceasta înseamnă, că o
decizie a Consiliului este adoptată, dacă un număr minim de voturi ”pentru” sunt
pronunţate în favoarea adoptării unei anumite soluţii și dacă votul îndeplinește criteriile
de reprezentativitate specifice.

Pentru mai multe detalii privind Consiliul UE a se vedea Gy. Fábián, Drept instituţional
comunitar, ed. a III-a, Ed. Hamangiu și Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2012, p. 154 – 162.

 Consilul European5

4
Vezi detalii pe pag. 156 din carte.
5
Pentru mai multe detalii accesaţi http://www.consilium.europa.eu/european-council

2
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona este considerat instituţie a UE. Este
compus din şefii de stat şi/sau de guverne ai statelor membre, 6 din preşedintele
Consiliului European7 şi preşedintele Comisiei. La lucrările Consiliului European mai
participă şi Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate.8 Rolul
Consiliului European constă în furnizarea unui impuls politic în probleme cheie ale
agendei comunitare. Se întruneşte în principiu, de minimum două ori pe an la Bruxelles.

După adoptarea Tratatului de la Maastricht Consiliul European a devenit în mod oficial

iniţiatorul politicilor principale ale UE şi a fost împuternicit să rezolve probleme dificile,
asupra cărora miniştri din Consiliul UE nu au reuşit să ajungă la un acord.

Consiliul European se preocupă de asemenea de probleme de interes major prin

intermediul Politicii Externe şi de Securitate Comună, ceea ce permite ca Uniunea să
aibă o poziţie comună în probleme internaţionale importante.

Pentru mai multe detalii privind Consiliul European a se vedea Gy. Fábián, op.cit., p.
150-154.

 Consiliul Europei9

6
Unele state sunt reprezentate la întrunirea Consiliului European atât de preşedintele ţării, cât şi de
premier (exemplul României), altele doar de către premier /cancelar (cazul Regatului Unit, respectiv al
Germaniei), ori de către şeful statului (exemplul Franţei). Întâlnirile se mai numesc şi „întâlniri de vârf”
(summit).
7
Funcţie introdusă odată cu Tratatul de la Lisabona.
8
Anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la lucrările Consiliului European participau şi
miniştrii de externe din statele membre, precum şi un membru al Comisiei.
9
A se vedea mai multe detalii http://www.coe.int

3
Nu este un organ al UE, ci este o organizaţie interguvernamentală regională care printre
alte obiective urmăreşte promovarea democraţiei, protejarea drepturilor omului,
promovarea diversităţii culturale europene şi combaterea problemelor sociale cum ar fi
rasismul sau intoleranţa.

Organizaţia a fost înfiinţată în 1949, printre primele sale realizări numărându-se

adoptarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale
(C.E.D.O.L.F.). În vederea asigurării exercitării efective a drepturilor şi libertăţilor
conferite prin Convenţie, a fost înfiinţată și Curtea de Justiţie Europeană a Drepturilor
Omului (C.E.D.O) care funcționează din 1999.

În momentul de faţă organizaţia are 47 de state membre (inclusiv cele 27 state membre
UE), sediul ei fiind la Stasbourg (Franţa).

A se vedea pentru mai multe informaţii Gy. Fábián, op.cit., pp. 9-12.

 Consiliul Ministerial al OSCE

Organ decizional principal din cadrul OSCE, format din miniștri afacerilor externe din
statele membre, care se reunește anual în vederea dezbaterii problemelor relevante ale
organizației. A nu se confunda acest organ cu reuniunea șefilor de state sau guverne
din cadrul OSCE care este responsabil de elaborarea misiunii organizației și care se
întrunește o dată la trei ani.
A se vedea Gy. Fabian, op.cit., p. 6.