Universitatea Danubius

Facultatea de DREPT

MASTER DAPE

IFR

PROIECT

INSTITUȚII FINANCIARE EUROPENE

Curtea de Conturi a Uniunii Europene

LECTOR UNIV. DR. MIRCEA-VALENTIN CARLAN

MASTERAND : LĂCĂTUȘU DIANA

 Înfiinţată în 1977, Curtea Europeană de Conturi (CEC) a dobâdit.statutul de instituţie a
Uniunii Europene .numai în 1993 (prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht) şi
reprezintă „conştiinţa financiară” a Uniunii Europene. Necesitatea creării. acestei instituţii a
fost determinată de cresterea.importantă a volului finanţelor comunitare, de diversitatea
surselor şi a cheltuielilor acestui volum, de complexitatea operaţiunilor pe care gestiunea lor
le impunea precum şi a gestionării creditelor bugetare.
Rolul său este de a controla.aspectele financiare ale Uniunii Europene, mai exact
legalitatea operaţiunilor bugetului comunitar şi corespondenţa .acestuia cu programul anual de
gestionare a sa. Curtea desfăşoară acest tip de control anual şi elaborează un raport pe care îl
înainteză Parlamentului. European şi care serveşte la descărcarea bugetară a Comisiei. Curtea
de Conturi este independentă în raport cu celelalte instituţii comunitare şi are deplină libertate
în privinţa organizării şi planificării activităţii sale de audit şi de raportare.
Din 1 ianuarie 2007, Curtea este constituită din 27 de membrii – independenţi şi cu
experientă în auditul finanţelor publice, provenind din cele 27 de state membre, cu un mandat
de şase ani (care poate fi reînnoit), la rândul lor membrii Curţii îşi aleg un Preşedinte, cu un
mandat de trei ani, care de asemenea pote fi reînnoit. Membrii. Curţii sunt asistaţi de
aproximativ 800 de profesionişti în domeniu, dintre care aproximativ 250 sunt auditori.
Curtea de Conturi nu poate acorda sancţiuni în cazul descoperirii de nereguli, ci doar
informează organele comunitare competente.
Tratatul de la .Nisa specifică în detaliu componenţa Curţii Europene de
Conturi, care trebuie să aibă un reprezentant al fiecărui Stat Membru. De asemenea, Curtea
Europeană de Conturi se poate organiza în „camera”, în vederea adoptării anumitor categorii
de rapoarte şi opinii.
Activitatea Curţii .de Conturi se desfăşoară prin intermediul unor sectoare conduse
fiecare de câte un membru al Curţii. Aceste sectoare au atribuţii precizate pe fiecare domeniu,
cum ar .fi sectorul care controlează Fondul european de dezvoltare sau sectorul pentru
controlul Fondului european de dezvoltare regională sau sectorul pentru controlul .Fondului
european de orientare şi de garanţie agricolă, pentru Fondul social, pentru fondurile de acţiune
în favoarea Europei Centrale şi Estice. Sectoarele. sunt formate din funcţionari şi agenţi care
efectuează controalele .după programele stabilite de către membrii care au responsabilitatea
acestora.
Grupurile pregătitoare reunesc mai multe .sectoare şi sunt conduse de membrii
Curţii responsabili ai sectoarelor în cauză. Obiectul lor principal de activitate este finalizarea
proiectelor de rapoarte şi de avize elaborate de către sectoare şi care urmează a fi prezentate
Curţii. Curtea de Conturi .efectuează controlul asupra tuturor încasărilor şi cheltuielilor
Comunităţilor precum şi ale oricărui organism creat de acestea.
În consecinţă, controlul se efectuează. asupra bugetului Comunităţilor, asupra
tuturor operaţiunilor financiare bugetare şi extrabugetare, asupra fondurilor comunitare
precum şi asupra acţiunilor finanţate de buget care sunt gestionate de Banca Europeană de
Investiţii. Controlul urmăreşte legalitatea, regularitatea.încasărilor şi cheltuielilor, într-un
cuvânt, buna gestiune financiară.
Curtea de Conturi are. competenţe şi de natură consultativă, în sensul că avizează
proiecte de acte juridice referitoare la finanţele comunitare.
La încheierea exerciţiului bugetar anual, Curtea de Conturi .îşi întocmeşte
rapoarte generale asupra întregii activităţi de control în care, în afară de rezultatele strict
financiare, înscrie şi eventualele disfuncţionalităţi ale politicilor conduse de Comunităţi.
Aceste rapoarte sunt publicate în .Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, însoţite de observaţiile
organelor interesate, observaţii cu caracter confidenţial, înscrise în afara raportului şi
transmise toate Parlamentului şi Consiliului.
Curtea de Conturi poate prezenta. şi din proprie iniţiativă rapoarte speciale care
cuprind observaţii asupra unor probleme deosebite. Diferitele instituţii interesate.pot lua
poziţie cu privire la observaţiile şi criticile înscrise în rapoarte, observaţii şi critici care vor fi
publicate în Jurnalul Oficial al .Uniunii în acelaşi timp cu raportul annual.
Toate acestea înseamnă .că acţiunile controlului financiar sunt transparente; bugetul
Comunităţilor este de asemenea transparent. Chiar după închiderea exerciţiului bugetar,
Curtea poate să supună controlului sau. unei analize specifice şi operaţiuni care nu au fost
încă definitivate.

CURTEA DE CONTURI – DE LA ÎNFIINTARE PÂNĂ LA TRATATUL DE LA

LISABONA (2007)
Curtea de Conturi a Uniunii .Europene a fost creată, la cererea Parlamentului, la 22
iulie 19751, prin Tratatul de revizuire a dispoziţiilor bugetare2. Anterior, exista o Comisie de
Control cu atribuţii în CEE şi Euratom şi un Comisar de conturi în CECO3.
1
În legătură cu constituirea Curţii de Conturi - G. Orsini, „La Cour de comptes des CE”, Ed. Economica, Paris,
1983.
2
Tratatul a intrat în vigoare la 1 iunie 1977, iar la 25 octombrie 1977 Curtea de Conturi s-a reunit la Luxemburg
în şedinţa constitutivă.
3
Ovidiu Ţinca, „Drept Comunitar general”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, p. 25.
 Necesitatea creării acestei .instituţii a fost determinată de creşterea importantă a
volumului finanţelor comunitare, de diversitatea surselor şi a cheltuielilor acestora, de
complexitatea operaţiunilor pe care gestiunea lor le impunea, precum şi a gestionării
creditelor bugetare4. Aşadar, Curtea de Conturi. a fost, până la intrarea în vigoare a TUE
(Tratatul de la Maastricht), un organ auxiliar al Comunităţilor Europene creat prin „Tratatul
de modificare a unor dispoziţii financiare a Tratatelor ce instituie Comunităţile Europene şi a
Tratatului care a instituit un .Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor Europene”,
semnat la Bruxelles la 22 iulie 1965. Misiunea ei era aceea de a exercita controlul extern
asupra tuturor veniturilor şi cheltuielilor Comunităţilor Europene ca şi asupra oricărui
organism creat de către Comunităţile Europene cu excepţia celor excluse, eventual, de la un
asemenea control.
Curtea de Conturi substituia astfel atât „Comisarul de Conturi” existent în cadrul
Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, care. controla corectitudinea operaţiunilor
financiare şi gestiunea contabilă a activităţilor operative, cât şi „Comisia de Control” şi a cărei
misiune era aceea de a controla veniturile şi cheltuielile acestor două Comunităţi cât şi
cheltuielile administrative ale CECO5.
Până la intrarea în vigoare a Tratatul de. la Maastricht, Curtea de Conturi era
un organ auxiliar ce nu apărea în nici unul dintre articolele ce descriau instituţiile cărora le era
destinată realizarea funcţiilor principale ale Comunităţilor.
Caracterul de organ auxiliar al Curţii de Conturi apărea şi prin. aceea că membrii săi
nu erau desemnaţi de către reprezentanţii guvernelor statelor membre, ci de către membrii
Consiliului înţeles ca instituţie comunitară, ceea ce denotă că nu se consideră că un asemenea
tip de alegere ar afecta echilibrul/instituţional.
Curtea de Conturi a dobândit prin Tratatul de la Maastricht un .statut echivalent celui
instituit pentru celelalte instituţii comunitare6. Tratatul de la Maastricht au adus o nouă
redactare a art. 7, 4 şi 3 din Tratatele CECO, CE şi .CEEA în sensul includerii Curţii de
Conturi între instituţiile comunitare competente în realizarea funcţiilor fiecărei Comunităţi
Europene. Mai important a fost însă statutul ei de fapt, într-o anumită măsură apropriat de cel
al Curţii de Justiţie7.

4
Irina Moroianu Zlătescu, Radu C. Demetrescu, „Drept instituţional european”, Editura Olimp, Bucureşti,
1999, p. 124.
5
Iordan Gheorghe Bărbulescu, „De la Comunităţile Europene la Uniunea Europeană”, Editura Trei, Bucureşti,
2001, p. 172.
6
Irina Moroianu Zlătescu, Radu C. Demetrescu, „Drept instituţional comunitar şi drepturile omului”, IRDO,
Bucureşti, 2005, p. 68 şi urm.
7
Octavian Manolache, „Drept comunitar. Instituţii comunitare”, Editura All Beck, Bucureşti, 1999, p. 115.
 Tratatul de la Maastricht însă, după ce. considera Curtea de Conturi ca o instituţie
importantă, stabilea că membrii acesteia vor continua să fie numiţi de către Consiliu, la fel
cum era prevăzut înainte.
Ca urmare a evenimentelor din decembrie. 2000 a fost semnat Tratatul de la Nisa, la
26 februarie 2001, de către şefii de stat sau guvern ai statelor membre. Tratatul a intrat însă, în
vigoare începând cu 1 februarie 2003, el trebuind .mai întâi să fie ratificat de către toate
statele membre.
Cu toate că cele mai importante modificări au vizat „triughiul instituţional” –
Parlament, Consiliu, Comisie – Tratatul de la Nisa a adus unele modificări dispoziţiilor
cuprinse în Tratatul CE cu privire la Curtea de Conturi8. Astfel, Tratatul de la Nisa stabileşte
că în cadrul Curţii de Conturi, fiecare .stat membru va avea câte un reprezentant. Numirea
acestora va fi fixată de Consiliu, cu majoritate calificată şi nu prin unanimitate, pentru un
mandat de 6 ani. Curtea de Conturi îşi. va putea crea camere pentru adoptarea anumitor
categorii de avize sau raporturi.
Potrivit Declaraţiei înscrisă în Actul Final al Conferinţei referitoare la Curtea de
Conturi, aceasta şi instituţiile de control .naţionale sunt invitate să contribuie la îmbunătăţirea
cooperării între ele, cooperare ce va fi pusă în aplicare de Preşedintele Curţii de Conturi şi de
un Comitet de contact cu preşedinţii instituţiilor naţionale corespondente.
De asemenea la alin. 3 al art. 248 TCE s-a mai adăugat o frază, şi anume: „Curtea de
Conturi îşi stabileşte .Regulamentul Interior. Acesta este aprobat de către Consiliu prin
majoritate calificată”.

Viitorul Curţii de Conturi potrivit Tratatului de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona, document gândit pentru înlocuirea Constituţiei europene, a
fost aprobat la summit-ul de la Lisabona şi. a fost semnat oficial de şefi de state şi de guverne
pe 13 decembrie 2007 şi ratificat de România în anul 2008 (prin Legea nr. 13/2008), acesta
fiind al patrulea stat mebru al U.E. care a încheiat procedura de ratificare parlamentară. După
ratificarea celorlalte state membre, documentul a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 fiind
menit să asigure răspunsul Uniunii Europene la noile provocari globale şi la problemele care
conteză cel mai mult pentru cetăţeni, aducând Europa mai aproape de aceştia9.

8
Augustin Fuerea, op. cit., p. 200; Iordan Gh. Bărbulescu, op. cit., p. 338-339.
9
Art. 10 din Tratatul privind U.E. (modificat prin Tratatul de la Lisabona) – „Orice cetăţean are dreptul de a
participa la viaţa democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod deschis şi la un nivel mai apropiat posibil de
cetăţeni”.
COMPONENŢA CURŢII DE CONTURI A UNIUNII
Curtea de Conturi se compune. din 27 membri care sunt aleşi dintre
personalităţile care fac sau nu fac parte din ţările lor respective din instituţiile de control
extern sau posedă o calificare specială .pentru această funcţie. Deşi această condiţie este
exprimată opţional, în. primul caz calificarea persoanelor în cauză trebuie să fie remarcabilă,
având în vedere că este folosit termenul personalităţi pentru ambele situaţii, după cum în al
doilea caz este profitabil ca acela care .posedă o calificare specială să facă ori să fi făcut parte
din instituţiile de control extern. În plus, ei trebuie să ofere garanţiile de independenţă.
Membrii Curţii de Conturi sunt numiţi pentru 6 ani de către Consiliu care hotărăşte în
unanimitate după consultarea Parlamentului European. Înaintea acordării votului, candidaţii
prezintă declaraţii în faţa comisiei competente a Parlamentului şi răspund la întrebările care li
se pun. La primele numiri patru .membrii ai Curţii desemnaţi prin tragere la sorţi, primesc un
mandat limitat de patru ani, pentru a asigura o bună continuitate a funcţiilor. Există şi
posibilitatea reînnoirii mandatului.
Tratatul de la Maastricht nu impune condiţii de naţionalitate, dar, în practică, numărul
membrilor Curţii de Conturi .este egal cu cel al ţărilor membre ale Comunităţii, fiecare stat
propunând un candidat care să-l reprezinte. Membrii Curţii de Conturi desemnează dintre ei
un preşedinte pentru o perioadă .de trei ani, mandatul putând fi reînnoit.
Fiecărui membru îi este .repartizat un sector specific de activitate, diviziunea riguroasă
a muncii răspunzând întrutotul caracterului colegial al instituţiei10. Membrii Curţii de Conturi
îşi exercită funcţiile în deplină .independenţă, în interesul general al Comunităţii, care
înseamnă o continuare a garanţiei de independenţă, pe care. ei trebuie să o furnizeze la
numirea lor, în sensul că ei au obligaţia de a nu solicita şi de a accepta instrucţiuni din partea
vreunui guvern sau organism. Ei trebuie să se abţină .de la orice act incompatibil cu caracterul
funcţiunilor lor. Dispoziţiile privind .interdicţia exercitării altor activităţi profesionale, datoria
de probitate şi discreţie, acceptarea de funcţii sau avantaje. după încetarea funcţiilor, cazurile
de încetare. a funcţiilor, privilegiile şi imunităţile sunt în general identice cu cele prevăzute
pentru judecătorii Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene11.
Astfel, pe durata funcţiei lor, membrii Curţii. de Conturi nu pot exercita nici o altă
activitate profesională, fie ea remunerată sau neremunerată, la preluarea funcţiei, ei se
angajează solemn ca pe durata exercitării. funcţiilor şi după încetarea ei, să îndeplinească
obligaţiile care rezultă din funcţia respectivă, mai ales datoria. de a manifesta onestitate şi
10
Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, „Drept instituţional comunitar european”, Editura Actami, Bucureşti,
2000, p. 151.
11
Privilegiile şi imunităţile fiind conforme cu Protocolul de la Bruxelles relativ la Curtea de Justiţie.
circumspecţie în acceptarea anumitor poziţii sau avantaje după încetarea funcţiei lor,
mandatul încetează prin demisia .voluntară a membrului Curţii sau prin decizia din oficiu,
pronunţată, la cererea Curţii de Conturi, de către Curtea de Justiţie, când aceasta. constată că
cel în cauză a încetat să răspundă condiţiilor cerute sau să-şi îndeplinească obligaţiile care
decurg din însărcinarea pe care o are12. Înlocuitorul va continua .mandatul până la împlinirea
termenului de şase ani.
Indemnizaţiile şi drepturile la pensie sunt stabilite prin hotărârea Consiliului, luată cu
majoritatea calificată. Întreg personalul Curţii de Conturi numără în prezent, peste 800 de
funcţionari.
Curtea de Conturi este o instituţie colegială, ceea ce înseamnă .că deciziile luate sunt
asumate de către toţi membrii. În plus, Curtea îşi „roteşte” membrii pe diferite domenii, iar
fiecare membru poate. solicita informaţii de la ceilalţi asupra termenelor repartizate.Aşa cum
aminteam anterior, fiecărui membru, inclusiv preşedintelui, îi este repartizat un sector specific
de activitate.

PREŞEDINTELE CURŢII
Aşa cum aminteam în rândurile precedente, membri Curţii de Conturi, o dată aleşi de
către Consiliu, îşi desemnează Preşedintele. pentru o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea de a fi
reales. Dreptul primar nu cuprinde referiri cu. privire la normele şi procedurile de funcţionare
ale Curţii de Conturi. Acestea se regăsesc în Regulamentul Interior al Curţii, regulament în
care se vorbeşte totodată, despre alegerea Preşedintelui, competenţele acestuia, repartizarea
activităţilor între .membrii Curţii etc. Preşedintele se .alege prin majoritate de 2/3 la prima
votare, majoritate absolută la a doua şi simplă la a treia. Conform informaţiilor de pe site-ul
oficial al Curţii Europene de Conturi. actualul preşedinte ales în data de 20 septembrie 2022
este domnul Tony Murphy, membrul irlandez, .devenind cel de al 12-lea președinte. al
instituției13.

SECRETARIATUL
Secretarul general este funcționarul cu cel mai înalt grad în instituție și este numit în această funcție de
Curte, pentru un .mandat reînnoibil de șase ani. El este responsabil de gestionarea personalului și de
administrare, în domeniul resurselor umane, al finanțelor și .serviciilor generale, al informației, spațiului de
lucru și inovației și al traducerilor, serviciilor lingvistice și publicațiilor.

Secretarul general este, de asemenea, responsabil de secretariatul Curții.

12
În acest sens, art. 188 B, paragraful 6 din Tratatul CE..
13
www.eca.europa.eu/portal/page/portal/Organisation
ORGANIZAREA INTERNĂ
Curtea de Conturi este organizată şi funcţionează. în colegiu,. iar Membrii săi
adoptă rapoartele de audit şi opiniile prin vot majoritar. Şedinţele Curţii de Conturi nu sunt
publice.Curtea îşi stabileşte propriul regulament de ordine interioară care este supus spre
aprobare Consiliului UE. Curtea de Conturi este organizată .în grupuri de audit care sunt
formate din mai multe divizii specializate în anumite .domenii bugetare. Grupul de audit
CEAD (Coordonare, Evaluare, Asigurare şi Dezvoltare) are drept misiune coordonarea
Declaraţiei de asigurare, precum şi asigurarea calităţii şi dezvoltării metodologiei de audit a
Curţii.

COMPETENŢELE CURŢII DE CONTURI

Competenţele Curţii de Conturi. sunt foarte largi. Astfel, ea se ocupă cu examinarea
aspectelor de legalitate şi regularitate a totalităţii veniturilor şi cheltuielilor celor trei
Comunităţi, indiferent că sunt bugetare sau nu. Controlul nu se extinde şi asupra bunei
gestiuni financiare a operaţiunilor14.
Curtea de Conturi examinează. conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor
Comunităţii. De asemenea, examinează conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor oricărui
organism creat de Comunitate, în măsura în care actul. fondator nu exclude acest control.
Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie de asigurare
privind fiabilitatea conturilor precum şi legalitatea şi regularitatea operaţiilor subiacente.
Curtea de Conturi examinează legalitatea şi .regularitatea veniturilor şi cheltuielilor şi asigură
buna gestiune financiară. Controlul veniturilor se efectuează atât pe baza sumelor stabilite ca
datorate, cât şi a vărsămintelor către Comunitate. Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza
angajamentelor .asumate precum şi a plăţilor efectuate. Aceste controale pot fi efectuate
înainte de închiderea conturilor exerciţiului financiar în cauză.
Controlul are loc pe baza documentelor şi, dacă este necesar, se desfăşoară la faţa
locului, în celelalte instituţii ale Comunităţii şi în statele membre. Controlul în statele membre
se realizează în colaborare cu instituţiile de. control naţionale sau, dacă acestea nu dispun de
competenţele necesare, cu serviciile naţionale competente. Aceste instituţii sau servicii aduc
la cunoştinţa Curţii de Conturi dacă intenţionează să participe la control.
Orice document sau orice informaţie, necesare pentru îndeplinirea misiunii Curţii de
14
Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, op. cit., p. 151.
Conturi, îi sunt comunicate, la cerere, de celelalte .instituţii ale Comunităţii şi de instituţiile de
control naţionale sau, dacă acestea nu dispun de competenţele necesare, de serviciile naţionale
competente.
Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual după încheierea fiecărui exerciţiu
financiar. Acest raport este transmis. celorlalte instituţii ale Comunităţii şi este publicat în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, alături de răspunsurile formulate de aceste
instituţii la observaţiile Curţii.Totodată, Curtea de Conturi îşi poate prezenta în orice moment
observaţiile, mai ales sub forma rapoartelor speciale, asupra unor chestiuni specifice şi poate
emite avize la cererea uneia din .celelalte instituţii Comunitare. Rapoartele anuale, rapoartele
speciale sau avizele se adoptă cu majoritatea membrilor Curţii de Conturi. Diferitele instituţii
interesate pot lua poziţie cu privire la observaţiile şi criticile înscrise în rapoarte15.
Ea asistă Parlamentul European şi Consiliul în exercitarea funcţiei lor de control
privind executarea bugetului.
Prin dispoziţiile Tratatului de la Amsterdam, Curtea de Conturi dobândeşte
prerogativa de a introduce acţiuni în faţa Curţii Europene de Justiţie (C.E.J.) în vederea
asigurării respectării exercitării .atribuţiilor sale. Tot prin dispoziţiile acestui Tratat Curtea de
Conturi poate efectua controale în localurile oricărui organism care gestionează venituri sau
cheltuieli în numele Comunităţii, chiar şi în statele membre. De asemenea, ea poate efectua
asemenea controale în localurile persoanelor fizice sau morale, care beneficiază de.
vărsăminte care provin din bugetul Comunităţii 16.Curtea de Conturi îşi desfăşoară activitatea
la Luxembourg17.
Ca şi celelalte instituţii de audit al finanţelor publice, Curtea de Conturi Europeană
efectuează .două tipuri de audit: auditul financiar şi auditul performanţei.
a. Auditul financiar
Curtea de Conturi a Uniunii Europene verifică corectitudinea conturilor, mai
exact, dacă situaţiile financiare sunt întocmite complet şi cu acurateţe.
Conform prevederilor din .Tratat şi din Regulamentul financiar, Curtea de Conturi are
datoria de a controla situaţiile financiare cu privire la veniturile şi cheltuielile bugetului
general al Uniunii Europene, al Fondurilor Europene pentru Dezvoltare precum şi ale tuturor
organismelor şi agenţiilor UE. Acestea includ în. general un bilanţ contabil, un cont al
rezultatului economic, o situaţie a fluxului de numerar, o situaţie a variaţiilor de capital
propriu şi note explicative.
15
Irina Moroianu Zlătescu, Radu C. Demetrescu, op. cit., p. 126.
16
Ovidiu Ţinca, op. cit., p. 95.
17
Pentru alte informaţii - site-ul oficial al Curţii de Conturi – www.eca.europa.eu
 Obiectivul constă în a determina .dacă situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă şi
reală  a rezultatelor exerciţiului financiar şi a stării financiare la sfârşitul anului fiscal, dacă
operaţiunile, activele şi pasivele au fost corect înregistrate şi prezentate în situaţiile financiare.
Se realizează o evaluare a gradului de. acurateţe cu care au fost aplicate principiile contabile
şi a principalelor estimări făcute de conducerea entităţii auditate.
De asemenea, Curtea de Conturi verifică legalitatea şi regularitatea veniturilor şi
cheltuielilor: Au fost veniturile încasate iar cheltuielile efectuate conform tuturor regulilor şi
prevederilor în vigoare?
În Tratat şi în Regulamentul financiar se prevede datoria Curţii de a verifica legalitatea
şi regularitatea operaţiunilor prin .care Uniunea Europeană finanţează şi execută bugetul
propriu.
Obiectivul constă în garantarea faptului .că operaţiunile au fost efectuate în
conformitate cu regulile şi reglementările în vigoare, că ele sunt reale, că sumele au fost
calculate în mod corect şi că beneficiarii ajutorului .comunitar şi-au îndeplinit obligaţiile.
Auditul acoperă toate aspectele, de la colectarea unui fond sau achitarea unei cheltuieli de
către Comisie, prin .diferite nivele administrative, până la operaţiuni individuale ce corespund
unei sume colectate de UE sau alocate unui anumit beneficiar direct.
b. Auditul performanţei
Utilizarea optimă a resurselor: Au fost. gestionate fondurile într-un mod economic,
eficient şi eficace, astfel încât să garanteze cetăţenilor Uniunii utilizarea optimă a resurselor?
Obiectivul constă în. evaluarea măsurii în care Comisia şi statele membre au aplicat în
mod corect principiile performanţei gestiunii financiare - economicitate, eficienţă şi
eficacitate - în ceea ce priveşte gestionarea. fondurilor Uniunii Europene. Acest tip de audit
mai este denumit şi "auditul bunei gestiuni financiare" sau "auditul valorii pentru bani".
Conform Regulamentului financiar, fondurile .UE trebuie să fie gestionate pe baza a
trei principii:
- Economicitate - Pentru atingerea unui anumit. rezultat sau obiectiv, a fost utilizat un
minimum de resurse. 
- Eficienţă - S-a atins performanţa prin .utilizarea fondurilor alocate. 
- Eficacitate - Obiectivele politicii UE au fost atinse. 
La fel ca şi celelalte instituţii .de audit al finanţelor publice, Curtea practică două tipuri
de abordări în materie de audit al performanţei, în funcţie de obiectul supus auditului şi de
riscurile care pot apărea.
 Prima abordare constă în evaluarea administrării cheltuielilor şi, mai exact, a măsurilor
luate pentru a garanta utilizarea optimă a resurselor. Acest lucru implică, pe de o parte,
evaluarea strategiei adoptate de. conducerea entităţii auditate, precum şi a sistemelor
utilizate pentru a asigura performanţa şi, pe de altă parte, verificarea deciziilor luate în acest
scop. Auditul trebuie să stabilească dacă. abordarea pe care a adoptat-o conducerea entităţii
era în măsură să asigure performanţa şi, în caz contrar, cum ar putea fi ea îmbunătăţită.
Cea de-a doua abordare constă într-o evaluare menită să stabilească dacă un anumit
program sau proiect a atins obiectivul .propus şi a dus la atingerea performanţei. În speţă,
trebuie să se analizeze dacă obiectivele unei anumite cheltuieli alocate au fost atinse şi
prin ce mijloace, şi dacă rezultatul a fost atins cu minimum de resurse necesare. Concluziile
auditului trebuie să stabilească dacă s-a atins. performanţa în cadrul programului şi, în caz
contrar, în ce fel ar putea fi îmbunătăţită situaţia.

REZULTATELE ACTIVITĂŢII CURŢII EUROPENE DE CONTURI

Rapoartele de audit şi opiniile Curţii de Conturi .sunt publicate atât pe site-ul web al
Curţii www.eca.europa.eu, cât şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în toate limbile
oficiale ale UE.
Prezentarea în faţa Parlamentului European şi a Consiliului
Preşedintele Curţii de Conturi prezintă raportul anual .în faţa Parlamentului European
reunit în plen, după ce l-a prezentat în faţa comisiei de control bugetar. În cursul dezbaterii
ulterioare, Comisia are posibilitatea de .a-şi expune punctul de vedere. Aceste prezentări
publice sunt urmărite cu interes sporit de către presa internaţională.
Preşedintele Curţii prezintă raportul. şi Consiliului ECOFIN format din miniştrii
economiei şi finanţelor din statele membre.

Procedura anuală de descărcare de gestiune

Rapoartele Curţii de Conturi Europene pentru un anumit exerciţiu financiar servesc
drept punct de plecare în.procedura anuală de descărcare de gestiune. Aceasta închide ciclul
de operaţiuni referitoare la responsabilitatea cu privire la utilizarea fondurilor comunitare,
început cu câţiva ani în urmă, odată cu aprobarea bugetului de către Parlament şi Consiliu.
Autoritatea care acordă .descărcarea de gestiune - Parlamentul European - examinează
conturile anuale aferente operaţiunilor bugetului general elaborate de Comisia Europeană.
Parlamentul, la propunerea comisiei. sale de control bugetar şi la recomandarea Consiliului,
decide dacă acordă sau nu descărcare de gestiune Comisiei şi celorlalte instituţii, pentru
execuţia bugetului din exerciţiul financiar respectiv.
Acordarea descărcării de. gestiune indică faptul că atât Comisia cât şi celelalte
instituţii ale UE au administrat în mod corespunzător fondurile Uniunii Europene, că toate
cheltuielile au fost conforme cu legile şi reglementările în vigoare, că gestiunea financiară a
fost eficace şi că utilizarea creditelor .a servit obiectivelor .politice pe care le-a fixat UE.
Refuzul de a acorda descărcarea de gestiune reprezintă una din cele mai mari sancţiuni pe care
Parlamentul ar putea să le aplice .Comisiei sau altor instituţii europene. Parlamentul mai poate
să amâne decizia cu privire la descărcarea de gestiune până când Comisia sau altă instituţie
europeană adoptă măsurile corectoare .în vederea remedierii principalelor deficienţe
constatate.

Curtea Europeană de Conturi şi Curtea de Conturi a României

România are legături tradiţionale cu Uniunea Europeană, fiind .prima şi singura ţară
din Europa de Est care, încă din anii ’70, a avut un cadru juridic bine definit în relaţiile cu
CEE, iar în 1980 a. procedat la recunoaşterea "de facto" a acestei grupări economice, prin
semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte Romania-CEE18.
Acordul de asociere .al României .la Uniunea Europeana (Acordul European), semnat
la 1 februarie 1993 şi intrat în vigoare la 1 februarie 1995, statuează cadrul juridic şi
instituţional al raporturilor româno-comunitare, având ca obiectiv fundamental pregătirea
integrării României în Uniunea .Europeană.
Cererea oficială a României de aderare la UE a fost .înaintată la 22 iunie 1995.
Negocierile de aderare au fost încheiate în anul 2005 iar România a aderat la Uniunea
Europeană la data de 1 ianuarie 2007.
Curtea de Conturi a Uniunii Europene, în examinarea legalităţii şi regularităţii
veniturilor şi cheltuielilor şi asigurării. bunei gestiuni financiare trebuie să păstreze legături
strânse de colaborare cu toate. instituţiile de aceeaşi natură din statele membre UE, dar şi cu
cele din statele candidate la aderare, care, de altfel, primesc fonduri importante de la Uniunea
Europeană pentru sprijinirea reformei economice.
De asemenea, instituţiile menţionate trebuie să aducă la cunoştinţa Curţii de Conturi a
Uniunii dacă intenţionează să participe la control. Orice document sau orice informaţie,
necesare pentru. îndeplinirea misiunii Curţii de Conturi, îi sunt comunicate, la cerere, de
celelalte instituţii ale Comunităţii şi de instituţiile de control naţionale sau, dacă acestea nu
18
Informaţii preluate de pe sit-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe – www.mae.ro.
dispun de competenţele necesare, de serviciile naţionale competente.
Curtea de Conturi a României poate să. participe la activitatea organismelor
internaţionale de specialitate şi să devină membru al acestora 19. De asemenea, Curtea de
Conturi a României poate colabora cu organismele internaţionale de profil şi poate exercita, în
numele lor, controlul asupra gestionării fondurilor puse la dispoziţia României, dacă prin
tratate, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale se stabileşte această competenţă.
Controlul financiar al Curţii de. Conturi Europene este independent de controlul
similar al Curţii de Conturi a României cu toate că, Curtea de Conturi a. României poate
exercita, în numele Curţii de Conturi Europene, controlul asupra .gestionării fondurilor puse
la dispoziţia României.

SUCCINDE CONCLUZII
Aşa cum se apreciază, pe bună dreptate, de specialiştii în domeniu, viitorul
Uniunii. Europene trece prin două etape: aprofundare şi extindere. Nu este, însă, vorba de o
oarecare aprofundare sau o oarecare extindere, ci este vorba de două etape care să conducă
Uniunea Europeană spre un. model viabil, capabil a-i permite îndeplinirea celor trei
obiectivefundamentale: eficacitate politică; eficacitate economică; prezenţă semnificativă în
lume.
Cu alte cuvinte, s-ar putea afirma. că Europa este în căutarea unei noi paradigme care
să-i permită sintetizarea într-o entitate nouă a celor trei dimensiuni .existente sau în curs de
definire: dimensiunea politică, economică şi socială.
Europa politică s-a născut, formal, odată cu. Tratatul de la Maastricht (Tratatul asupra Uniunii
Europene), continuând pe două direcţii principale: binomul aprofundare-extindere; aşezare în
centrul Uniunii Europene a „comunităţii de valori”, reprezentată de Carta Europeană a
Drepturilor Fundamentale promulgată iniţial la Nisa în 2000, sub forma unei declaraţii de
drepturi, şi apoi la Lisabona, în 2007 sub forma unui instrument juridic ce a devenit
obligatoriu pentru statele membre începând cu 1 decembrie 2009.
Referitor la Curtea Europeană de Conturi, reţinem că aceasta, începând cu
Tratatul de la Maastricht, a fost recunoscută. ca una dintre instituţiile Uniunii Europene,
alături de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană şi Curtea
de Justiţie a Comunităţilor Europene.
În cadrul .sistemelor constituţionale din statele moderne, funcţia de. audit este în
general considerată a fi unul dintre elementele care garantează gestionarea democratică a
19
Curtea de Conturi a României este membră în două organizaţii de profil, EUROSAI şi INTOSAI.
 afacerilor din sectorul public. Această activitate de gestionare. ia de obicei două forme
distincte dar complementare cunoscute sub numele de control intern şi audit extern.
Gestionarea fondurilor publice nu poate fi lipsită de un audit extern corespunzător.
Înfiinţarea Curţii de .Conturi Europene a urmat acelaşi raţionament şi a coincis cu două
evenimente deosebit de importante: extinderea puterilor Parlamentului în domeniul
controlului bugetar şi finanţarea. integrală a bugetului Uniunii Europene prin resurse proprii.
Înfiinţarea Curţii de Conturi a transpus nevoia. Comunităţii de a avea o
conştiinţă financiară, aşa cum a definit-o preşedintele Curţii de Justiţie a Comunităţii de la
acea vreme, în octombrie 1977, dl Hans Kutscher.
În prezent, membri Curţii de Conturi sunt numiţi pentru un mandat de şase ani.
Consiliul, în unanimitate şi după. consultarea Parlamentului European, adoptă listamembrilor
care a fost întocmită pe baza propunerilor făcute de fiecare stat membru. Mandatul membrilor
Curţii poate fi reînnoit.
În fine, reţinem şi .faptul că membri aleg. dintre ei preşedintele Curţii de Conturi
pentru o perioadă de trei ani, iar mandatul acestuia poate fi reînnoit.

BIBLIOGRAFIE

 Andrew Brociner, „Europa Monetară”, Institutul European, Iaşi, 1999.

 Augustin Fuerea, „Manualul Uniunii Europene”, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2006.
 Augustin Fuerea, „Instituţiile Uniunii Europene”, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2002.
 Augustin Fuerea, „Drept comunitar european. Partea generală”, Editura All Beck,
Bucureşti, 2003.
 Irina Moroianu Zlătescu, Radu C. Demetrescu, „Drept instituţional comunitar şi
drepturile omului”, IRDO, Bucureşti, 2005.
 Irina Moroianu Zlătescu, Radu C. Demetrescu, „Drept Instituţional European”, Editura
Olimp, Bucureşti, 1999.
 Iordan Gheorghe Bărbulescu, „De la Comunităţile Europene la Uniunea Europeană”,
Editura Trei, Bucureşti, 2001.
 Iordan Gheorghe Bărbulescu, „Politicile extinderii”, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007.
 Iordan Gheorghe Bărbulescu, „Procesul decizional în Uniunea Europeană”,Editura
Polirom, 2008
 Iordan Gheorghe Bărbulescu, „Sistemul instituţional”, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007.
 Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, „Drept Instituţional Comunitar European”, Editura
Actami, Bucureşti, 1999.
 G. Orsini, „La Cour de comptes des CE”, Economica, Paris, 1983.
 Ovidiu Ţinca, „Drept Comunitar general”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1999.

RESURSE WEB

 www.europa.eu
 www.eca.europa.eu.
 www.mae.ro.
 www.ier.ro.
 www.europeana.ro