Costea Alexandra

Ficatul

Ficatul este un organ, parte a aparatului digestiv, ce este prezent la

majoritatea animalelor superioare. Acesta are numeroase funcții în
organismul uman, în special în metabolism. Se consideră că ficatul este
cea mai complexă uzină a organismului, ficatul uman având peste 500
de funcții, indispensabile vieții normale. Aceste funcții sunt atât de
complexe, încât nu există o mașină care să poată înlocui ficatul, în
primul rând datorită numeroaselor funcții de sinteză a unor substanțe
indispensabile vieții, și apoi datorită rolului său de detoxifiere.
este un organ de culoarea roșie-închisă, ce cântărește 1,5 – 2 kg, fiind cel
mai greu organ al corpului uman. Acesta este situat în dreapta
abdomenului sub coaste, care îl protejează de traumatisme. El filtrează
în primul rând sângele care vine din organele tubului digestiv, acesta
fiind locul principal de intrare a toxinelor în organism, dar de fapt ficatul
filtrează tot sângele din organism, reținând și metabolizând substanțele
dăunătoare organismului.

Boli ale ficatului:

Pentru că ficatul este un fel de filtru pentru sângele din organism, în el se
opresc foarte multe substanțe care îl pot îmbolnăvi.
Cele mai frecvente boli ale ficatului sunt următoarele:
ciroză hepatică de cauza virală, alcoolica, toxică, biliara sau autoimună;
hepatita A acută; hepatita B acută sau cronica; hepatita C acută sau
cronica; boli ale cailor biliare; boli genetice de stocare;
Regenerarea
Ficatul, ca și alte organe(pielea, osul, mușchii, stomacul, etc) este
capabil să se regenereze, să se vindece
Capacitatea de regenerare a ficatului este cunoscută, dar deși este
extraordinară,rezultatele regenerării sunt limitate – o zonă de țesut
hepatic distrusă și regenerată nu funcționează la fel ca un ficat care nu a
fost îmbolnăvit, cu alte cuvinte vindecarea se produce cu sechele, așa
cum repararea unei răni pe piele sau a unui os rupt, nu face ca pielea sau
osul respectiv să fie noi.

Față de alte organe, ficatul are o rezervă functională, extrem de mare - se

consideră că, dacă după distrugere prin toxine sau extirpare chirurgicală
mai rămâne 25% din tesutul hepatic, aceasta cantitate este suficienta
pentru regenerarea completa a ficatului.In cazul transplantului de ficat
de exemplu, persoana care doneaza ficat ramane doar cu cca 30 % din
organ (se recolteaza tot lobul drept). FIcatul isi incepe regenerarea in
primele 24-48 de ore la rezectie, iar dupa 3 – 4 saptamani volumul
ficatului s-a dublat fata de cel de la care s-a pornit regenerarea , iar acest
lucru se intampla spontan, natural, fara alt stimulent decat substantele
fiziologice produse de organism ca raspuns la distrugerea tesutului
hepatic.

In cazul distrugerii unor zone de ficat de catre virusuri, alcool,

toxice ,etc, regenerarea se face doar in zonele distruse, care pot sa nu
aiba legatura cu caile biliare, deci, desi exista tesut hepatic, acesta nu are
rol functional, si mai si impiedica trecerea sangelui prin zona cicatrizata,
aparand astfel hipertensiunea portala (cresterea presiunii sanguine in
sistemul vascular care hraneste ficatul)