Organism

Aparat
Țesut
Celula
01
CELULĂ
 CELULA
Celula este o unitate morfofuncțională elementară a tuturor
organismelor procariote și eucariote. Ea reprezintă un prim nivel
de organizare a materiei vii, dotat cu capacitatea de autoreglare,
autoconservare și autoreproducere.
Aceasta a fost descoperită de către Robert Hooke. Este cea
mai mică unitate a vieții, care poate fi clasificată ca o vietate și
este adesea numită bloc de viață.Unele organisme, cum ar fi cele
mai multe bacterii, sunt unicelulare.
Există două tipuri de celule: procariote și eucariote. Celulele
procariote sunt, de obicei, independente, în timp ce celulele
eucariote sunt adesea găsite în organisme multicelulare.
 Procariotă
Celula procariotă este mai simplă
și mai mică decât o celula
eucariotă. Este lipsită de nucleu
individualizat și de cele mai multe
organite ale celulei eucariote.
Materialul nuclear al celulelor
procariote constă într-un singur
cromozom, care este în contact
direct cu citoplasma. La aceste
celule, regiunea nucleară nedefinită
din citoplasmă se numește
nucleoid.
Există două tipuri de procariote:
bacteriile si archaea, ambele având
o structură similară.
 Eucariotă
Plantele, animalele, ciupercile,
mucegaiurile, protozoarele și algele
sunt toate eucariote. Aceste celule sunt
de aproximativ 15 ori mai mari decât o
procariotă tipică și pot avea volumul
de 1000 de ori mai mare. Diferența
majoră dintre procariote și eucariote
este că celulele eucariote conțin
compartimente legate de membrană în
care pot avea loc activități specifice
metabolice. Cea mai importantă dintre
acestea este nucleul celular, un
compartiment delimitat de membrană,
care adăpostește ADN-ul celulelor
eucariote. Acest nucleu dă eucariotei
numele ei.
02
ȚESUT
 ȚESUT
Țesutul reprezintă o grupare de celule interconectate, care au
aceeași origine, formă și structură și îndeplinesc aceeași funcție.
Mai multe țesuturi formează un organ. Mai multe organe
formează sisteme de organe, iar totalitatea sistemelor de
organe formează organismul. Știința care se ocupă cu studiul
țesuturilor se numește histologie.
Tesutul animal cuprinde 4 categorii:
★ Țesut epitelial
★ Țesut muscular
★ Țesut nervos
★ Țesut conjunctiv
 Țesut epitelial
Țesutul epitelial sau epiteliul
este unul dintre tipurile de
țesut animal, constituit din
unul sau mai multe straturi de
celule, legate între ele.
Țesutul nervos
Țesutul nervos este alcatuit in
totalitatea sa numai din doua
elemente structurale celuare
inalt specializate: neuroni si
celule gliale (nevroglii).
Țesutul muscular
Țesutul muscular este constituit
din fibrele musculare care intră
în componența unui
mușchi.
Țesut conjunctiv
Țesutul conjunctiv este un tip de
țesut animal, format din celule
distanțate, între care se află fibre
și un material numit substanță
fundamentală, asigurând
conexiunea dintre celule, țesuturi
sau organe.
03
APARAT
 Un aparat în anatomie reprezintă un ansamblu de structuri anatomice,
organe sau sisteme legate funcțional sau anatomic care concură la
realizarea unei anumite funcții.

Omul are cinci aparate principale. Acestea sunt:

❏ Aparatul cardiovascular
❏ Aparatul respirator
❏ Aparatul digestiv
❏ Aparatul excretor
❏ Aparatul reproducător
APARATUL CARDIOVASCULAR

Aparatul cardiovascular (circulator) este un

aparat care permite circulația sângelui și
limfei în corp pentru a transporta nutrienți,
oxigen, dioxid de carbon. Acest aparat este
constituit din inimă și vasele de sânge
(arterele, venele și capilarele) ce sunt
răspândite într-o rețea deasă prin tot corpul.
Inima, în greutate de 300 grame la un
adult, are forma unui con cu vârful
îndreptat în jos, iar baza corespunde
marilor vase (venele cave, artera
pulmonară, aorta). Aceasta este singurul
organ muscular care se contractă ritmic,
fără întrerupere, din viața embrională până
la moarte.

Arterele au rolul de a transporta sângele

oxigenat de la inimă înspre țesuturi și
organe. Venele sunt responsabile cu
transportarea sângelui dezoxigenat din
țesuturi și organe înapoi la inimă.
Capilarele realizează schimbul de
substanțe dintre sânge și țesuturi.
APARATUL RESPIRATOR
Aparatul respirator sau sistemul respirator constituie totalitatea organelor
care servesc la schimbul gazos între organism și mediu, asigurând
organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor.
La mamifere și la om aparatul respirator este format din două categorii de
organe: căile respiratorii și organele respiratorii – plămânii.
Căile respiratorii (cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee și bronhii de
calibru diferit) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul de a conduce
aerul la plămâni și de a-l purifica, a încălzi și a umezi aerul inspirat.
Plămânii au rolul cel mai important în respirație, la nivelul lor are loc
respirația pulmonară, schimbul gazos între organism și mediu realizându-se
la nivelul alveolelor pulmonare.
APARATUL DIGESTIV
Aparatul digestiv (digestia) are loc într-un tub lung de 9m, începe cu
cavitatea bucală (pe aici intă hrana) și se termină cu rectul (pe aici se
îndepartează substanșțele neasimilate). Părțile principale sunt:
cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul și intestinele. Gura,
prima porțiune a tubului se află în cavitatea bucală.
Organele anexe aparatului digestiv au rol doar în digestie. Acestea
sunt ficatul, glandele salivare și pancreasul. Ficatul produce bila, iar
vezica biliară o depozitează și o varsă în tractul gastrointestinal.
Pancreasul de asemenea varsă în intestinul subțire bicarbonat și
diverse enzime.
 APARATUL EXCRETOR
Sistemul excretor (aparatul excretor) este un sistem
funcțional care îndepărtează din organism produși inutili
și toxici, asigurându-se astfel menținerea constantă a
compoziției mediului intern - homeostazia.

Sistemul excretor îndeplinește o dublă funcție:

a) reglează mediul intern prin menținerea aceleiași
cantități de săruri și de apă, cea mai mare parte din
prisos fiind eliminată prin rinichi;
b) elimină substanțele inerte și substanțele toxice,
rezultate din metabolismul substanțelor proteice.
Principala cale de excreție este calea renală
APARATUL REPRODUCĂTOR
Aparatul reproducător (aparatul genital sau
sistemul reproducător) este un sistem de
organe dintr-un organism care lucrează
împreună pentru reproducere. Multe
substanțe ca hormonii și feromonii sunt de
asemenea importante în acest sistem. La
organismele cu reproducere sexuată acest
sistem de organe este diferit la cele două
sexe, spre deosebire de alte sisteme de
organe. Organele majore reproducătoare
umane includ atât organe interne cât și
organe externe.
04
Organismul
 ORGANISMUL
Organismul este un sistem viu care este capabil de reproducere, creștere,
evoluție și dispune de metabolism. Un organism este un sistem deschis care
face schimburi de materie, energie și informație cu mediul înconjurător, este
"viu" și dispune de "viață" o anumită perioadă limitată, care se sfârșește odată
cu moartea organismului. Caracteristici generale ale organismelor
● au o structură celulară (cu excepția virusurilor)
● au capacitatea de reproducere
● au în componență acizi nucleici și alte substanțe organice
● sunt locul unor procese metabolice
● dispun de capacitate adaptivă de a face față condițiilor externe în
continuă schimbare, astfel încât să-și dobândească hrana și orice alt fel
de resurse energetice necesare pentru continuarea vieții.
MULȚUMIM
PENTRU
ATENȚIE!