Regnul Plantae

Muşchii şi ferigile

Prof. Dragomir Cristina

 Muşchii

Muşchii formează o grupă de plante, mai evoluate decât cele

studiate până acum.
Unele au aspectul unor lame verzi ramificate, numite şi muşchi
inferiori- ex.(Fierea pământului), altele sunt frunzoase numite şi
muşchii superiori - ex. (Mușchiul de pământ).
La aceştia apar organe ca rizoizii, tulpiniţa şi frunzele, dar incomplete
din punct de vedere al structurii lor, aşa cum sunt la plantele superioare.
 Mediul de viaţă al muşchilor
Cel mai bine cresc în locurile luminoase din păduri (luminişuri),
dar şi în cele umbroase cu condiţia să fie cât mai multă umezeală.
 Alcătuirea muşchilor
Deoarece trăiesc mai mulţi la un loc,
formează împreună “covoraşe” moi şi verzi.
Dacă din acest covoraş vom desprinde un
singur fir vom observa că el prezintă mai multe
părţi:
Rizoizii- sunt fire subţiri maronii, care se afla
în sol.
Au rolul de a fixa plantă în sol, pot absorbi
chiar apă, dar nu sunt rădăcini.
Ei nu au vase conducătoare şi nici perişori
absorbanţi.
 Tulpiniţa- se afla la
suprafaţa solului, este dreaptă,
verde, neramificata.
Nici ea nu prezintă vase
conducătoare dar asigura
creşterea continuă a
muşchiului

Frunzuliţele - sunt aşezate

pe tulpiniţa, au formă
triunghiulară, se îmbracă unele
pe altele şi toate îmbracă
tulpiniţa.
Nu prezintă nervuri, deci nici
ele nu au vase conducătoare.
Au în schimb multă clorofila
 Hrănirea muşchilor

Având clorofila, muşchii se

hrănesc autotrof, adică îşi
produc substanţe hrănitoare prin
procesul de fotosinteză.
Dar fără rădăcini şi vase
conducătoare, cum îşi iau apa şi
sărurile minerale?

Ele pot să ia apa din mediu

pe toată suprafaţa corpului lor,
prin rizoizi, dar mai ales prin
frunzele care acoperă tulpiniţa.
Pot lua apa din ploaie, din
rouă, ceaţă, absorb chiar şi
vaporii de apă.
 Muşchii se usucă foarte
repede în lipsa apei, dar nu mor.
Ei pot să rămână sub această
formă foarte mulţi ani.
Rezista foarte bine la secetă
îndelungată şi la frig.
 O altă însuşire este aceea că
atunci când cantitatea de apă
scade, partea de jos a tulpinii
poate să moară, dar planta
rezistă datorită părţii ei
superioare, absorbind apa prin
frunze.
Astfel, părţile moarte participă
în timp la formarea solului.
 Importanţa muşchilor
Cunoaştem faptul că muşchii şi lichenii sunt primele plante care pot
trăi pe solul încă neformat în totalitate şi, după moartea lor, participa la
formarea solului, mărindu-i grosimea.
Formând covoraşe dese reţin bine apa care poate pătrunde în sol,
ajutând la formarea lui şi la evitarea eroziunii.
 Muşchii apară de frig tulpinile subterane (bulbii şi rizomii plantelor
din pădure.
Păsările îşi căptuşesc cuiburile cu muşchi, iar omul îi foloseşte la
împachetarea vaselor casabile sau la realizarea aranjamentelor florale.
Muşchiul de turbă creşte în regiuni mlăştinoase şi din el se formează
cărbunele de turbă (cărbune inferior), folosit drept combustibil.
REŢINEŢI!

 Muşchii au evoluat din

algele verzi.

 Prin alcătuirea lor

formează o grupă de
plante ce face trecerea
spre plantele superioare.
Ferigile- plante superioare
fără flori
 Ferigile (Încrengătura Pteridophyta) formează o altă grupă de
plante care face trecerea de la plantele inferioare – talofite, la
plantele superioare cu flori, mai evoluate decât muşchii.
 Mediul de viaţă
Sunt plante iubitoare de umezeală, de aceea le întâlnim în locurile
unde este răcoare sau lumină, dar nu foarte puternică.
Aceste condiţii sunt întâlnite în pădurile de câmpie, dar în special
în cele de la munte, pe valea râurilor.
 Alcătuirea unei ferigi
Feriga prezintă organe vegetative, adică rădăcină, tulpina şi
frunze, dar nu face niciodată flori.
Plantele care au corpul format din organe alcătuite din ţesuturi
specializate fac parte din grupa numită cormofite.
 În această grupă intră muşchii superiori, ferigile şi toate
plantele cu flori.
Rădăcina- se află sub forma unor fire subţiri, maronii.
Ele fixează planta şi absorb apa cu sărurile minerale.
 Tulpina.
Este subpământeană şi are
forma unui cordon de culoare
maronie, dispus orizontal şi care
se afla în adâncime.
Aceasta tulpină poartă numele de
rizom şi este acoperită de solzi
maronii care sunt de fapt frunze
nedezvoltate.
În vârful rizomului se află un
mugur prin care se face creşterea
rizomului în fiecare an.
Prezenţa mugurelui şi a frunzelor
ne arată că acest organ este o
tulpină.
Rizomul acumulează în fiecare an
substanţe de rezervă, în special
amidon.
 Frunzele.

În fiecare primăvara, din mugurele

rizomului creşte un mănunchi de frunze
care ies la suprafaţa solului.
Când sunt tinere, ele sunt răsucite la
vârf ca un şarpe, pentru a putea străbate
prin sol şi frunziş.
Datorită formei lor feriga este
cunoscută şi sub numele de ”iarbă
şarpelui”.
Cu timpul ele se derulează şi cresc
repede devenind frunze mari cu aspect
de pană (dublu penat-compuse).
Ele prezintă nervuri.
 Dacă vom face secţiuni prin toate
organele ferigii şi le vom privi la
microscop vom observa vasele
conducătoare prin care circulă seva
brută şi elaborată.
Cunoscând acum structura ferigii
ne putem da seama că acest grup este
mai evoluat decât cel al muşchilor
deoarece:
 Prezintă toate organele
vegetative (rădăcină, tulpina, frunzele);
 Prezintă vase conducătoare;
Totuşi aceste plante nu formează
flori.
 Hrănirea
Prezentând clorofila, ferigile au hrănire autotrofă.
Înmulţirea ferigilor
Ferigile se înmulţesc prin spori.
Pe fata inferioară a frunzelor se formează mici umflături, la început
verzi, apoi galbene şi la maturitate maronii care conţin spori.
 Importanta ferigilor
Ferigile prezintă o importanţă teoretică şi practică.
Ferigile au evoluat din algele verzi şi stau la baza plantelor
superioare fiind primele plante la care întâlnim vase conducătoare
lemnoase şi liberiene.
 Importanţă practică
Rizomul conţine pe lângă
amidon şi alte substanţe din care se
prepară medicamente contra
viermilor intestinali.
Din rizom se obţine cleiul.
Frunzele sunt folosite la
realizarea buchetelor şi
aranjamentelor florale.
Ferigile străvechi, care erau
adevăraţi arbori, au format cărbunii
de pământ.
Sfârşit