Partea a 2-a: Structura plantelor

Rădăcina (rizomul)
Rădăcina este un organ major de absorbție al plantei și are rolul de a extrage apa și substanțele
nutritive din sol. Deseori, rădăcina se extinde adânc în sol, permițând extragerea apei și a
substanțelor nutritive de la mari adâncimi. Pe lângă faptul că protejează planta în condiții de apă
insuficientă, rădăcina ajută planta să supraviețuiască atunci când se află în competiție pentru
resurse cu plantele învecinate. O altă funcție importantă a rădăcinii este aceea de a fixa planta în
sol, împiedicând alunecarea, deplasarea sau scoaterea acesteia.
 
Rădăcina este alcătuită dintr-un sistem complex de ramificații, pentru a asigura absorbție
maximă. Toate plantele cu rădăcini prezintă o rețea alcătuită dintr-o rădăcină principală, numită
rădăcină primară și mai multe ramificații ale rădăcinii, numite rădăcini laterale. Rădăcina
primară este prima care crește în timpul germinației seminței, iar mai târziu se îngroașă,
devenind principalul loc de absorbție al plantei. De la această rădăcină principală pornesc multe
rădăcini laterale mai mici, care sunt acoperite cu milioane de perișori. Această rețea ramificată
crește suprafața expusă la sol, permițând plantei să absoarbă cea mai mare cantitate de apă și
substanțe nutritive posibilă.
 
Există două mecanisme care permit apei să treacă din exteriorul rădăcinii, până la partea centrală
a plantei. Primul utilizează potențialul apei, prin care apa este transportată prin membrana subțire
a rădăcinii până în interiorul celulelor. Al doilea implică deplasarea prin spațiile intracelulare și
de-a lungul pereților celulari, pentru a ajunge la partea centrală a plantei. De aici, apa poate fi
transportată la restul plantei utilizând un sistem de țesuturi conducătoare care se extind în
întreaga structură a plantei.
 
Rizomul este o tulpină principală subterană modificată, care crește sub suprafața solului și se
prezintă deseori îngroșată datorită rezervelor de hrană. Acesta se distinge de rădăcina propriu-
zisă prin faptul că prezintă noduri și internoduri și frunze lipsite de clorofilă asemănătoare unor
solzi. Din nodurile rizomului pornesc rădăcinile și tulpinile. Câteva exemple de plante
rizomatoase sunt hameiul, irisul, asparagusul, violetele etc. Uleiul de ghimbir este produs prin
distilarea rizomilor.
 
Stolonii, lăstari ai tulpinii existente, sunt tulpini târâtoare orizontale asemănătoare rădăcinilor,
care cresc fie deasupra, fie imediat sub suprafața solului. Aceștia dezvoltă rădăcini la nivelul
vârfului sau nodurilor și formează noi plante, deseori numite plante fiice. Câteva plante care se
propagă în acest fel sunt menta, menta creață și căpșunile.