UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

Facultatea Biologie și Chimie

Catedra Biologie vegetală

Referat
Tema: ȚESUTURILE FUNDAMENTALE ȘI SECRETOARE

A elaborat: Beregoi Ludmila studenta gr.13 A

A verificat: Placintă Daniela asist.univ., doctorand
 CUPRINS:
Introducere
Conținut:
1. Parenchimuri de depozitare
2. Tesuturi aerifer a absorbi energia solara necesara asimilatiei clorofiliene.
3. Tesutul acvifer
4. Functiile tesuturilor secretoare si clasificarea lor.
5. Trihomii glandulari si nectarinele
6. Hidatodele
7. Canale schizogene si lisigene
8. Vase laticifere
Concluzii
Bibliografia
ȚESUTURILE FUNDAMENTALE ȘI SECRETOARE

• Tesuturile fundamentale sunt cele mai răspandite tesuturi in plante. Ele sunt formate din celule parenchimatice
(izodiametrice), cu peretii subtiri, celulozici si cu spatii intercelulare. Aceste tesuturi se mai numesc si parenchimuri.
• După rolul pe care il au in plantă se diferentiază in: parenchimuri de absorbtie, parenchimuri asimilatoare si parenchimuri
de depozitare.
• Parenchimuri de absorbtie : Parenchimurile de absorbtie au rolul de a absorbi apa cu sărurile minerale din sol si de a o
conduce la vasele lemnoase. Acestea sunt reprezentate de: rizoderma cu perisorii absorbanti(fig. 1), endoderma cu celulele
de pasaj (fig. 2), epiderma cotiledonului de la Gramineae, care are rolul de a absorbi substantele hidrolizate de enzime din
endospermul semintei si de a le transmite embrionului pentru a germina.

Fig. 1. Rizoderma cu peri absorbanti

Un tip special de parenchim de absorbtie este intalnit in rădăcinile aeriene ale unor plante din tinuturile tropicale (orhidee), numit
velamen radicum. Rădăcinile aeriene nu au peri absorbanti, dar au velamen. Velamenul este pluristratificat, fără spatii intercelulare.
Celulele au ingrosări spiralate sau reticulate, celulozice, care functionează ca vase capilare, care retin apa. La plantele parazite si
semiparazite, lipsite de rădăcini propriu-zise, există haustori (sugători), care la plantele parazite se infig in tulpina sau rădăcina
plantei gazdă pană la vasele liberiene, de unde absorb seva elaborată, iar in cazul plantelor semiparazite, pătrund pană la vasele
lemnoase, de unde absorb seva brută.

Fig. 2. Endoderma cu celule de pasaj

 Parenchimuri de depozitare
• Parenchimurile de depozitare sunt acelea care acumulează in celulele sale cantităti mari de substante organice (glucide, protide,
lipide), apă sau aer. Acestea se intalnesc in organele cu rol in depozitare (rădăcini tuberizate, tuberculi, rizomi, seminŃe, fructe).
Astfel, parenchimurile in care se acumulează amidonul se numesc parenchimuri amilifere, fiind prezente in seminte, tulpini subterane.
Tesuturile in care se acumulează apă, poartă numele de tesuturi acvifere, fiind specifice plantelor suculente (cactusi).
• In spatiile intercelulare ale unui parenchim se poate acumula cantităti mari de aer, acesta purtand numele de aerenchim (fig.3),
specific plantelor de apă sau locuri umede (rădăcina la chiparosul de baltă – Taxodium distichum).

Fig. 3. Parenchimuri aerifere

Tesuturi aerifer
Tesuturile aerifere sunt spatiile in care se acumuleaza aer, ele caracterizand organele plantelor submerse, fiind numite
si aerenchimuri. Sunt formate dintr-un tesut parenchimatic lacunos, ce alcatuieste un adevarat sistem de canale aerifere, care strabat
intregul corp al plantelor. Acest tesut micsoreaza greutatea specifica a plantelor, determina plutirea lor la suprafata apei sau in mentinerea
unei pozitii verticale in apa cat mai aproape de suprafata, pentru a absorbi energia solara necesara asimilatiei clorofiliene.
Tesutul acvifer 
Este specializat in depozitarea apei cu sarurile minerale dizolvate in ea, fiind un tesut specific plantelor xerofile (de uscaciune: Stipa
capillata - Colilie, Festuca valesiaca - Paius), plantelor suculente (Cactaceae, Crassulaceae) si halofile (Salicornia europaea - Iarba
sarata, Aster tripolium- Stelita). Tesutul acvifer este format din celule vii, mari, lipsite de cloroplaste, cu o vacuola mare, cu suc
concentrat, au peretii subtiri, celulozici, iar spatiile aerifere dintre ele lipsesc. Este plasat intotdeauna in apropierea tesutului palisadic pe
care il aprovizioneaza. Apa din tesutul acvifer este retinuta de mucilagiile din sucul vacuolar sau in peretii celulari. In frunzele de Aloe
succotrina (fig.4), Agave americana, in dreptul fiecarui fascicul libero  – lemnos exista cate un parenchim acvifer cu suc aloifer.

Fig.4. Sectiune transversala prin frunza de Aloe succotrina:

1 - epiderma; 2 - stomata; 3 - tesut palisadic; 4 - rafide de oxalat

de calciu; 5 - tesut palisadic; 6 - celule oleifere; 7 - vase
conducatoare
Functiile tesuturilor secretoare si clasificarea lor.
• Tesuturile secretoare sunt formate din celule care sunt specializate in producerea sau
• eliminarea unor substante rezultate ale proceselor metabolice (uleiuri eterice, balsamuri,
• taninuri, răsini, nectar, mucilagii, gume, latex etc).
• Clasificarea
După locul de depunere a substantelor secretate, tesuturile secretoare se impart in:
• Tesuturi cu secretie externă,
• Tesuturi cu secretie intercelulară
• Tesuturi cu secretie intracelulară.
Tesuturile cu secretie externă elimină substantele elaborate in afara plantei, fiind reprezentate de: papile secretoare, peri secretori, solzi
secretori, glande nectarifere, glande saline, glande digestive, hidatodele.
Papilele secretoare sunt celule ale epidermei in formă de con, intalnite pe petalele unor flori (trandafiri, lăcrămioare, panselute),care dau
aspectul de catifelat.(fig.5) .Ele secretă un ulei volatil, mirositor.

Fig5. Papile secretoare in petalele de panselute.

 Perii secretori sunt prezenti in epiderma frunzei,tulpinii, fiind formati din 1-4
celule, ultima celuă fiind secretoare (fig.6).

Solzii secretori sunt formati din celule secretoare asezate in formă de rozetă,
de asemenea prezenti in epidermă (hamei, mentă - fig. 7).

Fig.6 Peri secretori.

Fig.7 Solz secretor: 1 – celula secretoare; 2 – cuticula

Glande nectarifere sunt structuri specializate caresecretă un lichid dulce, numit nectar, consumat de insecte,participand astfel la
polenizare. Ele se formează in floare,fiind numite glande intraflorale, la baza petalelor,staminelor, ovarului sau pe organe vegetative,
fiind numite glande extraflorale, situate la baza petiolului frunzei de piersic si la baza limbului foliar la cires.

Glande saline se intalnesc pe frunzele unor plante de sărături. Ele elimină surplusul de apă prin gutatie activă. După eliminarea apei
sărurile raman pe frunză sub forma unui strat pufos.
Glande digestive se intalnesc la plantele carnivore. Sunt structuri a căror celule secretă enzime proteolitice, cu ajutorul cărora digeră
corpul insectelor, cum ar fi la Drosera rotundifolia – Roua cerului si Nepenthes spp..
Hidatodele sunt structuri care elimină apa sub formă de picături, fenomen numit gutatie.
Tesuturi cu secretie intercelulară elimină substantele secretate in spatiile intercelulare, fiind reprezentate de buzunare secretoare si
canale secretoare. 

Buzunarele secretoare reprezintă spatii intercelulare, de formă sferică, căptusite cu celule secretoare, in care se acumulează
substanŃele secretate. Acestea sunt prezente in parenchimuri, in coaja de portocal, in frunza de sunătoare – Hypericum perforatum
(fig. 8).

Fig.8 Buzunar secretor

Canale secretoare sunt spatii intercelulare tubuloase, căptusite cu celule secretoare,care

secretă răsini, uleiuri eterice, cum ar fi la conifere, in fructele umbeliferelor (fig. 9).

Fig.9 Canale secretoare in frunza de pin (Pinus nigra)

Tesuturi cu secretie intracelulară elimină substantele secretate in interiorul celulelor, fiind reprezentate de laticifere.
Laticiferele sunt celule mari, simple sau ramificate, care secretă latex (suc lăptos). Laticiferele pot fi articulate sau
nearticulate.
Laticiferele articulate sunt formate din celule puse cap la cap, cu peretii transversali resorbiti. Acestea pot fi simple,
neramificate, ca la rostopască – Chelidonium majus sau ramificate, ca la păpădie – Taraxacum officinale.
Laticiferele nearticulate prezintă o singură celulă alungită, cu numerosi nuclei, cum ar fi la laptele cainelui – Euphorbia
cyparissias (fig. 10).

Fig. 10. Laticifere nearticulate la Euphorbia cyparissias

Trihomii glandulari si nectarinele
  Cele mai multe plante au perisori pe suprafata lor aeriene, superficial similar cu părul de pe corpul uman. Acesti perisori de plante
sau mai numiti tricomi, afectează planta într-un număr de moduri poate schimba proprietățile optice ale suprafața de frunze și ar putea
ajuta la conservarea căldură și / sau umiditate.
Există două tipuri principale de tricomi: glandulare și nonglandular.
Perii sau trichomii se află in epidermă, luand nastere prin alungirea peretilor externi.
Ei pot fi protectori, secretori, agătători, senzitivi, unicelulari sau pluricelulari, simplii sau ramificati, stelati, vii sau morti (fig. 11).
Perii au un rol foarte important in taxonomie, la determinarea unor specii, dar totodată rol de protectie a plantelor contra insolatiei
puternice, a transpiratiei, a gerurilor si atacul animalelor. Unii peri servesc la diseminarea fructelor si semințelor (exemplu la salcie,
plop).

Fig. 11 . Tipuri de peri

1 – Păr pluricelular;
2 – Păr unicelular
3 – Păr unicelular ramificat
4 – Păr secretor
De exemplu peri unicelulari, cu rol protector contra animalelor, se intalnesc la urzică – Urtica dioica. Peri unicelulari, dar morti, se intalnesc
pe sămanta de bumbac – Gossypium hirsutum.
La traista ciobanului – Capsella bursa-pastoris, perii sunt unicelulari si stelati. Perii pluricelulari sunt de asemenea diferiti. Ei pot fi simplii la
cartof – Solanum tuberosum sau ramificati (stelati) la salcia mirositoare – Elaeagnus angustifolia
Nectarinele sunt glande nectarifere, formatiuni epidermice sub forma de emergente, la care se mai adauga si tesuturile subepidermice, al caror
produs este nectarul o solutie apoasa de zaharuri simple, uleiuri eterice, gume, vitamine, hormoni etc, mult cautate de insecte (mai ales albine)
pentru hrana si polenizare. Dupa localizare, nectarinele pot fi de doua categorii: florale si extraflorale.
Nectarinele intraflorale sunt situate in interiorul florilor (fig. 12), fiind localizate la:
- baza sepalelor: Tilia cordata - Tei, Malva sylvestris - Nalba;
- baza petalelor: Berberis vulgaris - Dracila, Papaver somniferum - Mac de gradina;
- intre petale si stamine: Aesculus hippocastanum - Castan porcesc;
- baza staminelor: Brassica nigra - Mustar, Caryophyllaceae, Cactaceae;
- intre androceu si gineceu: Vitis vinifera - Vita-de-vie, Rosaceae, Fabaceae;
- baza stilului: Cornus mas - Corn, Asteraceae;
baza ovarului: Gentianaceae, Solanaceae, Lamiaceae;
- varful ovarului: Apiaceae, Campanulaceae;
- baza florii: Salix alba - Salcie alba, Lythrum salicaria - Rachitan;
- pe receptacul: Acer campestre - Artar;
 Fig. 12. Tesuturi nectarifere: A - tesut nectarifer (n) la baza staminelor
de la Brassicaceae; B - tesut nectarifer din stilopodiul de la Apiaceae; C
- tesut nectarifer in florile de Cucurbita pepo.

Fig. 13 - Glande nectarifere extraflorale (sectiune transversaIa); B - sector mult

marit la Vicia sepium; ct - cuticula; ep.s - epiderma superioara; t.n - tesut
nectarifer.

Glandele nectarifere se pot prezenta sub fonna de: inel, disc, protuberante etc.
Nectarinele extraflorale (fig. 13) nu sunt situate pe floare, ele gasindu-se: pe stipele sub forma unor peri secretori pluricelulari (Vicia
cracca - Mazariche), la baza petiolului (Persica vulgaris - Piersic), la baza limbului foliar (Cerasus avium - Cires).

Fig. 14 - Glanda nectarifera extraflorala la Melampyrum arvense: c.gl-

celule glandulare; ep - epiderma; mzf – mezofil

Celulele nectarifere, in perioada de elaborare a nectarului, se deosebesc din punct de vedere ultrastructural atat de celulele
parenchimatice tipice, cat si de celulele parenchimului nectarinei. Astfel, celulele sunt mai bogate in citoplasma si mai saturate in
anumite organite celulare: mitocondrii, reticul endoplasmatic.

Nectarinele reprezinta o adaptare biologica a plantelor la polenizarea entomofila. Uneori, ele reprezinta si 'momeli' pentru plantele
insectivore.
Hidatodele
Hidatodele sunt formatiuni epidermice, de fapt niste glande ce servesc la eliminarea apei lichide cu saruri le minerale, sub forma de
picaturi, fenomen numit gutatie. Ele au rolul de a acumula surplusul de apa din interiorul plantei si de a-l elimina, in cazul in care
conditiile exteme nu permit efectuarea transpiratiei. Gutatia se desfasoara la nivelul stomatelor acvifere ale frunzei. Exista doua
categorii de hidatode: active si pasive.
Hidatodele active  sunt reprezentate de o celula sau mai multe celule de origine epidermica, adesea in forma de peri unicelulari sau
pluricelulari, curbati, care nu au legatura cu traheidele din nervuri le frunzei (Fragaria vesca - Fragi, Phaseolus multiflorus - Fasole mare
(fig. 15); Piper nigrum - Piper negru (fig. 16).

Fig. 15. Hidatoda activa (h) in frunzele de Phaseolus Fig. 16. Hidatoda inchisa la Piper nigrum
multiflorus
Hidatodele pasive numite si stomate acvifere, sunt formatiuni complexe alcatuite din elemente epidermice si subepidermice. Ele sunt
localizate la varful dintilor de pe marginea frunzei, in prelungirea ultimelor traheide ale nervurilor frunzei, de exemplu la Primula
veris - Ciubotica cucului (fig. 17 );Tropaeolum majus - Caltunasi etc.

Fig. 17. Hidatoda deschisa la Primula sinensis (sectiune longitudinala) p

- parenchim asimilator; t - traheide; e - epitem; s - stomata acvifera

O hidatoda pasiva clasica este formata din doua celule stomatice moarte, cu deschidere permanenta, o camera substomatica
acvifera si un tesut special numit epitem (format din celule parenchimatice incolore, aflate in contact cu traheidele din nervurile
frunzei). La hidatodele pasive apa este acumulata in celulele epitemului, de unde este presata sa iasa afara de noua cantitate de apa
adusa de traheide.
Canale schizogene si lisigene
Buzunarele schizogene se formeaza dintr-o celula parenchimatică care se divide succesiv, mai intai prin doi pereti perpendiculari,
rezultand un meat care va creste, formand buzunarul colector. Apoi, celulele din jur se divid din nou, radiar, rezultand un singur strat de
celule epiteliale.
Buzunarele schizogene sunt prezente la: Myrthus communis - Mirt, Eucalyptus globulus - Eucalipt (din frunze se extrage
eucaliptolul), Hedera helix – Iedera fig. (18), Hypericum perforatum - Sunatoare, (fig. 19), Caryophyllus aroma ticus - Arborele de
cuisoare (din muguri se extrage uleiul de cuisoare folosit in stomatologie ).

Fig. 18. Buzunar secretor la Hedera helix; 1 -

buzunar; 2 - celule secretoare. Fig. 19. Buzunar secretor la Hypericum perforatum.
Buzunare schizo-lisigene initial se formeaza ca si cele schizogene, dupa care celulele epidermice se divid si periclin, astfel incat
buzunarul colector este inconjurat de cateva straturi de celule secretoare, cele interne se vor liza curand. Astfel de buzunare intalnim la
fructele de Citrus aurantiacum - Portocal (datorita uleiurilor volatile din buzunarele portocalei, aceasta se utilizeaza ca aromatizant
pentru medicamente, (fig.20) si la Dictamnus albus - Frasinel (fig.21).

Fig. 20. Buzunar secretor la Citrus aurantium Fig.21. Buzunar secretor la Dictamnus albus
 Vase laticifere
Tesuturi cu secretie intracelulară elimină substantele secretate in interiorul celulelor, fiind reprezentate de laticifere. Laticiferele
sunt celule mari, simple sau ramificate, care secretă latex (suc lăptos).Laticiferele pot fi articulate sau nearticulate.Laticiferele
articulate sunt formate din celule puse cap la cap, cu peretii transversali resorbiti. Acestea pot fi simple, neramificate, ca la rostopască
– Chelidonium majus sau ramificate, ca la păpădie – Taraxacum officinale.Laticiferele nearticulate prezintă o singură celulă alungită,
cu numerosi nuclei, cumar fi la laptele cainelui – (Euphorbia cyparissias).
• VI. BIBLIOGRAFIA  
• Botanica cu baze în Ecologie.
• Costache Iulian, Botanica Vol. 1 Morfologia şi Anatomia plantelor.
• Săvulescu Elena, Botanică – Morfologia plantelor, editura ,anul
• Gabriela Șerbănescu-Jitariu, Toma Constantin, Morfologia si anatomia plantelor, Didactica 1980
• Gh. Anghel C. Chirilă Eugenia Baciu Gh. TURCU , MORFOLOGIA ŞI ANATOMIA PLANTELOR
• Cornelia Deliu, Editura Presa Universitara Clujeana,2003,Morfologia si anatomia plantelor
(volumul 1).
• http://www.librarie.net/carte/128833/Morfologia-anatomia-plantelor-volumul
• http://www.horticultura-bucuresti.ro/fisiere/file/ID/Manuale%20ID/Botanica%20I.pdf
• http://www.e-referate.ro/referate/Tulpina2006-09-26.html
• http
://www.scientia.ro/biologie/71-concepte-fundamentale-din-biologie/2380-tesuturile-vegetale.
html

• http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/biofizica/Osmoza18.php
• http://www.horticultura bucuresti.ro/fisiere/file/ID/Manuale%20ID/Botanica%20I.pdf.
• (24.11.2013)