I.

ANALIZA CALITATIVĂ
Lucrarea de laborator № 1
Tema: Reacţii de identificare ale cationilor grupelor I, II, III analitice
1. Reacţiile de identificare ale ionului de potasiu K+
1.1. Reacţia microcrsitaloscopică cu Na2Pb[Cu(NO2)6]
Acest reactiv numit hexanitrocupratul (II) de plumb şi sodiu formează în mediu
neutru cu cationii de potasiu cristale caracteristice de culoare neagră şi formă cubică.
Forma şi culoarea cristalelor se cercetează la microscop.
2KCl + Na2Pb[Cu(NO2)6] = K2Pb[Cu(NO2)6]↓ + 2NaCl
1.1.1. Reacţia de colorare a flăcării
Ionii de potasiu, introduşi pe o sârmă de platină în flacăra incoloră a unui arzător,
o colorează în violet.
1.2. Reacţiile de identificare ale ionului de amoniu NH4+
1.2.1. Reacţia cu bazele alcaline
La 2-3 picături de soluţie a unei sări de amoniu adăugaţi 3-4 picături soluţie
KOH. Încălziţi eprubeta şi introduceţi în vaporii care se elimină o hârtie de indicator
universală umezită. Ce schimbări se petrec şi de ce?

NH4Cl + KOH 

t,oC

______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

1.2.2. Reacţia cu tetraiodmercuratul (II) de potasiu K2[HgI4]

Ionii de amoniu reacţionează cu reactivul Nessler în mediu alcalin, formând un
precipitat roşu-brun (conc. mici precip. galben). Reacţia poate fi jenată de cationii
metalelor grele, care pot fi înlăturaţi cu ajutorul excesului de alcaliu.
Hg
NH4Cl + 2K2[HgI4] + 4KOH = [O NH2] I↓ + 7KI + KCl + 3H2O
Hg

2. Reacţiile de identificare ale ionului Ag+

2.1. Reacţia ionului Ag+ cu clorurile (HCl, NaCl)

1
 Ionul de argint formează cu clorurile un precipitat alb-brânzos, solubil în exces de
amoniac:
AgNO3 + NaCl → __________________________________________________
AgCl↓ + 2NH3 → __________________________________________________
Fiind expus la lumină precipitatul AgCl se înnegreşte. De ce?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
2.2. Reacţia cu bazele alcaline (NaOH, KOH)
Ionul de Ag+ formează cu bazele alcaline un precipitat brun. Controlaţi solubilitatea în
acizi şi amoniac. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor posibile.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
2.3. Reacţia cu soluţia amoniacală NH4OH
Ionii de argint formează cu soluţia amoniacală un precipitat brun de oxid de
argint, solubil în exces de reactiv.
AgNO3 + NH4OH → _______________________________________________
2AgOH → Ag2O↓ + H2O
Ag2O + 4NH3 + H2O → _____________________________________________
2.4. Reacţia cu sulfura de hidrogen (sodiu) (H2S, Na2S)
Ionii de Ag+ formează cu sulfurile precipitate negre solubile în acid azotic
concentrat (la încălzire):
2Ag+ + H2S = Ag2S↓ + 2H+
3Ag2S↓ + 8HNO3 = 6AgNO3 + 3S↓ + 2NO↑ + 4H2O
2.5. Reacţia cu iodura de potasiu KI
Ionul de argint formează cu iodura de potasiu un precipitat galben:
AgNO3 + KI → ____________________________________________________
De verificat solubilitatea sedimentului în soluţie amoniacală, carbonat de amoniu,
acid azotic şi tiosulfat de sodiu. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor posibile.

2
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

2.6. Reacţia cu cromatul de potasiu K2CrO4

AgNO3 + K2CrO4 → ________________________________________________
Prezintă interferenţe cationii Pb2+, Ba2+, [Hg2]2+, Hg2+, Bi3+. Care este efectul
analitic al reacţiei? Încercaţi solubilitatea sedimentului în acid azotic şi amoniac. Scrieţi
ecuaţiile reacţiilor posibile.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
2.7. Reacţia de reducere cu aldehida formică HCOH
Aldehida formică reduce în mediu amoniacal sărurile de argint până la argint
metalic (reacţia „oglinzii de argint”):
2AgNO3 + CH2O + 3NH3 + H2O = 2Ag↓ + 2NH4NO3 + HCOONH4
Într-o eprubetă uscată se introduc 3-5 picături soluţie de sare de argint şi 4-6
picături soluţie amoniacală (pH = 8-9), apoi se adaugă câteva picături soluţie diluată de
aldehidă formică şi eprubeta se cufundă în apă caldă (nu fierbinte). Observaţi efectul
analitic. ______________________________________________________________
2.8. Reacţia catalitică
Ionul de Ag+ prin acţiunea lui catalitică, favorizează oxidarea ionului de Mn 2+ în
MnO 4 cu persulfatul de amoniu (NH4)2S2O8.
Ag 
2+
2Mn + 5S2O 2
8 + 8H2O 
 2MnO 
4 + 10SO 24  + 16H+
Se iau într-o eprubetă 5-6 picături soluţie persulfat de amoniu, se adaugă o
picătură soluţie H2SO4 sau HNO3, 1-2 picături de H3PO4 (conc.) (ionii MnO4- sunt mai
stabili şi nu aşa uşor se descompun) şi 1-2 picături soluţie Ag+ şi apoi tot amestecul se
încălzeşte. La amestecul încălzit se introduce cu ajutorul unei baghete de sticlă câteva
cristale de sulfat de mangan (II) sau azotat de mangan (II) şi se amestecă. Care este
efectul analitic al reacţiei?
3
 Această reacţie se poate folosi la depistarea unor cantităţi mici de Ag+ sau invers,
la determinarea ionului de Mn2+.
2.1. Reacţiile de identificare ale ionului Pb2+
2.1.1. Reacţia cu clorurile HCl, NaCl
Pb2+ + 2Cl  = PbCl2↓
Care este efectul reacţiei? Încercaţi solubilitatea în acizi, baze, apă fierbinte.
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor posibile.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
2.1.2. Reacţia cu bazele alcaline (KOH, NaOH)
Ionul de Pb2+ formează cu soluţiile bazele alcaline un precipitat alb:
Pb(NO3)2 + 2NaOH → ______________________________________________
Verificaţi solubilitatea în acizi, soluţie de amoniac, exces de reactiv. Scrieţi
ecuaţiile reacţiilor.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

2.1.3. Reacţia cu soluţia amoniacală NH4OH

Ionii de plumb formează cu soluţia amoniacală un precipitat alb, insolubil în
exces de reactiv:
Pb(NO3)2 + 2NH3 + 2H2O → _________________________________________
2.1.4. Reacţia cu sulfurile H2S, Na2S
Formează un precipitat negru solubil în acid azotic concentrat:
Pb2+ + H2S = PbS↓ + 2H+
3PbS↓ + 8HNO3 = 3Pb(NO3)2 + 3S↓ + 2NO↑ + 4H2O
2.1.5. Reacţia cu iodurile alcaline (KI, NaI)
Ionul de Pb2+ formează cu iodura de potasiu un precipitat galben auriu, solubil în
exces de reactiv:

4
 Pb2+ + 2I  = PbI2↓
PbI2↓ + 2KI = K2[PbI4]
Controlaţi solubilitatea PbI2↓ în exces de acid HCl şi bază alcalină, apă fierbinte.
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor. Prezintă interferenţe ionii Ag+, Bi3+, Сu2+.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
2.1.6. Reacţia cu cromatul de potasiu K2CrO4
Pb(NO3)2 + K2CrO4 → ______________________________________________
Observaţi efectul analitic al reacţiei. Verificaţi solubilitatea în baze alcaline, acizi
minerali şi acid acetic. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
2.1.7. Reacţia cu acidul sulfuric H2SO4
Acidul sulfuric precipitată ionul de plumb formând un precipitat alb. Efectuaţi
reacţia şi încercaţi solubilitatea PbSO4 în acizi şi baze.
Pb(NO3)2 + H2SO4 → ________________________________________________
PbSO4↓ + 4KOH = K2PbO2 + K2SO4 + 2H2O
2PbSO4↓ + 2HNO3 = Pb(HSO4)2 + Pb(NO3)2
Reacţia este jenată de ionii Ba2+, Sr2+, Ca2+, [Hg2]2+.
2.2. Reacţiile de identificare ale ionului de mercur (I)
2.2.1. Reacţia cu acidul clorhidric diluat
Hg2(NO3)2 + 2HCl = Hg2Cl2↓ + 2HNO3
Hg2Cl2↓ + 2NH3 = Hg2NH2Cl↓ + NH4Cl
Hg2NH2Cl↓ → Hg↓ + HgNH2Cl↓
Controlaţi efectul soluţiei amoniacale asupra sedimentului.
______________________________________________________________________
2.2.2. Reacţia cu bazele alcaline NaOH, KOH
Hg2(NO3)2 + 2NaOH → _____________________________________________

5
 Observaţi efectul reacţiei. Încercaţi solubilitatea în soluţie amoniacală.
______________________________________________________________________
2.2.3. Reacţia cu soluţia amoniacală NH4OH
Hg
2Hg2(NO3)2 + 4NH3 + H2O = [H2N O] NO3↓ + 2Hg↓ + 3NH4NO3
Hg
Observaţi efectul reacţiei. Încercaţi solubilitatea în exces de reactiv.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
2.2.4. Reacţia cu sulfura de sodiu Na2S
Ionul de mercur (I) formează cu Na2S un precipitat negru, solubil în apă regală:
Hg 22  + Na2S = Hg2S↓ + 2Na+
Hg2S↓ → HgS↓ + Hg↓
3HgS↓ + 2HNO3 + 12HCl = 3H2[HgCl4] + 3S↓ + 2NO↑ + 4H2O
2.2.5. Reacţia cu iodura de potasiu KI
Iodura de potasiu formează cu ionii de mercur (I) un precipitat verde murdar
Hg2I2↓, care uşor se descompune până la mercur metalic (negru) şi HgI 2 (roşu), datorită
cărui fapt efectul analitic este un precipitat verde-murdar.
Hg2I2↓ → HgI2↓ + Hg↓
În exces de KI precipitatul se înnegreşte complet:
Hg2I2↓ + 2 KI = K2[HgI4] + Hg↓
2.2.6. Reacţia cu cromatul de potasiu K2CrO4
Hg2(NO3)2 + K2CrO4 → _____________________________________________
Care este efectul reacţiei? Solubilitatea în acizi? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
2.2.7. Reacţia de reducere cu cuprul metalic
Pe o placă de cupru (curăţită prealabil cu hârtie de şmirghel) se aplică 1-2 picături
de soluţie a unei sări de mercur (I) şi se lasă un anumit timp. Explicaţi procesul şi scrieţi
ecuaţia reacţiei.

6
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

3. Reacţiile de identificare ale ionului Ba2+

3.1. Reacţia cu bicromatul de potasiu K2Cr2O7
Bicromatul de potasiu formează cu ionul de Ba2+ un precipitat galben solubil în
acizi minerali şi insolubil în acid acetic. Reacţia se efectuează în prezenţa unei soluţii de
CH3COONa. Motivaţi necesitatea folosirii acestei soluţii. De ce reacţia poate fi realizată
în prezenţa ionilor de Ca2+ şi Sr2+? Prezintă interferenţe ionii Hg22+, Hg2+, Ag+, Pb2+,
Bi3+, Fe3+. Observaţi efectul analitic şi scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
BaCl2 + K2Cr2O7 + H2O → __________________________________________
______________________________________________________________________
3.2. Reacţia cu acidul sulfuric H2SO4
Acidul sulfuric şi sulfaţii solubili precipită ionii de bariu din soluţie, formând un
precipitat alb microcristalin, insolubil în acizi şi baze.
BaCl2 + H2SO4 → __________________________________________________
3.3. Reacţia cu oxalatul de amoniu (NH4)2 C2O4
Oxalatul de amoniu precipită ionii de bariu din soluţie sub formă de precipitat
alb. Verificaţi solubilitatea precipitatului în apă rece şi caldă, acizi clorhidric, azotic şi
acetic. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor posibile.
BaCl2 + (NH4)2 C2O4 → _____________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
3.4. Reacţia cu carbonatul de sodiu Na2CO3
Ionii de bariu cu carbonatul de sodiu formează un precipitat alb amorf. Efectuaţi
reacţia şi verificaţi solubilitatea în apă, baze, acizi minerali, acid acetic.
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor posibile.

7
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
3.5. Flacăra incoloră a arzătorului capătă o culoare galben-verzuie în prezenţa
ionilor de bariu.
3.1. Reacţiile de identificare ale ionului Ca2+
3.1.1. Reacţia cu acidul sulfuric H2SO4 (microcristaloscopică)
Acidul sulfuric precipită incomplet cationul de calciu. În prezenţa alcoolului etilic
această sedimentare e mai pronunţată.
CaCl2 + H2SO4 → __________________________________________________
Efectuaţi reacţia şi verificaţi solubilitatea precipitatului în apă, acizi, baze, soluţie
sulfat de amoniu saturată ((NH4)2SO4). Observaţi efectul analitic la microscop şi scrieţi
ecuaţiile reacţiilor posibile.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
3.1.2. Reacţia cu oxalatul de amoniu (NH4)2 C2O4
Oxalatul de amoniu reacţionează cu ionii de calciu, formând un precipitat alb
microcristalin, la încălzire pe baia de apă:
CaCl2 + (NH4)2 C2O4 →
Precipitatul este solubil în acizi minerali, dar spre deosebire de BaC 2O4 şi SrC2O4
este insolubil în acid acetic. Verificaţi solubilitatea şi scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
3.1.3. Reacţiile cu Na2CO3 şi Na2HPO4
Efectuaţi reacţiile şi observaţi efectele analitice. Încercaţi solubilitatea în acizi
minerali şi acid acetic. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

8
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
3.1.4. Ionii de calciu colorează flacăra arzătorului în roşu-cărămiziu,
3.2. Reacţiile de identificare ale ionului Sr2+
3.2.1. Reacţia cu apa de gips
Ionul de Sr2+ cu apa de gips (CaSO4∙2H2O) formează la încălzire o tulbureală
slabă. Interferenţe prezintă ionul de Ba2+.
Verificaţi solubilitatea în acizi şi baze, scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
3.2.2. Reacţia cu oxalatul de amoniu (NH4)2 C2O4
Oxalatul de amoniu precipită ionii de Sr2+, formând un sediment alb solubil în
acizi minerali. Efectuaţi reacţiile, verificaţi solubilitatea. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor
respective.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
3.2.3. Ionii de stronţiu colorează flacăra arzătorului în roşu-carmin.

Lucrarea de laborator № 2
Tema: Analiza amestecului de cationi din grupele I – III analitice
1. Identificarea cationului NH4+ (evitând pierderea în timp)
La 3-5 picături soluţie de analizat se adaugă o cantitate echivalentă de soluţie de
alcaliu şi se încălzeşte pe baia de apă. Degajarea amoniacului poate fi recunoscută după
mirosul caracteristic sau după schimbarea culorii hârtiei de indicator.
2. Detectarea cationilor grupei II şi III analitice
Picuraţi în două eprubete câte 2-3 picături din soluţia primită. În prima eprubetă
adăugaţi 3 picături de HCl (2M), în a doua – H2SO4 (2M). Apariţia precipitatului în

9
prima eprubetă confirmă prezenţa cationilor grupei II analitice (Ag +; Hg 22  ; Pb2+), în a
doua – prezenţa cationilor grupei III (Ca2+; Ba2+; Sr2+).
3. Separarea cationilor grupei II analitice
Într-o eprubetă picuraţi 30 picături din soluţia primită şi adăugaţi 5-7 picături sol.
HCl (conc.), amestecaţi soluţia bine şi separaţi precipitatul la centrifugă. Controlaţi
plenitudinea separării. Treceţi soluţia de pe sediment (soluţia I) în altă eprubetă şi
spălaţi sedimentul cu apă acidulată cu HCl (2M). În sediment pot fi prezenţi AgCl,
Hg2Cl2, PbCl2 (precipitatul I).
4. Analiza cationilor grupei II analitice
Precipitatul I se spală de câteva ori cu apă fierbinte, pentru a dizolva PbCl2, după
separarea sedimentului rămas (Ia), controlaţi prezenţa plumbului în apele de spălare.
Repetaţi operaţia până la separarea completă a acestui ion cu soluţia de KI.
Sedimentul rămas (Ia) poate conţine AgCl şi Hg2Cl2. Trataţi precipitatul (Ia) cu 4-
5 picături soluţie NH3 (conc.) şi agitaţi-l. Înnegrirea precipitatului indică prezenţa
ionilor de mercur (I). În aceste condiţii AgCl, care putea fi prezent în precipitat, se
dizolvă cu formarea ionului complex [Ag(NH3)2]+. Precipitatul negru se separă la
centrifugă şi soluţia se trece în altă eprubetă. Această soluţie mai conţine de rând cu
ionul [Ag(NH3)2]+ şi ionul Cl  . La soluţia aceasta adăugaţi 2 picături de fenolftaleină şi
acidulaţi soluţia cu HNO3 până la dispariţia culorii roze. Dacă în soluţie era prezent
ionul [Ag(NH3)2]+, în condiţiile create el degenerează şi apare Ag+, care precipită cu
ionul de Cl  . Apariţia precipitatului alb indică prezenţa ionilor de Ag + în amestecul
iniţial.
[Ag(NH3)2]+ + Cl  + 2H+ = AgCl↓ + 2NH4+
5. Separarea cationilor grupei III analitice
În soluţia I, separată de pe precipitatul I, pot fi prezenţi ionii Ba 2+, Ca2+, Sr2+ şi
parţial Pb2+, care posibil n-a fost separat complet din cauza solubilităţii mărite a PbCl2.
Pentru separarea ionilor de Pb2+ rămaşi, soluţia I se tratează cu amoniac până la un
mediu bazic. Precipitatul Pb(OH)2 se separă la centrifugă şi se înlătură. Soluţia de pe
precipitat (IIa) se trece în altă eprubetă şi se tratează cu (NH4)2CO3. Se formează un
precipitat alb de CaCO3, BaCO3, SrCO3. După ce a fost controlată plenitudinea

10
sedimentării, precipitatul se separă la centrifugă, se spală cu apă distilată şi se dizolvă în
acid acetic la încălzire pe baia de apă. Din soluţia obţinută (IIb) pot fi identificaţi ionii
Ba2+, Ca2+, Sr2+.
În cazul când în urma analizei de identificare a grupei II n-a fost stabilită prezenţa
ionilor de Pb2+, pentru analiză poate fi folosită soluţia (I). Ea se neutralizează cu
amoniac şi se tratează cu (NH4)2CO3. Modul de separare este analog cu cel indicat mai
sus.
6. Analiza cationilor grupei III analitice
Într-o eprubetă picuraţi câteva picături de soluţie (IIb) şi 2-3 picături de K2Cr2O7.
Apariţia precipitatului galben indică prezenţa ionului de Ba2+. Ionii Ba2+ vor prezenta
interferenţe pentru Ca2+ şi Sr2+. Pentru separarea lor, la 6-8 picături de soluţie (IIb) se
adaugă sol. tampon acetat şi K2Cr2O7 până la precipitarea completă a ionului Ba2+.
Separaţi precipitatul şi folosiţi soluţia obţinută pentru analiza Sr2+ şi Ca2+. Ionul de Sr2+
se identifică în soluţie cu apă de gips. Pentru separarea lui, în această soluţie se adaugă
(NH4)2SO4 (conc.). În aceste condiţii are loc sedimentarea completă a SrSO4, iar CaSO4
în exces de sulfat de amoniu se dizolvă formând compusul complex [Ca(SO4)2] 2  .
Sedimentul SrSO4 se separară la centrifugă şi în soluţie se identifică ionul Ca2+ cu
(NH4)2C2O4.
7. Separarea şi analiza cationilor grupei I analitice
La 10 picături din soluţia (I) se adaugă o cantitate echivalentă de H2SO4 (2N).
Sedimentul se separă la centrifugă şi în soluţie se analizează prezenţa ionilor de Na + şi
K+ folosind reagenţii individuali.
 De repetat reacţiile de identificare ale cationilor grupelor I – III analitice.

11
Schema analizei sistematice a amestecului de cationi din grupele I–III analitice

Amestec de cationi
din grupele I–III

HCl 2M
Precipitat alb: Soluţie: cationii gr. I, III,
AgCl, PbCl2, Hg2Cl2 Pb2+

H2O (baia de apă) H2SO4

Pb2+ Precipitat: Precipitat: Soluţie:

AgCl, Hg2Cl2 gr. III, Pb2+ K+, Na+
(se înlătură)
KI reactivi
Precipitat galben- sol. NH3 individ.
auriu: PbI2
(conc.) Se înnegreşte: sol. NH3
[Hg2]2+ pH > 7
Soluţie
[Ag(NH3)2]+ Soluţie: Precipitat:
Ca , Ba2+, Sr2+
2+ Pb(OH)2
(se înlătură)
CH3COOH (NH4)2CO3
Soluţie: (baia de apă) Precipitat alb:
Ca , Ba2+, Sr2+
2+
CaCO3, BaCO3, SrCO3

sol. tampon
acetat, apă de gips, Precipitat alb:
K2Cr2O7 Soluţie: (NH4)2SO4 (conc.) SrSO4
Ca2+, Sr2+

Soluţie:
[Ca(SO4)2] 2 
Precipitat galben:
BaCrO4
(NH4)2C2O4

Precipitat alb:
CaC2O4

12
 Lucrarea de laborator № 3
Tema: Reacţii de identificare ale cationilor grupelor IV, V, VI analitice
4. Reacţiile de identificare ale ionului Al3+
4.1. Reacţia cu bazele alcaline
În cantitate echivalentă soluţia de NaOH precipită ionul Al 3+ sub formă de
sediment alb. De ce nu exces de reactiv? Verificaţi solubilitatea în acizi şi scrieţi
ecuaţiile reacţiilor.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
4.2. Reacţia cu exces de amoniac NH4OH
Soluţia de amoniac precipită ionul de Al3+ sub formă de hidroxid, insolubil în
exces de reactiv:
AlCl3 + 3NH3 + 3H2O = Al(OH)3↓ + 3NH4Cl
4.3. Reacţia cu sulfura de amoniu (NH4)2S
Efectuaţi reacţia şi observaţi efectul analitic.
AlCl3 + (NH4)2S + H2O → ___________________________________________
Verificaţi solubilitatea precipitatului în acizi şi baze.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
4.4. Reacţia cu azotatul de cobalt (II) Co(NO3)2
La calcinarea sărurilor de aluminiu cu azotatul de cobalt (II) rezultă aluminatul de
cobalt Co(AlO2)2 de culoare albastră (albastrul lui Thenard).

2Al2(SO4)3 + 2Co(NO3)2 
 2Co(AlO )
t ,0 C
2 2 + 4NO2↑ + O2↑ + 6SO2↑
Cationii de Zn2+, Cr3+, Cu2+ şi Ni2+ jenează reacţia.
Pe o hârtie de filtru se aplică 1-2 picături de soluţie a unei sări de aluminiu, apoi
se adaugă aceeaşi cantitate de Co(NO3)2. Hârtia se usucă, apoi se arde într-o capsulă de
porţelan. Observaţi culoarea cenuşii.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

13
 4.5. Reacţia cu alizarina
Alizarina (1,2–dioxiantrachinonă) formează cu hidroxidul de aluminiu un compus
complex insolubil de culoare roşie-intens (lacul de aluminiu). Interferenţe prezintă ionii
de Fe3+, Cr3+, Mn2+.
Al3+ + 3NH3 + 3H2O = Al(OH)3↓ + 3NH4+
Al(OH)3↓ + C14H8O3 → C14H9O5Al + H2O
Pe o hârtie de filtru se aplică 2 picături soluţie de alizarină în alcool, apoi se
adaugă o picătură soluţie sare de aluminiu şi se ţine hârtia deasupra unei sticluţe cu
soluţie NH3 (conc.)
Hidroxidul de aluminiu format absoarbe colorantul (alizarina), formând o pată de
culoare roşie-brună. Excesul de colorant se înlătură prin tratarea cu soluţie de acid acetic
diluat. Pe hârtia de filtru rămâne lacul de aluminiu colorat în roşu-intens, restul hârtiei
colorându-se în violet (după uscare culoarea violetă dispare).
4.1 Reacţiile de identificare ale ionului Zn2+
4.1.1. Reacţia cu bazele alcaline KOH, NaOH
Ionul de zinc este sedimentat de KOH luat în cantitate echivalentă sub formă de
precipitat alb. Care este efectul analitic la adăugarea excesului de reactiv şi a acizilor?
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
4.1.2. Reacţia cu sulfură de sodiu sau (NH4)2S
Sulfurile precipită ionul de Zn2+, formând un sediment de culoare albă. Efectuaţi
reacţia şi încercaţi solubilitatea în acizi, baze şi acid acetic. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

14
 4.1.3. Reacţiile cu carbonatul de sodiu Na2CO3
Carbonatul de sodiu precipită ionul de Zn2+ sub formă de sediment de culoare
albă. Explicaţi cauza formării acestui sediment.
2Zn2+ + 3CO 32  + 2H2O = (ZnOH)2CO3↓ + 2HCO 3
4.1.4. Reacţia cu Na2HPO4
Hidrogenofosfatul de sodiu precipită ionul de zinc sub formă de sediment de
culoare albă. Verificaţi solubilitatea în baze, acizi şi scrieţi ecuaţiile reacţiilor posibile.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
4.1.5. Reacţia cu hexacianoferatul (II) K4[Fe(CN)6]
Hexacianoferatul (II) de potasiu formează cu Zn2+ un precipitat alb cristalin,
solubil în baze alcaline:
3ZnCl2 + 2 K4[Fe(CN)6] = K2Zn3[Fe(CN)6]2↓ + 6KCl
Observaţi formarea precipitatului la fierberea amestecului, folosiţi microscopul.
Reacţia este jenată de Fe3+, Cu2+, KMnO4.
4.1.6. Reacţia cu azotatul de cobalt (II) Co(NO3)2
Azotatul de cobalt (II) formează cu sărurile de zinc o substanţă de culoare verde
(verdele lui Rinmann):

Zn(NO3)2 + Co(NO3)2 
 CoZnO2 + 4NO2↑ + O2↑
t,oC

Reacţia se efectuează analogic ca în punctul 4.4. Interferenţe prezintă cationii

Al3+, Cr3+, Cu2+, Ni2+.
4.2. Reacţiile de identificare ale ionului Cr3+
4.2.1. Reacţia cu bazele alcaline NaOH, KOH
Bazele alcaline sedimentează ionul Cr3+, formând un precipitat de culoare verde
murdar, care se dizolvă în exces de reactiv. Verificaţi solubilitatea în acizi şi scrieţi
ecuaţiile reacţiilor.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
15
 4.2.2. Reacţia cu exces de amoniac NH4OH
Ionul de Cr3+ reacţionând cu excesul de amoniac se transformă în compus
complex de culoare galbenă (soluţie). De ce?
CrCl3 + 3NH3 + 3H2O = Cr(OH)3↓ + 3NH4Cl
Cr(OH)3↓ + 6NH3 = [Cr(NH3)6](OH)3
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
4.2.3. Reacţia cu sulfurile (Na2S; (NH4)2S)
Ionul de Cr3+ reacţionează cu sulfurile ca şi ionul de Al3+, formând un sediment
de culoare verde-murdar. Care este compoziţia sedimentului? Verificaţi solubilitatea în
acizi şi baze. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
4.2.4. Reacţia cu carbonatul de sodiu Na2CO3
Carbonatul de sodiu precipită ionul de Cr3+ sub formă de sediment de culoare
verde-murdar. Care este cauza?
Cr3+ + 3CO 32  + 3H2O = Cr(OH)3↓ + 3HCO 3
4.2.5. Reacţia de oxidare cu H2O2
2CrCl3 + 6NaOH = 2Cr(OH)3↓ + 6NaCl
2Cr(OH)3↓ + 3H2O2 + 4NaOH = 2Na2CrO4 + 8H2O
2CrCl3 + 3H2O2 + 10NaOH = 2Na2CrO4 + 8H2O + 6NaCl
3
2Cr + 10OH  + 3H2O2 = 2CrO 4 +8H2O

2CrO 24  + 2H+ = Cr2O 72  + H2O

Cr2O 72  + 4H2O2 + 2H+ = 2H2CrO6 + 3H2O

Efectuaţi toate aceste transformări şi notaţi cum decurg schimbările culorilor

ionilor respectivi.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________

16
 5. Reacţiile de identificare ale ionului Fe2+
5.1. Reacţia cu hexacianoferatul (III) de potasiu K3[Fe(CN)6]
Ionii de Fe2+ interacţionând cu sol. K3[Fe(CN)6] se oxidează până la Fe3+, care la
rândul său se precipită cu produsul de reducere a reactivului într-un precipitat albastru.
FeCl2 + K3[Fe(CN)6] + KCl = FeCl3 + K4[Fe(CN)6] = KFe[Fe(CN)6]↓ + 3KCl
Încercaţi solubilitatea precipitatului în acizi şi baze. Care sunt efectele observate?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
5.2. Reacţia cu reactivul Ciugaev
Reactivul Ciugaev precipită ionul Fe2+ în prezenţa amoniacului, în sediment de
culoare roşie. Această reacţie caracteristică permite de a identifica Fe 2+ în prezenţa
ionului de Fe3+, dacă ultimul este mascat cu acid tartric H2C4H4O6. Interferenţe prezintă
ionul Ni2+.
5.1. Reacţiile de identificare ale ionului Fe3+
5.1.1. Reacţia cu hexacianoferatul (II) de potasiu K4[Fe(CN)6]
FeCl3 + K4[Fe(CN)6] = KFe[Fe(CN)6]↓ + 3KCl
Care este efectul analitic observat? Cum se comportă sedimentul faţă de bazele
alcaline şi acizi? Care sunt concluziile?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
5.1.2. Reacţia cu tiocianatul de amoniu NH4SCN
Această reacţie se efectuează în mediu acid. Care este cauza? Verificaţi
solubilitatea în acizi şi baze. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor respective.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
5.2. Reacţiile de identificare ale ionului Mn2+
5.2.1. Reacţia cu oxidul de plumb (IV)

17
 Oxidul de plumb (IV) în mediu de acid azotic, oxidează ionul Mn2+ până la
MnO 4 . Într-o eprubetă se introduce puţin praf PbO2, 1ml de acid azotic (1:1) şi nu mai
mult de o picătură de sare de mangan (II). Amestecul de fierbe 1-2 min. pe baia de apă.
După răcire amestecul se diluează cu 8-10 picături de apă distilată. Care este efectul
analitic al reacţiei? Anionii Cl  , I  , Br  împiedică reacţia. Cum s-ar putea masca aceşti
ioni?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
5.2.2. Reacţia cu persulfatul de amoniu (NH4)2S2O8
Persulfatul de amoniu în prezenţa catalizatorului (ionul Ag+) oxidează ionul Mn2+
la MnO 4 .
2MnSO4 + 5(NH4)2S2O8 + 8H2O = 2HMnO4 + 5(NH4)2SO4 + 7H2SO4
Care va fi efectul reacţiei în lipsa ionului de Ag+ şi în exces de Mn2+?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
6. Reacţiile de identificare ale ionului Cu2+
6.1. Reacţia cu metalele active
Aluminiul, fierul, zincul şi alte metale active reduc ionul Cu 2+ până la cupru
metalic:
Cu2+ + Zn = Cu↓ + Zn2+
Cuprul ce se elimină se depune sub formă de masă spongioasă de culoare
roşietică. Această reacţie poate fi folosită la separarea ionului Cu2+ de ionul Cd2+.
6.2. Reacţia cu hexacianoferatul (II) de potasiu K4[Fe(CN)6]
Hexacianoferatul (II) de potasiu precipită din soluţii acide ionul Cu 2+, formând un
precipitat roşu-brun:
2Cu2+ + [Fe(CN)6] 4  = Cu2[Fe(CN)6]↓
Precipitatul este solubil în soluţia de amoniac şi se descompune în mediu alcalin.
Cu2[Fe(CN)6] + 4NaOH = 2Cu(OH)2↓ + Na4[Fe(CN)6]
6.3. Reacţia cu tiosulfatul de sodiu Na2S2O3

18
 Tiosulfatul de sodiu luat în cantităţi echivalente, precipită ionul Cu 2+, formând un
precipitat negru:
CuSO4 + Na2S2O3 = CuS2O3↓ + Na2SO4
CuS2O3↓ + H2O = CuS↓ + H2SO4
În exces de reactiv, la încălzire şi în mediu acid se sedimentează Cu2S de culoare
brună-închis şi sulf liber:
2CuSO4 + 4Na2S2O3 = 3Na2SO4 + Na2S4O6 + Cu2S↓ + S↓ + SO2↑
Această reacţie poate fi folosită la separarea ionului Cu2+ de cationii Cd2+, Co2+,
Ni2+, care nu sunt precipitaţi de tiosulfatul de sodiu.
Un efect analog are cu acest reactiv şi cationul Hg 2+, însă produsul HgS este
insolubil în acid azotic diluat, pe când CuS şi Cu 2S se dizolvă în soluţie diluată de acid
acetic. Verificaţi solubilitatea şi scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
6.4. Reacţia cu iodura de potasiu KI
2Cu2+ + 4I  = 2CuI↓ + I2↑
Care este efectul analitic al reacţiei? ___________________________________
6.1. Reacţiile de identificare ale ionului Hg2+
6.1.1. Reacţia cu iodura de potasiu
Iodura de potasiu precipită ionul Hg2+, formând un sediment de culoare roşie,
care este solubil în exces de reactiv.
Hg2+ + 2I  = HgI2↓
HgI2↓ + 2I  = [HgI4] 2 
Reacţia este jenată de cationii Cu2+, Bi3+, Pb2+, Ag+.
6.1.2. Reacţia cu cuprul metalic
O placă de cupru (sau o monedă) introdusă într-o soluţie acidulată de sare de
mercur (II) se acoperă cu un reziduu argintiu de mercur. Ionul de mercur poate fi redus
până la mercur liber şi de sărurile de staniu (II).
Cu + Hg2+ = Cu2+ + Hg↓
6.2. Reacţiile de identificare ale ionului Ni2+

19
 6.2.1 Reacţia cu reactivul Ciugaev
Dimetilglioxima formează cu sărurile de nichel (II), în mediu amoniacal, un
precipitat roşu mătăsos. Reacţia este împiedicată de prezenţa unor cationi, care
formează la acţiunea NH3 precipitate colorate (de exemplu Fe3+). Cationul Fe2+, care de
asemenea prezintă interferenţe poate fi uşor înlăturat, oxidându-l în Fe3+ cu H2O2 sau
HNO3, iar ionul Fe3+ se fixează cu NaF sub formă de complex solubil incolor [FeF6] 3 .
Reacţia poate fi specifică pentru Ni2+, dacă se efectuează prin metoda de picurare
pe hârtie de filtru în prezenţa Na2HPO4.

O–H --- O
| |
CH3 – C = NOH CH3 – C = N N = C – CH3
Ni2+ + 2 | → | Ni | + 2H+
CH3 – C = NOH CH3 – C = N N = C – CH3
| |
O --- H–O

6.3. Reacţiile de identificare ale ionului Co2+

6.3.1. Reacţia cu tiocianatul de amoniu NH4SCN
Ionul Co2+ formează cu NH4SCN un compus complex de culoare albastră.
Complexul este mai stabil în solvenţi organici.
Co2+ + 4SCN  = [Co(SCN)4] 2 
Sensibilitatea reacţiei creşte, dacă la soluţia obţinută se adaugă alcool etilic, care
datorită agitării, complexul se dizolvă şi se ridică la suprafaţă colorând stratul superior
al solventului în albastru-intens. Ionii de Fe3+ împiedică determinarea cobaltului cu
acest reactiv, care formează un complex colorat în roşu aprins şi maschează culoarea
albastră a complexului cobaltului. Prezenţa Fe3+ poate fi mascată prealabil cu acid
oxalic, fluorură de sodiu sau acid fosforic, care formează complecşi stabili incolori.
Reacţia se poate efectua şi pe hârtie de filtru.

20
 Lucrarea de laborator № 4

Tema: Metoda de neutralizare. Dozarea hidroxidului şi carbonatului de sodiu în

soluţie

Analiza titrimetrică se bazează pe măsurarea exactă a cantităţii de reactiv

consumat în reacţia cu substanţa determinată. În chimia analitică titru este una din
metodele de exprimare a concentraţiei soluţiei.
Titrul indică cantitatea de substanţă (grame) dizolvată într-un mililitru soluţie:
m( A)
TA  (1)
V (ml )
Frecvent este folosită şi noţiunea de concentaţie normală:
m A 
CN  (2)
M   A  V l 
Ambele noţiuni de concentraţie se egalează:
C N  A  M   A
TA  (3)
1000
Titrare este adăugarea soluţiei titrate la cea analizată până la punctul de
echivalenţă, care se determină cu un indicator. La titrarea soluţiei substanţei de analiză
B cu soluţie standard de titrant A se ajunge la momentul când cantitatea titrantului
adăugat chimic este echivalentă cu cantitatea substanţei ce se titrează (legea
echivalenţilor):
CA·VA=CB·VB (4)
În titrimetrie se deosebesc titrarea directă, inversă şi indirectă.

Mersul lucrării:

La titrarea amestecului de NaOH şi Na2CO3 cu acid clorhidric au loc reacţiile:

NaOH + Na2CO3 + 2HCl = 2NaCl + NaHCO3 + H2O

NaHCO3 + HCl = NaCl + CO2↑ + H2O
O cantitate fixă de amestec (de ex. 1g) se dizolvă în balonul cotat de 200ml. Apoi
cu pipeta se i-au 10ml soluţie pregătită şi se trec într-o colbă pentru titrare, se adaugă 2-
3 picături de fenolftaleină şi se titrează cu soluţie HCl 0,1N până la dispariţia culorii
roze.
Se notează volumul de acid care s-a folosit la titrare. La soluţia decolorată se
adaugă 2-3 picături de metiloranj (culoare galbenă) şi se continuă titrarea cu acid până
la apariţia culorii oranj. Volumul de acid care s-a folosit la titrare în prezenţa
metiloranjului va fi: V1(m – j) = V1(f – f) + Vx.
Titrarea se efectuează de 3 ori şi se calculează volumul mediu.
21
 V1  V2  V3
a) titrarea cu fenolftaleină Vmed   V f  f ( ml ) =
3
V  V2  V3
b) titrarea cu metiloranj Vmed  1  Vm j ( ml ) =
3

Calculele analizei:
1
1. volumul acidului, care s-a folosit la titrarea de substanţă Na2CO3: Vo= Vmj – Vf–f
2
2. volumul acidului la titrarea masei totale de Na2CO3: V1 = 2 · Vo
3. volumul acidului la titrarea substanţei NaOH: V2 = Vm – j –V1
C N ( HCl )  M ( NaOH )
4. aflăm THCl / NaOH 
1000
200
5. aflăm masa de NaOH: m pr ( NaOH )  THCl / NaOH  V2 
10
C N ( HCl )  M ( Na 2 CO3 )
6. aflăm THCl / Na CO 
2 3
1000
200
7. calculăm m pr ( Na 2 CO3 )  THCl / Na CO  V1 
2 3
10
8. determinarea erorii relative a analizei:
mteor  m pr
X (%)   100%
mteor

22
 II. APLICAŢII PRACTICE
1. Moduri de exprimare a compoziţiei soluţiei şi corelaţiile dintre ele

 ( A) 
m( A)
 100% 1 
1. 1. M  A   M ( A) 1. 10.
m sol . ( A) z 

C M ( A) 
m( A) 1 
1. 2. C  A   z  C ( A) 1. 11.
Vsol . ( A)  M ( A) z 
m( A)
n( A)  1. 3. n( A)  CM  V 1. 12.
M ( A)
m( A)
m( A)  CM  M  V (l ) 1. 4. n  1. 13.
M ( A)

msol. ( A)    V 1. 5. C1  V1  C2  V2 1. 14.

m( A)  100% m( A)
msol. ( A)  1. 6. T  A  1. 15.
 ( A) V (ml )
   V
m( A)  1. 7. m = T(A) · V(l) 1. 16.
100%
1 
n A 
1  C N ( A)  M ( A)
C A  
z 
1. 8. T  A  1. 17.
 z  Vsol.  A 1000

1  m( A) C N ( A)  M ( B)
C  A   C N ( A)  1. 9. T A / B  1. 18
z  1  1000
M  A   Vsol. (l )
z 

unde: A – substanţa dizolvată;

ω(A) – partea de masă a componentului A în soluţia dată;
msol.(A) – masa soluţiei substanţei A, g;
Vsol.(A) – volumul soluţiei substanţei A, l;
n(A) – cantitatea de substanţă a componentului A, mol;
M(A) – masa molară a substanţei A, g/mol;
CM(A) – concentraţia molară a soluţiei substanţei A, mol/l;
n  A  – cantitatea de subst. a echivalentului substanţei A, mol;
1
z 

M  A  – masa molară a echivalentului substanţei A, g/mol;

1
z 
T – titrul substanţei dizolvate, g/ml;
C  A  – concentraţia molară a echivalentului soluţiei substanţei A, mol/l;
1
z 
ρ – densitatea soluţiei, g/cm3;
23
 1
– factorul de echivalenţă;
z
z – numărul de echivalenţă.
Numărul de echivalenţă la următoarele clase de substanţe are valori diferite:
z(E) – egal cu gradul de oxidare;
z(ExOy) – numărul atomilor de oxigen înmulţit cu doi;
z(Me(OH)n) – numărul grupelor (–OH);
z(HAn) – numărul atomilor de hidrogen;
z(CtxAny) – produsul numărului de cationi şi sarcina lor.

2. Echilibre în soluţii apoase de acizi şi baze.

Indice hidrogenic şi hidroxilic

Soluţia apoasă de orice electrolit conţine ioni de hidrogen şi hidroxil, şi produsul

concentraţiei acestor ioni este o mărime constantă numită produsul ionic al apei.
Această constantă se notează prin Kw şi la 25ºС este egală cu 10 14 .

Kdis. =
Ct  An 
 

2. 1. 
N dis.
2. 5.
Ct An  N diz.
c  2
Kdis. = 2. 2. Kdis. = c   2 2. 6.
1
K dis.
 2. 3. [Ct+] = [An  ] = K dis.  c 2. 7.
c
[Ct+] = [An  ] = c   2. 4. [Ct An] = Ctot. – c·α 2. 8.
[H+] · [OH  ] = 10 14 2. 9. c(H+) · c(OH  ) = Kw 2. 15.
Kdis. =
H  OH 
 

2. 10. pH + pOH = 14 2. 16.

HOH 
pH = – lg[H+] 2. 11. pOH = – lg[OH  ] 2. 17.
[H+] = lg 10 – pH 2. 12. [OH  ] = lg 10 – pOH 2. 18.
lg 10  x = – x 2. 13. lg x · y = lg x + lg y 2. 19.
1
ln x = 2,303 · lg x 2. 14. lg n a = · lg a 2. 20.
n

În dependenţă de raportul concentraţiei ionilor de hidrogen şi hidroxil în soluţiile

apoase, putem avea următoarele medii:
– mediu neutru: [H+] = [OH  ] = 10 7 mol/l; pH = pOH = 7;
– mediu acid: [H+] > 10 7 , pH < 7; [OH  ] < 10 7 , pOH > 7;
– mediu bazic: [H+] < 10 7 , pH > 7; [OH  ] > 10 7 , pOH < 7.

Exemplu 1. De calculat concentraţia ionilor [H+] şi [OH  ], mediul soluţiei

hidroxidului de amoniu de 0,2mol/l, dacă Kdis. = 1,79 ∙ 10 5 .
24
 Rezolvare:
NH4OH ↔ NH 4 + OH  ; pH > 7
1mol : 1mol : 1mol

[OH  ] = K dis.  c = 1,79  105  0,2 = 17,9  106  0,2 = 1,89  10-3 mol/l
10 14 1014
[H+] = 
= 3
= 0,53  1011  5,3  1012 mol/l
[OH ] 1,89  10
pH = – lg [H+] = – lg 5,3 1012 = – ( lg 5,3  lg1012 ) = – (0,7243 – 12) =
= – 0,7243 + 12 = 11,2757

Exemplu 2. Calculaţi concentraţia ionilor hidroxil, indicele hidrogenic şi

hidroxilic în soluţia acidului, dacă [H+] = 1,32 ∙ 10 5 mol/l.

Rezolvare:
pH = – lg [H+] = – lg 1,32· 10-5 = – (lg 1,32 + lg 10-5) = – (0,1206 – 5) = 4,8794
[H+] ∙ [OH  ] = 10 14
10 14 1014
[OH  ] = 
= 5
= 7,6  1010 mol/l
[ H ] 1,32  10
pOH = – lg [OH  ] = – lg 7,6  1010 =
= – ( lg 7,6  lg1010 ) = – (0,8808 – 10) = – 0,8808 + 10 = 9,1192
Remarcă: pentru verificare folosim pH + pOH = 14
4,8794 + 9,1192 = 13,9986 ≈ 14

Exemplu 3. Calculaţi pH-ul soluţiei 0,001 molare de hidroxid de potasiu.

Rezolvare:
KOH ↔ K+ + OH  ; pH > 7
1mol : 1mol : 1mol

– din ecuaţia de disociaţie reiese că:

[OH  ] = [KOH] = 0,001 mol/l sau 10 3 mol/l
pOH = – lg [OH  ] = – lg 10 3 = – (0 – 3) = 3
pH = 14 – pOH = 14 – 3 = 11

Exemplu 4. Să se calculeze pH-ul soluţiei de acid sulfuric, dacă concentraţia

molară a echivalentului este egală cu 0,02 mol/l.

Rezolvare:
a) mai întâi calculăm concentraţia molară a acidului sulfuric (vezi formula 1. 11.):

25
 1 
C  H 2 SO4   z  C H 2 SO4 
z 
C 0,02
CM  N   0,01 mol/l ( H 2 SO4 )
z 2
b) calculăm ionului [H+], reeşind din ecuaţia reacţiei de disociaţie:
H2SO4 ↔ 2H+ + SO 24 
1mol : 2 mol : 1mol

[H+] = 2 ∙ [H2SO4] = 2 ∙ 0,01 = 0,02 mol/l

pH = – lg [H+] = – lg 2 ∙ 10 2 = – (lg 2 + lg 10 2 ) ≈ 1,7

Probleme propuse:
1. 1. Calculaţi concentraţia ionilor de hidrogen şi hidroxil, pH-ul şi pOH-ul în soluţia
acidului formic cu concentraţia molară 0,41mol/l.
1. 2. pH-ul unei soluţii apoase este egal cu 6,31. Să se calculeze concentraţia ionilor de
hidrogen şi hidroxil.
1. 3. De calculat concentraţia ionilor, α şi pH-ul soluţiei de acid acetic cu concentraţia
molară egală 0,35mol/l.
1. 4.Calculaţi concentraţia ionilor de hidrogen şi formiat, pH-ul soluţiei de acid formic
în:
a) soluţie de 0,03 mol/l;
b) soluţie de 5%.
1. 5. De calculat concentraţia ionilor de hidrogen şi hidroxil, pH-ul şi pOH-ul soluţiei de
NH2OH (hidroxilamină) în:
a) soluţie de 0,01mol/l;
b) soluţie de 5%.
1. 6. Calculaţi Kdis. şi pH-ul soluţiei hidroxidului de amoniu cu concentraţia molară
0,31mol/l şi α = 0,77%.
1. 7. Aflaţi pH-ul şi pOH-ul soluţiei, care conţine 7,4g/l HNO3 dizolvat.
1. 8. În 100cm3 soluţie se conţin 0,074g Ca(OH)2. Să se calculeze concentraţia ionilor
de hidrogen, hidroxil şi pH-ul soluţiei.
1. 9. Calculaţi mediul soluţiei hidroxidului de bariu cu concentraţia molară a
echivalentului 0,01mol/l.
1. 10. La 1,75dm3 apă s-a adăugat 2g soluţie HCl de 5%. Calculaţi pH-ul soluţiei
obţinute.
1. 11. În 500cm3 soluţie se conţin 2,8g KOH. Calculaţi pH-ul şi pOH-ul soluţiei.
1. 12. Calculaţi [H+], α şi pH-ul soluţiei 0,02 molare de acid acetic.
1. 13. În 100cm3 soluţie sunt dizolvate 0,34g NH3. Să se calculeze [OH-]şi pH-ul
soluţiei.
1. 14. Calculaţi concentraţia molară a soluţiei de acid cianhidric, valoarea pH-ului căreia
este 5,3.
26
1. 15. Ce volum clorură de hidrogen este necesar de a dizolva în 250cm 3 apă, pentru a
obţine o soluţie cu pH-ul egal cu 2?
1. 16. Care v-a fi pH-ul soluţiei obţinute la diluarea a 10cm3 soluţie NaOH 1,0M cu
100cm3 de apă?
1. 17. De câte ori mai mulţi ioni de hidrogen sunt prezenţi într-un litru de soluţie cu pH
= 3, decât într-una cu pH = 5?
1. 18. Calculaţi masa hidroxidului de bariu ce se conţine în 55cm3 soluţie cu
concentraţia 0,25mol/l. Care v-a fi mediul acestei soluţii?

3. Soluţii de electroliţi tari. Forţa ionică, activitatea ionilor în soluţii apoase de

electroliţi
Majoritatea electroliţilor tari în soluţii apoase disociază complet şi noţiunile de
grad de disociaţie electrolitică şi constanta de disociaţie nu se aplică în cazul lor. Gradul
de disociaţie real al electroliţilor tari este 1.
De exemplu, măsurarea conductibilităţii electrice a soluţiilor de electroliţi tari, a
demonstrat că gradul de disociaţie are valori mai mici de 1, acesta numindu-se grad de
disociaţie aparent. Teoria disociaţiei electroliţilor tari explică acest fenomen prin
existenţa interacţiunii electrostatice între ioni. Fiecare ion în soluţie atrage şi se
înconjoară cu ioni de semn contrar, solvatându-se cu moleculele polare ale solventului.
La creşterea concentraţiei soluţiei de electroliţi tari creşte şi atracţia reciprocă a ionilor.
Din această cauză scade şi viteza de mişcare a ionilor în soluţie, având ca efect scăderea
activităţii chimice a acestora.
Ţinându-se cont de influenţa interacţiunii electrostatice a ionilor asupra
proprietăţilor fizice şi chimice ale soluţiilor electroliţilor tari, s-a introdus în locul
concentraţiei reale „c”, noţiunea de activitate „a”, numită şi concentraţie efectivă sau
concentraţie activă.
Între activitatea şi concentraţia ionilor există următoarea relaţie:
a  f c (3. 1.)
Forţa ionică a soluţiei se calculează după relaţia:
1
  ci  z i2 (3. 2.)
2

dacă μ > 0,005, atunci lg f =  0,5  z 2  (3. 3.)
1 
dacă μ < 0,005, atunci lg f =  0,5  z 2   (3. 4.)
f = ant ( lg f ) (3. 5.)

unde: a – activitatea ionului; z – sarcina ionului;

f – coeficientul de activitate;
c – concentraţia ionului;
μ – forţa ionică a soluţiei.
27
 Exemplu 1. Calculaţi activitatea ionilor de cupru în soluţia azotatului de cupru cu
c(Cu(NO3)2) = 0,005mol/l.

Rezolvare:
Cu(NO3)2 ↔ Cu2+ + 2NO 3
1mol : 1mol : 2 mol

– deci, în soluţie sunt prezenţi ionii Cu2+ şi NO 3 , de unde:

c1 = c(Cu2+) = c(Cu(NO3)2) = 0,005mol/l
c2 = c(NO 3 ) = 2 ∙ c(Cu(NO3)2) = 2 ∙ 0,005 = 0,01mol/l

– forţa ionică a soluţiei se calculează după formula (3. 2.):

1 1
  (ci  z i2 )  (0,005  2 2  0,01 12 )  0,015
2 2
μ > 0,005, atunci
2+ 0,015
lg f (Cu ) =  0,5  2 2   0,218
1  0,015
f (Cu2+) = antlg (  0,218 ) = antlg (  1  0,782 ) = 6,053 ∙ 10 1
a(Cu 2 )  f  c  6,053 ∙ 10 1 ∙ 5 ∙ 10 3 = 3,03 ∙ 10 3 mol/l

Exemplu 2. De calculat pH-ul şi paH-ul soluţiei acidului percloric (HClO4) cu concentraţia

0,001mol/l:
a) fără activitatea ionilor de hidrogen;
b) cu activitatea ionilor de hidrogen.

Rezolvare:
a) HClO4 ↔ H+ + ClO 4 ; pH < 7
1mol : 1mol : 1mol

c(H+) = c(HClO4) = 0,001 sau 1 ∙ 10 3 mol/l

pH = – lg [H+] = – lg 1 ∙ 10 3 = – (lg 1 + lg 10 3 ) = 3
b) c1 = c2 = c(H+) = c(ClO 4 ) = c(HClO4) = 10 3 mol/l
1 1
  (c1  z12  c 2  z 22 )  (0,001 12  0,001 12 )  0,001
2 2
μ < 0,005 (determinăm f H   după tabelă sau:
+
lg f ( H ) =  0,5  z 2  0,001  0,0158
f ( H+) = antlg (  0,0158 ) = antlg (  1  0,9842) = 9,642 ∙ 10 1
a(H  )  f  c  9,642 ∙ 10 1 ∙ 10 3 = 9,642 ∙ 10 4 mol/l
paH = – lg [aH+] = – lg 9,642 ∙ 10 4 = – (0,9842 – 4) = 3,0158

28
 Probleme propuse:
3. 1. Să se calculeze activitatea ionilor Fe3+ în soluţia, care într-un litru conţine
0,001mol (NH4)2SO4∙Fe2(SO4)3.
3. 2. În 100ml soluţie sunt dizolvate 0,119g KBr şi 0,111g CaCl2. Calculaţi a(Br  ) şi
a(Ca2+).
3. 3. Calculaţi mediul soluţiei Ba(OH)2, dacă într-un litru soluţie sunt dizolvate 3,427g
substanţă.
3. 4. Să se calculeze activitatea ionilor de sodiu şi azotat în soluţia azotatului de sodiu
cu concentraţia molară 0,015mol/l.
3. 5. Într-un litru de soluţie se conţin 0,02mol K2SO4 şi 0,01mol Al2(SO4)3. Calculaţi
activitatea ionilor de potasiu şi aluminiu.
3. 6. În 250cm3 soluţie sunt dizolvate 0,165g azotat de zinc. Calculaţi activitatea
ionilor de zinc şi azotat.
3. 7. Într-un litru soluţie se conţin 1,39g NaOH şi 0,01mol Ba(OH)2. Calculaţi [OH-].
3. 8. S-au amestecat volume egale de soluţii: (NH4)2SO4 şi NH4Cl de aceeaşi
concentraţie molară, egală cu 0,056mol/l. Calculaţi forţa ionică a soluţiei şi
activitatea ionilor (NH 4 ).
3. 9. Calculaţi activitatea ionilor de potasiu şi clor în soluţia obţinută la amestecarea
sulfatului de potasiu cu concentraţia molară 0,015mol/l cu clorura de sodiu de
0,03mol/l.
3. 10. Calculaţi activitatea ionilor în soluţia carbonatului de sodiu cu concentraţia
molară egală cu 0,025mol/l.

4. Echilibre în sisteme eterogene. Produs de solubilitate

Într-o soluţie saturată a unui electrolit puţin solubil decurg două procese opuse:
dizolvarea – trecerea ionilor din precipitat în soluţie, şi cristalizarea – trecerea ionilor
din soluţie în precipitat. De exemplu:
BaSO4 ↔ Ba2+ + SO 24 
precipitat soluţie

Aplicând legea acţiunii maselor pentru acest echilibru eterogen, avem:

a ( Ba 2 )  a ( SO42 )
K
a ( BaSO4 )
K ∙ a(BaSO4) = a(Ba2+) ∙ a(SO 24  )
K ∙ a(BaSO4) = const = PS
PS BaSO4   a( Ba 2  )  a( SO42  ) (4. 1.)
Din relaţia (4. 1.) rezultă regula produsului de solubilitate: în soluţia saturată a
unui electrolit puţin solubil, produsul activităţii ionilor reprezintă o mărime constantă
29
 la temperatura dată. Această mărime se numeşte produs de solubilitate şi se notează
prin PS. Relaţia (4. 1.) poate fi scrisă şi astfel:
PS BaSO4   c( Ba 2  )  c( SO42  )  f ( Ba 2  )  f ( SO42  ) (4. 2.)
deoarece: a = c ∙ f
În soluţiile saturate a electroliţilor puţin solubili concentraţiile ionilor sunt mici
(în lipsa altor electroliţi), atunci valoarea coeficienţilor de activitate este egală cu 1.
De aici reiese că:
PS BaSO4   a( Ba 2  )  a( SO42  ) (4. 3.) sau PS BaSO4   [ Ba 2  ]  [ SO42  ] (4. 3. 1.)
Pentru cazul general Men Am produsul de solubilitate va avea forma:
Men Am ↔ nMep+ + mAq 
PS(MenAm) = [Mep+]n ∙ [Aq  ]m (4. 4.)
Valorile PS a electroliţilor puţin solubili sunt calculate la anumită temperatură şi
sistematizate în tabele speciale.
Acestea sunt utilizate pentru rezolvarea multor probleme practice şi teoretice de
analiză chimică.
În analiza calitativă mai frecvent se fac calculele aproximative, cu utilizarea
concentraţiilor ionilor în loc de activităţile lor. În cazul când electrolitul nu este destul
de greu solubil sau când în soluţie sunt prezenţi şi alţi electroliţi solubili, se ia în
consideraţie forţa ionică a soluţiei şi calculele se efectuează utilizând activităţile
ionilor care participă la reacţia de precipitare.
Relaţiile dintre solubilitatea (S, mol/l) electrolitului greu solubil Me n Am şi PS al
acestui electrolit sunt următoarele:
Men Am (precipitat) ↔ nMep+ + mAq  (soluţie)
c( Me p  ) c( Aq  )
S Men Am   
n m
c( Me p  )  n  S ; c( A q  )  m  S
PS Me A = [Mep+]n ∙ [Aq  ]m ∙ f Men  f Am = (n ∙ S)n ∙ (m ∙ S)m ∙ f Men  f Am
n m

PS Me n Am  (4. 5.)

S Me n Am   n  m n
n  m  f Me  f A
m n m

În soluţiile electroliţilor puţin solubili, când lipsesc alţi electroliţi, forţa ionică
este destul de mică şi valorile coeficienţilor de activitate (f) practic sunt egale cu 1,
atunci în aceste cazuri relaţia (4. 5.) poate fi redusă la următoarea:

PS Men Am 
S Men Am   n  m (4. 6.)
nn  mm

Exemplu 1. De calculat produsul de solubilitate a sulfatului de bariu, dacă

un litru soluţie saturată conţine 0,00245g substanţă dizolvată.

30
 Rezolvare:
– aplicăm relaţia (4. 3. 1.):
PS BaSO4   [ Ba 2  ]  [ SO42  ]
– folosim relaţia (1. 2.) pentru calcularea concentraţiei molare a electrolitului:
m 0,00245
CM ( BaSO4 )    1,05  10 5 mol / l
M  V (l ) 233  1
– calculăm concentraţia fiecărui ion conform disocierii (teoretic) electrolitului:
BaSO4 ↔ Ba2+ + SO 24 
1mol : 1mol : 1mol

– din ecuaţia disocierii reiese că:

[Ba2+] = [SO 24  ] = [BaSO4] = 1,05 105 mol/l, atunci
PS(BaSO4) = (1,05 105 )2 = 1,1  1010

Exemplu 2. Calculaţi solubilitatea Ca3(PO4)2 în apă (mol/l), dacă PS = 2,1 ∙10 29 .

Rezolvare:
– aplicăm relaţia (4. 6.) pentru Ca3(PO4)2:
S Ca3 PO4 2  
5
  

PS Ca3 PO4 2 5 2,1 10  29 5 10  29

33  22 108 51
1 1 1 1
lg S  lg 10 29  lg 51,4  (29)  (1,711)  5,8  0,34  6,14
5 5 5 5
S  ant lg( 6,1422)  ant lg( 7  0,86)  7,244 10 7
S Ca 3 PO 4  2   7,244 10 7 mol / l

Exemplu 3. De calculat solubilitatea sulfatului de plumb în apă şi

concentraţia fiecărui ion în g/l, dacă PS = 2,2 ∙ 10 8 .
– aplicăm relaţia (4. 6.) pentru PbSO4:

S  PS PbSO4   2,2 108  1,51 10 4 mol / l

– concentraţia ionilor în g/l, se calculează reieşind din solubilitatea electrolitului
dat şi masa molară a fiecărui ion:
c( Pb 2  )  207g / mol  1,51 104 mol / l  3,125  102 g / l
c( SO42 )  96g / mol  1,51 104 mol / l  1,45  102 g / l

Exemplu 4. La ce valoare a pH-ului se v-a începe sedimentarea hidroxidului de

zinc din soluţia clorurii de zinc 0,11 molară,
dacă PS(Zn(OH)2) = 7,1 ∙ 10 18 ?

Rezolvare:
– din relaţia produsului de solubilitate calculăm concentraţia ionilor hidroxil:
PS(Zn(OH)2) = [Zn2+] ∙ [OH  ]2
31
 PS
[OH  ] 
[ Zn 2 ]
– concentraţia ionilor de zinc o calculăm după ecuaţia reacţiei de disociere a sării:
0,11mol/l 0,11mol/l
ZnCl2 ↔ Zn2+ + 2Cl 
1mol : 1mol : 2 mol

7,1  1018
[OH  ]   8,03  109 mol / l
0,11
– din relaţia (4. 5.) calculăm indicele hidroxilic:
pOH = – lg[OH  ] = – lg 8,03109 = – 0,9047 + 9 = 8,0953
– mediul soluţiei îl calculăm după relaţia (2. 16.):
pH + pOH = 14
pH = 14 – 8,0953 = 5,9047

Exemplul 5. De determinat dacă se va forma precipitat la amestecarea

volumelor egale de soluţie CaCl2 0,2 molară cu soluţie Na2SO4 0,1 molară.

Rezolvare:
– la amestecarea soluţiilor cu volume egale, conc. se micşorează de două ori:
c(CaCl2) = 0,2 : 2 = 0,1 mol/l
c(Na2SO4) = 0,1 : 2 = 0,05 mol/l
– din ecuaţiile de disociere a sărurilor respective calculăm concentraţia ionilor de
2+
Ca şi SO 24  , deoarece ei participă la formarea precipitatului:
0,1mol/l 0,1mol/l
CaCl2 ↔ Ca2+ + 2Cl-
1mol : 1mol : 2mol

0,05 mol/l 0,05 mol/l

+
Na2SO4 ↔ 2Na + SO 24 
1mol : 2 mol : 1mol

– se calculează produsul concentraţiei ionilor (PI) în soluţia formată şi se compară cu

valoarea PS:
PI(CaSO4) = [Ca2+] ∙ [SO 24  ] = 0,1 ∙ 0,05 = 5 ∙ 10 3
PS(CaSO4) = 2,5 ∙ 10 5 ;
PI > PS – precipitat se formează
Probleme propuse:
4. 1. Calculaţi solubilitatea Ag2CO3 în apă şi în soluţia nitratului de magneziu
0,15 molară, dacă PS = 6,15 ∙ 10 12 .

32
4. 2. Determinaţi dacă se va forma precipitat la amestecarea a 400cm3 soluţie Pb(NO3)2
10-3 mol/l cu 100cm3 sol. K2CO3 10-2 mol/l, dacă PS(PbCO3) = 1,5∙10 13 .
4. 3. Se va forma oare precipitat la amestecarea volumelor egale soluţie FeСl3 cu conc.
1∙10 5 mol/l cu sol. NaOH 0,01 molară, dacă PS(Fe(OH)3) = 3,8·10-38?
4. 4. Care va fi concentraţia ionilor de magneziu în soluţia hidroxidului de magneziu,
dacă pH = 11,5?
4. 5. La ce concentraţie a ionilor de cobalt se va începe sedimentarea Co(OH)2, dacă pH
= 6,51?
4. 6. În soluţia de analizat se conţin cationii Ba2+ şi Ca2+. Concentraţiile lor sunt
respectiv egale cu 0,9mol/l şi 0,05mol/l. Sedimentarea cărui cation se va începe în
primul rând la adăugarea soluţiei de carbonat de sodiu?
4. 7. Ce masă de CaSO4 este dizolvată în 500ml soluţie saturată, dacă PS=2,5∙10 5 ?
4. 8. De calculat pH-ul soluţiei în momentul când se începe sedimentarea ionilor de
Cd2+ în formă de Cd(OH)2 din soluţia clorurii de cadmiu 0,11 molară şi în
momentul când această sedimentare devine practic completă. (Un ion este practic
complet sedimentat, dacă concentraţia lui în soluţie scade până la valorile
10 5 – 10 6 mol/l).
4. 9. Care sare este mai solubilă în apă, AgBr sau Ag2CO3, şi de câte ori?
4. 10. De calculat solubilitatea oxalatului de calciu în mol/l şi g/l:
a) fără;
b) ţinând cont de forţa ionică a soluţiei, dacă PS = 2,57 ∙ 10 9 .
4. 11. Cum şi de câte ori se va schimba solubilitatea cromatului de plumb în apă faţă de
soluţia 0,01 molară a azotatului de potasiu, dacă PS = 1,8 ∙ 10 14 ?
4. 12. Calculaţi pierderile de precipitat (g) la spălarea a 0,1g Fe(OH)3 cu 100ml de apă.
4. 13. De calculat solubilitatea în mol/l a AgCl în apă şi în soluţia 0,01 molară azotat de
sodiu. Cum se va schimba solubilitatea?
4. 14. Calculaţi solubilitatea în g/100ml soluţie, dacă se cunoaşte PS pentru: AgSCN,
Ba3(PO4)2, CaC2O4.
4. 15. Ce volum de apă este necesar pentru spălarea sedimentului MgNH4PO4∙6H2O cu
masa 0,5g, pentru ca pierderile de masă la dizolvare să nu întreacă 0,05%?
4. 16. Sunt propuse două soluţii saturate: de clorură de plumb şi sulfat de plumb. În care
din aceste soluţii c(Pb2+) este mai mare şi de câte ori?
4. 17. Ce masă de CaC2O4 este dizolvată în 850ml de apă, dacă PS = 2,57 ∙ 10 9 ?
4. 18. Calculaţi solubilitatea sulfatului de calciu în apă (mol/l) şi în prezenţa nitratului
de potasiu de 0,15N. Cum se va schimba solubilitatea şi de câte ori?
4. 19. Determinaţi solubilitatea sării MgNH4PO4 în apă (mol/l) şi solubilitatea fiecărui
ion în g/l de soluţie saturată, dacă PS = 2,5 · 10-13.

33
 Anexa 1
Constante de disociere a acizilor (25ºC)

Denumirea acidului Formula Kdis.

hipocloros HClO 5 ∙ 108

azotos HNO2 4 ∙ 10 4
iodic HIO3 1,67 ∙ 10 1
peroxid de hidrogen H2O2 2,4 ∙ 10 12
cianhidric HCN 7,2 ∙ 10 10
benzoic C6H5COOH 6,3 ∙ 10 5
malonic CH3CHOHCOOH 1,37 ∙ 10 4
formic HCOOH 1,77 ∙ 10 4
acetic CH3COOH 1,75 ∙ 10 5
cloracetic CH2ClCOOH 1,4 ∙ 10 3
fluorhidric HF 6,8 ∙ 10 4
K1 = 1,3 ∙ 10 2
sulfuros H2SO3
K2 = 5 ∙ 10 6
K1 = 5,7 ∙ 10 8
sulfhidric H2S
K2 = 1,2 ∙ 10 15
K1 = 4,31 ∙ 10 7
carbonic H2CO3
K2 = 5,61 ∙ 10 11
bicromic H2Cr2O7 K2 = 2,3 ∙ 10 2
K1 = 1,8 ∙ 10 1
cromic H2CrO4
K2 = 3,2 ∙ 10 7
K1 = 5,9 ∙ 10 2
oxalic H2C2O4
K2 = 6,4 ∙ 10 5
K1 = 1 ∙ 10 10
silicic H2SiO3
K2 = 2 ∙ 10 12
K1 = 2,5 ∙ 10 1
tiosulfuric H2S2O3
K2 = 1,9 ∙ 10 2
boric H3BO3 K1 = 5,7 ∙ 10 10
K1 = 7,6 ∙ 10 3
fosforic H3PO4 K2 = 6,2 · 10 8
K3 = 4,2 ∙ 10 13

34
 Anexa 2
Constante de disociere a bazelor (25ºC)

Denumirea bazei Formula Kdis.

soluţie de amoniac NH3 + H2O 1,79∙ 10 5
anilină C6H5NH2 4,2 ∙ 10 10
hidroxilamină NH2OH 9,6 ∙ 10 9
uree CO(NH2)2 1,5 ∙ 10 4
tiouree CS(NH2)2 1,35 ∙ 10 13
hidroxid de argint AgOH 5 ∙ 10 3
hidroxid de calciu Ca(OH)2 K2 = 4 ∙ 10 2
K1 = 9,55 ∙ 10 4
hidroxid de plumb Pb(OH)2
K2 = 3 ∙ 10 8
hidroxid de zinc Zn(OH)2 K2 = 1,5 ∙ 10 9
K1 = 3 ∙ 10 3
hidroxid de magneziu Mg(OH)2
K2 = 4,1 ∙ 10 5
hidroxid de mangan Mn(OH)2 K2 = 3 ∙ 10 4

Anexa 3
Produs de solubilitate, solubilitatea (20ºC)
Formula PS S, mol/l S, g/100ml(H2O)
Bromuri
15
AgBr 7,7 ∙ 10 8,8 ∙ 10 7 1,65 ∙ 10 5
PbBr2 7,4 ∙ 10 5 2,6 ∙ 10 2 9,54 ∙ 10 1
Ioduri
AgI 1,5 ∙ 10 16 1,2 ∙ 10 8 2,82 ∙ 10 7
PbI2 8,7 ∙ 10 9 1,3 ∙ 10 3 5,99 ∙ 10 2
CuI 5,06 ∙ 10 12 2,35 ∙ 10 6 4,38 ∙ 10 5
Cloruri
AgCl 1,6 ∙ 10 10 1,3 ∙ 10 5 1,86 ∙ 10 4
PbCl2 2,4 ∙ 10 4 3,9 ∙ 10 2 1,08
Hg2Cl2 1,1 ∙ 10 18 1,6 ∙ 10 5 7,55 ∙ 10 4
Sulfuri
Ag2S 1,6 ∙ 10 49 3,4 ∙ 10 17 8,43 ∙ 10 16
AgCNS 7,1 · 10 18 8,45 · 10 7 1,4 · 10 5
PbS 1,1 ∙ 10 29 3,3 ∙ 10 15 7,9 ∙ 10 14
HgS 4 ∙ 10 53 6,3 ∙ 10 27 1,47 ∙ 10 25
NiS 3 ∙ 10 21 5,5 ∙ 10 11 4,99 ∙ 10 10
CoS 7 ∙ 10 23 8,4 ∙ 10 12 7,64 ∙ 10 11
CuS 8,5 ∙ 10 45 9,2 ∙ 10 23 8,8 ∙ 10 22
Sulfaţi
Ag2SO4 7,7 ∙ 10 5 2,7 ∙ 10 2 8,42 ∙ 10 1
PbSO4 2,2 ∙ 10 8 1,5 ∙ 10 4 4,55 ∙ 10 3
35
BaSO4 1,08 ∙ 10 10 1 ∙ 10 5 2,33 ∙ 10 4
SrSO4 2,8 ∙ 10 7 5,3 ∙ 10 4 9,74 ∙ 10 3
CaSO4∙2H2O 2,5 ∙ 10 5 5,0 ∙ 10 3 1,34 ∙ 10 1
Fosfaţi
Ag3PO4 1,8 ∙ 10 18 1,6 ∙ 10 5 4,19 ∙ 10 4
Pb3(PO4)2 1,5 ∙ 10 32 1,7 ∙ 10 7 1,38 ∙ 10 5
MgNH4PO4 2,5 ∙ 10 13 6,3 ∙ 10 5 8,65 ∙ 10 4
Ca3(PO4)2 2,1 · 10 29 7,2 · 10  7 3,56 ∙ 10 5
Ba3(PO4)2 2,8 · 10 22 4,9 · 10 5 4,9 · 10 5
Oxalaţi
Ag2C2O4 1,1 ∙ 10 11 1,4 ∙ 10 4 4,25 ∙ 10 3
PbC2O4 3,2 ∙ 10 11 5,7 ∙ 10 6 1,68 ∙ 10 4
BaC2O4∙2H2O 1,2 ∙ 10 7 3,5 ∙ 10 4 8,55 ∙ 10 1
SrC2O4 ∙ H2O 5,61 ∙ 10 8 2,4 ∙ 10 4 4,26 ∙ 10 3
CaC2O4∙ H2O 2,57 ∙ 10 9 5,1 ∙ 10 5 7,45 ∙ 10 4
MgC2O4 8,57 ∙ 10 5 9,2 ∙ 10 3 1,03 ∙ 10 1
Cromaţi
Ag2CrO4 9,0 ∙ 10 12 1,3 ∙ 10 4 4,31 ∙ 10 3
PbCrO4 1,8 ∙ 10 14 1,3 ∙ 10 7 4,2 ∙ 10 6
BaCrO4 2,4 ∙ 10 10 1,5 ∙ 10 5 3,8 ∙ 10 4
SrCrO4 3,5 ∙ 10 5 5,9 ∙ 10 3 1,2 ∙ 10 1
Carbonaţi
Ag2CO3 6,15 ∙ 10 12 1,15 ∙ 10 4 3,17 ∙ 10 3
PbCO3 1,5 ∙ 10 13 3,9 ∙ 10 7 1,04 ∙ 10 5
Hg2CO3 9 ∙ 10 17 2,8 ∙ 10 6 1,29 ∙ 10 4
BaCO3 8,1 ∙ 10 9 9 ∙ 10 5 1,78 ∙ 10 3
SrCO3 1,6 ∙ 10 9 4 ∙ 10 5 5,91 ∙ 10 4
CaCO3 4,8 ∙ 10 9 6,93 ∙ 10 5 6,94 ∙ 10 4
MgCO3 1 ∙ 10 5 3,2 ∙ 10 3 2,7 ∙ 10 2
ZnCO3 2,7 ∙ 10 8 1,6 ∙ 10 4 2,01 ∙ 10 3
MnCO3 8,8 ∙ 10 11 9,4 ∙ 10 6 1,08 ∙ 10 4
FeCO3 2,5 ∙ 10 11 5 ∙ 10 6 5,79 ∙ 10 5
Hidroxizi
Ca(OH)2 3,1 ∙ 10 5 2 ∙ 10 2 1,48 ∙ 10 1
Mg(OH)2 5 ∙ 10 12 1,1 ∙ 10 4 6,42 ∙ 10 4
Cd(OH)2 1,2 ∙ 10 14 1,4 ∙ 10 5 2,04 ∙ 10 4
Mn(OH)2 4 ∙ 10 14 2,1 ∙ 10 5 1,87 ∙ 10 4
Ni(OH)2 4,8 ∙ 10 16 5,4 ∙ 10 6 5,01 ∙ 10 5
Fe(OH)2 6,3 ∙ 10 16 4,9 ∙ 10 6 4,5 ∙ 10 5
Co(OH)2 2 ∙ 10 16 3,7 ∙ 10 6 3,44 ∙ 10 5
Zn(OH)2 7,1 ∙ 10 18 1,4 ∙ 10 6 1,49 ∙ 10 5
Cu(OH)2 5,6 ∙ 10 20 2,4 ∙ 10 7 2,34 ∙ 10 6
Al(OH)3 1,9 ∙ 10 33 2,9 ∙ 10 9 2,26 ∙ 10 8
Fe(OH)3 3,8 ∙ 10 38 1,9 ∙ 10 9 2,03 ∙ 10 8

36
 Anexa 4

Tabelul logaritmilor (lg) rotunjiţi până la două semne zecimale

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 0 04 08 11 15 18 20 23 26 28 1
2 30 32 34 36 38 40 42 43 45 46 2
3 48 49 51 52 53 54 56 57 58 59 3
4 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 4
5 70 71 72 72 73 74 75 76 76 77 5
6 78 79 79 80 81 81 82 83 83 84 6
7 85 85 86 86 87 88 88 89 89 90 7
8 90 91 91 92 92 93 94 94 95 95 8
9 95 96 96 97 97 98 98 99 99 99 9
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Exemplu: lg 3 = 0,48; lg 30 = 1,48; lg 8,3 = 0,92 ...

Anexa 5

Tabelul funcţiei 10x (antilogaritmii zecimali) rotunjiţi până la două semne zecimale

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
,1 13 13 13 13 14 14 14 15 15 15 ,1
,2 16 16 17 17 17 18 18 19 19 20 ,2
,3 20 20 21 21 22 22 23 23 24 25 ,3
,4 25 26 26 27 28 28 29 30 30 31 ,4
,5 32 32 33 34 35 35 36 37 38 39 ,5
,6 40 40 42 43 44 45 47 47 48 49 ,6
,7 50 51 52 54 55 56 58 59 60 62 ,7
,8 63 65 66 68 69 71 72 74 76 78 ,8
,9 79 81 83 85 87 89 91 93 96 98 ,9
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Exemplu: lg 10x = antlg (x) = antlg (0,21) = 1,6;

lg 10-x = antlg (–x) = antlg (–2,3) = antlg (–3+0,7) = 5,0 ∙ 10-3.

37
 BIBLIOGRAFIA

1. V. Vasiliev. Chimia analitică, Vol. I-II, Chişinău, Universitas, 1991.

2. Н. Логинов, А.Воскресенский, И.Солодкин. Аналитическая химия, Москва,
«Просвещение», 1975.
3. В. Посыпайко, Н.Козырева, Ю.Логачева. Химические методы анализа,
Москва, «Высшая школа», 1989.
4. Gr. Budu. Chimie analitică calitativă, Chişinău, Ştiinţa, 1994.
5. К. Селезнев. Аналитическая химия. Москва, «Высшая школа»,1973.
6. В. Алексеев. Анализа калитативэ ши кантитативэ. Вол. I-II, Кишинэу, 1961.
7. E. Jercan. Metode de separare în chimia analitică. Bucureşti, Editura Tehnică,
1983.
8. Лурье Ю. Ю. Справочник по аналитической химии. Москва, 1989.
9. В. П. Васильев, Л.А.Кочергина, Т.Д.Орлова. Аналитическая химия. Сборник
вопросов, упражнений и задач, Москва, «Дрофа», 2003.
10. S. Codreanu. Exerciţii şi probleme de calcul în analiza calitativă şi cantitativă.
44 pag. CEP „Tipografia Centrală”. Chişinău, 2009.

38