CAPITOLUL II.

TESUTURILE VEGETALE
Tesutul reprezinta o grupare de celule, care au aceeasi origine, forma,
structura si indeplinesc aceleasi functii. Dupa functiile indeplinite si gradul de
diferentiere celulara, tesuturile sunt de doua tipuri: meristematice si definitive.

2.1.TESUTURILE MERISTEMATICE
Sunt cele mai tinere tesuturi din corpul plantelor, formate din celule
nediferentiate, care se divid intens; in urma acestor diviziuni rezulta celulele din
care formeaza tesuturile definitive. In corpul plantelor exista trei tipuri de tesuturi
meristematice: primordiale, primare si secundare.
Meristemele primordiale sunt reprezentate de catre primele grupe de
celule care rezulta din diviziunea zigotului si care alcatuiesc embrionul
nediferentiat; ele persista si in organele adulte ale plantelor, ocupand varful
radacinii si al tulpinii; celulele meristemelor primordiale sunt foarte mici si se
divid foarte intens.
Meristemele primare provin din meristemele primordiale si sunt formate
din celule foarte slab diferentiate si care se divid mai putin intens. Ele pot fi
apicale (situate in varful organelor plantelor, in continuarea meristemelor
primordiale) sau intercalare (situate printre alte tesuturi definitive); se intalnesc,
de asemenea, in cadrul embrionului diferentiat.
Meristemele secundare rezulta in urma procesului de dediferentiere a
unor celule apartinand tesuturilor definitive si apar sub forma unor inele
meristematice inchise, lateral fata de axa tulpinii sau a radacinii, fie in cilindrul
central (cambiul), fie in scoarta (felogenul); din activitatea lor rezulta celule ce
determina formarea structurii secundare si cresterea in grosime a organelor
plantelor.

2.2. TESUTURILE DEFINITIVE.

Sunt formate din celule diferentiate si specializate pentru indeplinirea
diferitelor functii in corpul plantelor si se impart in urmatoarele categorii: de
aparare, trofice, conducatoare, mecanice, secretoare si excretoare, senzitive.
16

2.2.1. TESUTURILE DE APARARE

Se afla la exteriorul organelor plantelor si au rolul de a proteja planta
impotriva agentilor daunatori externi
temperaturi excesive, insolatie, leziuni mecanice, animale, agenti microbiologici
etc). Dupa tipul meristemelor din care provin, tesuturile de aparare sunt de doua
feluri: primare (piloriza, rizoderma, exoderma, epiderma si formatiunile
epidermice) si secundare (suberul si ritidomul).
Piloriza este formata din mai multe straturi de celule care se acopera
unele pe altele si care imbraca ca un degetar varful radacinii, protejand
meristemele primordiale apicale, din activitatea carora, de altfel, se si formeaza.
Rizoderma protejeaza radacina la nivelul zonei pilifere, fiind formata,
de obicei, dintr-un singur strat de celule cu pereti subtiri (cele mai multe dintre
aceste celule, prin alungirea puternica in afara a peretelui extern formeaza
perisorii absorbanti).
Exoderma protejeaza radacina la nivelul zonei aspre, fiind formata din
cateva straturi de celule cu peretii suberificat.
Epiderma protejeaza toate organele aeriene ale plantelor, cu structura
primara, (frunze, tulpini tinere, lastari, piese florale, fructe tinere); ea este formata,
de obicei, dintr-un singur strat de celule parenchimatice, strans unite intre ele,
lipsite de cloroplaste, cu contur poligonal sau dreptunghiular si cu peretii externi
ingrosati si adeseori cerificati, cutinizati sau mineralizati (fig. 3, 4)

Fig. 3 - Epiderma si stomatele: A-din frunza de Zebrina pendula; B- din frunza de

porumb (Zea mays); cs-celule stomatice; pi-perete intern; pe-perete extern; ost-ostiola; ca-celule
anexe; lp-leucoplaste; c.ep.-celule epidermice.

n urma unor modificari locale ale celulelor, in epiderma se diferentiaza o

serie de formatiuni epidermice, dintre care stomatele si perii tectori au rol
protector.
17

a) stomatele au rolul de a asigura si regla schimbul de gaze intre planta si

mediul extern, precum si de a regla transpiratia (prin care se impiedica
supraincalzirea plantei sau pierderea exagerata a apei din planta - rol protector). O
stomat este alctuit din:
- doua celule stomatice reniforme (la majoritatea plantelor) sau
halteriforme (la graminee, juncacee si ciperacee), asezate fata in fata, alaturate
prin capetele lor si lasand intre ele o mica deschidere, numita ostiola; aceste
celule sunt prevazute cu cloroplaste si prezinta peretii dinspre ostiola ingrosati, in
timp ce restul peretilor sunt subtiri;
- (1)2-4 celule anexe, asemanatoare cu celulele epidermice normale, dar
de obicei mai mici si de alta forma.
Adeseori (mai ales la plantele care traiesc in zone mai aride), se formeaza o
camera substomatica (sub stomate), sau chiar o camera suprastomatica (deasupra
stomatelor), care sunt niste spatii pline cu aer bogat in vapori de apa, ce impiedica
aerul atmosferic uscat sa vina in contact direct cu celulele interne ale organului,
protejandu-le astfel de deshidratare.
b) perii tectori reprezinta excrescente ale peretilor externi ale celulelor

Fig. 4 Epiderma si
stomatele din frunza de
stanjenel (Iris germanica):
ca-celule anexe; cs-celule
stomatice; c.sus-camera
suprastomatica; c.ss-camera
substomatica; cut-cuticula;
ep-celule epidermice.

epidermice (peri unicelulari), sau formatiuni mai complexe, formate din mai multe
celule (peri pluricelulari), care au rolul de a apara planta de atacul unor animale
fitofage, de insolatie, de pierderea caldurii etc. Ei pot fi simpli sau ramificati. La
unele plante perii sunt foarte desi si se impletesc intre ei, formand adevarate pasle
protectoare. La alte plante (urzica) perii contin substante urticante, care sunt
injectate in pielea animalelor care ii ating, producandu-le usturime si deci o
reactie de respingere.
Suberul (pluta) este format din mai multe straturi de celule cubice sau
turtite, strans unite intre ele, dispuse in siruri radiare, cu toti peretii suberificati,
din care cauza el este un tesut impermeabil pentru apa si gaze si foarte bun
izolator termic. Din loc in loc, in suber se diferentiaza niste formatiuni cu o
structura mai afanata si proeminente la exterior, cu aspect de numite lenticele, la
18

nivelul carora celulele sunt rotunjite la colturi, delimitand spatii intercelulare mari
prin care sa circule aerul, necesar respiratiei plantei.
Suberul protejeaza organele plantelor (tulpina, radacina) in primii ani de
cand incepe formarea structurii secundare si rezulta din activitatea felogenului,
care apare in diferite zone din scoarta (de obicei sub epiderma) si functioneaza
unul sau cativa ani de zile, generand catre exterior suber, iar catre interior un tesut
numit feloderm (suberul, felogenul si felodermul formeaza periderma) (fig. 5).
Ritidomul. Dupa incetarea activitatii primului felogen, la tulpinile si
Fig. 5
.Sectiune printr-o
lenticela din ramura
de soc (Sambucus
nigra): ep-epiderma;
sub- suber; fgfelogen; fdfeloderm; lentlenticela.

radacinile mai batrane, in timp apar, mai catre interior, noi felogenuri succesive,
care vor genera tot atatea periderme suprapuse, intre care se afla portiuni de
scoarta

primara

moarta

datorita

impermeabilitatii

suberului.

Totalitatea

peridermelor cuprinse la exteriorul celui mai profund si mai nou suber, impreuna
cu portiunile de scoarta primara dintre ele, formeaza un tesut protector foarte
eficient, numit ritidom, care poate fi persistent, sau se desprinde periodic sub
forma de fasii inelere sau longitudinale, sub forma de placi etc.
2.2.2.TESUTURILE TROFICE (FUNDAMENTALE).
Sunt formate din celule slab diferentiate si indeplinesc functii legate de
nutritie (absorbtia sevei brute, asimilatia clorofiliana, depozitarea apei, aerului sau
substantelor de rezerva), in functie de care se clasifica astfel:
Tesuturi absorbante, care au rolul de a absorbi apa si substantele
minerale (seva bruta) din sol si de a le transporta pana la nivelul tesutului
conducator lemnos. Sunt reprezentate prin perii absorbanti si tesutul cortical al
radacinii.
Tesuturile asimilatoare au rolul de a realiza functia de fotosinteza. Sunt
formate din celule bogate in cloroplaste si intra in structura frunzelor si a
celorlalte organe aeriene verzi (a se vedea anatomia frunzei).

19

Tesuturile acvifere depoziteaza apa, pe care o cedeaza foarte greu si se

intalnesc la plantele care traiesc in tinuturi desertice sau pe soluri saraturate.
Tesuturile aerifere depoziteaza aerul, necesar respiratiei (prin O2) si
fotosintezei (prin CO2) si se intalnesc in special la plantele acvatice, fiind formate
din celule care lasa intre ele spatii mari pline cu aer.
Tesuturile de depozitare a substantelor de rezerva sunt formate din
celule mari, cu peretii subtiri, in care se depoziteaza diferite substante: proteine,
lipide, glucide etc; Se gasesc in radacini, tulpini subterane, seminte, fructe etc.
Spre exemplu, in radacinile de sfecla se depoziteaza zaharoza, in semintele de soia
si floarea soarelui - uleiuri vegetale, in tuberculuii de cartof - amidon, in semintele
de fasole si grau - amidon si proteine etc.
2.2.3. TESUTURILE CONDUCATOARE
Sunt specializate pentru conducerea sevei brute si a celei elaborate in
corpul plantelor si se impart in doua categorii: lemnos si liberian (fig. 6).
Tesutul conducator lemnos (lemnul) conduce seva bruta de la radacina
la frunze si este alcatuit din: vase lemnoase, parenchim lemnos si uneori fibre
lemnoase.
- Vasele lemnoase sunt elemente conducatoare unicelulare alungite
(traheide, vase imperfecte, prezente mai ales la plantele mai putin evoluate), sau
siruri de celule prozenchimatice cu peretii longitudinali ingrosati, dar la care
peretii despartitori transversali au disparut in totalitate prin lichefiere, rezultand

Fig. 6 - Fascicul
bicolateral liberolemnos: tipuri de vase
lemnoase si vase de
liber.

tuburi cilindrice, goale in interior (trahei, vase perfecte); pe suprafata interna a

vaselor se depoziteaza lignina sub forma unor inele, spirale, retele (vase inelate,
spiralate, reticulate), sau pe toata suprafata interna a vasului, cu exceptia zonelor
punctiforme din dreptul porilor din peretii celulari (vase punctate);

20

- Parenchimul lemnos este format din celule mai mici, parenchimatice, cu

peretii subtiri, care ocupa spatiile dintre vasele invecinate si in care se depoziteaza
substante de rezerva, in special amidon; la lemnul mai batran din centrul
tulpinilor, peretii acestor celule patrund prin pori in interiorul vaselor, unde
formeaza niste pungi (tile) pline cu saruri minerale, care obtureaza adeseori
vasele, facandu-le nefunctionale.
- Fibrele lemnoase sunt elemente sclerenchimatice, cu rol mecanic, ce
insotesc lemnul secundar al plantelor.
esutul conducator liberian (liberul) conduce seva elaborata de la
nivelul frunzelor spre celelalte organe ale plantelor si este alcatuit din: vase
liberiene, parenchim liberian, celule anexe si uneori fibre liberiene (fig. 7).
-Vasele liberiene reprezinta siruri de celule prozenchimatice, cu peretii
longitudinali subtiri, iar peretii despartitori transversali prevazuti cu numeroase
orificii (ciuruiti, de unde si numele de placi ciuruite), datorita gelificarii si
lichefierii partiale;

Fig. 7 - Tesutul conducator liberian: A-sectiune

printr-un vas de liber; pc- placa ciuruita;
vpl- continutul vasului liberian plasmolizat;
ca- celule anexe; B-C- placa ciuruita.

-Celulele anexe insotesc tuburile ciuruite doar la angiosperme (plantele

cu fructe), fiind celule vii, alungite, cu pereti subtiri, ce constituie (s-ar parea) o
rezerva de celule pe seama careia se nasc, daca este necesar, noi vase liberiene,
prin perforarea peretilor transversali.
-Parenchimul liberian

insoteste intotdeauna vasele liberiene si este

alcatuit din celule vii, mici, cu pereti subtiri, in care se depoziteaza adeseori
substante de rezerva.
-Fibrele liberiene sunt formate din celule prozenchimatice, de regula
ascutite la capete, cu peretii foarte ingrosati (depuneri de celuloza, lignina), cu rol
mecanic. Elementele componente ale tesuturilor conducatoare sunt grupate mai
multe la un loc, in manunchiuri numite fascicole conducatoare, care pot fi simple

21

(lemnoase, liberiene - specifice radacinii) sau mixte (liberolemnoase - specifice

tulpinii, frunzelor etc).
2.2.4. TESUTURILE MECANICE (DE SUSTINERE)
Au rolul de a asigura rezistenta mecanica a organelor plantelor si sunt
alcatuite din celule cu pereti puternic ingrosati, cu celuloza sau lignina. Dupa tipul
ingrosarilor peretilor
celulari, tesuturile mecanice sunt de doua tipuri: colenchimul si sclerenchimul.
Colenchimul este format din celule vii, cu peretii neuniform ingrosati cu
celuloza; se pot ingrosa doar peretii tangentiali ai celulelor (paraleli cu suprafata
ramurii) (colenchim tubular), sau se ingroasa toti peretii, dar numai in zona
colturilor celulei (colenchim unghiular) (fig. 8 A,B).
Sclerenchimul este format din celule moarte alungite (sclerenchim
fibros) sau izodiametrice (sclerenchim scleros), cu peretii puternic si uniform
ingrosati prin depuneri de celuloza sau lignina (fig. 8 C,D).
Fig.8 - Colenchimul (Atangential; B-angular) si
sclerenchimul (C-fibros in
sectiune transversala; Dscleros - sclereide): pt-perete
tangential; pl- perete lateral;
ia-ingrosari angulare;
l-lumen; m-membrana
celulozica ingrosata; cacanalicule.

2.2.5.

TESUTURILE

SI

CELULELE

SECRETOARE

SI

EXCRETOARE
Au rolul de a produce diferite substante (uleiuri eterice, rasini, balsamuri,
nectar, apa, latexuri, taninuri, mucilagii etc), care raman in interiorul organelor
plantelor sau sunt eliminate inafara. In aceasta categori sunt cuprinse:
a) Celule si tesuturi care elimina substantele produse in exterior:
papilele secretoare sunt celule epidermice cu peretii subtiri si prelungite
mult in exterior, care produc si elimina uleiuri eterice, ce dau parfumul multor
flori: toporasi, trandafiri etc.
perii secretori (glandele secretoare) sunt formatiuni epidermice
proeminente, constituite dintr-o parte bazala, mai umflata, numita bulb, infipta
intre celulele epidermice normale, continuata cu piciorul sau corpul parului, in
varful caruia se afla partea secretoare, numita glanda. Glanda secretoare poate fi
22

unicelulara (la Primula), sau pluricelulara, in forma de rozeta (la Mentha), cupa
(Humulus) etc. Produsele secretate de glandele secretoare pot fi: uleiuri eterice (la
Mentha, Primula etc), substante vascoase si fermenti proteolitici (la plantele
insectivore), nectar (glandele nectarifere, situate, de obicei, in flori) etc.
hidatodele sunt formatiuni secretoare care elimina excesul de apa din
plante sub forma unor picaturi, numite gute (fenomenul de gutatie).
b) Tesuturi care-si varsa produsul in spatii intercelulare:
buzunarele secretoare sunt spatii intercelulare sferice sau ovale,
captusite cu celule secretoare; in lumenul acestor buzunare se acumuleaza
produsele secretate (spre exemplu, in epicarpul fructului de portocal si lamai, in
frunzele de Hypericum perforatum etc)
canalele secretoare sunt spatii intercelulare alungite, cilindrice si
captusite cu celule secretoare (spre exemplu, la Umbelliferae, Pinaceae, unele
Compositae etc).
c) Celule si tesuturi care-si depun produsele intracelular:
Celulele secretoare interne sunt celule izolate sau grupate, care apar in
diferite parenchimuri (spre exemplu, in mezofilul frunzelor de dafin sunt celule
care secreta si depoziteaza uleiuri eterice).
Laticiferele sunt celule uriase, alungite si foarte ramificate (laticifere
nearticulate), sau siruri de celule, la care peretii despartitori transversali au
disparut (laticifere articulate), care secreta latex (substanta vascoasa, cu un
continut foarte complex) (spre exemplu, la Papaver somniferum, Chelidonium
majus, Euphorbia sp., familiile Moraceae, Asclepiadaceae, Apocynaceae, unele
Compositae etc).

23

NTREBARI:
1.
2.
3.
4.

Precizai structura si functionarea stomatei

Din ce este alctuit un fascicul conducator lemnos ?
Care sunt tipurile de fascicule conductoare ?
Ce rol ndeplinesc esuturile mecanice?

TEMA DE VERIFICARE FINALA:

1. Descrieti alctuirea esuturilor conducatoare si mecanice.

BIBLIOGRAFIE
1. Ciobanu I., 1971 - Morfologia plantelor. Ed. Did. i Ped. Bucureti.
2. Pun M. i colab., 1980 - Botanic. Ed. Did. i Ped. Bucureti.
3. Rvru M., Turenschi E., 1973 - Botanica. Edit. Did. i Ped. Bucureti.
4. Turenschi E., Pascal P., Srbu C., Paraschiv L. Nicoleta, 1998 - Lucrri practice. Botanic.
U.A.M.V. Iai.
5. Zanoschi V., Toma M., 1990 - Curs de botanic, partea I-a, Anatomie i morfologie. Inst.
Agron. Iai.
6. Zanoschi V., Toma C., 1985 - Morfologia i anatomia plantelor cultivate. Ed. Ceres, Bucureti.

CUPRINS
Cap. II. ESUTURILE VEGETALE ...16
2.1. esuturile meristematice.16
2.2. esuturile definitive17
2.2.1. esuturile de aprare...17
2.2.2. esuturile trofice.19
2.2.3. esuturile conductoare..20
2.2.4. esuturile mecanice22
2.2.5. esuturile si celulele secretoare si excretoare22
BIBLIOGRAFIE23

24