UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA AGRONOIMIE

REFERAT
BOTANICĂ
SPECIALIZARE -Agricultura IFR

2023

1
 ȚESUTURILE PARENCHIMATICE

Țesutul reprezintă o grupare de celule interconectate, care au aceeași origine, formă și structură
și îndeplinesc aceeași funcție. Mai multe țesuturi formează un organ. Mai multe organe formează
sisteme de organe, iar totalitatea sistemelor de organe formează organismul. Știința care se ocupă
cu studiul țesuturilor se numește histologie.
După forma celulelor ţesuturile sunt de două feluri: parenchimatice (celulele sunt sferice şi
prezintă numeroase spaţii intercelulare) şi prozenchimatice (celulele au formă dreptunghiulară şi nu
există spaţii intercelulare între ele).

Fig.1.Tesut vegetal

Țesuturile parenchimatice - sunt formate din celule izodiametrice, cu pereții celulari subțiri şi
cu spații intercelulare, de exemplu, parenchimul cortical al rădăcinii.
Tesuturile fundamentale sunt cele mai raspandite tipuri de tesuturi din organele plantelor cu
structura primara. Sunt alcatuite din celule parenchimatice de forma sferica, ovala sau poligonala, cu
peretii subtiri si celulozici. Sunt celule vii, cu spatii intercelulare, care comunica unele cu altele.
Ele s-au format din meristemul fundamental. Se numesc si tesuturi trofice deoarece au un rol
2
deosebit in procesul de nutritie si metabolism al plantelor.
Dupa functia fiziologica specifica pe care o au, tesuturile fundamentale pot fi:
o Absorbante;
o Asimilatoare;
o De depozitare a materiilor de rezerva;
o Aerifere ;
o Acvatice.

Fig.2.Țesut fundamental
- Tesuturile absorbante au rolul de a absorbi apa cu sarurile minerale dizolvate in ea, din sol sau
aer, si de a o transmite vaselor conducatoare lemnoase. Celulele care intra in alcatuirea acestor
tesuturi se gasesc de regula la suprafata organelor, sunt parenchimatice, mai rar prozenchimatice,
vii, cu peretii subtiri si celulozici, astfel incat osmoza se realizeaza mai usor.

3
 Fig.3.Sectiune frunza

La plantele terestre superioare autotrofe, tesuturile absorbante se gasesc la suprafata radacinii,

in zona scoartei corespunzatoare perilor absorbanti (rizoderma, fig. 4).
La plantele stepice, desertice si epifite, absorbtia sevei brute se face cu ajutorul perilor de pe
frunze si chiar de pe tulpini, fie cu ajutorul velamenului (vellamen radicum = tesut extern
pluristratificat al radacinilor aeriene al plantelor epifite din familiile Orchidaceae, Araceae), care
absoarbe si inmagazineaza apa atmosferica (fig. 6 A, B).
Plantele superioare heterotrofe (saprofite sau parazite) si embrionul multor spermatofite absorb
solutii de substante organice, fie pe toata suprafata corpului, fie cu ajutorul unor formatiuni si
tesuturi speciale (haustorii de la Viscum album - Vasc, fig. 8).
Plantele acvatice absorb seva bruta pe toata suprafata corpului lor.
Rizoderma este epiderma rădăcinii, dar spre deosebire de aceasta are funcţia de absorbţie a
sevei brute (apă şi săruri minerale). Absorbţia sevei brute se face prin intermediul perişorilor
absorbanţi prezenţi pe suprafaţa acesteia.

4
Fig.4 Rizoderma la Ranunculus ficaria. exd - exoderma; rz - rizoderma; p.ab. - par absorbant; n
- nucleu; vac - vacuola; cit - citoplasma; par. cort. - parenchim cortical

Fig. 5. Rizoderma la Ranunculus ficaria

5
 Fig.6. - Velamen radicum

Fig. 7.- Orhidee epifita ce prezinta velamen radicum

ex - exoderma; sc - scoarta; end - endoderma;

Exodermul şi endodermul sunt două ţesuturi de apărare specifice rădăcinii. Endodermul poartă
la unele plante numele de strat amilifer datorită faptului că este celulele sale sunt bogate în amidon.
c.c. - cilindru central

6
 Fig. 8. Haustorii la Viscum album

Fig.9 Viscum album (A și E) plantă adultă dintr-o specie Viscum album; (B) haustory, (C)
Înflorire; (D) Fructe.

7
 Fig. 10 .Viscum album

Tesuturile asimilatoare sau clorofiliene - sunt formate din celule ce contin numeroase cloroplaste,
indeplinind functia de fotosinteza. Aceste tesuturi se gasesc in toate organele plantelor expuse la
lumina: tulpini erbaceae, tulpini lemnoase tinere, radacini acvatice si aeriene, unele piese florale,
fructe tinere, dar cele mai multe plante superioare au un organ specializat pentru functia de
fotosinteza, si anume frunza, care are parenchim asimilator ce alcatuieste mezofilul limbului foliar.
Aceste tesuturi sunt localizate imediat sub epiderma, fiind formate din celule parenchimatice
rotunde, cu pereti subtiri si celulozici, cu spatii aerifere intre ele si cu foarte multe grauncioare de
clorofila. Cand frunzele sunt reduse sau metamorfozate, devin asimilatoare tulpinile verzi
(Cactaceae, Ephedraceae, Euphorbiaceae, Cyperaceae, Juncaceae etc). Uneori, tesutul asimilator este
prezent atat in frunze, cat si in tulpina (Chenopodiaceae, Apiaceae, Asteraceae). Rar radacina poate
deveni si ea fotoasimilatoare (unele specii de Orchidaceae). La majoritatea frunzelor mezofilul
frunzei prezinta o structura bifaciala, fiind format dintr-un tesut palisadic (sub epiderma superioara)
si un tesut lacunos (sub epiderma inferioara).

8
 Fig. 11. Tulpini asimilatoare de Ephedra distachya
Tesuturile de depozitare sunt tesuturi fundamentale in care se depoziteaza substante de rezerva:
lipide, glucide sau proteine. Depunerea masiva a substantelor de rezerva are loc numai in tesuturi
de depozitare specializate, acestea fiind bine reprezentate in: seminte, fructe, radacini, bulbi,
tuberculi, rizomi. Clasificarea tesuturilor de rezerva se face dupa felul substantelor de rezerva:
organice si apa. Astfel, avem: tesut de rezerva pentru substantele organice si tesut acvifer.
Tesutul de depozitare a substante lor organice
In procesul fotosintezei se produc cantitati mari de substante organice care asigura atat
necesitatile imediate ale plantei, cat si o rezerva pe care planta o depoziteaza in acest tesut.
Substantele de rezerva pot fi:
- glucide: glucoza, fructoza, zaharoza, inulina, amidon, hemiceluloza, celuloza;
- lipide: lichide (uleiuri vegetale) si solide (unturi vegetale);
- protide: ca substanta fundamentala dizolvata in hialoplasma ori sub forma de granule
de aleurona;
- alte substante fara rol nutritiv: glicozizi, alcaloizi, taninuri, rasini, gume, mucilagii, unele
dintre ele constituind principiile active utilizate in fitoterapie.
Substantele de rezerva sunt utilizate de planta in perioada germinarii semintelor, a dezvoltarii
embrionului sau in cazul tulpinilor subterane, cand isi reiau ciclul de viata dupa o perioada de
latenta.
Tesuturile de rezerva sunt formate de regula din celule parenchimatit vii, mari, izodiametrice
sau usor alungite, cu peretii subtiri sau usor ingrosati cu o vacuola mare centrala, iar citoplasma
este redusa la o pelicula parietala. Nucleul este turtit sau uneori lipseste (in endospermul unor

9
seminte). Substantele de rezerva se acumuleaza in protoplast si vacuole (amiloplaste, oleoplaste,
proteoplaste) si mai rar in peretii celulari (in semintele de Coffea arabica - Arborele de cafea,
Phoenix dactylifera - Curmal). In general, lipidele se depoziteaza in hialoplasma, proteinele in
hialoplasma si vacuola, iar glucidele in vacuola (cele solubile, de exemplu zaharoza) sau in
amiloplaste (cele solide, de exemplu amidonul).
In organele plantei, substantele de rezerva se pot depozita in:
- parenchimul cortical: in radacini (Uragoga ipecacuanha); in tuberculi de cartof (Solanum
tuberosum, fig. 12).
- parenchimul liberian (indeosebi secundar): in radacini (Daucus carota sp.sativus -
Morcov, (fig. 14); Pastinaca sativa - Patrunjel); in tulpina (Frangula alnus - Crusan).
- parenchimul lemnos (indeosebi secundar): in radacina tuberizata (Raphanus sativus -
Ridiche (fig. 16); Helianthus tuberosus - Napi porcesti).
- albumenul sau endospermul secundar, bogate in lipide, protide sau amidon (amidon si
putine substante proteice la Poaceae; lipide: Theobroma cacao - Arborele de cacao (fig. 16); Cocos
nucifera - Cocotier).
- parenchimul medular: in radacini tuberizate, bulbi, rizomi, mai ales in tuberculi de
Solanum tuberosum - Cartof.
- mezocarpul fructelor carnoase si in seminte: in fructe se depoziteaza glucoza, fructoza,
acizi organici, vitamine, iar in seminte: amidon, protide, lipide. La plantele oleaginoase se gasesc
din abundenta lipide insotite de protide (Glycine max - Soia, Arachis hypogea - Alune de
pamant, Helianthus annuus - Floarea-soarelui, Ricinus communis - Ricin etc.).

10
 Fig. 12. Parenchim de depozitare a substantelor de rezerva din tuberculul de Solanum
tuberosum

Fig.13.Secţiune transversală prin suberul şi parenchimul tuberculului de Solanum tuberosum L.: 1-

suber; 2-parenchim amilifer; 3-amiloplast; 4-felogen.

11
Fig. 14. Tesut de depozitare a substantelor de rezerva din radacina de Daucus carota

Fig.15. Radacina de Daucus carota

12
 Fig. 16. Radacina tuberizata de Raphanus sativus

Fig. 17. Theobroma cacao

Tesutul acvifer este specializat in depozitarea apei cu sarurile minerale dizolvate in ea, fiind un
tesut specific plantelor xerofile (de uscaciune: Stipa capillata - Colilie, Festuca valesiaca - Paius),

13
plantelor suculente (Cactaceae, Crassulaceae) si halofile (Salicornia europaea - Iarba sarata, Aster
tripolium - Stelita). Tesutul acvifer este format din celule vii, mari, lipsite de cloroplaste, cu o
vacuola mare, cu suc concentrat, au peretii subtiri, celulozici, iar spatiile aerifere dintre ele lipsesc.
Este plasat intotdeauna in apropierea tesutului palisadic pe care il aprovizioneaza. Apa din tesutul
acvifer este retinuta de mucilagiile din sucul vacuolar sau in peretii celulari. In frunzele de Aloe
succotrina (fig. 139), Agave americana, in dreptul fiecarui fascicul libero - lemnos exista cate un
parenchim acvifer cu suc aloifer.

Fig. 18. Sectiune transversala prin frunza de Aloe succotrina:

1 - epiderma; 2 - stomata; 3 - tesut palisadic; 4 - rafide de oxalat de calciu; 5 - tesut palisadic; 6
- celule oleifere; 7 - vase conducatoare
In concluzie Parenchimul alcătuiește cloroplastul încărcat mezofila (straturile interne)
a frunzelor și a cortex (straturile exterioare) și miezul (straturile cele mai interioare)
ale tulpinilor și rădăcinilor ; formează și țesuturile moi ale fructelor . Celulele de acest tip sunt, de
asemenea, conținute în xilem și floem ca celule de transfer și ca teci de mănunchi care înconjoară
firele vasculare. Țesutul parenchimului poate fi compact sau poate avea spații extinse între celule.

14
 Fig.19 Mezofila frunzelor
Mezofila frunzelor compusă din țesut parenchim. Parenchimul palisat alungit conține cel mai
mare număr de cloroplaste per celulă și este locul principal de fotosinteză la multe
plante. Parenchimul spongios neregulat contine si cloroplaste si faciliteaza trecerea gazelor prin
numeroasele sale spatii intercelulare.

15
 Bibliografie
1. https://www.scrigroup.com/educatie/botanica/TESUTURILE-FUNDAMENTALE-
TROFIC72947.php
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aesut_vegetal
3. https://hortiweb.ro/histologia-vegetala
4. http://nistornicoletabiologie.blogspot.com/2014/09/tesuturile-vegetale.html
5. Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
ISBN 978-606-8147-00-0
6. Anghel, I. Toma, 1985. Citologie Vegetală. Editura Univ. Bucureşti.
7. Arsene Gicu Gabriel, 2004. Botanică I, Citologia, Histologia, Organele vegetale. Editura Brumar,
Timişoara.
8. Bădulescu Liliana, 2009. Botanica şi Fiziologia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
9. Douglas Houghton Campbell, 2007. Elements of Structural and Systematic Botany. Typography by
J. S. Cushing & Co., Boston, U.S.A.
10. Grințescu I. 1985. Botanică (ed. 2). Editura St. şi Encicl., Bucureşti.
11. Toma şi colab, 1997. Celula vegetală. Editura Univ. Al. I. Cuza, Iaşi.
12. Serbănescu Jitariu G., Toma C. 1980. Morfologia şi anatomia plantelor. Editura Did. şi Ped.
Bucureşti.
13. Ungurean Livia, 1996. Morfologia plantelor. AMC-U.S.A.M.V, Bucureşti.

16