SCHEMA PE TABLA

Nutritia autotrofa – Frunza (structura, rol).

Competente derivate:
C1 – Clasifica functiile fundamentale ale organismelor vii.
C2 – Defineste functia de nutritie.
C3 – Clasifica modalitatile de nutritie.
C4 – Cunoasterea structurii externe la frunza.
C5 – Cunoasterea structurii interne la frunza.
C6 – Enumera functiile frunzei.

1. Functiile fundamentale ale organismelor vii sunt:

a) Functii de nutritie: - hranirea;
- respiratia;
- circulatia;
- excretia.
b) Functii de relatie: - miscarea (sau locomotoa);
- sensibilitatea.
c) Functia de reproducere; - reproducerea
- toate organismele vii indeplinesc acetse functii: de nutritie, relatie, reproducere;

2. Functii de nutritie - se inteleg toate activitatile prin care organismele prelucreaza si

transporta substante;
- acestea sunt: de hranire, de respiratie, de circulatie si de excretie;
- in sens restrans, nutritie inseamna numai hranire;
- nutritia este construirea de sine a organismelor pe seama substantelor preluate din mediu, este
de fapt asimilatia (anabolismul), latura constructiva a metabolismului.
- substantele nu pot fi utilizate in starea in care se gasesc in hrana. Organismele trebuie sa transforme
substante straine in substante proprii.

3. Tipuri fundamentale de nutritie (functie de sursa de carbon);

- materia vie este formata in mod esential din substante organice, dare sunt combinatii ale
carbonului. Deci pentru a se construi pe sine, toate organismele preiau din mediu o sursa de carbon.
In functie de sursa de carbon exista in natura doua tipuri fundamentale de nutritie:
- autotrofa - consta in sinteza sustantelor organice pornind de la carbon anorganic, de la
CO2.
- heterotrofa - consta in hranirea cu sbstante organice produse de alte organisme.

Nutritia autotrofa:
- organismele autotrofe produc substante organice mai bogate in energie chimica decat CO 2 initial;
- este un proces chimic endoterm, fiind necesar o sursa externa de energie;
- dupa sursa de energie distingem doua tipuri de nutritie autotrofa:
- fotosinteza – care utilizeaza energia luminii;
- chemosinteza – care utilizeaza energia rezultata din oxidarea unor substante anorganice
din mediu. Este specifica unor anumite specii de bacterii.
- in ecologie organismele aututrofe au functia de producatori.

4. Structura externă la frunza:

1
a) Frunza - definiţie:
- este principalul organ vegetativ al plantei în care are loc prepararea hranei;
- frunzele îşi au originea în frunzuliţele mugurelui foliar;
- sunt situate pe tulpinile aeriene.

b) Anatomia frunzei:
- majoritatea plantelor au frunza simplă, formată din trei părţi : limb (sau lamina), peţiol (sau codiţa),
teacă (sau bază).
- limbul: - este străbătut de nişte vinişoare numite nervuri;
- este partea lăţită a frunzei care are culoarea verde, deoarece celulele sale conţin foarte
multe cloroplaste.Acestea sunt fascicule libero - lemnoase care se continuă din tulpină şi se ramifică
în frunză.
- forma limbului (diferită de la o plantă la alta) poate fi în formă de:
- ac: (molid, brad, pin);
- linie (grâu, porumb);
- lance (salcie);
- inimă (tei);
- oval (păr);
- săgeată (săgeata – apei ).
- unele plante au limbul frunzei cu marginea întreagă (la liliac) iar la altele este crestată sau dinţată
(la tei).
- la numeroase frunze aceste crestături se adâncesc, formând lobi (stejar, viţa de vie şi arţar);
- când crestăturile limbului sunt foarte adânci, fiecare lob are o condiţie proprie. Aceste frunze sunt
compuse (frunzele de mazăre, cânepă, salcâm, castan).
- peţiolul - codiţa care susţine limbul şi-l îndepărtează de tulpină;
- astfel, frunzele pot să primească cât mai multă lumină;
- unele plante au frunzele lipsite de peţiol (grâul, porumbul).

- teaca - este partea inferioară a peţiolului care se lăţeşte şi cu care frunza se prinde de tulpină.
- la grâu şi porumb, unde peţiolul lipseşte, teaca este foarte dezvoltată şi înconjoară tulpina de la un
nod până aproape de nodul următor;

Clasificarea frunzelor:
- dupa dispozitia nervurilor in limb sau nervatia este caracteristica pentru anumite plante:
- uninerva - la conifere;
- paralela - la graminee;
- arcuata - la lacramioara (Convallaria majalis);
- penata - la stejar (Quercus robor);

- dupa forma marginii limbului: - intreaga;

- serata;
- dintata;
- crenata;
- sinuata
Rolul frunzelor
- rol principal în prepararea hranei;
- rol de apărare (la dracilă unele frunze s-au transformat în spini);
- rol de fixare (la mazăre, vârfurile frunzelor s-au transformat în cârcei);
2
- rol de depozitare a unor substanţe de rezervă (la ceapă, frunzele din bulb sunt organe);
- rol in prinderea unor insecte sau alte animale mici (la plantele numite carnivore, frunzele sunt
adevărate capcane) (la roua cerului şi la planta numită Nepenthes).
Metamorfoze foliare (ale frunzelor):
- frunzele unor plante au suferit modificari mai profunde, in raport cu adaptarea si specializarea lor
la anumite functii si anume:
- la dracila (Berberis vulgaris) – are frunze protectoare, provenite din transformarea completa
a limbului in spini;
- la ciulin (Carduus nutans) – limbul s-a transformat in spini partiali;
- la salcam (Ronini pseudocacia) frunza se transforma in spini aparatori;
- la mazare (Pisum sativum) – frunzulitele din varful frunzelor compuse se transforma in
carcei;
- uneori si peţiolii devin cârcei agăţători ca la curpenul de pădure (Clematis vitalba);
- frunzele plantelor carnivore (Nepenthes distilatoria) si ale atratelului de balta (Utricularia
vulgaris) au limbul transformat in capcane cu care prind si digera insectele.

5. Structura internă la frunza: (secţiune transversală prin frunză)

- două epiderme: - una superioară;
- una inferioară.
- epiderma superioară este formată dintr–un strat de celule strâns unite între ele de culoare verde
intens;
- epiderma inferioară este formată dintr-un strat de celule strâns unite între ele de culoare verde
deschis.
- la majoritatea plantelor pe epiderma inferioară se găsesc numeroşi peri care împiedică transpiraţia;
- pe ambele epiderme dar mai ales pe cea inferioară se găsesc celulele modificate numite stomate;
- in epiderma limbului suntintre 100-300 uneori chiar 1000 de stomate pe 1 mm2;
- o stomată este formată din două celule de forma bobului de fasole care stau faţă in faţă lăsând o
deschidere numită ostiolă;
- prin stomate se realizează schimbul de gaze între plantă şi mediu şi se elimină apă;
- numărul de stomate diferă de la o plantă la alta în funcţie de condiţiile de mediu;
- la plantele plutitoare stomatele se găsesc numai pe epiderma superioară;
- mezofilul sau miezul frunzei este format din ţesut fundamental cu celule distanţate între ele,
spaţiile fiind pline de aer;
- in ţesutul fundamental din loc în loc se găsesc fascicule libero-lemnoase.

6. Funcţiile frunzei
- fotosinteza - procesul de fixare a CO2 din atmosfera de catre plantele verzi (cu clorofila), in
prezenta radiatiilor solare, cu eliminare de oxigen si formare de compusi organici foarte variati
(printre care si zaharuri)
- transpiraţia - procesul prin care se elimină apă sub formă de vapori. Transpiraţia este influenţată
de cantitatea de apă, temperatura de mişcare a aerului şi umiditatea aerului
- respiraţia - procesul prin care planta ia din aer oxigen şi elimină CO2

Oxigenul este necesar “arderilor” în urma cărora rezultă energia necesară proceselor vieţii plantei.
Respiraţia este influenţată de cantitatea de oxigen, de lumină şi de intensitatea fotosintezei.

3
4