Sunteți pe pagina 1din 18

LOCOMOȚIA ÎN MEDIUL TERESTRU

În mediul terestru, animalele se deplasează prin mers, salt sau alergat.


Animalele care se deplasează prin salt prezintă membrele anterioare mai scurte față de
membrele posterioare.
Membrele posterioare sunt lungi, puternice și musculare.
În ceea ce privește animalele care se deplasează prin mers, se clasifică în următoarele
categorii:
- Plantigrade;
- Digitigrade;
- Unguligrade.

PLANTIGRADELE
- Se deplasează pe toată talpa piciorului (Exemplu: cârtița).

DIGITIGRADELE
- Se deplasează pe degete (Exemple: câinele, pisica, leul).

UNGULIGRADELE
- Se deplasează pe vârful degetelor învelite în copită;
- Ele sunt de două tipuri:
• Paricopitate;
• Imparicopitate.

PARICOPITATELE
- Prezintă un număr par de degete învelite în copite (Exemple: vaca, porcul).

IMPARICOPITATELE
- Prezintă un număr impar de degete învelite în copite (Exemplu: calul).

În mediul subteran, unele animale nu prezintă membre (apode) și se deplasează prin târâre
(Exemplu: râma) iar animalele ce prezintă membre sunt adaptate pentru săparea găurilor
(Exemplu: cârtița).
LOCOMOȚIA ÎN MEDIUL ACVATIC ȘI AERIAN

În mediul acvatic, animalele se deplasează prin înot, având forma corpului hidrodinamică
și cu ajutorul înotătoarelor.
Înotătoarele sunt de două tipuri:
- Perechi (pectorale și abdominale);
- Neperechi (codală, dorsală, anală).

În mediul aerian, animalele se deplasează cu ajutorul aripilor (insectele, păsările și liliacul).

INSECTELE
- Prezintă două perechi de aripi prevăzute cu nervuri cu rol în rezistență.

PĂSĂRILE
- Membrele anterioare sunt transformate în aripi acoperite cu pene;
- Oasele aripilor se numesc pneumatice și sunt pline cu aer.

LILIACUL
- Prezintă o membrană care unește membrele anterioare cu cele posterioare și
coada.
REPRODUCEREA

DEF: Reproducerea este funcția organismului de perpetuare (înmulțire) a speciei din care
rezultă urmași.

CLASIFICARE:
Reproducerea este de două tipuri:
- Sexuată;
- Asexuată.

REPRODUCEREA SEXUATĂ
- Constă în unirea a două celule sexuale (gameți) și implică procesul de fecundație;
- Fecundația constă în procesul de unire a gameților din care rezultă celula ou numită
și zigot;
- Reproducerea sexuată este de două tipuri:
• Unisexuată;
• Bisexuată.

REPRODUCEREA UNISEXUATĂ
- Doi indivizi de sex opus se unesc.
REPRODUCEREA BISEXUATĂ
- Un singur individ care conține ambii gameți (femeiesc și bărbătesc) poate da
naștere la noi indivizi (Exemple: melcul, lipitoarea etc).

REPRODUCEREA ASEXUATĂ
- Se întâlnește la bacterii și plante;
- La bacterii se realizează prin diviziune (o celulă va prezenta central un perete
despărțitor ce o împarte în două celule fiice);
- La plante se realizează prin ruperea unui fragment de plantă, care în condiții
favorabile va forma un nou individ.
REPRODUCEREA LA PLANTELE CU FLORI

DEF: Floarea este organul de înmulțire al plantei. Ea este alcătuită din:


- Peduncul;
- Receptacul;
- Sepale;
- Petale;
- Gineceu;
- Androceu.

PEDUNCULUL
- Este codița florii.

RECEPTACULUL
- Este localizat în continuarea pedunculului, are formă de butoiaș, cu rol în susținerea
celorlalte părți componente ale florii.

SEPALELE
- Sunt frunzulițe verzi;
- Totalitatea lor alcătuiesc caliciul;
- Dacă sepalele au aceeași culoare cu petalele formează perigonul (totalitatea
tepalelor).

PETALELE
- Au diferite culori în funcție de specii;
- Totalitatea lor formează corola.

GINECEUL
- Se mai numește și pistil;
- Este partea femeiască a florii și este alcătuit din:
• Stigmat;
• Stil;
• Ovar cu ovule.

ANDROCEUL
- Este partea bărbătească a florii, fiind alcătuit din totalitatea staminelor;
- O stamină este formată din filament și anteră cu polen.

Unele flori conțin atât organe femeiești cât și bărbătești, numindu-se hermafrodite, iar
altele sunt unisexuate care conțin organe bărbătești sau organe femeiești.
Florile grupate în vârful unei tulpini formează o inflorescență (Exemple: liliac, mușcată,
lăcrămioară, zambilă, bulgăraș etc).
FRUCTUL

DEF: Fructul este organul plantei care adăpostește și protejează semințele.


El se formează în urma procesului de fecundație din peretele ovarului numit pericarp.

ALCĂTUIRE:
Pericarpul este alcătuit din:
- Epicarp;
- Mezocarp;
- Endocarp.

EPICARPUL
- Localizat la exteriorul fructului, acoperit cu un strat de ceară, cu rol de protecție.
MEZOCARPUL
- Miezul fructului bine dezvoltat la cele cărnoase și redus la cele uscate.
ENDOCARPUL
- Localizat în interiorul fructului, având o consistență tare, protejând semințele.

CLASIFICARE:
Fructele se clasifică în următoarele categorii:
- Cărnoase;
- Uscate.

FRUCTELE CĂRNOASE
- BACĂ: Conțin mai multe semințe (Exemple: struguri, portocale, castraveți, roșii etc);
- DRUPĂ: Conțin o singură sămânță (Exemple: cireșe, prune, caise etc);
- POAMĂ (fruct fals): (Exemple: mere, gutui, pere etc).

FRUCTELE USCATE
- ACHENĂ: Exemplu: Floarea-soarelui;
- CARIOPSĂ: Exemple: grâu, porumb;
- PĂSTAIE: Exemplu: mazăre;
- NUCĂ: Exemplu: alună.
SĂMÂNȚA

DEF: Sămânța este organul de înmulțire al angiospermelor.


Ea se formează în urma procesului de fecundație din ovule.

ALCĂTUIRE:
O sămânță este alcătuită din:
- Tegument;
- Embrion;
- Cotiledon.

TEGUMENTUL
- Este localizat la exterior cu rol de protecție;
- La nivelul acestuia se observă locul de prindere al seminței de fruct și spațiul prin
care iese viitoarea plăntuță (hil și micropil).

EMBRIONUL
- Este reprezentat de viitoarea plăntuță, alcătuit din:
• Radiculă;
• Hipocotil;
• Gemulă.
RADICULA
- Se mai numește rădăcinuță din care se va dezvolta rădăcina.
HIPOCOTILUL (sau tulpinița)
- Din care se formează tulpina.
GEMULA
- Mugurașul ce va forma frunzele.

COTILEDONUL
- Alcătuit din țesut de rezervă necesar pentru viitoarea plantă.

Angiospermele dicotiledonate (Exemple: meri, peri, roșii, castraveți etc) conțin două
cotiledoane.
Angiospermele monocotiledonate (Exemple: grâu, porumb, ceapă, usturoi etc) conțin un
singur cotiledon.
GERMINAȚIA SEMINȚELOR

DEF: Germinația reprezintă totalitatea proceselor morfologice și fiziologice prin care


embrionul seminței trece din starea de repaus (latentă) la cea de creștere rapidă.

Etapele germinației:
- Îmbibarea;
- Formarea plantulei;
- Formarea primelor frunzulițe adevărate;
- Factori care influențează germinația.

ÎMBIBAREA
- Semințele intră în contact cu apa din sol, se umflă iar tegumentul se rupe.

FORMAREA PLANTULEI
- După îmbibare, din sămânță iese rădăcinuța (care datorită forței gravitaționale se
orientează vertical în jos), tulpinița și mugurașul (se orientează vertical în sus).

FORMAREA PRIMELOR FRUNZULIȚE ADEVĂRATE


- Din muguraș vor lua naștere primele frunzulițe care se vor putea hrăni autotrof
(prin procesul de fotosinteză).

FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ GERMINAȚIA

FACTORI INTERNI
- Sunt reprezentați de: maturitatea seminței, puterea germinativă și cantitatea de
substanțe de rezervă.

FACTORI EXTERNI
- Sunt reprezentați de: apă, aer și temperatură.
CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA PLANTELOR

DEF: Creșterea reprezintă mărirea și dezvoltarea plantei prin adăugarea unei noi celule.
DEF: Trecerea plantei prin etapele de sămânță – celulă ou – embrion – plăntuță – plantă cu
sămânță se numește dezvoltare.

CREȘTEREA PLANTELOR
- În condiții optime de hrană, lumină, temperatură, plantele cresc;
- Acesta este un proces ireversibil care începe cu formarea celulei-ou care se divide și
formează noi celule;
- Din acestea rezultă țesuturile și organele astfel încât o plantulă devine prin creștere
și dezvoltare o plantă adultă ce cuprinde toate organele vegetative și de
reproducere.

DEZVOLTAREA PLANTELOR
- Constă într-un ciclu care începe de la sămânță și care se termină odată cu formarea
altor semințe;
- După ciclul de dezvoltare, plantele se clasifică în 3 categorii:
• Plante anuale – Au ciclu de viață de un an (Exemplu: porumbul);
• Plante bienale – Au ciclu de viață de doi ani (Exemplu: varza);
• Plante multianuale (perene) – Au ciclu de viață mai mare de doi ani
(Exemple: arbori, arbuști, stejari).

Zigot → Embrion → Plantulă tânără cu organe vegetative → Plantulă adultă cu organe de


reproducere

CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA PLANTELOR


• Creșterea este un proces de mărire treptată a dimensiunilor organelor plantei;
• Trecerea plantei prin etapele de: sămânță – celulă-ou – embrion – plăntuță – plantă
cu semințe se numește dezvoltare;
• Pentru că toate aceste etape se reiau periodic, acestea poartă numele de ciclu de
viață;
• În funcție de ciclul de viață, plantele pot fi: anuale, bienale și multianuale.
ÎNMULȚIREA VEGETATIVĂ

Plantele au capacitatea de a se înmulți și vegetativ prin următoarele metode:


- Butășire;
- Altoire;
- Marcotaj.

BUTĂȘIREA
- Secționarea (tăierea) unor fragmente de plantă care să conțină minim două noduri
(numit butaș) și introducerea lui într-un pahar cu apă va forma rădăcinuțe
(Exemplu: mușcata).

ALTOIREA
- Îmbinarea a două plante, planta cu rădăcină se numește portaltoi, iar fragmentul
adăugat se numește altoi (Exemplu: pomi fructiferi).

MARCOTAJUL
- Înrădăcinarea unor ramuri numite marcote, fără a se detașa de planta mamă;
- Când va forma rădăcini se taie de planta bătrână (mamă adultă), Exemplu: vița de
vie.
ALTE TIPURI DE ÎNMULȚIRE

În afară de înmulțirea prin sămânță și cea vegetativă, unele organisme se reproduc prin
alte metode:
- Diviziune;
- Înmugurire;
- Prin spori.

DIVIZIUNE
- Se întâlnește la bacterii și constă în formarea de noi celule din celula-mamă;
- Un alt tip de diviziune se întâlnește la protozoare numită diviziune longitudinală sau
transversală, când celula organismului va forma două celule-fiice (Exemplu: Euglena
Verde).

ÎNMUGURIRE
- Se întâlnește la drojdii, când se dezvoltă noi muguri din celulă.

PRIN SPORI
- Se întâlnește la unele ciuperci (la ferigă și la mușchi);
- La ferigă, sporii se găsesc în partea posterioară a frunzelor adulte;
- La mușchi, sporii se formează în niște capsule localizate în vârful tulpinițelor.
SISTEMUL REPRODUCĂTOR MASCULIN

Sistemul reproducător masculin este alcătuit din:


- Două testicule;
- Organ copulator;
- Căi spermatice;
- Organe anexe (glande).

TESTICULELE
- Sunt organe pereche, ovale, localizate în afara abdomenului, într-o pungă inghinală
numită scrot;
- Testiculele îndeplinesc două funcții:

FUNCȚIA ENDOCRINĂ
- Constă în eliminarea de hormon numit testosteron, ce îndeplinește următoarele
roluri:
• Îngroșarea vocii;
• Dezvoltarea musculaturii;
• Îngustarea bazinului;
• Lățirea umerilor;
• Apariția părului facial (membre, trunchi etc).

FUNCȚIA EXOCRINĂ
- Constă în formarea celulelor sexuale bărbătești numite spermatozoizi, prin procesul
de spermatogeneză;
- Spermatozoidul este o celulă microscopică, mobilă, alcătuită din:
• Cap;
• Piesă intermediară (gât + corp);
• Flagel (coadă).
Capul prezintă un nucleu voluminos, puțină citoplasmă, iar în vârf prezintă o
formațiune numită acrozom, care ajută la pătrunderea acestuia în ovul în timpul
fecundației.

ORGANUL COPULATOR
- Are formă cilindrică, în vârf prezentând un orificiu numit urogenital, cu dublu rol:
• În micțiune (eliminarea urinei);
• În eliminarea spermatozoizilor.
CĂILE SPERMATICE
- Sunt de două tipuri:
• Intratesticulare (localizate în interiorul testiculelor);
• Extratesticulare (localizate la exteriorul testiculelor) cu rolul de a conduce
spermatozoizii de la testicule spre orificiul urogenital.

GLANDELE ANEXE
- Sunt reprezentate de:
• Prostată;
• Vezicule seminale;
• Glande bulbo-uretrale.
Aceste glande secretă substanțe vâscoase, albicioase, cu rol în hrănirea,
protecția și transportul spermatozoizilor.
SISTEMUL REPRODUCĂTOR FEMININ

Sistemul reproducător feminin este alcătuit din:


- Două ovare;
- Căi genitale;
- Glande anexe.

OVARELE
- Sunt organe pereche de formă ovală, localizate în pelvis (micul bazin);
- Ovarele îndeplinesc două funcții:

FUNCȚIA ENDOCRINĂ
- Constă în secreția de hormoni (estrogen, progesteron) cu următoarele roluri:
• Lățirea bazinului;
• Îngustarea umerilor;
• Dezvoltarea glandelor mamare;
• Voce înaltă etc.

FUNCȚIA EXOCRINĂ
- Constă în formarea de ovule (gameți feminini) prin procesul de ovogeneză;
- Ovulul este o celulă microscopică, imobilă, ce prezintă nucleu localizat central,
citoplasmă cu substanțe hrănitoare, membrană și coroană.

CĂILE GENITALE
- Sunt reprezentate de:
• Trompe uterine;
• Uter;
• Vagin.

TROMPELE UTERINE
- Au formă de pâlnie, cu marginea franjurată, localizate între ovar și uter, cu rol în
captarea ovulului de la ovar.

UTERUL
- Are formă de pară răsturnată, fiind un organ cavitar unde se dezvoltă embrionul.

VAGINUL
- Are formă cilindrică și se continuă cu organul genital extern numit vulvă.

GLANDELE ANEXE
- Sunt reprezentate de glandele mamare, localizate în partea anterioară a toracelui,
cu rol în secreția laptelui după naștere, necesar hrănirii bebelușului.
FECUNDAȚIA, NIDAȚIA ȘI DEZVOLTAREA
INTRAUTERINĂ

Fecundația reprezintă unirea celor doi gameți (ovulul și spermatozoidul), formând celula ou
numită și zigot.

Ovulul eliberat de ovar este captat de trompele uterine.


La nivelul acestora se întâlnește cu spermatozoidul, având loc fecundația; zigotul va circula
spre uter.

Fixarea zigotului în uter se numește nidație.


Zigotul crește formând embrionul și apoi fătul.
În jurul zigotului se formează un sac cu lichid amniotic, cu rol de hrănire și protecție.
După nidație, din peretele uterului se formează un organ puternic vascularizat, numit
placentă.

Bebelușul comunică cu placenta prin cordonul ombilical.


După 40 de săptămâni de la fecundație, bebelușul se pregătește pentru naștere.
Nașterea reprezintă expulzarea fătului din uter.
PUBERTATEA

DEF: Pubertatea reprezintă etapa vieții dintre copilărie și adolescență, caracterizându-se


prin dezvoltare fizică, psihică și dezvoltarea sistemului reproducător.

CARACTERISTICI:

- Începe în jurul vârstei de 8 – 10 ani și se sfârșește la 15 – 16 ani;


- Este declanșată de hormonii organelor reproducătoare;
- Apare acneea juvenilă;
- Glandele sudoripare și sebacee funcționează la capacitate maximă;
- Apare mirosul caracteristic al corpului;
- Suntem conștienți de aspectul fizic;
- Dezechilibru pe toate planurile: emoțional, fizic, psihic;
- Scade capacitatea de concentrare;
- Irascibilitate etc.
CONTRACEPȚIA

DEF: Contracepția reprezintă totalitatea măsurilor pentru a evita o sarcină.

METODE CONTRACEPTIVE
- Sunt de două tipuri:
• Definitive;
• Nedefinitive.

METODE DEFINITIVE
- Vasectomia: Secționarea canalelor spermatice;
- Legarea trompelor uterine: Împiedică transportul spermatozoizilor la ovul.

METODE NEDEFINITIVE
- Prezervativul: Împiedică transmiterea bolilor;
- Steriletul: Împiedică fixarea ovulului în uter;
- Anticoncepționale: Conțin hormoni care împiedică formarea ovulelor;
- Implanturi hormonale sub piele: Împiedică formarea ovulelor.
IGIENA SISTEMULUI REPRODUCĂTOR

- Spălarea corpului și păstrarea lui curată;


- Nu împrumutăm obiecte de igienă (prosop, săpun etc) și nici lenjerie intimă sau
costume de baie;
- Schimbarea zilnică a lenjeriei intime;
- Tratarea tuturor afecțiunilor de către medicul specialist;
- Controlul regulat la medicul ginecolog;
- Evitarea contactelor cu persoanele străine;
- Sterilizarea instrumentului chirurgical înainte de folosire etc.
BOLI CU TRANSMITERE SEXUALĂ – SIDA ȘI SIFILIS

S. I. D. A. (Sindromul imunodeficienței umane dobândite)


• Este boala provocată de H. I. V. (Virusul imunodeficienței umane) ce atacă sistemul
imunitar;
• Boala se desfășoară în 4 etape:

- Etapa I: Este asimptomatică (fără simptome);


- Etapa II: Constă în infecții ale căilor respiratorii;
- Etapa III: Constă în diaree cronică (minim o lună), febră, tuberculoză pulmonară;
- Etapa IV: Constă în candidoză esofagiană, toxoplasmoză cerebrală etc.

SIFILISUL
• Boală determinată de o bacterie spiralată, ce se desfășoară în 3 stadii:

- Stadiul I: Apare șancrul (nedureros);


- Stadiul II: Bacteria ajunge în sânge și apar pete roșii pe corp;
- Stadiul III: Distruge toate organele interne.

S-ar putea să vă placă și